Gastronomia dobrogeană este puternic influențată de comunitățile etnice precum cele ale turcilor, tătarilor, grecilor și rușilor lipoveni. Meleaguri binecuvântate de bunul Dumnezeu, ținuturile Dobrogei sunt situate între Dunăre și Marea Neagră și de aceea alimentația dobrogenilor este bogată în pește. Preparatele din pește sunt însă completate de garnituri de orez sau de legume. De asemenea, preparatele dobrogene au la bază și laptele sau iaurtul de capră, oaie sau vacă, precum și brânzeturile sărate sau proaspete.

Unul dintre deserturile tradiționale, specifice Dobrogei, este reprezentat de gogoșile cunoscute sub numele de „nalangâte“ și provin de la comunitatea etnică tătară.

Aceste gogoși sunt foarte ușor de preparat și, pentru mulți, înseamnă unul dintre gusturile copilăriei.

Pentru prepararea „nalangâtelor“ este nevoie de:

• iaurt sau lapte prins – 250 ml;
• brânză ușor sărată de capră sau de oaie – 100 g;
• făină albă sau integrală – 200 g;
• ouă – 4 ouă întregi;
• zahăr – 100 g;
• esență de lămâie sau de portocală – după gust;
• bicarbonat de sodiu – o linguriță;
• ulei sau unt – pentru prăjit sau copt;
• un praf de sare.

Se separă albușurile de gălbenușuri, se pun în castroane diferite. Peste albușuri se adaugă un praf de sare și se bat până devin spumă.

Separat, se amestecă gălbenușurile cu puțin zahăr și se mixează până când se topește zahărul.

Se adaugă brânza rasă, iaurtul și aromele peste gălbenușuri și se amestecă bine, apoi se adaugă și bicarbonatul stins cu puțină zeamă de lămâie sau oțet. După aceea, se adaugă și albușurile spumă și se amestecă ușor întreaga compoziție.

Compoziția trebuie să aibă consistența smântânii.

Ușor, se adaugă făina, cernută în prealabil. Se amestecă ușor pentru a nu se forma cocoloașe.

Se lasă aluatul 10-15 minute să se „odihnească“, timp în care se pregătește vasul în care se vor prepara termic.

Nalangâtele se pot prăji în ulei încins sau în unt, dar se pot coace și la cuptor – pentru cei care vor să evite prăjeala.

Având forma unor turte, aceste gogoși delicioase trebuie prăjite pe ambele părți sau coapte cel puțin 30 de minute în cuptorul încins în prealabil la 200°C.

Indiferent de modul de preparare termică, gogoșile se vor scoate pe un platou – dacă s-a ales varianta prăjirii în ulei, este bine să fie așezate pe prosoape de hârtie pentru a absoarbe grăsimea în exces – și se pudrează cu puțin zahăr.

Se pot servi cât sunt calde sau se pot lăsa să se răcească.

Nalangâtele pot fi consumate atât ca desert, cât și ca gustare între mesele principale. Se pot „asorta“ cu un iaurt rece sau cu Ayran (iaurt, apă, un praf de sare și puțină mentă).

Pot fi consumate indiferent de anotimp și, în momentul servirii, se mai poate adăuga o cupă de înghețată sau o lingură de dulceață de cireșe amare.

Simona Nicole David

„Principalul meu obiectiv este construcţia unui beci care să îmi permită depozitarea următoarelor tipuri de brânzeturi maturate pe care vreau să le produc în viitorul apropiat. Acest beci va fi construit în pământ sub forma unei grote. Al doilea obiectiv principal ar fi dubla specializare în acest domeniu.“

Povestea Narcheese este un vis devenit realitate în iulie 2019 pentru tânărul Narcis Pintea din satul Corneşti, comuna Gârbău, judeţul Cluj. Atunci a început să pună în practică cunoştinţele dobândite la şcoala agricolă din Elveţia şi a obţinut prima brânză provenită din laptele de la ferma „Fraţii Pintea“.

Specializarea lui Narcis în momentul de faţă este brânza maturată Raclette. Acest tip de brânză provine din zona Valais (Elveţia) şi se produce în special în timpul verii, când vacile ies la păscut, ne lămureşte tânărul. „Laptele se procesează crud, timpul de prelucrare este de 24 h, după care urmează procesul de maturare (minimum 4 luni) în condiţiile favorabile dezvoltării bacterilor de care aceasta are nevoie; aceste bacterii favorizează gustul intens pe care această brânză îl are. Atelierul Narcheese produce 3 feluri de brânză maturată: caş tradiţional simplu maturat minimum o lună, Raclette şi brânză Tom, iar în viitor urmează Brie, Gruyere şi Gorgonzola. Distribuţia produselor o realizăm în trei magazine din Cluj: Sat pentru Oraş, Gourmeticus Shop şi Nod Verde.“

Ferma „Fraţii Pintea“ are aproximativ 30 de bivoliţe şi 20 de vaci de Bălţată Românească, 100 de capre Alpină Franceză şi Carpatină, plus 500 de oi, iar în jurul fermei se află terenuri cositor (terenuri care produc fân), arabile şi păşune pe care aceştia le lucrează bio. „Vara producem aici fân, lucernă şi siloz, iar animalele pasc liber pe păşune, pe când iarna sunt hrănite cu lucernă şi siloz. Nu folosim concentrate care să forţeze animalele să producă mai mult lapte decât produc ele în mod natural“, mai adaugă Narcis Pintea.

Beatrice Alexandra MODIGA

Alex Adobriţei este un tânăr fermier în vârstă de 26 de ani din localitatea Dulceşti, judeţul Neamţ, care în urmă cu 7 ani împreună cu părinţii a achiziţionat câteva capre. În prezent, întregul efectiv numără 300 de capete, cu tot cu prăsilă şi ţapi de reproducţie. În tot acest timp tânărul a investit bani şi în genetică, iar pentru ameliorare a folosit ţapi din rasele Saanen, Alpina Franceză, Murciana Granadina şi Carpatină.

Rasa Carpatină, prolifică şi bună de lapte

Totul a început în urmă cu ceva ani, când împreună cu familia sa Alex a achiziţionat 7 capre; prinzând drag de aceste animale, a început uşor, dar sigur, să le înmulţească, ajungând în prezent la un efectiv de aproximativ 300 de capete, cu tot cu prăsilă şi ţapi de reproducţie. „De-a lungul anilor am investit mulţi bani în genetică, achiziţionând ţapi din rase performante de lapte pentru a aduce o plusvaloare efectivului. Pentru ameliorare am folosit ţapi din rasele Saanen, Alpină Franceză şi Murciana Granadina, însă în cele din urmă am ajuns la concluzia că cel mai bine se pretează rasa Carpatină, fiind rezistentă la boli, prolifică şi bună de lapte. Menţionez că selecţia lor se face din primii ani de activitate, pentru un efectiv prosper“, menţionează nemţeanul.

Furajarea animalelor are loc din primăvară până toamna târziu, spune tânărul. „Acestea merg la păşunat consumând iarbă, spini, crenguţe, iar odată ce anotimpul rece îşi face apariţia, rămân pe stabulaţie, unde le administrăm un amestec de cereale format din porumb, orz, mazăre şi floarea-soarelui; pe lângă fân, lucernă şi coceni, pentru că sunt animale rumegătoare care au nevoie şi de  celuloză, plus nelipsita sare“, spune Alex.

Brânza, pe bază de comandă

În ceea ce priveşte distribuţia produselor, crescătorul nemţean spune că, în momentul de faţă, nu au un punct stabil, dar au în plan ca din anul 2020 să deschidă unul. „Până în prezent, produsele au fost distribuite pe bază de comandă în comuna şi oraşele învecinate, respectiv Roman şi Piatra-Neamţ. Totodată, ne putem mândri că brânza noastră de capră a fost consumată şi în alte ţări precum: SUA, Finlanda, Germania, Austria, Spania şi Italia, pentru că o brânză bună mereu îşi găseşte locul în bagaj.“

Pentru cei care doresc să investească în sectorul caprin Alex ţine să le transmită acestora câteva sfaturi: „În primul rând trebuie să iubească animalele şi să fie perseverenţi în tot ceea ce fac, pentru că nu este totul roz. Trebuie să fie conştienţi că vor da piept greutăţilor, se vor confrunta cu lipsa forţei de muncă deoarece este din ce în ce mai greu să găseşti oameni care să lucreze în sectorul zootehnic, dar să nu renunţe pentru că succesul nu vine bătând din palme, ci mângâind propriul animal, pentru că el te va ridica la un alt nivel. În al doilea rând vreau să spun că nu este greu să începi o afacere în sectorul zootehnic, este greu să te menţii pe linia de plutire. Pe viitor, intenţionez ca în maximum cinci ani să ieşim cu produsele pe piaţă sub denumirea de Brânzăria lui Alex“, încheie Alex Adobriţei.

Beatrice Alexandra MODIGA

Am pornit pe urmele ciobanilor seculari, în Munții Bucegi, ca să descoperim moștenirea pe care au lăsat-o generațiilor de acum. Ne-am oprit la stâna lui Constantin Iordan. Nori negri, cu parfum de ploaie, apăsau muntele. În anumite momente aveai impresia că, dacă întinzi mâna spre ei, îi atingi. Muntele era maiestuos și sălbatic, iar modesta construcție de lemn la adăpostul cărei ciobanii pregăteau burduf în coajă de brad era perfect integrată în această imagine. Înăuntru câțiva bulgări de jăratec aprinși cu un alt scop încălzeau camera destul de răcoroasă pentru o zi din mijlocul lunii iunie. Întregul peisaj era uimitor. Și cred că aceasta este imaginea pe care cei mai mulți dintre turiști o păstrează în minte. Și nimic concret despre truda reală a ciobanilor de acolo, despre problemele lor sau despre ce înseamnă practic să stai în munți cu oile. Noi am plecat de acolo cu imaginea idilică reținută de turiștii obișnuiți, dar și cu o înțelegere mai profundă a ceea ce presupune oieritul în timpul de acum. Iordan Constantin este urmașul unei familii pentru care creșterea animalelor a fost tradiție. De aici și amărăciunea cu care, mai târziu, îmi spunea că nu înțelege cum de toată lumea vine să îi învețe pe ciobani cum se cresc oile.

Pășunea, cea mai mare îngrijorare

Alături de propria sa familia continuat tradiția, iar acum are 800 de oi și 50 de vaci. Mărturisește însă că este foarte greu pentru că statul, în pofida tuturor declarațiilor oficiale, nu îi sprijină pe ciobani în niciun fel. De fapt, spune Constantin Iordan, ciobanii sunt un fel de filtru pentru că, într-un final, banii pe care îi primesc pe subvenție se întorc la stat prin banii pe care crescătorii de oi îi plătesc pentru pășune, spre exemplu.

„Toți cei din zonă au probleme. Este nedrept că noi, adevărații crescători de animale – iar cei de la primărie și Consiliul Local ne cunosc – suntem nevoiți, spre exemplu, să participăm la licitațiile pentru pășune.  Și nu doar atât. Mulți dintre cei care vin la aceste licitații nu au animale decât pe hârtie. Nu sunt crescători de animale, ci niște interpuși care vin și ridică prețul licitației. Și ciobanii plătesc, că nu au de ales. Ei au nevoie de munte pentru animalele lor. Suntem un filtru. Noi luăm subvenția, dar participăm la licitație și plătim, vine apoi un control, ne dă o amendă că pentru vreo eventuală neregulă și uite așa se duc banii ciobanilor. Iar cei de la primărie și-au luat banii și asta este, nu ne mai cunoaștem după. Nu-i interesează dacă avem bani să investim, să ne facem stâne moderne sau adăposturi pentru animale. Iarba de pe munte nu mai este de calitate. Nimeni nu mai însămânțează și este justificat pentru că nu avem bani ca să facem și asta. Interesul lor este să ne ia banii. Venim pe muntele Dichiu de 14 ani și în ultimii cinci ani am semnat contracte cu drept de prelungire, dar acum primăria nu a mai vrut să le prelungească. Nici în momentul de față pășunea nu a fost scoasă la licitație. Și de aici apar greutățile. Dacă mă duc în ședință la consiliu zic că mă plâng și mă întreabă de ce îmi mai trebuie. În zona de munte nu ar trebui să taxeze ciobanii pentru că este foarte greu.“

Angajarea cu carte de muncă este absolut necesară

O altă problemă adusă în lumină de Constantin Iordan este cea a forței de muncă. Sunt încurajați tinerii să mai vină la stână? Răspunsul este unul fără echivoc. Nu. Problemele adevărate le aflați de la oamenii din teren, nu de la cei care stau în fața birourilor.

„Cu personalul este foarte greu. Dacă unul dintre ciobanii mei pleacă în liber, deja este o problemă. Salariile sunt așa cum sunt pentru că nu ai de unde să le dai mai mult. Statul îți ia impozitul pe animale, pe teren, pășunea o plătești. De unde să le dai salarii mai mari? Ciobănia este foarte grea și este nevoie de salarii atractive.

La fel de important este să le facem oamenilor angajări cu carte de muncă. Plus că am avea și noi siguranța că omul care vine la stână își asumă responsabilitatea pentru ceea ce face. Altfel poți să te trezești că cel care are grijă de oile tale a lăsat animalele și a fugit. Nu are carte de muncă, nu ai niciun contract cu el, nu ai ce să îi mai faci. Dar dacă statul ne jupoaie, ce putem să mai facem noi? Ce salarii să le oferim? Vă spun, peste 10 ani nu o să mai fie niciun sfert din ce vedeți astăzi. Tinerii nu vor mai veni la stână, iar bătrânii cât vor mai rezista? Ar trebui ca statul să nu ne ia nimic pe pășunat, să putem beneficia într-adevăr de subvenții, să putem face cărți de muncă oamenilor care muncesc la stână. Eu am 800 de oi, dar o să mai țin doar 400 și, dacă la anul merge mai rău, nu o să mai țin deloc.“

„Dacă cine conduce nu se pricepe...“

Ciobanul de pe Muntele Dichiu avea multe de spus. Sunt multe probleme care din biroul autorităților nu se văd, nu sunt înțelese sau nu par a fi atât de copleșitoare pe cât le resimte fermierul român. S-a gândit oare vreun om cu ștaif din autoritățile responsabile de agricultură că sunt și ciobani nemulțumiți de faptul că subvențiile sunt diferite în funcție de rasă? Ei bine, Constantin Iordan spune că nu înțelege de ce există această diferență și că el, pentru a se putea alinia normelor impuse, a trebuit să facă niște eforturi financiare suplimentare.

„În zona de munte poate fi crescută o singură rasă,Țurcana. Aș putea încasa o subvenție mai mare pentru o rasă de carne, spre exemplu, dar dacă nu poate fi crescută aici, ce să fac? De ce se fac diferențe între subvenții? O altă problemă este cu animalele de rasă, că asta ni se cere acum. Trebuie neapărat să bage oaia în controlul oficial ca să primesc subvenție? Dar ce are dacă nu o bag?

 Nu poate să vină cineva acum să îmi spună mie că animalele pe care le am nu mai sunt bune. Eu am avut berbeci foarte frumoși, dar m-au obligat să iau berbeci cu certificat. Animale care erau oloage sau oarbe. Sunt de acord ca animalele să fie verificate, să se constate că sunt sănătoase. Vino și ia sânge, fă-le analize. Dar dacă e sănătos animalul, lasă-mă să îl păstrez. Mă obligi tu, statul, să iau de la nu știu cine berbeci și apoi trebuie să îi țin închiși pentru că se adaptează la zona asta? Am dat 2.000 de lei pe un berbec care nu se compara cu cei pe care îi aveam eu. O cheltuială suplimentară Gândiți-vă că la munte oile stau în stabulație cinci luni, nu trei luni cum se întâmplă la câmpie. Am avut 2.600 de saci de porumb. Banii pe subvenții și cei pe care i-am câștigat din vânzarea brânzei i-am dat pe porumb. Ne trebuie mult nutreț și se face foarte greu. Iar subvenție la motorină nu primim pe motiv că suntem în zona de munte.

Un pachet de țigări, mai scump decât kilogramul de brânză

Oaia de la munte nu o mulgi mai mult de 50 de zile pentru că iarba nu mai este de calitate și lactația este puțină, spune dl Iordan. De la șeptelul pe care îl are obține în jur de 650 de litri de lapte pe zi. În perioada de vară, iunie-iulie-august,  fac brânză de burduf, iar în celelalte luni ale anului fac telemea. Un kilogram de brânză de burduf este 30 de lei, telemeaua de oaie 25 de lei, telemeaua amestec (lapte de oaie și vacă) 14 lei. „Salariile sunt așa cum sunt, toate prețurile au crescut, iar prețul brânzei a rămas la fel. Ca să înțelegeți mai bine ce spun o să vă dau un exemplu. Acum zece ani cu o bucată de telemea luam o pungă de țigări, acum nu mai pot să iau un pachet. Prețurile sunt mici,  piața de cumpărare este slabă și trebuie să ne adaptăm. Am reușit să ne facem o clientelă și nu rămânem cu producția de la un an la altul.“

Este nedrept să rezumi în câteva rânduri îngrijorarea omului acesta simplu de la munte și toate poverile pe care le poartă cu sine. Dar poate că cineva se va ridica de la birou și va merge pe teren. Acolo unde realitatea se vede altfel. Mai clar. Și din perspectiva celor care ne pun pâinea pe masă.

• Constantin Iordan: „Cine vine în control nu vine să te învețe. Îți dă amendă din prima. Acum toată lumea se pricepe la crescut animale. Și cei de la parc, și cei de la jandarmerie. Noi nu ne mai pricepem. Vin ei și ne învață ce să facem. Nu mi se pare în regulă. Am crescut într-o familie cu tradiție în oierit și acum vine un neica nimeni să mă învețe să cresc oi.“
• Diana Iordan: „Este o muncă grea, continuă, fără pauze. Totul trebuie să fie pe flux continuu. Nu știu dacă merită, dar aici în zona de munte suntem oarecum obligați să facem asta. Ar fi trebuit mai mult sprijin din partea autorităților, să fim încurajați cu subvenții și încheierea unor contracte pe perioadă mai mare pentru pășune. Astfel am putea construi niște stâne moderne, am crea alte condiții și mă refer aici în primul rând la igienă. O cameră cu gresie, faianță, o cameră frigorifică pentru păstrarea produselor. Viitorul este incert și nu știu dacă din urmă vor mai veni alte persoane care să mai facă această muncă.“

Laura ZMARANDA

Senzațional! Alertă! Atenție! Revoltător!

Otrava din farfurie!

Și titlurile pot continua…

Nu doresc să fac publicitate altor produse media, dați o căutare pe Internet și găsiți zeci de pagini de lectură pe subiectele: „Românii consumă cârnați cu soluție de dezghețat drumurile“, respectiv „Românii consumă telemea cu soluție de dezghețat drumurile“. Articole prezentate pe toate canalele media din România sar în apărarea bietului cetățean otrăvit de producătorii iresponsabili prin intermediul brânzei și al cârnaților.

De fapt, nu știu de ce ne limităm la acestea și nu adăugăm și sute de alte produse din carne și lapte. Ba mai mult, chiar și producătorii tradiționali manifestă aceeași iresponsabilitate, dar aceștia au o scuză: respectarea tradiției. Consumatorul se simte indignat: avem tot felul de autorități, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului, Direcția de Sănătate Publică (Sanepidul), care, în loc să interzică/închidă/aresteze etc. acești dușmani ai poporului, ucigași în serie, închid ochii din diverse interese (șpăgi, multinaționale, rubedenii ș.a.m.d.). Probabil și drumarii sunt indignați. Șoferii îi înjură pentru drumurile care nu sunt dezghețate, dar ei nu fac față concurenței industriei alimentare, care îi privează de materia primă atât de necesară acestei activități. Acum ziceți și voi: să nu pui felii de cârnați și bucăți de brânză pe drum?! Adevărul? Este strecurat în conținutul articolului, dar doar parțial. Este vorba de clorura de calciu. Cantitatea medie de clorură de calciu, CaCl2, ingerată ca și aditiv este de 160-345 mg/zi. Uniunea Europeană i-a acordat numărul E509, fiind recunoscut ca un aditiv sigur și de U.S. Food and Drug Administration. În acvarii este utilizat ca sursă de calciu biodisponibil pentru moluște. Ca agent de solidificare este utilizat în conservele de legume, la producerea de tofu, precum și ca electrolit în băuturile sportive și alte băuturi, inclusiv apa îmbuteliată. Datorită gustului mai intens de sărat, este utilizat pentru murături, fără a crește conținutul de sodiu din produs. Se folosește și la batoanele de ciocolată umplute cu caramel datorită proprietății de scădere a punctului de congelare a caramelului. În fermentarea berii se folosește pentru corectarea unor deficiențe de minerale din apă, afectează gustul și reacțiile chimice din procesul de fermentare. În producerea brânzeturilor și a cașcavalului este adăugat laptelui procesat (pasteurizat/omogenizat) pentru a restabili balanța naturală dintre calciu și proteina în cazeină.

Vă dați seama câte alte titluri de senzație au fost ratate (deocamdată)?!

Dar lucrurile nu se termină aici! Produsul este utilizat și în medicina umană! Mai exact, se folosește pentru tratarea arsurilor interne provocate de acidul hydrofluoric, pentru tratarea intoxicației cu magneziu, pentru îmbunătățirea imaginii unei electrocardiograme, pentru protejarea miocardului de nivelurile excesiv de ridicate de potasiu seric, respectiv pentru tratamentul rapid al toxicității blocanților canalului de calciu rezultat din efectul secundar al unor medicamente.

Concluzie: stimați consumatori, feriți-vă de E-uri! De exemplu, E 948! Foarte periculos! Pe lista E-urilor suspecte! Consumați cu moderație! Este OXIGEN! Cred că mai bine ne informăm din mai multe surse. A propos! Ce a fost mai întâi? Brânza sau dez­ghețatul șoselelor?!

Clement LUPU

Produsul notificat de către autoritățile italiene în Sistemul de alertă rapidă pentru alimente și furaje (RASFF) nu era obținut din lapte de oaie, ci din lapte de vacă, acestea admițând faptul că, din eroare, a fost menționat un sortiment de brânză provenit de la S.C. Brădet, a anunțat, sâmbătă, într-un comunicat de presă, Autoritatea Națională Sanitară-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA).

'În data de 18 martie, la solicitarea Autoritatea Națională Sanitară-Veterinară și pentru Siguranța Animalelor (ANSVSA) de clarificare și de completare a informațiilor transmise prin Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente și Furaje, autoritățile italiene au admis faptul că, din eroare, în notificarea de alertă inițiată în data de 16 martie 2016 a fost menționată o brânză provenită de la S.C. Brădet, produsă din lapte de oaie, în loc de brânză produsă din lapte de vacă. ANSVSA a solicitat să se opereze modificarea și pe portalul SRAAF, la secțiunea accesibilă publicului', a subliniat autoritatea din România.

Potrivit sursei citate, 'notificarea de alertă, modificată în data de 18 martie și postată de către autoritățile italiene doar în secțiunea SRAAF accesibilă autorităților competente din statele membre, conține un buletin de analiză, emis în data de 17 martie 2016, care nu menționează informații, precum: numele producătorului, sortimentul exact de produs, numărul lotului, data fabricării, data expirării'.

'În acest buletin de analiză parțial se precizează faptul că proba de brânză a fost recoltată dintr-un spital din Florența (Italia) în data 14 martie 2016. În proba analizată au fost identificate genele verotoxigene și se lucrează pentru izolarea tulpinii de Escherichia Coli', a precizat ANSVSA, care a adăugat că face, în continuare, demersuri pentru obținerea informațiilor mai sus menționate.

Autoritățile italiene au înregistrat, în data de 16 martie 2016, în Sistemul de alertă rapidă pentru alimente și furaje (RASFF) o notificare cu privire la contaminarea cu Escherichia coli (E-coli), producătoare de toxina Shiga, a brânzei de oaie din România.

Notificarea transmisă prin intermediul RASFF este clasificată ca "alertă".

Italia a transmis această notificare, după ce un copil de 14 luni a fost internat într-un spital pediatric din orașul Florența, în Italia, într-un caz probabil de sindrom hemolitic-uremic, provocat de bacteria E-coli, posibil după ce a consumat brânză provenită din România, de la S.C. Brădet, conform unui comunicat al autorităților sanitare locale.

Produsul care ar fi provocat îmbolnăvirea copilului ar fi fost cumpărat de la unul dintre magazinele care vând produse românești în regiunea Toscana.

Cel mai probabil, produsul ar fi fost cumpărat înainte de 9 martie, când firma respectivă, așa cum au precizat autoritățile sanitare italiene, a retras propriile produse, ca măsură de precauție.

Președintele Autorității Naționale Sanitară Veterinară și Siguranța Alimentelor, Andrei Butaru, a declarat, vineri, într-o conferință de presă, că, în data de 5 martie, Brădet a anunțat retragerea voluntară a tuturor produselor fabricate în februarie, iar în 6 martie a furnizat ANSVSA listele de distribuție, ale clienților din România, unde se găseau 20.364 kilograme, toată cantitatea fiind retrasă și distrusă, și din statele membre: Spania: 10.385 kg, Germania 1.410 kg, Belgia 1.108 și Italia 6.517 kg.

"După declanșarea alertei în Italia, au fost primite documente de retragere din Spania (Madrid) pentru 1.112 kg și Italia, 546 kg. Restul documentelor urmează să sosească pe măsura finalizării retragerii. Pe 7 martie listele de distribuție au fost transmise Comisiei Europene cu solicitarea de a se stabili încadrarea în tipul de notificare. ANSVSA notifică prin RASSF dispoziția de retragere și rechemare a tuturor loturilor de produse în care s-a depistat prezența a genelor verotoxigene", a spus Butaru.

AGERPRES

E criză mare nu numai de ciobani-mulgători, brânzari, tocănari şi mămăligari, dar şi de slugi pentru păscutul şi datul oile în strungă! Iar această criză acută se petrece tocmai în stânele oierilor din satele Mărginimii Sibiului, acolo unde se zice că stăpânii a mii şi mii de oi n-ar fi prea zgârciţi la pungă. Că-i aşa o dovedesc numeroasele anunţuri din presa sibiană. Doar un singur exemplu edificator: „Din lipsă de ciobani, vând, convenabil, 700 de oi-mamă, cu miei cu tot; ţarcurile şi stâna faianţată cu toate cele trebuincioase (apă curentă de izvor, generator de energie electrică, răcitor pentru lapte, putine de lemn pentru telemea şi brânză frământată, drobi de sare, două sobe şi trei ceaunuri de tuci, vase, tacâmuri şi ştergare de bucătărie, paturi, cojoace şi pături de dormit, dulapuri de haine, televizor şi aparat de radio, precum şi 500 de cărţi româneşti), 500 ha de păşune, fâneţe şi pădure, câini de pază şi de întorsul oilor, ca şi trei măgari pentru căratul poverilor şi o măgăriţă gestantă.“

Am făcut socoteala cât îl va costa pe oier acest elaborat şi stilizat anunţ, repetat în ziar de trei ori: 82 de cuvinte X 0,20 de bani cuvântul egal cu o nimica toată! Vinde un miel tăiat cu 20 de lei kilogramul de carne şi-i mai rămâne de o ladă de bere şi de un pachet de Kent!

Iar dacă astăzi apare cumpărătorul convenabil vinde tot, după care coboară din Munţii Cindrelului în elegantul lui palat din Poiana Sibiului, după care, cu pază plătită, merge iute în „Sighi“ să pună banii într-o bancă cât mai sigură cu putinţă. Nu înainte de a-şi umple şerparul cu euroi. Şi gata: de mâine, din slugă la oi, devine mare domn! Pentru că socotiţi şi dumneavoastră câtă dobândă anuală va obţine din cei aproape patru milioane de lei româneşti! Casă mare are, maşini elegante aşişderea; copiii şi nepoţii îs mari, fiecare cu casele şi averile lor. Nu tu stres că vin medicii veterinari, ecologiştii, finanţiştii şi hoţii; lupii şi urşii, ploile, trăsnetele, gerurile şi ninsorile! Mi-a şi spus că după sărbătorile de Paşti îşi ia muierea şi colindă ţara în lung şi-n lat, cu şofer-bodygard la scară, iar de la vară pleacă la dres reumatismele în cel mai elegant Complex Balnear din Staţiunea Bazna! Aşadar, trai pe vătrai!

Ioan Vulcan-Agniteanul

România a importat 23.305 tone de brânzeturi şi caşuri, în primele opt luni din acest an, de peste cinci ori mai mult decât a exportat în aceeaşi perioadă din 2011, potrivit datelor furnizate AGERPRES de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

Exporturile de brânzeturi şi caşuri au totalizat, în primele opt luni, 4.327 tone, în creştere de 2,2 ori faţă de aceeaşi perioadă din 2011, când exporturile au totalizat numai 1.933 tone. Încasările din exporturile de brânză au însumat 12,176 milioane de euro în primele opt luni din acest an, cu 61% mai mult decât cele 7,54 milioane euro încasate în anul precedent.

Potrivit datelor MADR, valoarea importurilor de brânzeturi şi caşuri a atins aproape 63 de milioane de euro, în perioada ianuarie-august 2012, în timp ce, în perioada similară a anului trecut, a totalizat 64,31 milioane euro, pentru 21.869 tone de brânzeturi şi caşuri aduse de pe pieţele externe.

Atât exporturile, cât şi importurile au fost realizate atât în şi din ţările Uniunii Europene cât şi extracomunitare.

În primele nouă luni din 2012, producţia autohtonă de brânzeturi, inclusiv cantitatea de brânză obţinută exclusiv din lapte de vacă, a crescut cu 7,3% (3.511 tone), comparativ cu perioada similară din 2011, totalizând 51.322 tone, relevă datele Institului Naţional de Statistică.

Sursa AGERPRES