Judeţul Sibiu, zonă aşezată în centrul ţării, oferă contraste geografice şi o varietate peisagistică deosebită, datini, obiceiuri şi portul tradiţional, monumente istorice şi de arhitectură, vechi tradiţii în plan economic, de cultură şi civilizaţie.

Relieful judeţului, cu înălţimi cuprinse între 2.535 m (vârful Negoiu) şi 28 m (lunca râului Târnava Mare), este caracterizat printr-o mare varietate de forme naturale.

Aproximativ 30% din suprafaţă este dominată de Munţii Făgăraş, Lotru şi Cindrel, iar 50% este acoperită de platourile Târnave, Hârtibaci şi Secaşe care sunt străbătute de văi adânci. Cursurile de apă sunt egal distribuite pe toată suprafaţa judeţului şi includ râurile. Cele mai importante sunt: Olt, Târnava, Cibin și Hârtibaci, lacurile naturale glaciare şi sărate, lacuri artificiale pentru irigaţii, hidroenergie şi recreere.

Dintre resursele naturale ale judeţului, gazele naturale sunt cele mai importante; mai există resurse de nisip, argilă, pietriş etc. folosite ca materiale de construcţii. O resursă naturală importantă o constituie pădurile care acoperă 37% din suprafaţa judeţului, apoi păşunile, fâneţele, terenurile agricole cu floră şi faună bogată constituie o importantă resursă naturală pentru practicarea păstoritului.

Munţii acoperiţi de păduri de foioase şi conifere, dealuri acoperite de fâneţe şi livezi, câmpii, râuri, lacuri cu ape proaspete şi lacuri sărate, toate aceste daruri date de natură acestui judeţ constituie o atracţie a turismului din această regiune.

În localităţile montane precum cele din masivul Făgăraş lacurile glaciare Bâlea Lac, Bâlea Cascadă, staţiunea Păltiniş, Crinţ, alte staţiuni cum ar fi Ocna Sibiului, Bazna şi Miercurea Sibiului, obiectivele istorice şi culturale pe care le oferă municipiul Sibiu, în special Turnul Sfatului, Muzeul Brukental, Dumbrava Sibiului – care adăposteşte Muzeul Satului – şi alte minunate locaţii sunt atracţii speciale pentru turiştii români şi din toate colţurile lumii.

O zonă specială este Mărginimea Sibiului cu cele 18 localităţi de la poalele Muntelui Cindrel, acoperind o suprafaţă de 200 km pătraţi, unde locuitorii sunt cunoscuţi ca oieri şi păstrători ai obiceiurilor tradiţionale, costumelor populare şi ai arhitecturii românești.

Mai trebuie menţionat agroturismul, cu posibilităţile de cazare în hoteluri, hanuri, pensiuni, case ţărăneşti şi tabere şcolare, activitate bine conturată în judeţul nostru.

Judeţul Sibiu oferă turiştilor şi obiective de alimentaţie publică înregistrate la DSVSA județeană, reprezentate de un număr însemnat de restaurante, pensiuni, cofetării – patiserii, pizzerii, unităţi de tip fast-food, cabane montane, precum şi baruri, tonete şi chioşcuri, locaţii care oferă o gamă largă şi variată de produse şi meniuri alimentare cu specific tradiţional sau din bucătăria naţională şi internaţională.

Având în vedere volumul mare de activitate în acest domeniu, precum şi categoriile diferite de turişti, responsabilitatea asigurării unor sortimente alimentare de calitate şi salubre revine operatorilor economici din unităţiile furnizoare, administratorilor unităţiilor beneficiare, dar şi personalului de specialitate care supraveghează şi controlează respectarea legislaţiei în domeniul siguranţei lanţului alimentar (respectiv personalului din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, Direcţiei de Sănătate Publică şi Comisariatului pentru Protecţia Consumatorilor).

În acest sens, operatorii din unităţile de alimentaţie publică sunt atenţionaţi că, în conformitate cu legislaţia din acest domeniu, au obligaţia:

• să deţină documentul de autorizare / înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor eliberat de DSVSA judeţeană;
• să respecte condiţiile generale de igienă referitoare la aspectele structurale şi la facilităţile privind dotarea obiectivului;
• să dovedească prin documente calitatea şi salubritatea materilor prime, precum şi faptul că au fost achiziţionate din unităţi autorizate / înregistrate sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor şi respectă programul de autocontrol prin afluirea de probe la laboratorul DSVSA judeţeană;
• să asigure condiţii de depozitare a produselor alimentare, în special a celor care necesită condiţii deosebite de temperatură, congelare sau refrigerare (carne, peşte, produse lactate, ouă etc.) şi menţinerea neîntreruptă a lanţului frigorific;
• să existe sursă de apă potabilă care să fie utilizată atât la procesarea alimentelor, cât şi la menţinerea stării de igienă;
• să utilizeze ustensile de lucru care pot fi uşor curăţate şi igienizate (blaturi de plastic, cuţite de inox, tăvi de inox etc.);
• să se folosească echipamente de protecţie sanitară a personalului angajat, precum şi să existe documente care să ateste starea de sănătate a personalului angajat;
• să asigure prepararea şi expunerea spre comercializare a alimentelor, astfel încât să se evite orice risc de contaminare şi depreciere a acestora;
• servirea alimentelor să se realizeze numai în recipienţi igienizaţi corespunzător sau în recipienţi de unică folosinţă, după caz;
• în cazul alimentelor livrate sau distribuite la alte adrese pe bază de comandă, acestea trebuie să fie ambalate sau preambalate, după caz etichetate, iar transportul să se realizeze cu mijloace de transport autorizate şi dotate corespunzator pentru a asigura protecţia pe timpul transportului;
• să verifice şi să respecte permanent încadrarea alimentelor în termenele de valabilitate;
• să efectueze periodic acţiunile de dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare prin contract cu unităţi specializate şi autorizate pentru această activitate;
• deşeurile şi subprodusele rezultate să fie gestionate corect, să se asigure neutralizarea rapidă a acestora astfel încât să nu constituie o sursă de contaminare.

Activitatea obiectivelor cu profil alimentar din zonele turistice este în permanenţă sub controlul sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor realizat de către personalul din cadrul serviciilor de specialitate din DSVSA judeţeană şi de la unităţile de profil teritoriale, intensitatea controalelor fiind corelate cu încadrarea în gradul de risc a obiectivelor în urma evaluărilor oficiale efectuate, precum şi de sezonul turistic cu activitate de vârf specific judeţului nostru.

Calitatea şi salubritatea materiilor prime şi a produselor finite sunt expertizate în laboratorul de diagnostic acreditat, din probe afluite pentru examene microbiologice, fizico-chimice, precum şi din probe specifice, ori de câte ori situaţia o impune, pentru determinarea calităţii apei şi teste pentru verificarea eficienţei dezinfecţiilor în unităţile de profil.

De asemenea, populaţia, în cazul constatării unor neconformităţi, se poate adresa medicului veterinar arondat pentru a se interveni operativ cu personal de specialitate.

Dr Ioan Viorel PENŢEA

Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Doi antreprenori botoșăneni au curajul să producă în nordul uitat al Moldovei, la marginea comunei Păltiniș, cașcaval tradițional din lapte de vacă. Povestea lor a început cu colectatul laptelui din casă în casă, gajul pe casa părinților și s-a încheiat cu distribuirea produselor lor pe rafturile magazinelor în diferite orașe din țară. Astăzi vă prezentăm General Suhardo, business-ul soților Bejinariu, care funcționează de cca 25 de ani.

Șansa a venit printr-o finanțare neașteptată

Familia Bejinariu spune că povestea cașcavalului Suhardo a început în anul 1993 la Suharău, unde Neculai Bejinariu a avut „un început de fabrică“ care nu a mai intrat în producție pentru că banii asociatului său au fost „îngropați“ la Caritas. La începutul anilor ’90, în timp ce lucra la „Calcarul“ Pojorâta, dărăbăneanul își ia concediu pentru a merge voluntar la o societate din Câmpulung Moldovenesc, unde învață cum se face cașcavalul. O nouă asociere nefericită se produce, dar se termină rău. „A fost o frustrare pentru că banii mei obținuți la nuntă s-au dus acolo“, își reamintește Dorina Bejinariu.

În 1994 șansa a fost de partea Dorinei Bejinariu, când a întâlnit-o în autobuzul de Dorohoi pe președinta Cooperativei de Credit Păltiniș. Aceasta a propus atunci familiei Bejinariu să folosească un spațiu în Păltiniș și, mai mult decât atât, le-a acordat cea mai mare finanțare de până atunci pentru care giraseră mai multe cadre didactice de la Școala Gimnazială nr. 1 din Darabani, unde Dorina era cadru didactic. „În luna februarie s-au început lucrările la fabrica de lapte, prin turnarea plăcii clădirii. Parcă Dumnezeu a vrut. Era un soare puternic, de ieșeau aburi din tencuială“, mărturisește Doina.

Zilnic se procesează 12 tone de lapte

A urmat gajul pe casa părintească a lui Neculai Bejinariu. Au rezultat două credite de 3, respectiv 4 milioane de lei și în 26 martie 1994 tinerii antreprenori au prelucrat primii 35 de litri de lapte colectați de prin comuna Păltiniș.

În aprilie s-a ajuns la 200 de litri de lapte pe zi, iar o lună mai târziu, la 800 litri. În prezent se obțin 20 de tone pe zi. Prima rețetă nu le-a ieșit, cașcavalul nu se lega și au trebuit să apeleze la un angajat de la concurență. La început au transportat brânza cu o Dacie papuc cu prelată, își amintește Neculai Bejinariu.

În prezent, familia Bejinariu realizează produse tradiționale, adaugă Neculai Bejinariu. „Facem câteva produse mai deosebite, afumături, împletituri, este o nișă pe piață, nu fac prea mulți producători astfel de produse. Făbricuța este mică, momentan lucrăm în jur 12 tone lapte/zi, dar putem lucra și 20 de tone lapte/zi. Avem dotarea minimă, dar o să încercăm să ne extindem, utilajele sunt vechi, sunt bune, ne facem treaba; le-am luat printr-un program Sapard în 2006. Noi din 2006 ne-am dublat capacitatea.“

Distribuția se realizează pe șase trasee

Familia Bejinariu achiziționează lapte din jumătatea nordică a județului Botoșani. „La un centrul de colectare vin fermieri mici. Este un pic mai greu deoarece trebuie făcute o serie de analize. Intenționăm să luăm o cisternă de capacitate mai mare, să reușim să aducem lapte de la fermele mari. Ne-a fost și frică deoarece momentan prețul la fermele mari este mult mai mare decât la producătorii mici. În cazul în care faci un contract trebuie să-l respecți și nu te poți juca cu ei. Plătim la zi. Este mai dificil cu un contract mare. Distribuția o facem în toată partea de Nord-Est, de la Iași la Constanța, București, Ploiești, Târgoviște, Brașov; am mers și spre Timișoara, Oradea și Bistrița. Avem 6 trasee care pleacă lunea și marțea și se întorc joia și vinerea“, a încheiat Neculai Bejinariu, de la General Suhardo.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cred că pentru majoritatea covârșitoare a românilor nu se poate imagina un concediu, de vară sau de iarnă, care să nu includă și câteva zile petrecute într-o stațiune de munte. Și asta nu de ieri, de azi, ci de mai bine de un secol. Dovada: faptul că primele stațiuni montane au fost înființate în urmă cu mai mult de 100 de ani. Iar cea mai veche dintre ele este Păltiniș, loc despre care intenționăm să spunem câte ceva în rândurile următoare.

Cea mai veche și mai înaltă stațiune din țară

Deși se află la doar 35 km de Sibiu, adică ceva mai mult de o jumătate de oră de mers cu mașina, Păltinișul este stațiunea de la cea mai mare altitudine din România. La sfârșitul secolului al XIX-lea, mai exact în anul 1894, membrii Societății Carpatine Transilvane (Siebenburgerischer Karpatenverein pe numele său german) au hotărât să întemeieze acolo o stațiune.

Aerul tare, dat atât de altitudinea locului – 1.442 m, cât și de pădurile nesfârșite de conifere din împrejurimi, a cântărit greu în alegerea amplasamentului. Materialul de construcție se găsea din belșug chiar „la botul calului“: piatră din munte și lemn din pădurile bogate. Ba chiar alese pe sprânceană.

Entuziasmul nu lipsea nici el. Așa că, încă din primul an, 1894, s-a ridicat Casa Turiștilor, o cabană unde amatorii de a petrece câteva zile la altitudine să găsească adăpost.

Un an mai târziu, în 1895, breasla medicală avea să-și ridice propria cabană: Casa Medicilor. Nucleul stațiunii fusese deja creat. Dar, ca orice stațiune serioasă, avea nevoie și de un loc pentru petreceri. Așa se face că în anul 1898 avea să fie finalizată și sala Monaco.

Între timp, au mai apărut și alte câteva vile particulare, fie ca locuințe de vacanță ale unor sibieni cu dare de mână, fie cu camere de închiriat. Astfel s-a născut Hohe Rinne, cum au botezat-o fondatorii sași, sau Păltiniș, cum i-au spus românii.

Liniște, distracție și confort

Primele trei construcții despre care am vorbit, ca și una dintre vilele particulare au dăinuit până astăzi. Au fost declarate monumente istorice și pot fi admirate de turiștii ce vin în stațiune. Parcă păstrează și astăzi ceva din voia bună și plăcerea de a trăi a celor care le-au construit...

Astăzi, la Păltiniș există mai multe hoteluri moderne și ultra moderne. Un parc de aventuri și ATV-uri de închiriat. Cu toate acestea, cei care gospodăresc locul au știut să organizeze totul astfel încât farmecul vechii stațiuni să nu dispară. Nu știu cum, dar nici liniștea de început de lume de pe acest plai nu este tulburată de turiștii moderni.

De fapt, dacă e să ne luăm după indicațiile medicilor, o cură la Păltiniș le este recomandată tuturor celor care se simt stresați, astenici sau surmenați. Și sechelele bolilor pulmonare sunt mai repede vindecate de aerul tare al zonei. Clima are și ea un specific aparte. Fenomenul de inversiune termică este aici la el acasă. Adică temperaturile, în loc să scadă pe măsură ce urci, cresc. Media anuală a temperaturii este de 4°C. Media lunii ianuarie este de -6°C, iar a lunii iulie de 12°C. Acest fapt influențează inclusiv vegetația. În jurul Păltinișului, de-a lungul verii, fragii și afinele cresc în cantități industriale.

Iarna gerurile extreme ocolesc stațiunea, astfel încât amatorii de sporturi de iarnă găsesc aici un fel de paradis. Există nenumărate pârtii de schi și snow-boarding, de lungimi și dificultăți diferite. Și pentru că relieful este favorabil, au fost amenajate și mai multe pârtii pentru schi fond. Desigur că nu lipsesc un telescaun lung de 1.025 m şi cu o diferenţă de nivel de 241 m, un teleschi de 410 m, cu o diferenţă de nivel de 138 m, şi baby-lift.

Pentru amatorii de drumeții, staţiunea constituie punctul de plecare pentru o serie de trasee turistice în Munţii Cindrel (Cheile Cibinului şi Valea Sadului, cu salba sa de baraje) și în Munţii Lotrului.

Chiar și pentru cei mai sedentari ori citadini există suficiente moduri de petrecere a timpului: un club cu teatru şi cinema, discotecă, bibliotecă, terenuri de volei, tenis şi handbal.

Simboluri și spiritualitate la umbra lui Noica

Dincolo de alcătuirea sa ca loc de odihnă și distracție, Păltinișul are și o imensă dimensiune spirituală, pe care unii aleși au simțit-o. Însuși drumul spre stațiune are o simbolistică specială pentru cei care știu să o descifreze. Pleacă din Sibiu, străveche vatră de istorie și creuzet în care s-a săvârșit simbioza între culturi și etnii diferite. Trece apoi prin Poiana Sibiului, pe lângă Muzeul Astra al civilizației populare. Apoi, pe la jumătate, traversează Rășinarii lui Octavian Goga, Andrei Mureșan și Emil Cioran. Și de-acolo începe urcușul abrupt, până în vârful muntelui, acolo unde Constantin Noica și-a petrecut bătrânețea, și-a întâlnit cei mai importanți dintre discipoli și  acum își doarme somnul de veci. Poate că e doar o întâmplare, dar parcă prea se înșiră lucrurile așa, ca un fel de cronică cifrată a spiritualității românești. Și încă nuanțată de pășunile domoale, de codrii falnici și de cerul albastru așa cum numai pe înălțimile Carpaților poate fi...

Schitul aparent modest, construit în anii '30, contribuie și el la susținerea dimensiunii spirituale. Lăcașul de cult a fost ctitorit de mitropolitul Nicolae Bălan şi are hramul „Schimbarea la Faţă a Domnului“. Catapeteasma sa, pictată între anii 1944 și 1945, în plin război mondial de Constantin Vasile, impresionează prin stilul neobizantin. Fresca este opera lui Ovidiu Preotescu.

Bisericuţa a fost ridicată de meseriaşi din Răşinari. Printre obiectele de valoare păstrate în biserică se numără icoana Sf. Paraschiva datată 1904 şi o Psaltire din aceeaşi perioadă. Dar poate că cea mai de preț relicvă o reprezintă trupul filozofului Noica, îngropat în curtea schitului.

Umbra lui Constantin Noica încă se simte pe aceste plaiuri. Obișnuiții locului îți arată cu orgolioasă mândrie vila la mansarda căruia filozoful a locuit cea mai mare parte a timpului, din 1975 și până la moar­tea sa, în 1987. O vilă modestă, pe care o împărțea cu bibliotecara stațiunii. Iarăși o simbolistică perfectă... Despre această vilă povestesc Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu în „Jurnalul de la Păltiniș“, ba chiar și Adrian Păunescu.

Unii dintre ospătarii care seara luau meditații de limba germană de la celebrul scriitor încă mai lucrează în zonă. Împătimiții stațiunii, care de decenii își petrec timpul aici, parcă încă îl văd trecând pe traseul său obișnuit, pe care îl parcurgea timp de o oră și jumătate, indiferent de vreme.

Fără îndoială că pentru oricine un drum până la Păltiniș nu poate fi altceva decât un câștig pentru minte, suflet și trup!

Alexandru GRIGORIEV

La bogăţiile naturale exploatate mai mult sau mai puţin judicios şi care, iată, se apropie, nu în puţine locuri, de epuizare, pământul Moldovei oferă o resursă inepuizabilă şi gratuită – energia eoliană – care atrage tot mai mulţi investitori străini, dar şi societăţi comerciale româneşti, aflaţi într-o aprigă concurenţă.

Un fapt este semnificativ: din cele aproape 2,5 miliarde de euro ce vor fi investite în acest an în Regiunea de Dezvoltare Nord-Est, sute de milioane sunt alocate obţinerii de „energie verde“.

Numai în comuna botoşăneană Păltiniş, unde au început lucrările la unul dintre cele mai mari parcuri eoliene, vor fi investiţi peste 500 milioane de euro. La rândul lor, comunele ieşene Româneşti şi Dumeşti beneficiază de o investiţie prin care o firmă din judeţul Vaslui va construi un parc eolian cu putere de 130 MW.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Stelian CIOCOIU
LUMEA SATULUI NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2012