În inima Ardealului, acolo unde se întâlnesc dealurile cu munții Transilvaniei, există un loc pitoresc, autentic, pe care nici măcar modernismul zilelor noastre nu a reușit să-l deformeze, Mărginimea Sibiului. Oieritul este cea mai întâlnită îndeletnicire în această zonă, ne spune Ionuț Lungu, un tânăr crescător al locului care ne prezintă ferma familiei.

Ținutul stării de bine

„Întotdeauna familia mea a crescut animale, dar în urmă cu 10 ani părinții mei au hotărât să se ocupe doar de animale și așa s-a înființat ferma noastră din Mărginimea Sibiului. Am început în anul 2013 cu un efectiv de 500 de oi rasa Țurcană, efectiv pe care l-am menținut până în ziua de azi. Această rasă este cea mai bine adaptată zonei noastre de munte, rezistă foarte bine la frig; pe timp de iarnă le furajăm cu fân făcut de noi, iar pe timpul verii și cu porumb, pe care îl cumpărăm. Dacă ar fi să vorbim strict de efectivul de animale, ajungem cu investițiile undeva la 70.000 €, fără să luăm în calcul terenul pe care pasc animalele pe timpul verii, utilajele și investițiile în grajduri. Produsele lactate sunt vândute en-gros comercianților, iar tineretul îl dăm spre export. O astfel de fermă presupune multă muncă fizică, nopți nedormite, însemnă să uiți de sărbători, concedii și relaxare și e nevoie de multă dragoste pentru animale. Sfatul meu pentru cei care vor să meargă spre acest domeniu e să se încarce cu multă răbdare și perseverență pentru a reuși. Pe viitor mi-aș dori să modernizez ferma pe cât posibil, pentru a-mi mai ușura munca. După cum spuneam, dacă nu ești crescut de mic într-un astfel de mediu, este foarte greu să te adaptezi la maturitate. Pentru mine acest domeniu nu a fost o alegere, a fost un stil de viață“, ne-a transmis Ionuț Lungu.

Zonă etnografică unică

Mărginimea Sibiului este o zonă etnografică unică în România, situată la vest de Sibiu, limitată la sud de valea Sadului şi la nord de valea râului Sălişte, ce cuprinde 18 localităţi: Boiţa, Sadu, Râu Sadului, Tălmaciu, Tălmăcel, Răşinari, Poplaca, Gura Râului, Orlat, Fântânele, Sibiel, Vale, Sălişte, Galeş, Tilişca, Rod, Poiana Sibiului şi Jina.

Poziţia geopolitică a zonei, situată la graniţa de sud a Transilvaniei cu Ţara Românească şi în proximitatea Sibiului, puternic centru meşteşugăresc şi comercial, a oferit Mărginimii Sibiului câteva trăsături definitorii.

Localităţile şi-au dezvoltat o economie mixtă, bazată pe agricultură, creşterea animalelor şi meşteşuguri tradiţionale, cu pondere deosebită pe oierit.

Cea mai mare parte a satelor din zonă au păstrat puternice tradiţii spirituale şi etno-folclorice. Deşi progresiv construcţiile moderne le-au înlocuit pe cele vechi tradiţionale, atmosfera în Mărginimea Sibiului a rămas neschimbată.

Încă din cele mai vechi timpuri, aceste populaţii de oieri au fost şi sunt maeştri în prelucrarea lânii şi a pieilor. Pe aceste meleaguri aveţi posibilitatea să găsiţi biserici vechi, muzee (Muzeul Sibiel, unde există cea mai mare colecţie de icoane pe sticlă din Europa, Muzeul Sătesc Răşinari, ce cuprinde piese uzuale din ceramică, mobilier pictat, obiecte gospodăreşti şi meşteşugăreşti, Muzeul din Galeş, cu o impresionantă colecţie de costume populare, şi Muzeul Parohiei Ortodoxe din Sălişte, ce cuprinde obiecte şi cărţi vechi de cult), case memo­riale şi construcţii tradiţionale ţărăneşti.

Cu timpul, Mărginimea Sibiului a devenit un punct important al turismului rural românesc, aici dezvoltându-se numeroase pensiuni ce vă pot oferi condiţiile necesare petrecerii unui sejur de neuitat.

Atmosfera tipic ţărănească, păstrarea intactă a tradiţiilor şi obiceiurilor, ospitalitatea sătenilor măresc atractivitatea acestor locuri.

Beatrice Alexandra MODIGA

Judeţul Sibiu, zonă aşezată în centrul ţării, oferă contraste geografice şi o varietate peisagistică deosebită, datini, obiceiuri şi portul tradiţional, monumente istorice şi de arhitectură, vechi tradiţii în plan economic, de cultură şi civilizaţie.

Relieful judeţului, cu înălţimi cuprinse între 2.535 m (vârful Negoiu) şi 28 m (lunca râului Târnava Mare), este caracterizat printr-o mare varietate de forme naturale.

Aproximativ 30% din suprafaţă este dominată de Munţii Făgăraş, Lotru şi Cindrel, iar 50% este acoperită de platourile Târnave, Hârtibaci şi Secaşe care sunt străbătute de văi adânci. Cursurile de apă sunt egal distribuite pe toată suprafaţa judeţului şi includ râurile. Cele mai importante sunt: Olt, Târnava, Cibin și Hârtibaci, lacurile naturale glaciare şi sărate, lacuri artificiale pentru irigaţii, hidroenergie şi recreere.

Dintre resursele naturale ale judeţului, gazele naturale sunt cele mai importante; mai există resurse de nisip, argilă, pietriş etc. folosite ca materiale de construcţii. O resursă naturală importantă o constituie pădurile care acoperă 37% din suprafaţa judeţului, apoi păşunile, fâneţele, terenurile agricole cu floră şi faună bogată constituie o importantă resursă naturală pentru practicarea păstoritului.

Munţii acoperiţi de păduri de foioase şi conifere, dealuri acoperite de fâneţe şi livezi, câmpii, râuri, lacuri cu ape proaspete şi lacuri sărate, toate aceste daruri date de natură acestui judeţ constituie o atracţie a turismului din această regiune.

În localităţile montane precum cele din masivul Făgăraş lacurile glaciare Bâlea Lac, Bâlea Cascadă, staţiunea Păltiniş, Crinţ, alte staţiuni cum ar fi Ocna Sibiului, Bazna şi Miercurea Sibiului, obiectivele istorice şi culturale pe care le oferă municipiul Sibiu, în special Turnul Sfatului, Muzeul Brukental, Dumbrava Sibiului – care adăposteşte Muzeul Satului – şi alte minunate locaţii sunt atracţii speciale pentru turiştii români şi din toate colţurile lumii.

O zonă specială este Mărginimea Sibiului cu cele 18 localităţi de la poalele Muntelui Cindrel, acoperind o suprafaţă de 200 km pătraţi, unde locuitorii sunt cunoscuţi ca oieri şi păstrători ai obiceiurilor tradiţionale, costumelor populare şi ai arhitecturii românești.

Mai trebuie menţionat agroturismul, cu posibilităţile de cazare în hoteluri, hanuri, pensiuni, case ţărăneşti şi tabere şcolare, activitate bine conturată în judeţul nostru.

Judeţul Sibiu oferă turiştilor şi obiective de alimentaţie publică înregistrate la DSVSA județeană, reprezentate de un număr însemnat de restaurante, pensiuni, cofetării – patiserii, pizzerii, unităţi de tip fast-food, cabane montane, precum şi baruri, tonete şi chioşcuri, locaţii care oferă o gamă largă şi variată de produse şi meniuri alimentare cu specific tradiţional sau din bucătăria naţională şi internaţională.

Având în vedere volumul mare de activitate în acest domeniu, precum şi categoriile diferite de turişti, responsabilitatea asigurării unor sortimente alimentare de calitate şi salubre revine operatorilor economici din unităţiile furnizoare, administratorilor unităţiilor beneficiare, dar şi personalului de specialitate care supraveghează şi controlează respectarea legislaţiei în domeniul siguranţei lanţului alimentar (respectiv personalului din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, Direcţiei de Sănătate Publică şi Comisariatului pentru Protecţia Consumatorilor).

În acest sens, operatorii din unităţile de alimentaţie publică sunt atenţionaţi că, în conformitate cu legislaţia din acest domeniu, au obligaţia:

• să deţină documentul de autorizare / înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor eliberat de DSVSA judeţeană;
• să respecte condiţiile generale de igienă referitoare la aspectele structurale şi la facilităţile privind dotarea obiectivului;
• să dovedească prin documente calitatea şi salubritatea materilor prime, precum şi faptul că au fost achiziţionate din unităţi autorizate / înregistrate sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor şi respectă programul de autocontrol prin afluirea de probe la laboratorul DSVSA judeţeană;
• să asigure condiţii de depozitare a produselor alimentare, în special a celor care necesită condiţii deosebite de temperatură, congelare sau refrigerare (carne, peşte, produse lactate, ouă etc.) şi menţinerea neîntreruptă a lanţului frigorific;
• să existe sursă de apă potabilă care să fie utilizată atât la procesarea alimentelor, cât şi la menţinerea stării de igienă;
• să utilizeze ustensile de lucru care pot fi uşor curăţate şi igienizate (blaturi de plastic, cuţite de inox, tăvi de inox etc.);
• să se folosească echipamente de protecţie sanitară a personalului angajat, precum şi să existe documente care să ateste starea de sănătate a personalului angajat;
• să asigure prepararea şi expunerea spre comercializare a alimentelor, astfel încât să se evite orice risc de contaminare şi depreciere a acestora;
• servirea alimentelor să se realizeze numai în recipienţi igienizaţi corespunzător sau în recipienţi de unică folosinţă, după caz;
• în cazul alimentelor livrate sau distribuite la alte adrese pe bază de comandă, acestea trebuie să fie ambalate sau preambalate, după caz etichetate, iar transportul să se realizeze cu mijloace de transport autorizate şi dotate corespunzator pentru a asigura protecţia pe timpul transportului;
• să verifice şi să respecte permanent încadrarea alimentelor în termenele de valabilitate;
• să efectueze periodic acţiunile de dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare prin contract cu unităţi specializate şi autorizate pentru această activitate;
• deşeurile şi subprodusele rezultate să fie gestionate corect, să se asigure neutralizarea rapidă a acestora astfel încât să nu constituie o sursă de contaminare.

Activitatea obiectivelor cu profil alimentar din zonele turistice este în permanenţă sub controlul sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor realizat de către personalul din cadrul serviciilor de specialitate din DSVSA judeţeană şi de la unităţile de profil teritoriale, intensitatea controalelor fiind corelate cu încadrarea în gradul de risc a obiectivelor în urma evaluărilor oficiale efectuate, precum şi de sezonul turistic cu activitate de vârf specific judeţului nostru.

Calitatea şi salubritatea materiilor prime şi a produselor finite sunt expertizate în laboratorul de diagnostic acreditat, din probe afluite pentru examene microbiologice, fizico-chimice, precum şi din probe specifice, ori de câte ori situaţia o impune, pentru determinarea calităţii apei şi teste pentru verificarea eficienţei dezinfecţiilor în unităţile de profil.

De asemenea, populaţia, în cazul constatării unor neconformităţi, se poate adresa medicului veterinar arondat pentru a se interveni operativ cu personal de specialitate.

Dr Ioan Viorel PENŢEA

Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

La Sibiel şi Fântânele – Cacova, două dintre satele Mărginimii Sibiului, cu vechi tradiţii în pomicultura transilvană, livezile cu meri şi peri seculari pornesc din grădinile caselor şi gospodăriile ţăranilor-oieri şi urcă pe versantul nordic al Munţilor Cindrelului, până dincolo de 1.000 de metri altitudine. Ca urmare, specialiştii Fundaţiei Ecologice „Trai Verde“ din Sibiu au inventariat nu mai puţin de 30 de soiuri locale, cele mai vechi purtând denumirea de „Roşu de Cacova“ şi „Flori frumoase“. De asemenea, peste 100 de munţi, dealuri şi coline în ale căror toponime se regăsesc denumiri de fructe: meri, peri, cireşi, vişini, gutui, nuci, pruni, corcoduşi şi duzi.

Pomii unor astfel de roade n-au fost niciodată stropiţi şi fertilizaţi chimic, altoii lor contribuind la înmulţirea unor arbori şi arbuşti fructiferi extrem de rezistenţi la boli, dăunători şi intemperii, cum ar fi îngheţurile şi brumele târzii ale primăverilor. Într-un atractiv peisaj pomicol secular, încadrat în chenarul uliţelor troienite de zăpezile iernii, i-am întâlnit, într-o expoziţie-târg cu gustare şi vânzare, pe cei mai destoinici cultivatori de meri şi peri din soiurile bătrânelor livezi, urmaşi ai părintelui Leb, cel care în anul 1860 organiza cea dintâi pepinieră şi şcoală horticolă ţărănească din podişul sibian al Ardealului. Priviţi şi admiraţi cât de frumoase şi de colorate sunt merele, perele şi nucile deşertate în coşurile din nuiele şi în desagii ţesuţi în război de vrednicile ţărănci mărginene! (Ioan VULCAN-AGNITEANUL)

De fiecare dată, în a doua sâmbătă a lunii martie, de Sântoader, copiii ţăranilor-oieri tilişcani „se prind de veri şi văruţe“. Sunt acei copii care în toamnă vor merge la şcoală în clasa I. Şi nu puţini la număr. Ci exact câţi s-au născut şi crescut până la vârsta de 6 ani. Adică, între 40-50 de fete şi băieţi, la o populaţie de aproape 2.000 de locuitori, satul având cea mai mare natalitate din întreaga Mărginime a Sibiului.

Respectarea datinei din străbuni presupune ca femeia tilişcană, viitoare mamă, să vină să nască în maternitatea din Sibiu, iar înregistrarea nou-născutului să se facă în registrele primăriei din sat, indiferent cât de departe îşi are tilişcanul stâna şi oile la păscut sau la iernat: fie în apropierea satului natal, fie în Banat, Bărăgan sau Delta Dunării. Cu toţii, de Sântoader, îşi aduc copiii în faţa altarului bătrânei biserici ortodoxe a satului de munte. Dar nu oricum. Ci îmbrăcaţi, din cap până în picioare, în haine româneşti, ţesute, croite, brodate şi cusute pe măsura priceperii şi gustului fiecărei mămici sau bunici. Haine noi sau haine vechi. Însă tare frumoase şi în bună-stare de purtare, moştenite de la părinţii lor sau de la străbunicii şi bunicii acestora! Şi, de cele mai multe ori, lucrate în urmă cu peste o sută de ani!

În acea zi de sărbătoare a Sântoaderului, mamele şi bunicele „văricilor“ şi „văruţelor“ pregătesc cele mai alese mâncăruri şi bucate ale Postului de Paşti, dar din care să nu lipsească tradiţionalul grâu fiert şi sfinţit, îndulcit cu miere de albine şi aromat cu bomboane şi cu miez de nucă. După servirea mesei de prânz, copiii sărbătoriţi se prind în jocul popular şi în cântecul doinit al ansamblurilor folclorice ale copiilor, sugestiv denumite „Tilişcuţa“, „Fluieraşul“ şi „Ciobănaşul“.

Cam aşa arată, în fiecare început de primăvară, frumoasa şi cumintea rânduială, datina străbună fiind considerată a fi tot atât de veche precum nemuritoarele ziduri ale Cetăţii Dacice a satului. Cea care, de peste 2000 de ani, stă de veghe pe un înalt pinten al Munţilor Cindrelului.

În data de 15 august, de sfânta sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului, poiana ei urmează să găzduiască o tradiţională serbare câmpenească, cea a întâlnirii tuturor oierilor mărgineni şi sibieni. Invitaţii lor de onoare sunt „ortacii“ în ale ciobăniei, veniţi de peste munţi, din Vaideienii Vâlcei şi Rânca Gorjului!

Ioan Vulcan-Agniteanul

Cei care doresc un concediu odihnitor, departe de rutină, pot găsi, la câţiva kilometri de Sibiu, una dintre cele mai frumoase zone turistice ale României. Un loc unde oamenii primitori, apele, munţii şi cerul se întâlnesc pentru a da naştere Mărginimii Sibiului. Şi te îmbie să revii.

Locuitorii de aici au fost numiţi „mărgineni“ fiindcă în acest loc se adună dealul cu muntele, iar pe vremuri se afla vechea frontieră austro-ungară din sudul Transilvaniei.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Gabriela Niculescu