Recomandările agronomice: atenție la semănatul rapiței!

Cultura rapiței s-a extins mult în țara noastră datorită multiplelor avantaje pe care le are și, în primul rând, posibilitățile de valorificare ușoară, la prețuri bune.

Rapița este totuși o cultură riscantă din cauza condițiilor climatice pe care le parcurge în perioada de toamnă – iarnă – primăvară (secetă toamna la însămânțare, geruri în perioada de iarnă, îngheț-dezgheț și brume în perioada de primăvară).

De aceea și cei mai experimentați cultivatori întâmpină anumite greutăți în special la înființarea culturii de rapiță.

Reușita acestei culturi este condiționată, în principal, de momentul și calitatea pregătirii terenului și a însămânțării.

Semănată în condiții necorespunzătoare, are răsărire eșalonată, cu multe goluri, cu plante firave care intră în iarnă nepregătite pentru a rezista la temperaturi scăzute.

Semănată în condiții optime, răsare în 10-15 zile, cu plante viguroase, uniforme, cu înrădăcinare puternică și formează o rozetă de 6-8 frunze care rezistă ușor la minus 15°C pe sol uscat. Când solul are umiditate prea mare, rezistența scade la minus 7° minus 10°C.

Toată iscusința cultivatorilor constă în realizarea, din timp, a terenului bine pregătit pentru însămânțarea rapiței.

Pentru aceasta, imediat ce se eliberează terenul trebuie efectuată arătura la 20-22 cm sau numai până la adâncimea la care nu se scot bolovani. Experiențele demonstrează că arătura este cu atât mai valoroasă cu cât se efectuează mai devreme. Dacă nivelul producției de rapiță a fost 100% la arătura din iunie, când s-a arat în iulie nivelul producției a scăzut la 71%.

Arătura se execută când solul este reavăn și plugul lucrează în agregat cu grapa stelată, rezultând un teren mărunțit și nivelat, apt pentru a înmagazina apa din eventualele precipitații și împiedicând pierderea apei din sol prin evaporare. Dacă nu s-a putut ara după eliberarea terenului de către planta premergătoare se urmărește, cu multă atenție, apariția primelor precipitații care pot asigura o arătură de calitate.

Insistăm asupra necesității arăturii deoarece observații recente ale cultivatorilor au demonstrat că, în perioada de toamnă, rapița semănată în arătură avea pivotul (rădăcina) de 30 cm, pe când în terenul nearat avea 7-8 cm.

Arătura respectivă se poate menține curată de buruieni și fără crustă prin lucrări cu grapa cu colți reglabili sau cu un combinator ușor care lucrează foarte superficial.

În momentul semănatului se efectuează ultima lucrare cu combinatorul la 2-3 cm adâncime, atât cât este adâncimea de încorporare a seminței în sol.

Sămânța de rapiță este foarte mică, cu MMB de 4-5 g, are endosperm redus, deci capacitate redusă de hrănire a embrionului. Acesta este format, în majoritate, din cele două cotiledoane, are germinație epigeică (scoate cotiledoanele afară din sol), de aceea se seamănă la adâncime mică, iar terenul nu trebuie să aibă crustă, căci nu o poate străbate.

Toate acestea impun o pregătire impecabilă a patului germinativ, grădinărește, astfel ca să aibă 41-50% din elementele structurale cu diametrul sub 1 mm și 10-15% cu diametrul de 15-40 mm.

La nivelul încorporării seminței solul trebuie să fie așezat, să aibă densitatea aparentă 1,3 g/cm3 pentru a favoriza ridicarea apei prin capilare la nivelul seminței, iar deasupra seminței solul să fie mai afânat, cu densitatea aparentă 1,1g/cm3 pentru a facilita pătrunderea oxigenului și căldurii necesare procesului de germinare a seminței.

După semănat se poate executa o tăvălugire ușoară cu un tăvălug croskilet care fixează sămânța de sol, iar deasupra solul rămâne afânat. În legătură cu tăvălugirea este necesară o analiză foarte atentă.

Sămânța germinează când conținutul în apă al solului, la nivelul seminței, este cel puțin de 1,5-2 ori apă higroscopică. În acest caz se poate tăvălugi dacă solul sub sămânță are cel puțin de 2,5-3 ori apă higroscopică, altfel sămânța germinează și, dacă continuă timpul uscat, colțul se usucă (mințirea colțului) sau mucegăiește.

Notă: La coeficientul de higroscopicitate solul conține numai apa fixată molecular la suprafața particulelor de sol și conține 1% apă pe solul nisipos, 8% pe solul lutos și 14% pe solul argilos. Această apă este reținută de sol cu forța de peste 30 at (bari).

În cazul în care solul are umiditate sub 1-1,5 apă higroscopică este indicat să se execute o lucrare cu grapa cu discuri care vântură, răscolește solul și pierde ultimele picături de apă și în acest caz nu mai provoacă mințirea colțului.

De aceea epoca de semănat s-a deplasat din august în septembrie. În acest caz se însămânțează în teren mărunțit dar uscat și la apariția florilor (probabilitatea este mai mare în septembrie decât în august) sămânța va germina și răsări uniform, va forma rozeta de 6-8 frunze și va acumula cele 800-900°C (temperaturi mai mari de 0°C), care asigură parcurgerea iernii fără pierderi semnificative. Schimbările climatice au determinat realizarea pragului termic amintit și din luna septembrie până la sosirea iernii.

Acestea sunt situațiile care fac rapița de toamnă o cultură riscantă.

Dar cu noile soiuri (hibrizi) de rapiță și cu experiența câștigată de cultivatori rezultatele de producție sunt tot mai bune, chiar în condiții climatice mai puțin favorabile.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2017 – pag. 8-10