reclama youtube lumeasatuluitv
update 18 Aug 2019

Ne garantează cineva că mâncăm legume sănătoase?

Imposibil să nu vă fi pus întrebarea cât de sănătoase sunt legumele pe care le cumpărăm din supermarketuri sau din piețele agroalimentare. Există tendința (deja larg exprimată) de a crede că tot ceea ce vine din exterior este nesănătos (poate și din cauza gustului mai puțin plăcut), iar toate produsele românești au cât de cât garanția de sănătate. Din capul locului excludem din discuție legumele crescute în sistem ecologic, fie că sunt de proveniență străină, fie că sunt autohtone. Dar în privința celorlalte, cultivate în sistem clasic, chiar e bine să avem rezerve sub aspectul conținutului în substanțe remanente, provenite din pesticidele cu care sunt tratate culturile. Și haideți să punem întrebarea fără ocolișuri: urmărește cineva în această țară modul în care fermierii mari și mici administrează îngrășămintele chimice, stimulatorii de creștere și pesticidele în general și dacă ei țin cont de perioada interdicțiilor tratamentelor înainte de recoltare?

Să spunem altfel. Cunoașteți faptul că, de exemplu, azotul în exces, aplicat fără nicio logică, mai ales în cazul verdețurilor (spanac, salată, ceapă, mărar, pătrunjel), chiar și cu câteva zile înainte de recoltare, generează un conținut ridicat de nitrați și nitriți, substanțe absolut nocive pentru organismul uman? Sau știți să tratamentele cu pesticide sau stimulatori de coacere sunt strict interzise cu până la 3 săptămâni înainte de recoltare? Orice stropire în această perioadă de pauză (carantină) înseamnă acumularea în legume (tomate, ardei, vinete, ridichii, rădăcinoase) a unor reziduuri de asemenea periculoase pentru sănătatea omului. Ei bine, știu aceste lucruri și fermierii? Respectă ei aceste obligativități? Îi supraveghează cineva pe legumicultori dacă aplică în mod corect tehnologia? Există vreo instituție care să garanteze accesul pe piață numai al legumelor sănătoase? În fine, face cineva analiza de laborator a produselor prezente în rafturi sau pe tarabe?

Multe instituții de control

În România există mai multe organisme de control, cu filiale teritoriale, cu referire inclusiv la piața de legume: Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Inspecția de Stat pentru Control Tehnic în Producerea și Valorificarea Legumelor și Fructelor și Autoritatea Națională Fitosanitară. Trei dintre acestea sunt în coordonarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Între noi fie vorba, inspecțiile respec­tive se cam calcă... pe picioare. Să vedem, pe scurt, cam ce face fiecare:

  • ANPC, printre alte atribuții, efectuează, prin prelevări de probe din produsele alimentare și nealimentare, analize și încercări în laboratoare acreditate conform legii sau în laboratoare proprii ori agreate (inclusiv în străinătate). Deci poate preleva probe și din loturile de legume.
  • Din practică însă se cunoaște că foarte rar ANPC recoltează aceste probe din proprie inițiativă, ci o face mai ales la sesizări ale consumatorilor sau în cadrul unor alerte la nivel național sau comunitar. Dinspre ANPC așadar slabe speranțe să facă analize de laborator pentru toate legume din supermarketuri sau din piețe;
  • ANSVSA asimilează controlul legumelor în foarte vastele domenii și compartimente „control oficial siguranța alimentelor, export-import și laboratoare“, dar frecvența de recoltare a probelor este o necunoscută. Ca și în cazul ANPC, norocul nostru se cheamă UE, acolo unde se efectuează controale periodice și sunt instituite alerte în cazul depistării unor produse neconforme;
  • ISCTPVLF nu are, culmea, atribuții sub aspectul recoltării de probe și analizarea lor în laboratoare de specialitate, dar are, vom vedea un pic mai târziu, alte pârghii pentru a urmări producătorii;
  • ANF este singura instituție ce are ca sarcină explicită verificarea reziduurilor de pesticide din legume. Dar cum producători și importatori sunt cu zecile de mii, cum loturile de legume intrate de piață sunt de asemenea diverse și poate de ordinul sutelor de mii, iar lista de substanțe lungă, vă imaginați că e un fel de hazard să fie descoperit musai un lot cu reziduuri peste limita admisă de lege. Bine, se face un fel de algoritm în recoltarea probelor, dar până una alta, dacă nu picăm pe loteria aceasta...

Multe legi, multe obligații...

Bine, noi avem și un teanc de legi, ordine și regulamente naționale și europene, internaționale, care ar trebui să ne pună la adăpost. În demersul nostru și în scopul articolului de față ne vom referi doar la Legea nr. 312 din 8 iulie 2003 privind producerea și valorificarea legumelor (republicată). Iar aici sunt enumerate obligații foarte clare privind sănătatea produselor. Cert este că ele trebuie să plece însoțite de certificate de conformitate și de calitate, emise de instituțiile statului de proveniență. Această lege spune câteva lucruri esențiale (cităm din lege):

  • se interzice comercializarea legumelor, în stare proaspătă sau procesată, destinate consumului uman, care conțin reziduuri de pesticide, arseniu și metale grele, azotați sau alte produse, care depășesc nivelurile maxime admise prin actele normative în vigoare;
  • analiza produselor privind conținutul în reziduuri de pesticide, arseniu, metale grele, azotați și alte substanțe utilizate pentru protecția plantelor, fertilizatori este obligatorie pentru producătorii de legume;
  • deținătorii terenurilor agricole cultivate cu legume, pepeni și ciuperci sunt obligați să țină evidența tratamentelor utilizate pentru protecția plantelor, fertilizare, tratarea solului sau a depozitelor și a mijloacelor de transport.

Totuși, cu ce ne hrănim?

Am văzut însă anterior în ce fel pot verifica diferitele instituții dacă fermierii români și din UE respectă aceste obligații, când recoltează probe pentru analize, cât de cuprinzătoare sunt controalele etc. Concluziile nu sunt deloc optimiste. Dar a mai rămas o variantă, cea prin care fermierii sunt obligați să aibă registre în care să consemneze data tratamentelor, substanța utilizată, concentrația etc. Cine ar trebui să-i verifice dacă ei au asemenea evidențe? Fix ISCTPVLF-urile din cadrul direcțiilor agricole! Fac angajații o asemenea treabă? Poate da, în cazul marilor ferme. Sigur nu, în cazul micilor grădinari, care totuși își vând produsele pe piață!

Și-atunci? Rămâne totul, veți spune, la latitudinea țăranului român, care are prea mult bun simț pentru a ne livra marfă nocivă. Asta era de mult! În fine, vor fi fiind și altfel de oameni, dar legumicultorul este și el interesat, ca oricare dintre noi, de ban. De producție mare și de bani mulți. Și-atunci nu prea îl va mai interesa cum atinge aceste ținte! Și am văzut legumiculori care stau cu sacul de azot la capătul rigolei de irigat chiar în timpul recoltării tomatelor! Sau am văzut fermieri care aplică stimulatori pentru a grăbi coacerea (programul tomate, pentru a prinde cele două perioade de livrare în piață). Pe de altă parte, sincer acum: câți dintre legumicultori fac legumicultură după carte? Așa că...

Maria BOGDAN

Comisia Europeană pune tunurile pe marile lanțuri alimentare

Comisia Europeană pare mai hotărâtă ca niciodată să rezolve problemele din lanțul alimentar, dar și a produselor neconforme din supermarketuri. Iar „fitilul“ a fost aprins în urmă cu un an de scandalul din estul Europei, când oficiali din mai multe țări au reclamat o reală discriminare în ceea ce privește plățile către fermieri a marilor retaileri, dar și calitatea mai slabă a produselor comparativ cu cele din vestul Europei. Drept urmare, anul trecut CE a comandat un studiu la care au luat parte peste 1.500 de fermieri, procesatori, distribuitori, angrosişti, consumatori, retaileri, dar şi membri ai guvernelor. Concluzia?

Greșeala recunoscută...

Din studiul european a reieșit fără putință de tăgadă că pe lanţul alimentar, de la producător la raft, au avut loc practici comerciale incorecte. Mai precis, potrivit studiului, 90% dintre respondenţi au fost total sau parţial total de acord cu existenţa practicilor comerciale neloiale, enumerând printre acestea plata la mai mult de 30 de zile sau schimbări ale contractelor unilaterale sau retroactive. Astfel, conform rezultatului studiului, practicile incorecte includ anulări ale comenzilor de produse perisabile în ultima oră, cereri de plată anticipată pentru a asigura sau păstra contractele sau plăți suplimentare pentru a avea produse afișate într-un loc preferenţial pe rafturi. Totodată, majoritatea respondenților au declarat că aceste practici au avut loc în mod regulat sau foarte regulat, iar majoritatea au fost de acord că agricultorii au fost cei mai afectați de acestea.

„Cele peste 1.500 de răspunsuri la consultare vor genera o evaluare a impactului practicilor comerciale neloiale şi vor ajuta la identificarea modalităților de îmbunătățire a fluidității și funcționării eficiente a lanțului de aprovizionare cu produse alimentare. Continuarea lucrărilor privind transparența pieței este așteptată mai târziu în 2018.

Pe baza rezultatelor evaluării actuale a impactului, Comisia Europeană dorește să facă propuneri legislative privind abordarea practicilor comerciale neloiale în prima jumătate a anului 2018“, a informat Comisia Europeană. La rândul său, Phil Hogan, comisarul pentru Agricultură al Comisiei Europene, a recunoscut că „agricultorii primesc o cotă din ce în ce mai scăzută din valoarea adăugată generată în lanțul alimentar al UE. De aceea, în 2018 Comisia va propune măsuri de îmbunătățire a funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente prin consolidarea poziției lor pe piață și prin sprijinirea protejării acestora de șocurile viitoare“.

Trebuie spus că, în ceea ce privește practicile comerciale neloiale, a mai existat un raport CE pentru piețele agricole din noiembrie 2016 care a semnalat, printre altele, întârzierea plăților pentru produse agricole, în special în cazul celor perisabile.

Statul român e obligat să apere fermierii

Autorităţile naţionale sunt obligate de Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale să intervină în conflictul dintre retaileri și producătorii români. Anunțul vine din partea europarlamentarului Daniel Buda, care a adresat Comisiei Europene o întrebare cu solicitare de răspuns scris, în baza procedurilor parlamentare de care dispune, pe tema conflictului dintre retaileri și producătorii români, informează eurostiri.eu. Astfel, potrivit presei din ultima perioadă, marile hypermarketuri au început un război împotriva companiilor românești care nu plătesc furnizorii nici la 90 de zile, în timp ce Legea nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare impune maximum 30 de zile. Fermierii au anunțat că vor ieși în stradă, pentru că nu mai pot tolera această situație în care munca lor și a procesatorilor români nu este remunerată conform legii de către marile rețele de supermarketuri. Totodată, se pare că supermarketurile impun prețuri mai mici la produsele lactate și elimină procesatorii care nu vor să se conformeze. În același timp, cresc prețurile la raft pentru consumatori. „Am solicitat Comisiei Europene să îmi comunice care sunt instrumentele avute la îndemână în vederea eradicării acestui fenomen, astfel încât autoritățile din România să stabilească un echilibru corect și responsabil în ceea ce privește activitatea retailerilor din România și producătorii autohtoni“, a declarat Daniel Buda. La rândul său, Elżbieta Bienkowska, comisar european pentru piața internă, industrie, antreprenoriat și IMM-uri, a declarat că „directiva privind întârzierea efectuării plăților este menită să creeze un mediu juridic și de afaceri favorabil efectuării la timp a plăților în cadrul tranzacțiilor comerciale, pentru a facilita accesul la finanțare pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri). Aceasta prevede că, în cazul întârzierii plăților, creditorii au automat dreptul la dobândă pentru plăți efectuate cu întârziere și la o compensație de minimum 40 euro pentru costurile de recuperare“.

CE vizează și România

După ce s-a lămurit în privința viciilor lanțului alimentar, CE trece „la faza a doua“. Astfel, Comisia Europeană a anunțat că intenționează să desfășoare audituri în 2018 cu privire la sistemele de control legate de etichetarea produselor alimentare în patru state membre, printre care și România, potrivit eurostiri.eu. Celelalte state sunt Belgia, Franța și Italia.

Totul a plecat de la sesizarea Asociației Consumatorilor (Infocons) care a semnalat faptul că o cantitate semnificativă de produse semipreparate din carne care se comercializează sunt false. Astfel, 40% dintre aceste semipreparate din carne nu respectă standardele de calitate și de siguranță alimentară impuse atât de la nivel național, cât și de la nivel european. Mai mult, analizele realizate în cadrul laboratoarelor Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor au arătat că există o diferență semnificativă de compoziție față de cea indicată pe etichetă.

În aceste condiții, consumatorului nu i se respectă dreptul la o identificare corectă a conținutului produselor alimentare consumate, existând un risc la adresa sănătății sale. Astfel, pe lângă faptul că multe dintre semipreparatele din carne sunt nocive pentru sănătate, având un conținut ridicat de aditivi alimentari, rezultatele prezentei cercetări duc la concluzia că aceste alimente sunt mult mai toxice decât este specificat pe etichetă.

Problema e că nu doar produsele din carne ar avea eticheta viciată, ci și alte produse de la dulciuri la conserve, mezeluri sau chiar pâine.

Ce spune comisarul european

Comisarul european Vytenis Andriukaitis, responsabil pentru sănătate și siguranță alimentară, a recunoscut că, în acest moment, legislația UE nu este încă pusă la punct.

„Comisia ar dori să precizeze că produsele semipreparate din carne nu sunt definite în legislația UE. Ar trebui, de aceea, să se clarifice dacă se face referire la preparate din carne, produse din carne sau alte produse definite de origine animală pentru care au fost stabilite standarde armonizate de siguranță alimentară aplicabile direct. Condițiile de utilizare și nivelurile de utilizare menționate în legislația UE privind aditivii alimentari țin seama de avizele științifice ale Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară. Prin urmare, nivelurile de utilizare a aditivilor alimentari care sunt conforme cu legislația UE nu reprezintă niciun risc în ceea ce privește siguranța la adresa sănătății consumatorilor.

În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, informațiile referitoare la produsele alimentare nu trebuie să inducă cumpărătorul în eroare în ceea ce privește, printre altele, caracteristicile produsului alimentar și în special în ceea ce privește natura, identitatea, compoziția, metoda de fabricație sau producție și trebuie să fie precise, clare și ușor de înțeles de către consumator.

Deoarece sunt responsabile de punerea în aplicare a legislației UE, statele membre trebuie să se asigure că cerințele aplicabile sunt puse în aplicare corect de operatorii din sectorul alimentar care introduc produse alimentare pe piața UE“, conchide comisarul.

Bogdan Panțuru

PRO AGRO duce lupta cu rețelele comerciale la nivel european

Având în vedere modificările legislative din România, cu impact direct asupra activității marilor magazine și modul de implementare, ales în mod unitar de toate marile rețele, PRO AGRO consideră că se impune intervenția dvs. în așa fel încât filiala societății dvs. din România să respecte dispozițiile legale în vigoare.

Cadrul legislativ a fost modificat având în vedere situația dificilă în care producătorii români au ajuns ca și consecință directă a practicilor abuzive ale marilor magazine. În acest sens legea interzice în mod expres facturarea de către magazin a oricărui tip de taxă sau serviciu, ori marile rețele, speculând poziția dominantă, au ales sa calculeze contravaloarea taxelor și serviciilor în discounturi impuse unilateral. Aceasta situație nu se poate accepta, la foarte multe categorii de produs s-a ajuns în situația în care producătorii sunt forțați să vândă sub costul de producție, practică interzisă în mod expres de legislația în vigoare. Pentru aceste motive PRO AGRO solicită în mod ferm ca legislația în vigoare să fie respectată, respectiv prețul de vânzare către consumator să fie suma prețului de achiziție al produsului și adaosul comercial, fără orice alt tip de reduceri, discounturi sau alte practici care ar pune producătorul în situația anterioară modificărilor legislative.

Se menționează ca niciuna dintre prevederile legale în favoarea producătorilor nu a fost respectată de condițiile comerciale impuse de buyer, după cum urmează:

- termenul de maxim 7 zile pentru plata produselor alimentare proaspete a generat noi costuri în sarcina producătorilor, de aproximativ 1% din valoarea bunurilor vândute, cu alte cuvinte marile magazine pot respecta reducerea termenului de plata doar dacă producătorii suportă acest impact financiar;

- obligativitatea efectuării recepției la momentul livrării este nerespectată având în vedere ca marile magazine își rezervă dreptul de a returna eventualele neconformități oricând, ulterior livrării, returul produselor alimentare proaspete nefiind permis de legislația română;

- obligativitatea stabilirii de penalități în oglindă pentru nelivrare la termen și neplată la termen este nerespectată prin introducerea unor noi sancțiuni în cuantum extrem de mare.

În acest context PRO AGRO își manifestă încrederea că veți interveni pentru ca filiala dvs. din România să implementeze în mod legal aceste modificări și nu prin găsirea de subterfugii în comun cu celelalte rețele. Acest mod de lucru afectează în mod grav mediul concurențial, activitatea producătorilor români cât și drepturile consumatorului român.

În concluzie, se consideră absolut necesar anularea tuturor înțelegerilor comerciale semnate deja cu unii producători români, acestea fiind asumate în mod evident ca urmare a presiunii exercitată de perisabilitatea specifică produselor alimentare proaspete cât și de practica de a bloca orice plați datorate de marile magazine până la acceptarea acestor condiții stabilite și impuse în mod unilateral.

PRO AGRO: “Vă asigurăm de întreaga disponibilitate a producătorilor în vederea stabilirii de relații contractuale convenabile pentru ambele părți, însă daca practicile abuzive nu se vor opri, ne vom vedea puși în situația de a sesiza organele în drept, cât și de a solicita eliminarea societății dvs. dintre semnatarele codurilor de conduită la nivel local sau european la care ați aderat. Abordarea filialei dvs. în raport cu producătorii, în general, dar mai ales ca urmare a modificării cadrului legislativ nu este conform practicilor de etică specifice și asumate de societatea dvs.”.

Stimați colegi de la supermarketuri, „Nu puteți vinde voi cât producem noi!“

Agricultura se poate face și în condiții extreme. Am văzut asta în Galați, „polul secetei.“ Într-un tur al fermelor de referință din această regiune am vizitat Simongrig, o societate care cultivă cereale, plante tehnice și legume. Inginerul agronom Petre Grigore, cunoscut și ca președintele Asociaţiei Producătorilor de Cereale şi Plante Tehnice, ne-a vorbit despre activitatea sa din postura de fermier-manager.

De la 20 la 150 de hectare cultivate cu legume

– Care este istoria societății pe care ați înființat-o și pe care o conduceți?

– Am înființat societatea Simongrig în 2001 și am început cu gândul să facem cultură mare, grâu, orz, porumb în incinta Brateșului de Jos pe o suprafață de 1.000 ha. Dar pentru că eu provin dintr-o zonă unde se cultivă legume, am trecut apoi la dragostea dintâi, cultivarea legumelor. În timp această activitate s-a transformat într-una permanentă. De la 20 de hectare cultivate cu legume am ajuns astăzi la 150 de hectare cultivate cu morcov, ceapă, pătrunjel, păstârnac, țelină, sfeclă roșie. Cultivăm și cartof, dar de la anul vom renunța la această cultură pentru că nu este rentabil. În plus, nici terenul nu este potrivit, chiar dacă eu am încercat să găsesc tot felul de soluții; am introdus îngrășăminte care micșorează ph-ul, dar nu am obținut efectul scontat. În orice caz, structura de culturi a fermei este diversificată, asigurând un echilibru între legume și cereale în cadrul exploatației.

– Este un proiect care a necesitat foarte multe investiții de-a lungul anilor.

– Într-adevăr. Este vorba despre o investiție de aproximativ 5 milioane de euro numai pe partea de construcție. Dacă adăugăm și costurile utilajelor, suma este destul de consistentă. A fost necesar totuși să facem aceste investiții, așa că am accesat trei fonduri europene, primul pe SAPARD, al doilea pe FEADR, și unul pe FEGA și am colaborat cu băncile. Cert este că încă nu am reușit să amortizăm toate investițiile făcute. Numai recuperarea banilor investiți în clădiri durează 30 de ani. Cât despre utilaje și alte echipamente, de abia îți recuperezi banii pentru că ești nevoit să îi reinvestești. Firește că se poate dezvolta o astfel de afacere și fără accesarea fondurilor europene, dar doar în cazul în care ai un alt business care să susțină un proiect în agricultură.

„Suntem în pas cu tehnologia modernă“

–Tehnologia face diferența. Ce dotări aveți la Simongrig?

– Am gândit în perspectivă, de aceea am vrut să ne îndreptăm spre culturile care au un grad mare de mecanizare. Anticipările mele privind problema lipsei forței de muncă s-au adeverit pentru că este din ce în ce mai greu să găsești oameni care să muncească și care să aibă un anumit nivel de pregătire. De la înființarea societății și până în prezent ferma a înregistrat o evoluție tehnologică considerabilă. Depozitele – avem, spre exemplu, un depozit cu o capacitate de 6.000 de tone – și liniile de ambalare dotate la standarde europene ne permit livrarea de legume proaspete tot timpul anului. În depozitele noastre factorii de umiditate și temperatură sunt controlați prin calculator. Acest lucru se poate face de oriunde din lume unde există rețea de Internet. Liniile de procesare sunt de asemenea automatizate. Suntem în pas cu tehnologia. Ceapa, spre exemplu, vine din câmp în cutii, se răstoarnă și cu ajutorul unor role aceasta este separă de buruieni, pământ și de cepele subdimensionate. Apoi se încarcă în mod automat în cutii care se duc fie în depozit, fie către linia de ambalare. Ulterior sunt tăiate mustățile și cozile cepelor, sunt verificați parametrii calitativi și, dacă există boli, sunt sortate pe dimensiuni și se ambalează. La linia de ambalare se stabilește cantitatea ambalată, de la 2 kg la 25 de kg. Ambalajul conține însemnele firmei, cod de bare, data ambalării, astfel încât să se poată urmări trasabilitatea produsului. Și poate apoi să ajungă la supermarket. Dar ajunge mai greu.

– Să ne punem speranțe în modificarea Legii nr. 321.

– Sunt câțiva deputați care doresc să introducă produsul românesc pe piață, iar faptul că cei de la supermarketuri nu au argumente care să demonstreze că noi nu putem produce este un alt avantaj ca modificarea legii să fie aplicată. Stimați colegi de la supermarketuri, noi putem produce. Voi nu puteți vinde cât producem noi!

Aproximativ 700 de hectare dintre cele deținute de societatea Simongrig se află în Lunca Brateșului, motiv pentru care uneori apa băltește pe aceste terenuri. De aceea la Simongrig a fost implementat un sistem dual de desecare-irigare.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2016 – pag. 24-25

Legea supermarketurilor a fost promulgată

Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat, în data de 11 iulie 2016, legea prin care hipermarketurile trebuie să aibă la raft 51% produse româneşti şi le interzice să încaseze de la furnizor taxe şi servicii, anunţă Administraţia Prezidenţială.

Legea stabileşte că pe etichetele produselor din carne proaspătă trebuie trecută ţara de provenienţă a cărnii, iar pe produsele procesate din carne trebuie trecut procentul de carne din România conţinut de acestea. 

Potrivit actului normativ, "comercianţii - persoane juridice autorizate au obligaţia ca pentru categoriile carne, ouă, fructe, legume, miere de albine, produse lactate şi de panificaţie să achiziţioneze aceste produse în proporţie de cel puţin 51% din volum de marfă pe raft, corespunzător fiecărei categorii de produse, provenite din lanţul scurt de aprovizionare".

Legea vizează că excepţie fac comercianţii cu o cifră de afacere de până la 2 milioane de euro, echivalentă în lei.

Supermarketurile, laptele şi invazia ferigii în pajişti

Acest titlu de articol poate şoca prin lipsa aparentă de legătură între o unitate comer­cială, lapte şi o plantă invazivă din pajiştile permanente. La fel s-a spus şi despre celebra constatare a marelui savant DARWIN despre legătura dintre fetele bătrâne din Anglia şi producţia de sămânţă de trifoi roşu, pe care merită să o reamintim.

Cu cât sunt mai multe fete bătrâne cu atât se vor înmulţi pisicile de companie ce vor consuma şoarecii, care nu vor mai distruge cuiburile din sol ale bondarilor polenizatori şi, drept urmare, se va produce o cantitate mai mare de sămânţă de trifoi. Simplu, nu!?

Revenind la titlul nostru, constatăm că în ultimele două decenii dezvoltarea comerţului cu produse alimentare de primă necesitate, cum sunt laptele şi produsele lactate atractiv ambalate pe care le găseşti pretutindeni din marile oraşe până în cele mai izolate sate, a redus până la dispariţie necesitatea creşterii unei vaci pentru acest scop.

Înainte vreme în gospodăria ţărănească era mare problemă dacă înţărca unica vacă şi nu aveai lapte, trebuind să faci apel la rude sau la vecini, întrucât de vânzare nu-l găseai nicăieri în comerţul obişnuit.

Vacile din gospodăriile individuale în perioada de vegetaţie la păscut erau organi­zate în cirezi pe izlazurile comunale şi se hrăneau în sezonul rece cu fân recoltat în principal de pe fâneţele naturale.

La fel, în trecutul nu prea îndepărtat, fermele de stat sau cooperatiste de creştere a animalelor valorificau la maximum potenţialul productiv al pajiştilor permanente, fiind în cele mai multe cazuri supraexploatate.

În acest mod pajiştile permanente ale localităţilor aveau o încărcare mare cu ani­male, fiind şi bine gospodărite pentru a satisface nevoile de iarbă şi fân.

Uşurinţa cu care se pot procura acum produsele lactate i-a făcut pe gospodari să crească din ce în ce mai puţine vaci până la  dispariţia lor şi pe măsură ce persoanele mai vârstnice care le-au îngrijit părăsesc scena vieţii. În acest fel se explică şi dispariţia dra­matică a bivolilor; gospodarii tineri nu se mai înhamă la creşterea lor, având de unde să-şi procure laptele necesar, fără să se „înrobească“ fără răgaz de dimineaţă până seara zi de zi, inclusiv de sărbători.

De ce să te străduieşti să creşti în gospodăria proprie o vacă, bivoliţă sau capră pentru lapte când în supermarketurile din oraşele mari sau mai mici găseşti tot ce-ţi doreşte inima ca produse lactate aduse din ţări străine de la mii de kilometri, mai puţin de la fermele noastre? În anii 1990 noi deţineam 6,3 mil. bovine şi în prezent aceste efective s-au împuţinat cu aproape două treimi, atingând abia 2,3 mil. capete,

Evident, aceste efective de bovine şi 13,5 mil. ovine şi caprine nu pot valorifica în totalitate producţia de iarbă a 4,9 mil. hectare pajişti permanente şi 2-3 mil. hectare pârloage din arabil înierbate, multe din aceste suprafeţe fiind subîncărcate sau chiar abandonate.

Din această cauză suprafeţe imense de pajişti permanente din zona de deal şi premontană sunt invadate de feriga mare (Pteridium aqulinum), o specie arhaică foarte rezistentă.

Combaterea ei prin diferite mijloace mecanice şi/sau mecanice este foarte anevoioasă şi costisitoare. În primul rând preventiv, înainte de invazie, este necesar să respectăm încărcarea optimă cu animale la păşunat şi să cosim fâneţele. După invazie şi dominare în covorul ierbos este mai greu de luptat cu feriga, de aceea cea mai bună metodă de prevenire şi combatere este exploatarea raţională a pajiştilor permanente cu animale ierbivore de lapte sau carne la concurenţă cu ţările care ne furnizează în supermarketuri produsele lor animaliere.

Sper că am reuşit să dezleg misterul legăturii între supermarket şi ferigă! Vorba aceea, unde dai şi unde crapă!

Teodor MARUŞCA

Abonează-te la acest feed RSS