PROIECTUL „SARA-DEMO“ Valorificarea rezultatelor preliminare legate de acidoza ruminală subacută (SARA)
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – Balotești
PROIECTUL „SARA-DEMO“ Valorificarea rezultatelor preliminare legate de acidoza ruminală subacută (SARA) prin dezvoltarea de produse furajere „prietenoase față de mediul ruminal“ (2017-2018) -
Partea I: PREZENTAREA PROBLEMEI DE REZOLVAT
Creșterea continuă a potențialului productiv al rumegătoarelor (prin ameliorarea genetică) a condus și conduce la necesitatea furajării acestora cu cantități din ce în ce mai mari de nutrețuri care au o digestibilitate/valoare energetică din ce în ce mai ridicată, ceea ce poate conduce la efecte secundare nedorite, cum ar fi acidoza ruminală.
Simplificând, aceasta se instalează atunci când animalele consumă, eventual într-un timp scurt sau după o perioadă în care nu au fost furajate, cantități mari de nutrețuri bogate în glucide rapid fermentescibile la nivel ruminal. Cazul clasic: nutrețuri bogate în amidon (cereale) versus nutrețuri bogate în celuloză (fân). Evident că la animalele cu producții mari fermierii sunt obligați să introducă în rație o proporție mai mare de nutrețuri cu densitate energetică ridicată (de ex. cereale), pentru a menține nivelul producției. Dar aceasta poate conduce la efecte secundare nedorite: prin descompunerea prea rapidă a glucidelor în rumen, se pot acumula anumite substanțe (ex. acid lactic), care conduc la scăderea pH-ului ruminal sub nivelul optim. În mod normal, pH-ul ruminal scade treptat după administrarea unui tain și revine la nivelul inițial după câteva ore (6-10), în funcție de valoarea acidogenă a rației administrate, dar aceste scăderi sunt moderate și nu au efecte negative notabile. În schimb, scăderea pH-ului sub anumite praguri și pe perioade mai îndelungate conduce la disfuncționalități ale metabolismul ruminal, fiind afectată celuloliza (cu alte cuvinte utilizarea eficientă a nutrețurilor fibroase), proteosinteza microbiană (care poate reprezenta peste jumătate din valoarea proteică a rațiilor), etc.
Simplificând în continuare, dacă se continuă administrarea unei astfel de rații, fără alte precauții, se ajunge la o adevărată „spirală“ a problemelor: pH-ul scade din ce în ce mai mult, funcțiile rumenului sunt din ce în ce mai afectate, animalele încep să nu mai consume furajele, putându-se ajunge, în cazuri extreme, chiar și la moartea animalelor.
Există două forme a acidozei ruminale, cea acută (instalată brusc, severă, cu efecte dramatice) și cea subacută (instalată în timp, greu de observat, insidioasă). Deși poate părea ciudat, forma subacută este cea care provoacă pierderi economice mai mari fermierului, tocmai prin dificultatea depistării. Dacă la forma acută fermierul reacționează rapid, fiind alertat de starea animalelor, în cazul formei subacute, mulți fermieri nici nu conștientizează faptul că se confruntă cu această problemă. Doar constată că deși hrănesc bine animalele, acestea nu dau producția corespunzătoare („le furajez pentru 25 l și ele îmi dau 20 l/zi“). Evident, fermierii pot depista anumite semne sau pot evalua riscul încă de la formularea rațiilor, dar aceasta necesită experiență sau sfatul unui specialist.
Pe de altă parte, chiar dacă fermierii știu sau bănuiesc că rațiile pe care le administrează le pot crea astfel de probleme, nu prea au încotro: sunt nevoiți să mențină un nivel ridicat al producției (ex. de lapte) pentru a rămâne profitabili și au nevoie de soluții la această problemă.
Cătălin DRAGOMIR*, Mihaela VLASSA**
*Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală (IBNA)
**Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca (UBB)