Unbeaten 2021    Adama decembrie 2020
update 25 Feb 2021

Varză călită cu afumătură

Indiferent de anotimp, varza călită este un preparat pe placul tuturor. Până și mofturoșii familiei vor mai cere o porție atunci când o gătești. Numai când te gândești la mirosul de varză călită, gustul dulce-acrișor pare să îți inunde papilele gustative. Dacă și pe tine te-a făcut să zâmbești gândul la o farfurie de varză călită cu afumătură, atunci știi ce vei pregăti pentru următoarea masă.


Timp de pregătire: 4 ore
Număr de porții: 6


 

Ingrediente:

  • 4 kg de varză murată;
  • 1 ½ kg de afumătură;
  • 3-4 linguri ulei de floarea-soarelui;
  • 1 ceapă;
  • 1 morcov;
  • 1 ardei gras roșu;
  • 1 cană de bulion de casă;
  • boia de ardei dulce/iute;
  • sare și piper după gust;
  • 1 linguriță de cimbru uscat.

Mod de preparare:

Pune uleiul la încins într-o cratiță, apoi călește ceapa mărunțită, până când aceasta devine ușor transparentă și începe să se rumenească pe margini. Completează cu morcovul și ardeiul gras, amestecând viguros cu lingura de lemn. Când legumele s-au înmuiat, este momentul să adaugi și afumătura tăiată bucăți. Imediat ce afumătura se rumenește și devine ușor crocantă, adaugă bulionul, învârtind din lingura de lemn, pentru a omogeniza. Apoi lasă bulionul să înceapă să fiarbă. Între timp, ia varza pe care e bine să o lași la desărat într-o oală cu apă rece, scurge-o bine și tai-o de dimensiune medie pentru a-și păstra savoarea. Când dă în clocot, poți pune deasupra varza acră. Adaugă o ceașcă de apă fierbinte peste varză și amestecă cu spor, ajutându-te de lingura de lemn. Dă focul mic și pune un capac, apoi lasă totul să fiarbă preț de câteva ore, până când varza devine foarte moale. Ai grijă să amesteci din când în când, pentru a nu se prinde de oală; dacă scade prea repede în timpul gătirii, mai poți completa cu apă caldă.

Când este aproape gata, adaugă sare, piper, boia și cimbru uscat după gust și amestecă bine.

Între timp, pregătește o mămăligă vârtoasă, ca la mama acasă. Bucură-te de o masă copioasă și gustoasă împreună cu toţi cei dragi din familie, care sigur nu vor refuza un ospăț românesc tradiţional!

Poftă bună!

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Social

Fursecuri „din alea bune“

Chiar dacă abia au trecut Sărbătorile de iarnă și, poate, ar fi cazul să reducem caloriile, un mic răsfăț nu strică nimănui. Iar pentru cei care au petrecut această perioadă fără cei dragi din familie – fie din cauza pandemiei vieții..., fie din cauză că sunt departe sau nu mai sunt – amintirile din copilărie pot fi soluția pentru o călătorie în timp. Cine nu ar vrea să mai petreacă măcar o zi în preajma bunicilor sau a părinților?

Ei bine, se spune că îi purtăm pe cei dragi în suflete și în minte, indiferent de distanță. De pildă, putem retrăi perioada în care bunica ne cocea fursecuri și ne lăsa să ne jucăm în aluatul fraged, pentru care trudea cu zâmbetul pe buze și în care punea cel mai de preț ingredient: IUBIRE.

Bunica ne surprindea mereu cu fursecuri „din alea bune“, pe care le reinventa mereu adăugând alte ingrediente: nuci sau fructe uscate și hidratate în apă rece câteva ore – inclusiv nucile. Iar dacă adăuga gem, alegea mereu un alt fel de gem sau de dulceață – toate făcute în casă, firește.

Ingrediente:

  • 120 g de unt sau untură de porc (la temperatura camerei);
  • 100 g de zahăr;
  • 150 g de făină;
  • 100 g de nuci/alune/semințe de dovleac sau de floarea-soarelui/fructe uscate;
  • un ou;
  • un praf de sare;
  • un plic de zahăr vanilinat;
  • un praf de copt/bicarbonat de sodiu;
  • 100 grame de gem sau dulceață.

Mod de preparare:

Untul sau untura se mixează cu zahărul și zahărul vanilinat până se obține o cremă, apoi se adaugă gălbenușul și se amestecă iar. După ce s-a încorporat și gălbenușul se adaugă făină (cernută înainte). Un secret al bunicii era ca făina să se amestece cu sarea și praful de copt sau bicarbonatul, iar apoi să se adauge „în ploaie“. Adică, altfel spus, era adăugată ușor pentru ca fursecurile să fie și mai fragede și pufoase.

Se amestecă totul și, între timp, separat, se bate albușul până devine o spumă ca o bezea fină. Și aici era un secret: albușul se bate cu un praf de sare pentru „a se precipita albumina“. Așa spunea bunica. Știa, printre altele, și chimie alimentară.

Din aluatul obținut se formează mici bile care se tăvălesc prin albușul bătut spumă. Ulterior, se dau prin nuci sau ce alte oleaginoase am ales. De asemenea, aluatul poate fi împărțit în mai multe părți și astfel se obțin fursecuri diferite, în funcție de tipul de gem ales sau de fructe. Practic, avem un aluat de bază și apoi se dă drumul la creativitate. Nimic nu se pierde, nimic nu se strică. Totul se transformă! Doar să nu le uităm în cuptor. Se țin doar 15 minute în cuptorul preîncălzit până se rumenesc frumos. Temperatura trebuie să fie medie, în jur de 180 grade Celsius.

Sper să vă placă... Și, dacă v-au plăcut, să știți că pe bunica o chema ANA.

(S.N.David)

  • Publicat în Social

Un deliciu simpatic: Prăjitura Cartof

Poate că unii dintre voi își mai aduc aminte de prăjitura cartof din copilărie sau o cunosc pentru că au cumpărat-o de la cofetărie. O prăjiturică simpatică care imită la formă atât de îndrăgita legumă, cartoful. Doar că nu are culoarea lui. Ei bine, această prăjiturică pe care bunicile, mamele sau mătușile noastre o făceau pe vremuri este una foarte, foarte ușor de pus în practică în propria bucătărie.

Reţeta a fost adaptată după cartea Dragăi Neagu, Gospodina şi oaspeţii familiei, apărută în 1977 la Editura Tehnică. Poate fi şi o prăjitură de post dacă alegeţi margarina în locul untului şi dacă folosiţi biscuiţi simpli sau orice variantă de biscuiţi fără ou şi unt.

Ingrediente

  • 200 grame de biscuți populari
  • 100 grame de nucă
  • 100 ml de lapte dulce
  • 75 grame de unt
  • 75 grame de zahăr (eu am folosit melasă)
  • o linguriță cu esență de vanilie
  • 25 grame de cacao (plus încă o lingură pentru tăvălit)
  • Mod de preparare
  • Rupem biscuiții în 2 sau 3 bucăți
  • Punem biscuiții și nuca în vasul robotului de bucătărie și le măcinăm împreună.
  • Din lapte, zahăr, unt și cacao facem un sirop. Le punem într-un vas pe care îl așezăm pe ochiul de la aragaz și îl lăsăm pe foc câteva minute, cât să se încălzească, până când se topește zahărul. Nu trebuie să fierbem compoziția.
  • Adăugăm esența de vanilie și apoi turnăm lichidul fierbinte peste amestecul de biscuiți și nucă.
  • Amestecăm totul bine până obținem un fel de aluat consistent care poate fi modelat cu ajutorul mâinilor.
  • Luăm în mână o parte de aluat, de mărimea unui cartof mai mic, și modelăm dându-i o formă lunguiață, nu rotundă. Procedăm la fel cu restul de aluat.
  • Când am terminat de modelat tot aluatul tăvălim bucățile de prăjitură prin cacao și le așezăm în hârtiuțe speciale, de hârtie, în care se coc brioșele.
  • Punem prăjituricile pe un platou și le dăm la rece până în momentul servirii.

Seamănă cu cartofii adevăraţi?

Doar la formă!

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Social

Vărzări plăcinte tradiționale umplute cu varză călită

Reţeta plăcintelor cu varză călită este simplă, iar varza călită folosită în această reţetă ca umplutură poate fi servită şi ca garnitură alături de o friptură sau cârnaţi.

Ingrediente (12 bucăți)

Aluat dospit vărzări

  • 500 g de făină;
  • 250 ml de apă călduță;
  • 12 g de drojdie proaspătă/5 g de drojdie deshidratată;
  • 30 ml ulei de floarea-soarelui;
  • ½ linguriță mică rasă de sare;
  • 1 galbenuș + 2 linguri lapte.

Varză calită din varză murată

  • 700 g de varză murată (cântărită după ce o tocăm);
  • 100 ml de ulei de floarea-soarelui;
  • 1 linguriță mică rasă de piper măcinat;
  • sare;

Mod de preparare aluat vărzări

  • Punem făina într-un vas încăpător. Frecăm drojdia cu zahărul și apoi o amestecăm cu apă călduță. Turnăm apa în centrul făinii și începem să frământăm. Când aluatul capătă consistență, adăugăm uleiul și sarea și frământăm în continuare până când aluatul devine elastic și nu se mai lipește de mână.
  • Acoperim vasul cu folie de plastic alimentară și lăsăm aluatul să dospească într-un loc călduț, cca 2 ore.

Mod de preparare varză călită

  • Punem uleiul într-o cratiță antiaderentă, pe foc mic. Când uleiul s-a încălzit, adaugăm varza murată tocată fin, piperul, sarea și amestecăm.
  • Amestecăm varza și o călim, pe foc foarte mic, cca 20 de minute.
  • Stingem focul și lăsăm varza călită să se răcească complet.

Asamblare

  • Întindem aluatul dospit pe planul de lucru ușor pudrat cu făină și apoi într-o foaie dreptunghiulară de cca 5-6 mm grosime.
  • Tăiem aluatul în pătrate de 8-9 cm și adăugăm în centrul fiecărui pătrat câte 1 lingură mare plină cu varză călită rece. Lipim, două câte două, colțurile opuse ale fiecărui pătrat, apoi lungim cu grijă din nou colțurile opuse obținute și le lipim încă o dată.
  • Punem plăcintele vărzări în tava de cuptor tapetată cu hârtie de copt, la o distanţă de 4-5 cm una față de cealaltă, le acoperim cu un șervet curat de bumbac și le lăsăm să dospească, într-un loc călduț, încă 30 de minute.
  • După ce plăcintele vărzări au dospit, le ungem cu gălbenușul de ou amestecat cu lapte și le coacem, în cuptorul preîncălzit la 180°C, pentru cca 20-25 minute sau până când se rumenesc uniform.

Poftă bună!

Beatrice MODIGA

  • Publicat în Social

Mâncare de gutui cu carne, o reţetă delicioasă de toamnă

Mâncarea de gutui cu carne este o reţetă tradiţională la cuptor. O mâncare ardelenească veche, de toamnă, parfumată, dulce-acrişoară şi extrem de gustoasă. Gutuile merg grozav cu cubuleţele fragede de carne de pui, viţel sau porc, mai ales când sunt caramelizate şi coapte încet.

Reţeta aceasta de mâncare de gutui este inspirată după cea a regretatului Radu Anton Roman, fiind publicată în monumentala sa lucrare „Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti“ la capitolul „Ardealul, la pohta ce pohtim noi“. Iată ce spunea autorul despre această mâncare: „De la gutuie se mănâncă doar mirosul. Dar o tocană de pasăre sau de viţel, aromată cu gutui fragede, aurii-arămii, cu sos gros, iute-dulce-acrişor... La asemenea mâncări de toamnă târzie se îndeasă vinurile licoroase (adică nu chiar licoroase: „demi dulci“) cu parfumuri exaltante de înnebuneşte cerul şi devine violent de poftă!“

Ingrediente:

  • 100 g de unt
  • 1 lingură de făină
  • 3 linguri de vin alb sec
  • 2 linguri de zahăr
  • sare, piper
  • 250 ml supă de carne
  • 25 ml rachiu de fructe
  • 4 kg de gutui
  • 1 kg de carne de pasăre (copane şi piept)

Mod de preparare:

  • Carnea se rumeneşte acoperită în puţin unt.
  • Într-o cratiţă mai mare se încinge făina și se stinge cu zeamă de carne.
  • Se scoate carnea, se scurge de grăsime şi se pune la fiert în zeama de carne cinci-zece minute.
  • Se curăţă gutuile de cotoare şi sâmburi, se taie felii, se pun la prăjit în unt încins, să se rumenească – crustă, ca să nu se mai înmoaie decât în gura pofticioasă (se poate face, aidoma, din mere).
  • Se aşază şi gutuile crocante în cratiţă să dea cărnii gustul lor.
  • Se arde zahărul un pic, până se lichefiază-colorează („caramelizează“), se stinge cu vin, rachiu şi puţină zeamă de la mâncărică, se varsă peste carne.
  • Se sărează, piperează, se pune cratiţa în cuptor, acoperită, la foc mic – zeamă cât de-o cană jumătate – cam o juma’ de oră, să scadă. Poftă bună!

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Social

Rețete culinare de la mănăstirile grecești și cretane. Mâncare de spanac

În numărul trecut am început o serie de rețete inspirate din preparatele culinare realizate în mănăstirile grecești și cretane și, după rețeta pentru Litie, vă propunem un preparat pe bază de spanac.

Gustos și foarte sănătos, spanacul are un conținut important de fier, acesta fiind foarte important pentru organism deoarece face parte din compoziția hemului din hemoglobină și mioglobină, cu rol în transportul oxigenului. Sursă bogată de minerale, vitamine și fitonutrienți, cel mai bun mod de a consuma spanacul este crud, fie sub formă de salată ori de smoothie, dar se poate prelucra și termic, fiind preparat în ciorbe și alte mâncăruri.

Datorită conținutului mare de fier, spanacul este o alegere bună mai ales în perioadele de Post deoarece fortifică organismul. Poate nu degeaba natura ni-l dăruiește primăvara, chiar înainte de începerea Postului Sfintelor Paști.

Pentru mâncarea de spanac se folosesc puține ingrediente. Cât despre modul de preparare, acesta este unul foarte simplu.

Ingrediente:

  • 1 kilogram de spanac proaspăt, spălat și curățat;
  • 2-3 cepe mari;
  • 100 grame de sos roșii (sau bulion, pastă de tomate);
  • 2 linguri untdelemn sau unt*;
  • 2 foi de dafin;
  • 1 linguriță de busuioc;
  • Sare, piper – după gust;
  • Suc de lămâie;
  • 2-3 căței de usturoi tocat mărunt.

Mod de preparare

Ceapa se toacă mărunt și se pune într-un vas cu uleiul și cu puțină apă caldă. Se lasă pe foc domol și se acoperă cu un capac. Când ceapa este gata, se adaugă frunzele de spanac (spălat și scurs de apă), foile de dafin, busuiocul, sarea și piperul. Se amestecă din când în când pentru a nu se prinde de vas. Separat, bulionul sau pasta de roșii se subțiază cu puțină apă rece și se adaugă peste spanac. În cazul în care am ales să folosim suc de roșii, acesta se poate pune direct peste spanac.

Când este totul gata, se ia de pe foc și se adaugă usturoiul și sucul de lămâie (după preferințe, se poate folosi sucul de la o lămâie sau două).

Mâncarea de spanac se poate consuma imediat sau se poate lăsa la răcit. Orice variantă alegem, spanacul rămâne la fel de bun.

În funcție de preferințe, putem completa spanacul cu orez fiert sau cu paste făinoase. Pentru un aport mai redus de calorii, se poate alege orezul brun sau pastele integrale. Iar pentru pasionații de gătit, pastele pot fi realizate în casă. Rețeta este simplă, iar gustul pastelor făcute în casă este absolut minunat. Promitem să vă prezentăm câteva rețete de paste în numerele viitoare. Până atunci, noi vă dorim Poftă bună!


* În cazul în care ținem post, putem prepara spanacul și fără unt sau untdelemn. Ceapa se poate înăbuși în puțină apă caldă în care se adaugă spanacul și restul ingredientelor.


Simona Nicole David

  • Publicat în Social

Rețete culese din mănăstirile grecești și cretane: LITIA

Începând din acest număr, vom publica rețete inspirate din bucatele preparate în mănăstirile grecești și cretane. Arta culinară grecească se bazează pe ingrediente puține și pe un procedeu simplu de preparare. Chiar dacă se folosesc puține elemente, gustul este versatil și desăvârșit, amintind de Orient. Este o dietă mediteraneană simplă și sănătoasă, despre care oamenii de știință spun că reprezintă și un regim alimentar echilibrat. Datorită preparatelor bazate pe carbohidrați, uleiuri de măsline și de pește, legume și fructe proaspete, dar sărac în proteine, regimul mediteranean ajută la reducerea riscului anumitor tipuri de cancer și al afecțiunilor cardiace.

Altfel spus, aceste preparate delicioase înseamnă și sănătate, și o viață de calitate.

Vom începe cu o pâine specială, cu o simbolistică puternică: Litia.

Ingrediente:

  • 2 kilograme de făină din grâu dur
  • 1 kilogram de făină albă (tip 000 nule)
  • 600 grame de zahăr
  • 90 grame de drojdie proaspătă
  • ½ pahar de lichior de mastic
  • 2 linguri rase de anason
  • 1 pahar ulei de măsline
  • sare (după gust)
  • În rețetă mai găsim și coajă rasă de portocală, însă este recomandată coaja portocalelor bio, netratate.

Mod de preparare:

Într-un lighean se pun: făina, sarea, anasonul, zahărul și se amestecă bine cu mâinile. Se face o adâncitură în mijloc și se adaugă uleiul de măsline, lichiorul de mastic și drojdia. Aceasta se dizolvă, în prealabil, în apă caldă. Este foarte important ca apa să fie caldă, nu fierbinte. Dacă temperatura apei este prea ridicată, opărim drojdia și astfel litia nu va crește.

Se mai adaugă puțină apă caldă pentru a se obține un aluat potrivit – nu trebuie să fie nici prea moale, dar nici prea tare. Se acoperă ligheanul cu un prosop de bucătărie și se pune într-un loc cald, ferit de curenți de aer rece. În momentul în care observăm că aluatul și-a dublat volumul, este momentul porționării și așezării în tăvi. Dacă vrem ca pâinile să fie toate la fel, de aceeași mărime și formă, putem cântări aluatul.

Apoi se acoperă aluatul și se lasă la dospit. Și în acest caz este foarte important ca tăvile cu aluat să stea în loc cald, ferit de curenți de aer rece.

După ce au crescut, pâinile se înțeapă cu o scobitoare și se pun la cuptorul preîncălzit, la temperatură potrivită, pentru o oră. În funcție de tipul cuptorului, coacerea poate dura mai mult. Dacă focul este prea iute și încep să se rumenească prea tare, se pot acoperi cu hârtie de copt (hârtie pergament). Sau, pentru a nu deschide cuptorul în timpul coacerii, se poate pune încă de la început – înainte de a se introduce aluatul în cuptor – o tavă cu apă chiar sub tăvile pe care vom coace pâinea.

Simona Nicole David

  • Publicat în Social

Reţetă veche din Banat - mâncare de brozbe

„Brozbele“ cu semnificația „napi“ se găsesc destul de rar în prezent, fiind cultivate în zone restrânse din Banat (zona Caransebeș - Reșița) și din Ardeal (zona Hunedoara – Valea Jiului). Astfel, „mâncarea de brozbe“ se prepară în special în Banatul de Munte, dar se poate întâlni și în Ardeal (zona Hunedoara). Dacă v-am făcut curioşi, vă lăsăm şi reţeta…

Ingrediente

  • brozbe – napi (pot fi înlocuiţi cu sfeclă roșie);
  • un ciolan sau carne de porc;
  • făină Gold Maya;
  • ulei;
  • piper și sare după gust;
  • smântână (pentru servire).

Mod de preparare

Se curăţă brozbele de coajă şi se rad pe răzătoarea de mere. Se călesc împreună cu puţină ceapă. Peste brozbele rase se adaugă apoi un ciolan crud sau carne de porc şi se călesc împreună până se înmoaie carnea. Se presară cu făină Gold Maya, adăugându-se în mâncare după gust puţin piper măcinat şi se mai lasă pe foc aproximativ 10 minute.

Secretul bucătarului

Pentru o culoare plăcută a mâncării şi având în vedere că napii se găsesc mai greu, în prepararea mâncării de brozbe se poate folosi sfecla roşie în loc de napi; mâncarea va avea o culoare foarte „apetisantă“, însă va păstra gustul dulceag ca şi în cazul în care ar fi fost folosiţi napi.

Mod de servire

În mâncarea gata preparată, când este servită, se mai poate adăuga smântână, pentru un gust dulce-acrişor.

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Social

E printre cele mai vechi rețete din lume. Tocănița… antimahmureală

Dacă nu știați, tocana pentru mahmureală este una dintre cele mai vechi rețete din lume. De origine din Orientul Mijlociu ea datează din anul 900 după Hristos. Fascinația față de Orient a început în perioada Iluminismului și așa au ajuns europenii să se inspire foarte mult din obiceiurile și tradițiile religioase orientale.

Bucătăria occidentală este influențată de cea din Asia Mică, de unde preluăm multe din tehnicile, mirodeniile și condimentele orientalilor. Evul Mediu a cunoscut impactul întâlnirii cu mirodeniile și condimentele orientale prin intermediul Imperiului Otoman. Practic, primeam bogățiile culinare din India, China și Indonezia, iar acest lucru o spun diverse atestări foarte vechi.

Ingrediente

1,400 kg de carne, 230 g de ceapă tocată, 110 grame de verdeață proaspătă tocată, o mână de năut, câteva frunze de spanac, o bucată de ghimbir, iaurt grecesc, suc de struguri neîndulcit, o jumătate de cană de ulei de măsline, 6 g de chimion, 6 g de scorțișoară, 1 g de cuișoare, 1 g de ulei de susan sau nuci.

Preparare tocană de mahmureală

Pentru început punem într-o oală carnea cu jumătate din cantitatea de ceapă. Alături de verdeață punem năutul, ghimbirul și uleiul. Se adaugă apă cât să acoperim ingredientele și o lăsăm pe foc până ce carnea este aproape fiartă. Adăugăm spanacul, iar când carnea este bine gătită, punem și iaurtul. După 5 minute, adăugăm și sucul de struguri, apoi chimionul, scorțișoara și restul de ceapă. După vreo 10 minute, adăugăm cuișoarele și uleiul de susan sau nuci, în funcție de preferințe. Oprim focul, dar lăsăm oala pe aragaz – căldura reziduală va continua gătirea tocanei.

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Social

Supă de ardei roșu cu smântână

Odată cu venirea verii avem tendința de a consuma preparate mai „ușoare“, dar care să fie, în același timp, sățioase, gustoase și gătite cu legume de sezon. În acest sens venim cu o propunere din cartea de bucate a bunicii: supă de ardei roșu cu smântână. Un deliciu, care poate fi preparat în doar patru pași simpli.

Ingrediente:

  • Ardei gras roșu – 700 g
  • Roșii – 4 bucăți
  • Ceapă – 1 bucată
  • Usturoi – 2 bucăți
  • Ulei de floarea-soarelui – 3 linguri
  • Bulion – 3 linguri
  • Supă de legume – 700 ml
  • Smântână – 4 linguri
  • Pastă de ardei roșii – 1 lingură
  • Zahăr – 1 linguriță
  • Boia – 1 linguriță
  • Sare – după gust
  • O crenguță de busuioc
  • O frunză de dafin
  • Creson proaspăt pentru decor

Mod de preparare:

Pasul 1 – Ardeii se taie jumătăți și se scot cotorul și semințele, apoi se adaugă în tava acoperită cu hârtie de copt. Se lasă la copt timp de 15 minute, la o temperatură de 170°C, până când pielița ardeilor se înnegrește.

Pasul 2 – Se scot ardeii și se acoperă cu un șervet umed aproximativ 5 minute. După această etapă ardeii se decojesc. Se scufundă roșiile în apă fiartă și se curăță de pieliță. Se taie roșiile și ardeii în bucățele.

Pasul 3 – Se curăță ceapa și usturoiul, se toacă mărunt și se călesc în uleiul de floarea-soarelui cu foaia de dafin și busuiocul tocat.

Pasul 4 – Se adaugă ardeii, roșiile, bulionul, apoi supa de legume și se lasă la fiert. După 15 minute se scoate foaia de dafin și se mixează bine supa, până când devine cremoasă. Se condimentează cu sare, zahăr, boia și pastă de ardei. Se mai fierbe 5 minute. Se pune în bol cu smântână deasupra și frunzulițe de creson.

Poftă bună!

Ruxandra HĂBEANU

  • Publicat în Social

Laptele de bou, o rețetă a moților dată uitării?

Ați auzit vreodată de „lapte de bou?“ Poate denumirea sună puțin ciudat, dar de fapt această mâncarea autohtonă a fost considerată cândva o adevărată delicatesă. Rețeta este una foarte veche și se pregătește în diverse regiuni ale țării și în variante de post, cu apă în loc de lapte, însă cea mai mare priză la public o avea în urmă cu 100 de ani, în Maramureș și în zona Munților Apuseni. Cu toate că această rețetă a fost aproape dată uitării, pierdută în negurile timpului, noi am regăsit ingredientele și modul de preparare pentru cei care vor să o încerce… și le împărtășim cu voi!

Timpi:

  • Timp de preparare: 10 min.;
  • Timp de gătire: 10 min.;
  • Gata în 20 de minute

Ingrediente:

  • o cană cu semințe de dovleac, decojite (adică în jur de 800 de grame);
  • 1 litru de lapte/apă;
  • 1 praf de sare;
  • mămăligă.

Prima dată am mâncat lapte de bou la bunica. Și acum țin minte că mi-l aducea fierbinte, într-o strachină de lut, că așa era la țară pe atunci, cu câte o bucată de mămăliga rece, de cu o seară înainte, asezonat cu o linguroaie de lemn… Doamne, ce bun mai era! V-am făcut curioși?

Mod de preparare

Laptele se pune la fiert, iar între timp seminţele de dovleac se prăjesc la cuptor şi se macină până se obţine o făină fină. Făina care rezultă din seminţe de dovleac se adaugă în laptele dat în clocot. Se amestecă aceste ingrediente până când se obţine o pastă groasă. Apoi, se adaugă sare şi se mai fierbe la foc mic timp de 10 minute.

Secretul bucătarului

Mare atenţie! Pentru a nu se afuma, laptele de bou se amestecă permanent pe durata preparării. Pentru ca făina din semințele de dovleac să se amestece cât mai bine cu apa sau cu laptele, semințele prăjite trebuie măcinate cât mai fin.

Mod de servire

Se pregătește o mămăligă tare din mălai, se lasă să se răcească și se taie felii. Cu toate că laptele de bou era servit, în varianta străveche, cu o felie de mămăligă coaptă pe plită, pe sare, ulterior a fost înlocuită de o felie de pâine prăjită.

Poftă bună!

Beatrice Alexandra Modiga

  • Publicat în Social

Tartă cu orez și mere

Cantitate – 12 bucăți

Preparare – 45 de minute

Timp de coacere – 50 de minute

Tarta cu orez și mere este o rețetă simplă, iubită și acceptată nu numai de cei mici. Aceasta intră în categoria rețetelor vechi, consacrate în cultura culinară românească și de care mulți, probabil, în zilele noastre, s-au plictisit. Dar pentru cei care vor să-și reamintească gustul copilăriei, rețetele vechi păstrate cu grijă în caiete sau cărți vechi sunt parte din identitatea lor națională. Mai jos, vă lăsăm rețeta!

Ingrediente:

Pentru aluat

  • Făină – 250 g
  • Unt – 125 g
  • Ou – 1 buc
  • Sare după gust

Pentru umplutură

  • Lapte – 400 de ml
  • Pudră de orez (orez pisat) – 100 g
  • Zahăr – 80 g
  • Smântână – 250 g
  • Gălbenușuri – 4 bucăți
  • Albușuri – 4 bucăți
  • Stafide – 60 g
  • Mere – 600 g
  • Dulceață de caise – 5 linguri
  • Zahăr – 3 linguri
  • Unt – 200 g
  • Pesmet – 3 linguri
  • Prune şi mere uscate – 300 g
  • Marmeladă – 3 linguri

Mod de preparare: 

  • Peste făină se pune sare, iar în mijloc se face o gaură. Untul se taie bucățele, ce se pun în mijlocul găurii, la fel și oul. Se amestecă cu un cuțit, iar apoi se frământă un aluat care se dă la rece timp de 30 de minute.
  • Aluatul se întinde în forma dată cu unt și pesmet. Se amestecă fructele uscate și se lasă cca 10 minute la foc.
  • Se fierbe laptele și se adaugă treptat pudra de orez și zahărul. După ce a dat în fiert se amestecă cu gălbenușul și stafidele și se încorporează.
  • Merele se curăță și se taie felii. Albușul se bate spumă și se pune în umplutura de orez care se întinde peste aluat, cu feliile de mere în formă de raze.
  • Se lasă la cuptor cca 50 de minute, iar cu 15 minute înainte să fie scoasă se unge cu marmeladă și zahăr, apoi se lasă să se răcească în formă.

Poftă bună!

Ruxandra HĂBEANU

  • Publicat în Social

Găluște prăjite cu brânză de burduf

Doriți să vă surprindeți persoanele dragi cu un meniu sățios și gustos? Ce spuneți de un preparat delicios cu brânză de burduf? O rețetă tradițională, veche, care își are originea din zona Moldovei. Urmând doar patru pași simpli, în câteva clipe găluștele sunt gata de savurat. Odată încercate, cu siguranță veți împărtăși și cu ceilalți rețeta.


Cantitate: rețetă pentru 8 persoane
Timp de preparare: 10 minute
Prăjire: 5 minute

Ingrediente:

  • 200 g brânză de burduf
  • 1 ou
  • 3 linguri de fãină
  • ½ lingurițã de praf de copt
  • câteva felii de șuncă pentru decor.

Mod de preparare:

1. Se amestecă toate ingredientele și se frământă până se obține un aluat omogen.

2. Din această compoziție se formează niște bile de mărimea unei linguri care se introduc într-un tuci cu ulei, pe foc, până când devin aurii și plutesc în ulei.

3. Când sunt gata, se scot și se așază pe șervețel ca să se absoarbă excesul de grăsime.

4. Se servesc imediat, așa fierbinți cum sunt, cu smântână, felii subțiri de șuncă și sos de roșii.

Găluștele formează un meniu complet alături de un piure și o salată proaspătă cu ceapă și legume de sezon.

Pont: Pentru prepararea  piureului putem adăuga smântână și unt, apoi continuăm să turnăm  treptat laptele, pe care îl vom pune în funcție de tipul cartofilor. Compoziția trebuie să obțină o textură cremoasă și moale. Gustăm și adăugăm dacă mai este nevoie sare și, opțional, putem presăra un pic de nucșoară, pentru o aromă plăcută și subtilă.

Ruxandra Hăbeanu

  • Publicat în Social

Salata ciobanului

Dacă poftiți ceva bun și sănătos, dar nu prea aveți mult timp la dispoziție pentru a petrece în bucătărie, atunci o idee bună ar fi să preparați salata ciobanului după o rețetă veche de când lumea. Este o gustare delicioasă, rapidă, sățioasă și simplu de realizat. Potrivit maeștrilor bucătari, salata ciobanului este sarea și piperul de pe masa petrecerilor câmpenești.

INGREDIENTE, 3 porții:

  • Mărar – 1/2 legătură
  • Ardei gras – 350 g
  • Castraveți – 350 g
  • Roșii – 350 g
  • Ceapă – 80 g
  • Smântână – 200 g
  • Mămăligă – 600 g
  • Zeamă de lămâie
  • Sare și piper după gust

MODUL DE PREPARARE:

Curățați și tăiați în cubulețe ardeiul, castraveții, ceapa și roșiile, după care le veți adăuga împreună într-un vas adânc. Mămăliga, deja preparată, se lasă la răcit și se pune pe grătar 2-3 minute, până când aceasta va prinde o crustă. Adăugați în vasul cu legumele tăiate zeama de lămâie, sarea, piperul, smântâna și mărarul, apoi amestecați toate ingredientele. La final, așezați salata obținută într-un bol și decorați-o cu două fâșii calde de mămăligă crustată.

salata ciobanului

Poftă bună!

Ruxandra HĂBEANU

  • Publicat în Social

Drumul de la rețeta autentică la produsul atestat

Continuăm seria articolelor dedicate domeniului produselor tradiționale. Vorbim despre rețetele consacrate și cum pot fi acestea înregistrate. Reţeta consacrată românească reprezintă produsul alimentar românesc fabricat cu respectarea compoziţiei utilizate cu mai mult de 30 de ani înainte de data intrării în vigoare a Ordinului privind atestarea produselor alimentare obţinute conform reţetelor consacrate româneşti (2 aprilie 2014), la care operatorii în sectorul alimentar aderă voluntar în vederea înregistrării.

Direcţia Generală Politici în Industrie Alimentară și Comerț din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, înfiinţează şi administrează Registrul naţional al reţetelor consacrate, denumit în continuare RNRC.

RNRC se publică pe site-ul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la secţiunea „Industrie alimentară“ şi se actualizează lunar (conf. art. 3, alin.1).

Direcţia Generală Politici în Industrie Alimentară și Comerț întocmeşte lista reţetelor consacrate româneşti, pe baza propunerilor organizaţiilor profesionale din domeniu, pentru fiecare categorie de produs, pe care o publică pe site-ul MADR, însoţită de documentaţia tehnică.

În vederea validării propunerilor de produse obţinute conform unor reţete consacrate realizate de organizaţiile profesionale din domeniu se înfiinţează Comisia tehnică de validare a produselor obţinute conform reţetelor consacrate, denumită Comisie, alcătuită din 2 reprezentanţi ai structurilor de specialitate din MADR, un reprezentant al Ministerului Sănătăţii, un reprezentant al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi 3 reprezentanţi ai organizaţiilor profesionale reprezentative pe ramura industriei alimentare.

Comisia are următoarele atribuţii (conf. art. 4, alin 2):

a) elaborarea şi revizuirea cerinţelor sistemului „reţete consacrate“;

b) validarea propunerilor de produse obţinute conform unor reţete consacrate realizate de organizaţiile profesionale din domeniu;

c) elaborarea criteriilor de inspecţie, obiectivelor şi frecvenţei minime a inspecţiilor;

d) analiza rezultatelor inspecţiilor.

Art.5 – (1) Operatorul din sectorul alimentar care doreşte să se înscrie în RNRC trebuie să depună la direcţia pentru agricultură judeţeană sau a municipiului Bucureşti în raza căreia se realizează produsul alimentar următoarele documente, în 3 exemplare:

a) opis cu documentele depuse;

b) cererea-tip pentru înregistrare în RNRC, pe cod categorie şi cod produs, prevăzută în anexa nr. 1;

c) dovada că operatorul din sectorul alimentar care doreşte atestarea unui produs alimentar după o reţetă consacrată românească este autorizat/înregistrat conform cerinţelor Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor;

d) contractul de prestări de servicii cu un laborator autorizat, de terţă parte;

e) reţeta consacrată, fluxul tehnologic şi utilajele necesare fabricării reţetei;

f) schiţa spaţiului cu amplasarea echipamentelor folosite la fabricarea reţetei;

g) capacitatea de producţie a produsului obţinut conform unei reţete consacrate, exprimată în kg/l/zi;

h) certificatul de înmatriculare la registrul comerţului;

i) actul de identitate al solicitantului sau al per­soanei împu­ternicite, în copie.

Caietul de sarcini trebuie să conţină următoarele elemente:

Reprezentanţii împuterniciţi ai MADR cu atribuţii în domeniu din cadrul direcţiilor pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti verifică dacă documentaţia depusă corespunde prevederilor prezentului ordin şi comunică în scris solicitantului, în maximum 15 zile de la înregistrare, dacă sunt neconformităţi.

În situaţia în care se constată neconformităţi, operatorul poate depune completările solicitate la documentele prevăzute la alin. (1).

În situaţia în care se constată că documentele depuse corespund prevederilor prezentului ordin, reprezentanţii împuterniciţi verifică la faţa locului realitatea datelor înscrise în aceste documente.

În situaţia în care se constată că informaţiile din documente corespund cu realitatea din teren, aceasta se menţionează distinct în procesul-verbal de constatare, prevăzut în anexa nr. 2; reprezentantul direcţiei pentru agricultură judeţene sau a municipiului Bucureşti va preleva şi va sigila o probă din produsul alimentar, pe care o va preda operatorului economic pentru verificarea conformităţii la un laborator autorizat, conform reţetei consacrate româneşti, publicată pe site-ul MADR, secţiunea „Industrie alimentară“

În situaţia în care se constată că informaţiile din documente nu corespund cu realitatea din teren, aceasta se menţionează distinct în procesul-verbal de constatare, prevăzut în anexa nr. 2, respectiv că unitatea nu îndeplineşte condiţiile de fabricare ale produsului alimentar pentru acordarea atestatului, precum şi motivele neacordării acestuia.

Rezultatul verificărilor faptice se înscrie într-un proces-verbal de constatare, prevăzut în anexa nr. 2, redactat în 3 exemplare, care se semnează de către reprezentantul direcţiei pentru agricultură judeţene sau a municipiului Bucureşti şi de solicitant ori de împuternicitul legal al acestuia. Un exemplar al procesului-verbal de constatare redactat rămâne la solicitant, unul la direcţia pentru agricultură judeţeană sau a municipiului Bucureşti şi altul se va înainta Direcţiei Generale Politici în Industrie Alimentară și Comerț, însoţit de raportul de încercare al probei analizate, dacă este conform cu datele prevăzute în documentaţia tehnică.

Direcţiile pentru agricultură judeţene sau a municipiului Bucureşti vor înainta Direcţiei Generale Politici în Industrie Alimentară și Comerț documentele prevăzute la alin. (1), procesul-verbal de constatare prevăzut la alin. (7) însoţit de raportul de încercare al probei analizate în original şi „Propu­nerea de atestare pentru înscrierea în RNRC conform formularului prevăzut în anexa nr. 3“.

MADR verifică, prin personalul Direcţiei Generale Politici în Industrie Alimentară și Comerț, documentele prevăzute la alin. (8). În cazul în care documentele înaintate nu corespund prevederilor prezentului ordin, documentaţia se respinge. Direcţia Generală Politici în Industrie Alimentară și Comerț comunică, în scris, decizia de înscriere/ neînscriere direcţiilor pentru agricultură judeţene sau a municipiului Bucureşti.

În cazul în care se constată că documentaţia transmisă corespunde prevederilor prezentului ordin, produsul se înscrie în R.N.R.C. şi se eliberează documentul „Atestat produs alimentar obţinut conform unei reţete consacrate româneşti“, prevăzut în anexa nr. 4.

Drd. ing. Ioana TOMA

Oportunitățile oferite de rețetele nutriționale cu nivel ridicat în celuloză în creșterea găinilor ouătoare

Una dintre cele mai mari provocări ale secolului al XXI-lea este să asigure suficiente alimente sănătoase pentru populația în creștere la nivel global. În ultimii 20 de ani, prin conceptul „Farm to Fork“ importanța nutriției și alimentației animale a venit la rampă cu soluții inovative. Obiectivul activităților de inovare în nutriția animală este acela de a da răspunsuri pertinente, consistente, la cererile producției animale actuale. În acest sens, sunt regândite rețetele furajere atât în ceea ce privește ingredientele folosite, cât și structura rețetei.

Eficiența economică este un aspect foarte important în formularea rețetelor, iar alegerea materiilor prime furajere se face și în funcție de costurile acestora. Creșterea prețurilor la ingrediente rămâne singurul motiv care afectează marjele de profit în producția animalelor. Cea mai bună soluție de a reduce costurile o reprezintă dezvoltarea unor strategii nutriționale folosind materii furajere alternative, disponibile pe plan local, scăzând astfel costurile de furajare.

Materiile prime furajere bogate în celuloză (de exemplu, șrot de floarea-soarelui, șrot de rapiță, tărâțe grâu, DDGS) au, în general, prețuri relativ reduse, deși pot avea și concentrații semnificative de proteină.

Celuloza este o componentă a materiilor prime furajere vegetale, fiind prezentă în toate rețetele furajere, dar convențional se consideră că ea nu contribuie la valoarea nutrițională a furajelor pentru păsări. Nu există referințe privind cerințele recomandate pentru rețetele păsărilor. În mod obișnuit, atât în cercetare cât și în practică, în alimentația păsărilor celuloza a fost considerată un diluat al rețetei, cu conotații negative referitoare la consumul voluntar de hrană și digestibilitatea nutrienților.

Utilizarea unor rații cu un conținut ridicat de celuloză, mai mare de 3,5-4% (până la 7%), poate avea efecte pozitive în menținerea sănătății intestinului, creșterea sațietății, afectează comportamentul și îmbunătățește bunăstarea animalelor. De asemenea, prin structura și proprietățile sale, celuloza prezentă în rații influențează rata de tranzit, pH-ul digestei și producția de acizi grași volatili din tubul digestiv. Efectele celulozei din rețetă asupra productivității păsărilor depind de nivelul de includere și de sursa de celuloză, de structura de bază a rețetei, de structura fizică a sursei de celuloză, de forma de condiționare a nutrețului, de hibrid și vârsta păsării. În practica de furajare, mărimea particulelor și solubilitatea fracției celulozice în mediul digestiv, precum și gradul de lignificare sunt caracteristici cheie, acestea influențând productivitatea păsărilor datorită efectului lor asupra tranzitului alimentar. Valoarea nutritivă a resurselor furajere disponibile, bogate în celuloză, poate fi sporită prin granularea și reducerea dimensiunii particulelor, prin suplimentarea cu enzime exogene sau prin combinația enzimă-cereale.

În contextul prezentat mai sus, în cadrul proiectului GALIM PLUS, prin intermediul unor granturi cofinanțate de la bugetul Comisiei Europene și de la bugetul Guvernului României, în valoare de 800.000 lei, IBNA Balotești poate susține inițiativele avicultorilor din România care doresc să aducă pe piață alimente ce au calități nutriționale îmbunătățite, cu alte cuvinte alimente funcționale. Oferta de expertiză a IBNA Balotești și informații suplimentare pot fi găsite pe pagina proiectului la adresa www.ibna.ro.

Tatiana PANAITE, Rodica Diana CRISTE, Margareta OLTEANU

Rețetă - Cheesecake cu caise

Recompensa unei zile de vară ar putea fi un desert ușor, fin, răcoros, servit în tihnă la umbra unei terase generoase. Pentru astfel de momente am ales o rețetă fără coacere, delicioasă, care merită efortul.

  • Nr. de porții – 10
  • Timp de preparare – 40 min.

Ingrediente: Blat: 400 g de biscuiți simpli sau digestivi și 150 g de unt topit. Cremă: 600 g cremă de brânză (Mascarpone), 500 ml de smântână lichidă pentru frișcă, 150 g de zahăr pudră cu aromă de vanilie, 100 ml de apă rece, 100 ml de lapte fierbinte, 20 g de gelatină. Jeleu: 300 g de gem de caise și 10 g de gelatină. Decor: 300 g de fructe proaspete.

Mod de preparare: Această prăjitură cu brânză nu necesită coacere, totul se va prepara la rece. Ideal ar fi să folosiți ca recipient un inel de tort și o farfurie, în ideea de a avea marginile uniforme și ușor de scos, altfel, nimic nu vă oprește să folosiți o tavă rotundă. Pentru realizarea blatului rupeți biscuiții bucăți și pisați-i până se fac praf. Topiți untul și apoi turnați-l peste praful de biscuiți. Amestecați bine, până când aceștia capătă aspectul unui nisip umed și turnați-i în tava de prăjitură. Folosind fundul unui pahar, tasați bine biscuiții până când obțineți o bază compactă și uniformă, apoi lăsați tava la frigider cel puțin o oră. Între timp, pregătiți ingredientele pentru cremă. Lăsați crema de brânză la temperatura camerei, încălziți laptele, tăiați caisele în sferturi și pregătiți gelatina. Pentru aceasta turnați 20 g de gelatină alimentară fină (2 pliculețe) în cei 100 ml de apă rece și amestecați. Lăsați-o deoparte 10 minute până se umflă, apoi turnați-o peste laptele fierbinte (dar nu clocotit) și amestecați cât să se dizolve. Puneți crema de brânză într-un bol, adăugați zahărul pudră și amestecați cu mixerul pentru a-l încorpora cât mai bine. Adăugați treptat smântâna lichidă, laptele cu gelatină și continuați să amestecați până obțineți o cremă fermă. Așezați caisele pe marginea blatului și turnați crema peste blat. Lăsați prăjitura la frigider 3-4 ore. Când crema s-a întărit amestecați gemul de caise cu un plic de gelatină înmuiată în 100 ml de apă și obțineți jeleul de caise pe care îl turnați peste crema de brânză. Puneți tava la frigider până se întărește jeleul și serviți.

Poftă bună!

Patricia-Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2016 – pag. 58

  • Publicat în Magazin

Rețetă - Cotlete de miel cu căpșuni

O rețetă pascală, curajoasă, care, cu siguranță, vă v-a impresiona musafirii.

Ingrediente pentru trei porții: 3 cotlete duble; 500 g căpșuni; 3 ciuperci champignon; 3 fire ceapă verde; 3 fire usturoi verde; 1 cubuleț unt; baby spanac (o mână de frunze); 50 ml vin alb sec; 100 ml vin roșu demidulce; 2 linguri ulei de măsline; sare; piper.

Mod de preparare: Pentru sos, se curăță căpșu­nile de codițe și se spală apoi se toacă mărunt sau se pasează în blender. Pasta de căpșuni se pune într-o cratiță pe foc împreună cu vinul roșu și se amestecă continuu până când sosul se leagă. Când acesta este gata se strecoară prin sită pentru a obține o consistență fină.

Cotletele de miel se pudrează cu sare și piper și se trag la tigaie, cu două linguri de ulei de măsline, până se rumenesc puțin. Se așază apoi la cuptor într-o tavă tapetată cu hârtie de copt, timp de 20-30 minute la 180 grade. Între timp, se topește untul într-o tigaie, se adaugă codițele de ceapă și usturoi verde, tăiate la 2 cm, spanacul, se adaugă vinul alb, sare, piper și se trag la tigaie câteva minute la foc iute, până când acestea se înmoaie.

Ciupercile, spălate, curățate și lăsate întregi, dar fără picioruș, se dau cu sare și piper și se trag la tigaie în unt.

Înainte de venirea musafirilor așezați pe farfurie cotletele duble sub formă de piramidă, umpleți ciupercile cu amestecul de ceapă, usturoi și spanac și ornați cu sos și feliuțe proaspete de căpșuni.

Poftă bună!

Rețetă personală – Rareș Ionuț Pop, vicejunior Chef

Rețeta unei producții de 47 litri de lapte

La îndemnul Grupului de Acţiune Locală Dealurile Târnavelor am mers să cunosc un fermier în satul Boiu, comuna Albești, judeţul Mureș. Din Sighișoara ne-am abătut vreo 10 km pentru a face cunoștinţă cu Sebastian Aldea, un crescător de vaci care a ameliorat Bălţata Românească cu genetică americană de top.

Material genetic american

Am fost poftită să vizitez mai întâi boxele vițeilor abia fătați, apoi tăurașii tineri, pentru ca mai apoi să discutăm despre performanța productivă în prezența senioarelor fermei.

Cu o specializare în electrotehnică și ASE-ul terminat la București, Sebastian Aldea a revenit în 2005 pe plaiurile natale pentru că a văzut aici oportunitatea de a investi în agricultură și zootehnie. În 2005 a preluat un lot de animale de la tatăl său și a început să construiască o fermă bazată pe un management nou și genetică performantă. Așa cum se spune în industria construcțiilor de mașini, s-a folosit un șasiu românesc pe care s-a montat o carcasă americană. „Pe un lot de Bălțată Românească și câțiva metiși de Red Holstein am venit cu o genetică nouă, din Statele Unite, Franța, Germania plus un management cu obiective clare. De atunci am tot mărit numărul de animale din propriul efectiv, ajungând astăzi la 113 animale, dintre care mulgem 50, celelalte fiind în diverse stadii de dezvoltare de la viței până la juninci gestante“, își începe fermierul povestea. Apropiindu-ne de grajdul vacilor în pregătire de fătare, fermierul a simțit nevoia să facă prezentările. „Ea este Lugojana, Moașcăna, Oacheșa, Majoreta și Georgiana. La noi fiecare animal primește un nume la naștere“, explică fermierul. Și alegerea numelui are o poveste în spate. Spre exemplu, numele Majoreta vine de la bunica tatălui. „În catalogul de tauri al unei companii americane, când am văzut taurul cu care am însămânțat vaca am văzut că pe bunica taurului o chema Majoreta. Așa am hotărât ca vițelului pe care l-a fătat să-i punem numele Majoreta. Arăta și foarte bine juninca, așa că i s-a potrivit“, adaugă Sebastian Aldea.

Producții... „de speriat“

Pasiunea, dar și materialul genetic „de revistă“ au dus la producții „de speriat“. „Astăzi avem o producție medie de 22 litri/cap de animal. Însă recordul fermei l-a realizat Zeița, campioana noastră care a dat 47 litri de lapte și aproape că ne-a speriat. Noi vrem să facem o ameliorare genetică, dar vrem să o facem controlat. Vrem ca Bălțata Românească să ajungă la o producție de 35-40 litri de lapte, dar să-și păstreze caracterele de sănătate. Un animal care dă 15.000 – 20.000 de litri de lapte nu poate trăi mai mult de 3-4 lactații, iar eu îmi doresc animale cu 5-6 lactații“, explică proprietarul fermei.

Pentru că am surprins momentul în care cisterna procesatorului era cuplată la tancul de răcire nu am rezistat tentației de a întreba care este producția livrată și dacă prețul este mulțumitor. „De la cele 40-50 de vaci pe care le mulgem obținem cam 850-900 litri de lapte pe zi, din care o mică parte merge și spre consumul vițeilor. În ceea ce privește prețul, acesta este unul de piață. Ar putea fi mai mare, dar sunt diferite lucruri care influențează piața laptelui, cum ar fi dispariția cotelor de lapte. Acestea au creat o pre­siune pe piață ce a generat scăderea prețului. Ceea ce nu mi se pare corect pentru că, în opinia mea, a producătorului, eu produc lapte la aceleași costuri. Nimeni nu a venit să-mi scadă prețul la costuri și atunci de ce ar trebui să scadă la lapte?“, se întreabă cu năduf și pe bună dreptate fermierul.

Deși face parte dintr-o asociație locală a crescătorilor de vaci cu 50 de membri și 350 de animale, ideea investiției într-o unitate de procesare este doar un vis în care nu pot investi din prețul actual al laptelui. „Este destul de greu să faci o asemenea investiție, deocamdată prefer să investesc în fermă, să ajung să produc 2.000 de litri pe zi, pentru că aș putea discuta altfel cu procesatorii. Pentru moment nu avem bani să investim și în producție, și în procesare“, argumentează Aldea.

Rețete de furajare personalizate

În ecuația performanței productive intră obligatoriu, în plus față de calitatea materialului genetic, și furajarea. „Avem o colaborare cu un medic nutriționist și avem rețete pentru fiecare categorie de animal în parte. Încercăm să facem lotizări pe cel puțin două categorii. O rețetă este strict pentru vaca de lapte și o rețetă este pentru viței, tineret și vacile pregătite de fătare“, spune Sebastian Aldea. Pentru ca rațiile să fie perfect echilibrate și asigurate pe tot parcursul anului fermierul lucrează 120 ha, dintre care 60 ha de pășune și tot atâta teren arabil folosit strict pentru obținerea furajelor. „Avem 20 ha de lucernă, foarte importantă pentru vaca cu lapte, 25-30 ha de porumb siloz și 10-12 ha cu grâu, triticale. Mai sunt unele furaje pe care le cumpărăm, cum sunt șroturile proteice, de soia, de rapiță, premixurile, pentru că se fac mai greu și nu avem în zonă o fabrică de procesare a soiei, de exemplu.

Ca și componență, la vaca cu lapte rația pe o zi cuprinde: 15-20 kg siloz, 7-8 kg fân de lucernă, 2-3 kg de fân, 3 kg de porumb, 3 kg de grâu, 2 kg de șroturi proteice și 5 kg borhot de bere. O vacă mănâncă zilnic între 45 și 50 kg de furaje, iar producțiile diferă în funcțiile de curba de lactație, dacă animalul se află în primele 100 de zile de lactație sau după“, ne lămurește Aldea.

Totul merge acum „ca pe roate“ și în ceea ce privește munca câmpului pentru că de curând ferma a fost dotată cu noi utilaje achiziționate din fonduri europene. După câteva încercări de depunere a proiectelor la nivel național soldate cu eșec, Sebastian Aldea a reușit, în final, să ajungă la mult râvnitele fonduri europene prin Grupul de Acțiune Locală Dealurile Târnavelor. Prin Măsura 313 – proiectul său – Modernizarea și retehnologizarea fermei de vaci a obținut banii necesari pentru a cumpăra un tractor cu încărcător frontal, o freză, 2 semănători, una pentru prășitoare și alta pentru păioase, o presă și o greblă despre care spune că „au sosit, am început să lucrăm cu o parte dintre ele și sunt foarte mulțumit de productivitate, de consumuri, de modul de lucru și de rezultatele muncii cu ele“.

Patricia Alexandra POP

Reţete pentru masa de Crăciun

Aspic de curcan

Pentru 8-10 porţii: 1 curcan mare; 1 ţelină; 2 morcovi; 2 cepe; 5 albuşuri; 5 căţei de usturoi; gelatină; sare.

Pulpă de porc la tavă

Pentru 20 de porţii: 3 kg pulpă de porc, 250 g kaiser afumat, 30 căţei usturoi, 150 ml ulei, paprika afumat sau boia dulce, piper negru măcinat, 2 linguri pastă de tomate, 250 ml vin alb, ½ linguriţă cimbru, ½ linguriţă busuioc uscat, ½ linguriţă oregano uscat, sare, apă.

Biscuiţi pentru Moş Crăciun

Pentru cca 60 de biscuiţi: 250 g făină, 125 g unt, 1 ou, 65 g zahăr, 2 pacheţele zahăr vanilat, 1 praf de sare, răzătura de la ½ lămâie, marţipan pentru decor, zahăr pudră.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

LUMEA SATULUI, NR.24, 16-31 DECEMBRIE 2012

Abonează-te la acest feed RSS