reclama youtube lumeasatuluitv
update 26 Sep 2022

Două noi filiale NHR AGROPARTNERS - câștig de timp și bani pentru fermierii din Botoșani și Bacău

Apariția unui investitor într-o zonă rurală este ca o gură de oxigen pentru comunitatea locală. Primarul este primul care își freacă mâinile de bucurie că poate încasa taxe și impozite de la încă un agent comercial, pentru oamenii din zonă se creează locuri de muncă, iar clienții dispun de produse și servicii mult mai facil. Este un scenariu devenit realitate în localitatea Zăicești, comuna Bălușeni, județul Botoșani, și în satul Bogdan Vodă, comuna Săucești, județul Bacău, pentru că furnizorul de utilaje NHR Agropartner și-a mărit rețeaua de vânzări cu două noi filiale. Alături de punctul de lucru de la Iași, noile unități vor deservi zona Moldovei, acoperind întreg pachetul de servicii post-vânzare.

Vânzare, piese, service

„Ne vom prezenta aici cu o echipă nouă, care cuprinde specialiști în vânzări, piese de schimb şi service. Avem deja depozit de piese de schimb, atelier de reparaţii, o echipă pe care am început să o formăm şi pe care sperăm să o mărim în următoarea perioadă. Lucrăm aici din noiembrie - decembrie, practic este o filială complet funcţională, avem toate departamentele, dar continuăm să mărim echipa pentru că, pe măsură ce cresc vânzările, trebuie să avem şi service-ul aferent cât mai rapid“, ne spunea directorul adjunct NHR Agropartners, Florin Neacşu.

În curtea noii filiale de la Botoşani va exista, de asemenea, toată gama de utilaje. La momentul sosirii noastre erau frumos aliniate – o combină din seria de combine medii şi tractoare de la 50 - 60 CP, până la tractorul Orio de 340 CP. Expus separat, tractorul Powershift model 6165, ediţie specială, a făcut deliciul celor prezenţi la eveniment care nu au ratat ocazia de a încerca confortul cabinei. Exemplarul poleit în culoarea ciocolatei este un motiv de mândrie pentru compania NHR, dar va fi cu siguranţă şi pentru cei 60 de fermieri români care îl vor pune la lucru. Executat în ediţie limitată, 60 de bucăţi doar pentru România, el vine ca o recunoaştere pentru parteneriatul și numărul mare de vânzări înregistrate anul trecut de NHR. „Germanii de la Deuzt-Fahr au creat un design special, o culoare specială. În plus, are mai multe dotări decât tractorul standard – ridicător din faţă de 1.000 kg, monitor şi tot ce este necesar pentru urmărirea performanţelor tractorului, trapă în acoperiş, un sistem de lumini îmbunătăţit. Practic, este un tractor care poate lucra foarte bine şi în condiţii de ceaţă sau noaptea pentru că are faruri cu led-uri rezistente şi cu perioadă de viaţă foarte lungă. Acest model va fi disponibil doar pentru România şi doar în acest an. Deci, este şi un mod de a marca Centenarul Marii Uniri“, explica Florin Neacşu. Din cele 60 de bucăţi au fost vândute deja 20 de exemplare, primul client fiind o doamnă din Lehliu, care l-a primit cadou de 8 Martie de la soţul dumneaei.

Opinia fermierilor din Botoșani

Pentru mulți dintre fermierii prezenți la eveniment deschiderea acestor noi filiale înseamnă un câștig de timp și bani. Aceasta pentru că nu vor mai fi nevoiți să parcurgă distanțe mari pentru o piesă de schimb, uneori chiar în campania de semănat sau recoltat.

„Acum sediul acesta este lângă casa noastră, aș putea spune. Până acum trebuia să mergem la Iași sau spre Bacău, dar de azi avem totul la fața locului. Eu acum 2 luni am achiziționat un tractor, o semănătoare pentru plante prășitoare, un plug și roți înguste pentru prășit. Am 130 ha, dar în creștere“ – Petru Corduneanu, fermier județul Botoșani.

„Este un eveniment important, mai ales că la noi în județ agricultura este un domeniu prioritar. Am 75 ha, am demarat chiar acum procedurile de achiziție pentru un tractor 5125 cu 120 CP, încărcător și plug“ – Dragoș Știrbu, fermier din județul Botoșani.

„Pentru mine acest punct de lucru înseamnă mai multă ușurință în a rezolva problemele de service, o disponibilitate mai mare pentru piesele de schimb. Toate sunt mai aproape de fermă, deci la îndemâna noastră. Lucrez 50 ha, am tractoare de la New Holland, dar pe viitor poate voi fi tentat să cumpăr și un Deuzt Fahr“ – George Bontiuc, fermier din Flămânzi, județul Botoșani.

„Sediul acesta este un avantaj pentru Botoșani, un județ mai sărăcuț. Personal lucrez 50 ha, am un tractor 5120 luat de la ei, are o vechime de un an și un pic, dar vreau să mai cumpăr în viitor. M-am uitat la tractorul maro, ediție specială, mi se pare deosebit, dar necesită o suprafață de 300-400 ha“ – Nicolae Șcrab, fermier din satul Nichiteni, comuna Colțușca, județul Botoșani.

„Anul trecut mi-am luat și eu un tractor de aici. Acum mi-e mai simplu, nu mă mai duc la Iași pentru piese sau service. E benefic pentru noi, salvăm timp și bani“ – Adrian Ciprian Vasile, fermier satul Hilișeu-Cloșca, județul Botoșani.

Petru Costescu, șeful filialei din Botoșani, spune că alături de colegii lui va tura motoarele în vânzări pe această zonă, pentru că după această deschidere trebuie să se simtă prezența companiei în această parte de țară. Atmosfera destinsă a evenimentului și prezența utilajelor i-au bucurat pe mulți dintre fermieri și i-a făcut să stabilească cu mai multă ușurință o listă de priorități în achiziția de tehnică agricolă.

Atât la Botoșani cât și la Bacău momentul inaugurării sediilor a fost o ocazie pentru ca fermierii să cunoască echipele de vânzări, dar și să afle cine va prelua conducerea companiei, în urma retragerii doamnei Monica Puiu. Anunțul a fost făcut chiar de către domnia sa, care în noiembrie va lăsa conducerea NHR pe mâinile tinerei Ana Maria Damian. Așadar, se pare că atât la vârf, cât și în teritoriu se va miza pe oameni tineri, dar cu experiență.

Ce spun fermierii din Bacău

NHR IMG 20180420 WA0026

Mircea Ion, fermier județul Bacău: „Ar fi trebuit să fiu clientul unui tractor 5110, dar a venit primăvara, am început lucrările și am amânat momentul achiziției. După ce se deschide sediul, reluăm procedurile. Dar totul depinde de service, eu vă spun și întrebați pe oricine, la tehnologie service-ul ne omoară. Dacă service-ul e ok, ne-au câștigat de clienți. Dacă vorbim doar de tractoare, am în fermă un New Holland de 110 CP, alte două tractoare de 190 CP, respectiv 82 CP și un bătrân U650 cumpărat în 1994 pe care am promis că îl voi așeza pe un suport când voi ieși la pensie.“

Grosu Petrică, fermier din comuna Negri, județul Botoșani: „Mă bucură deschiderea acestei filiale pentru că este mai aproape de noi. În toamna lui 2016 am cumpărat un tractor și, dacă voi avea nevoie de ceva, vin repede aici pentru că am de parcurs doar 35 km. Lucrez 100 ha cu grâu, porumb și floarea-soarelui, am 2 tractoare, o semănătoare, un plug și îmi doresc mult încă o semănătoare.“

„Așa cum un vechi proverb de-al nostru spune – «Dacă un gospodar trage piciorul după dânsul înseamnă că vin și alți investitori», noi îi așteptăm cu drag pentru că această comună are rădăcini adânci în agricultura județeană. Numai că, din păcate, din cauza așezării geografice a fost mai puțin atractivă pentru potențialii investitori de talia dumneavoastră. Comuna este reprezentată mai ales de tinerii care au înțeles că agricultura nu poate fi făcută decât cu tehnică performantă. Dacă în anii '90 avea 3.742 de locuitori, acum este o comună care atinge aproape 6.000 de locuitori. Suntem pe drumul cel bun“, spunea Valentin Manea, primarul comunei Săucești, la deschiderea evenimentului.

În final, directorul adjunct Florin Neacșu a anunțat că cinci dintre fermierii prezenți la eveniment vor avea posibilitatea ca, prin tragere la sorți, să beneficieze de o testare gratuită, timp de o săptămână, a unui tractor din seria 5110.

Patricia Alexandra POP

Încă mai avem motive de mândrie, biostimulatorii produși la Bacău, recunoscuți și peste hotare

Romchim Protect, fabrica de îngrășăminte chimice din localitatea Filipești, județul Bacău, se numără printre puținele afaceri din țara noastră cu capital 100% românesc care s-a dezvoltat încet, dar sigur, ajungând să fie recunoscută chiar și în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Care este povestea acestei fabrici am aflat stând de vorbă cu Pervin Asan, director comercial la Romchim Protect SA.

– Reprezentați singura fabrică din Bacău care mai produce îngrășăminte pentru agricul­tură. Care este istoria acestei fabrici?

– Romchim Protect s-a născut din cenușa ruinelor unei foste fabrici de amidon din localitatea Filipești, județul Bacău, construită în anul 1890. După preluarea fabricii, în anul 1989, s-a trecut la renovare, s-au făcut investiții serioase, recrutări de personal, au fost angajați tineri absolvenți de facultăți de chimie.

– Investitorii sunt români?

– Da, investitorul este român, inginer silvicultor de meserie, dar și pasionat de nutriția plantelor. Este un om foarte ingenios, care tot timpul ține legătura cu fermierii și, în funcție de cerințele acestora, inventează noi rețete și formule.

– Ce produce în acest moment fabrica din Bacău?

– Începuturile fabricii au coincis cu lansarea unui produs revoluționar pentru România și nu numai, pentru că este recunoscut la nivel mondial. Vorbim despre produsul ASFAC-BCO-4, cu aplicare universală în agricultură, nu este toxic și se poate aplica în orice fază de vegetație. Este practic o auxină sintetică care vine și accelerează procesul de fotosinteză, astfel încât plantele să aibă o imunitate crescută și să fie mai rezistente la boli. În plus, dezvoltă sistemul radicular, eliminând neplăcerile provocate de secetă, favorizează acumularea de zaharuri în fructe, iar recolta poate fi depozitată mai mult timp. Ceea ce este important din punctul de vedere al sănătății este faptul că nu este toxic nici pentru oameni, nici pentru albine, nu are remanență, fructele și legumele putând fi consumate chiar și imediat după aplicare.

– Ce spor de producție se obține după aplicarea acestui produs?

– Spre exemplu, anul acesta, la Ziua Grâului organizată la Caoaceu, județul Bihor, s-a obținut un spor de producție de 1.900 kg/ha, iar la porumb, de 970 kg/ha. Și la legume stăm foarte bine, avem legumicultori în zona Nisipari, județul Constanța, care folosesc produsele noastre la ceapă, tomate și viticultori la Cernavodă, Medgidia care le folosesc în tehnologia de fertilizare.

– Cu ce vă diferențiați totuși de competitori?

– Pe lângă produsul ASFAC-BCO-4, am lansat și gama de foliare specializată pe fiecare cultură în parte, dar toate produsele foliare conțin și acest biostimulator ASFAC-BCO-4 în proporție de 15%, respectiv 20% în biostimulatorul Rerum. Acesta din urmă este ideal în cultura căpșunului. Chiar în județul Bacău avem un producător de căpșuni care a aplicat produsele ASFAC-BCO-4, Rerum și îngrășământul pentru fertirigare AGRISOL 3:37:37 pe care l-am introdus în fabricație la cererea producătorilor de căpșuni din zona Oradea, iar la începutul lunii noiembrie erau singurii de pe piață care livrau fructe. Până să cunoască produsele noastre, aceștia foloseau un alt produs adus din altă țară, pe care îl cumpărau cu 6 euro/kg, dar acum achiziționează produsul creat de noi, iar investiția este de doar 2 euro/kg. Pentru porumb avem produsul Messis Porumb care conține azot, fosfor, potasiu, microelemente și 15% biostimulator ASFAC-BCO-4, dar are un conținut mai ridicat de sulf și zinc, necesare culturii porumbului. Pentru cultura de floarea-soarelui există produsul Messis Bor, evident cu un conținut mai mare de bor necesar culturilor de mazăre, soia și floarea-soarelui. Aceeași variantă, dar cu mai mult magneziu, este dedicată grâului. Un alt îngrășământ, numit Embrio, este fascinant și asta o spun legumicultorii care au transplantat răsadurile de ardei și vinete și care au văzut că s-a eliminat perioada de stres de 8-10 zile după transplantarea răsadurilor. Același Embrio are un efect extraordinar la înrădăcinarea culturii de floarea-soarelui și porumb, pentru că are în compoziție și triptofan.

– Aveți doar produse dedicate agriculturii?

– Nu, pe lângă această gamă de produse avem soluții folosite la degivrarea aeronavelor și o divizie care produce vopsele epoxidice. Probabil vom colabora cu Metrorex, pentru că avem o soluție antigraffiti, dar și cu primăriile, cărora le putem oferi vopsele pentru marcajele rutiere. Un alt produs fabricat de noi este o soluție ignifugă care în anul 2002 a fost premiată cu medalia de aur la Salonul de Inventică de la Bruxelles. Acest produs se fabrică atât în România cât și în Noua Zeelandă și Australia.

– Cum produceți acolo, ați vândut rețeta?

– Nu. Australienii, fiind probabil mai naționaliști și mai patrioți decât noi, au luat inițial produsul de la noi, s-au convins de calitatea lui și ne-au spus: „Dacă vreți să mai colaborăm pe viitor, vă rugăm să veniți și să deschideți fabrică aici, pentru că altfel nu mai cumpărăm produsul.“

– Deci, Romchim are fabrică în Noua Zeelandă și Australia... angajații sunt români?

– Da, sunt trimiși români. Romchim Protect susține acțiunea legumicultorilor și producătorilor de produse alimentare românești prin care îndeamnă consumatorii să cumpere doar produse autohtone.

GALERIE FOTO


 

Patricia Alexandra POP

Suceava și Bacău, în topul celor mai mari crescători de bovine și păsări

Două lucruri semnificative s-au întâmplat în zootehnia județelor Suceava, Neamț, Bacău și Vrancea: la Bacău, efectivul de păsări din 2015 este mai mare decât cel din 1990; în Vrancea, la putere ar fi creșterea suinelor, efectivul din 2015 fiind mai mare decât cel de acum 27 de ani. La acestea s-ar mai adăuga un fapt pozitiv: în Neamț a crescut, în 2015, față de 2007, numărul de ovine și de păsări, iar în Suceava, cel de ovine. Și ar mai fi un amănunt: chiar dacă numărul este la jumătate față de 1990, județul Suceava este cel mai mare crescător de bovine din țară. În rest, lucrurile se întâmplă ca peste tot în țară, cu o diminuare de 30-70% a numărului de animale față de perioada de referință 1990. Poate că nici n-ar mai trebui să facem comparație între o agricultură centralizată și una liberă. Sau cine știe?

Chiar dacă au întindere (Suceava este al doilea cel mai mare județ din România, după Timiș), populație și putere economică (cel mai mai PIB/cap de locuitor – în Bacău) diferite, cele patru județe din Subcarpații Orientali au o similitudine: relieful etajat în câmpie (est), dealuri și piemonturi, precum și munți. Exceptând Vrancea, celelalte județe au suprafață de pășune și fânețe suficientă cât să permită cel puțin dezvoltarea a două sectoare, creșterea bovinelor și a ovinelor. Ca suprafață arabilă (materie primă pentru furajare) nu sunt diferențe extrem de mari între zone, deci baza cerealieră ar fi cât de cât apropiată. Cu toate acestea, veți vedea, sunt evoluții diferite de la județ la județ și de la specie la specie.

Suceava – cel mai puternic județ în sectorul taurine

Dintre cele patru zone analizate, și-n 1990 și astăzi cel mai mare crescător de bovine este Suceava. De altfel, județul deține locul I pe țară la efectivul de taurine. Vrancea a avut și are unul dintre cele mai mici efective din România. Ca notă comună, în 2015 numărul de bovine a scăzut în toate cele patru județe și în raport cu anul 1990, și cu 2007. Altfel spus, nicio modificare după ce au fost posibile investițiile cu fonduri europene. Cea mai puternică prăbușire a sectorului de creștere a bovinelor se înregistrează în Bacău, iar din 2007 și până astăzi acest sector și-a revenit cel mai bine în Suceava.

Vrancea: efective de suine mai mari în 2015 decât în 1990

În privința creșterii suinelor, comparativ cu taurinele, să zicem că Suceava face schimb cu Vrancea. Adică: Vrancea a reușit performanța de a dezvolta acest sector mai mult decât în 1990, iar Suceava înregistrează o scădere dramatică (minus 73% în 2015, față de 1990) a efectivului. Nici măcar oportunitățile după anul aderării României la UE n-au modificat lucrurile, tendința fiind de constantă scădere a numărului de porcine. Și în Bacău lucrurile stau la fel: efectivul din 2015 este mai scăzut cu aproape 67% față de 1990 și cu 31% față de 2007 (procentul este egal cu cel de la Neamț; și în acest județ numărul de animale a scăzut cu 31,5% în 2015, față de 2007.

Creșterea ovinelor, o afacere cât de cât constantă

Ovinele sunt pesemne o bună afacere, indiferent de sistemul economic, centralizat sau după regula economiei de piață. Este sectorul care n-a avut în niciunul dintre cele patru județe o diminuare mai mare de 50% (2015 față de 1990), iar în Suceava și Neamț efectivul din 2015 îl depășește pe cel din 2007, ceea ce e un semn bun. Nici în Bacău sau Vrancea lucrurile nu stau foarte rău, numărul de oi fiind, e adevărat, mai mic decât în 2007, dar diferența nu depășește minus 11%.

Bacău, al doilea mare producător de carne de pasăre din țară

În România sunt cinci județe în care efectivul de păsări este mai mare de 3 milioane de capete: Buzău (3,974 mil. capete), Bacău (3,696 mil. capete), Vaslui (3,512 mil. capete), Călărași (3,438 mil. capete) și Prahova (3,436 mil. capete). Așadar, Bacăul și-a păstrat tradiția în creșterea păsărilor, plasându-se pe poziția a doua în țară. Unitățile avicole construite înainte de 1990 nu au fost, ca mai peste tot, demolate, ci conservate și, mai apoi, modernizate. Afacerea (în special cu carne de curcan) este atât de profitabilă încât efectivul din 2015 este mai mare decât cel din 1990. O redresare a sectorului se observă și în Neamț, unde numărul de păsări a crescut cu 23% în 2015, comparativ cu 2007, la fel și în Vrancea.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2017 – pag. 32-33

Un târg mic, dar plin de noutăți

Îndeobște, când vine vorba despre târguri industriale, gândul majorității dintre noi fuge la suprafețe imense, zeci sau chiar sute de firme și mii de utilaje expuse. Recent însă am avut ocazia să îmi revizuiesc această imagine. La Dărmănești, firma Uni Lift Serv a organizat, la mijlocul lunii trecute, a doua ediție a unui târg specializat în utilaje pentru gospodărie comunală, construcții și scule, precum și servicii conexe. Deși numărul participanților a fost redus (doar cinci-șase firme), nivelul manifestării a fost unul de excepție.

Un început de tradiție

„Suntem deja la a doua ediție a acestui târg. Sperăm să putem crea o tradiție. Dacă am fi participat la un târg mare, precum INDAGRA sau altul de aceeași talie, nu am fi putut să prezentăm decât o mică parte dintre utilajele pe care le-am expus aici. Cât despre demonstrații, mare parte dintre ele nici n-ar fi avut loc!“, ne-a spus dl Costel Brumă, reprezentantul firmei organizatoare. Domnia sa consideră că, organizând un târg la sediul firmei, cu aceeași cheltuială, rezultatele obținute sunt incomparabile. Cu atât mai mult cu cât principalii clienți sunt cei din zonă. Astfel, poate fi prezentat întreg portofoliul firmei direct clienților potențiali. Același lucru este valabil și pentru celelalte firme care au participat la târg, dintre care amintim Karcher, specializată în utilaje de curățenie cu jet de apă, De Waals, care oferă o largă paletă de scule de mână, Makita, ce oferă motoferăstraie, motocoase și alte utilaje gospodărești și de grădinărit electrice sau motorizate.

Pentru că spațiul pus la dispoziție a fost generos, iar numărul participanților mai mic, așa cum am spus, am putut asista la demonstrații numeroase și foarte amănunțite, așa cum nu se văd la marile târguri.

Forța apei, adusă pe șantiere și pe străzi

Așa am luat la cunoștință despre performanțele unor scule, care permit realizarea unor lucrări de tâmplărie destul de complexe chiar dacă sunt folosite de amatori fără pic de instruire. Facilitățile pe care sculele le oferă compensează cu vârf și îndesat îndemânarea și lipsa de pregătire a utilizatorilor. Dar, pe lângă acestea, am avut ocazia de a asista la demonstrații absolut spectaculoase, cu utilaje despre care nici măcar nu ne-am fi imaginat că există. Un exemplu în acest sens este hidrodemolarea.

Un utilaj care creează un jet de apă cu o presiune de până la 2.800 de bari este folosit pentru dărâmarea unor structuri din beton. Părea o secvență dintr-un film fantastic când am văzut un stâlp din beton retezat cu jetul respectiv. „Această tehnologie a fost dezvol­tată de către firma noastră în primul rând pentru șantierele navale. Acolo este folosită pentru a hidrosabla structurile navelor. Astfel, vopseaua veche și rugina se pot curăța mult mai rapid și cu un efort considerabil mai mic decât utilizând tehnologii clasice“, ne-a explicat Dominik Schneider, reprezentantul firmei germane Oertzen. Și nu numai că ne-a explicat, dar ne-a și demonstrat: în mai puțin de un minut, un panou de tablă (de fapt o poartă veche), de circa cinci mp a fost curățată până la metal, deși de-a lungul vremii fusese acoperită cu mai multe straturi de vopsea. „Ulterior mașinile noastre au fot adaptate și pentru activități din domeniul construcțiilor și al gospodăriei comunale, putând fi folosite pentru hidrodemolare, așa cum ați văzut, pentru curățarea zidurilor, a străzilor și pentru multe alte activități“, a mai adăugat domnul Schneider.

Curățarea ideală pentru monumente și tancuri de lapte

O altă aplicație a jeturilor sub presiune am văzut-o la demonstrațiile firmei italiene IBIX. Această companie este certificată de Vatican pentru lucrările de restaurare a monumentelor istorice. De altfel, în portofoliul său de lucrări se regăsesc restaurarea Fontana di Trevi din Roma, a clădirii Gării din Milano și a unei părți din Piața San Pietro din Vatican. „Tehnologia noastră constă în a utiliza jeturi de apă foarte fine și anumiți solvenți, astfel încât doar să curățăm, fără să distrugem suprafețele. Tehnologia ne permite să folosim, de exemplu, bicarbonat de sodiu, care este un compus nepoluant și necoroziv. În schimb, dizolvă foarte bine depunerile de piatră“, a spus dl Ricardo Gigli, reprezentant al firmei.

Demonstrațiile care au urmat au fost spectaculoase. Un autoturism acoperit cu grafitti a fost curățat, fără a-i fi afectată vopseaua originală. Diverse fragmente de structuri din lemn, piatră sau metal au fost curățate de murdărie și readuse la aspectul original. Dar cel mai interesant a fost modul în care un carton tipărit a fost curățat de stratul tipărit, fiind readus la stadiul de alb.

„Desigur că gama de aplicații este foarte largă. Utilajele nu sunt folosite numai pentru curățarea structurilor și a siturilor arheologice. Există duze adaptate pentru curățarea rezervoarelor pentru lapte folosite de fermieri. Împreună cu bicarbonatul de sodiu, care este un ingredient alimentar, fac o treabă foarte bună, curățând toate muchiile. De asemenea, avem și duze pentru curățarea mașinilor agricole și a atașamentelor lor. Practic, putem curăța orice, de la monede la silozuri“, a încheiat domnia sa.

MicroOne, un utilaj cât un parc de mașini

Printre alte minunății, am văzut cum copiii de la școlile din oraș, care au vizitat târgul, au curățat cu niște lavete speciale inscripțiile grafitti de pe diverse suprafețe.

De departe însă, cea mai utilă demonstrație, chiar dacă nu atât de spectaculoasă, ni s-a părut cea făcută pentru a demonstra calitățile utilajului Multi One. Acesta este un mic tractoraș, dotat cu o parte hidraulică de excepție. Deși mic, este articulat, astfel încât poate vira aproape pe loc. Cele peste 100 de atașamente disponibile îl fac să se poată substitui unui întreg parc de mașini. „Ideea e de a transforma energia hidraulică în orice formă de energie de care poate avea nevoie utilizatorul: electrică, mecanică etc.“, a explicat dl Costel Brumă, directorul Uni Lift Serv.

Acest mic utilaj poate fi folosit pentru spălat străzile, pentru săpat gropi, ca un excavator sau pentru ridicat și cărat greutăți. Mai poate fi utilizat ca motocultor sau cositoare, freză de zăpadă și câte și mai câte. I se poate atașa un generator electric sau chiar o motopompă. Prețul său, cuprins între 8 și 16.000 de euro, îl face un utilaj pe care ar trebui să și-l dorească orice șef de administrație comunală.

În concluzie, putem spune că la Dărmănești am avut ocazia de a ne convinge că un târg mic, dar bine și inteligent organizat, poate avea rezultate la fel de bune ca un eveniment de mare amploare.

GALERIE FOTO


Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 48-49

  • Publicat în Sate

Sănduleni-Bacău. Arta populară la ea acasă

Și iată-mă la Sănduleni – Bacău, unde locuiește creatorul popular pe numele său Marian Lungu.

L-am găsit meșterind la o bundiță comandată de un flăcău dintr-un sat învecinat. Alături erau expuse alte piese: ii, sumane, cojocele și multe altele care își așteptau viitorii stăpâni.

„De mic, îmi spune tânărul artist popular, am fost interesat de frumusețea straielor pe care femeile în vârstă din familia mea le păstrau în lăzile de zestre și care, din păcate, în ritmul trepidant al civilizației, al schimbărilor sociale din viața satului au devenit tot mai mult o amintire.“

Tânărul Marian Lungu și-a urmat drumul. A terminat liceul la Bacău, apoi a urmat Facultatea de Științe Economice la specialitatea economia turismului.

Începutul? O mască

„Aparent totul era în regulă, își amintește tânărul creator. Pe mine însă mă atrăgeau frumusețile costumului popular pe care, până în anii '50-'60 ai secolului trecut, îl mai purtau oamenii locului.

Lucram, cum se spune, cu fereală, pentru că, potrivit mentalităților satului, e de rușine ca un bărbat să lucreze cu acul și ața.

Am trecut peste toate acestea și am îndrăznit să confecționez o mască folosită de tineri cu prilejul Anului Nou. A urmat apoi o bundiță, care nu arăta așa cum le vedeți dumneavoastră acum. Apoi mi-am dat seama că pot face lucruri mai frumoase, am învins prejudecățile satului și paralel cu liceul și facultatea am continuat să lucrez și să mă fac tot mai cunoscut.

Din lada de zestre și muzee

A căutat uneori, spre uimirea consătenilor, veșminte vechi, a copiat cu migală motivele care împodobeau straiele de altădată, a studiat în muzee exponatele, „aș zice că sunt prieten cu toți etnografii și muzeografii din Moldova“. Urmarea a fost că bundițele, cojocelele, sumanele sunt împodobite cu motive venite din vechime ca: rozeta solară, gherghina, spicul de grâu, dintele lupului, iar pe ii și cămășile bărbătești apare soarele, pomul vieții și altele.

Materia primă? E o întrebare la care tânărul artist răspunde cu o oarecare tristețe. „Nu mai e ca altădată. Inul nu se mai cultivă, lâna a ajuns, cum se spune, de râs și sunt nevoit să aduc materiale de peste mări și țări, din India, Turcia, Bangladesh și, e drept, uneori la prețuri mai bune.“

Cu acestea lucrează fără odihnă lucruri tot mai frumoase. E cunoscut și apreciat de amatori care îi solicită obiecte de îmbrăcăminte tradițională.

„Nu am o bucurie mai mare, mărturisește Marian Lungu, când văd în orașele mari femei și bărbați purtând cu mândrie cămeșa sau ia cu motive naționale pe care le-am făcut eu.“

Sănduleni – un brand

A ajuns cunoscut și în afara țării. Românii plecați peste hotare, dar și străinii îl solicită. Bundițele, iile, sumanele lucrate la Sănduleni au ajuns în Franța, Statele Unite, Spania, Canada ș.a

„Aș vrea să ajung și eu măcar în câteva din aceste țări“, glumește artistul.

În egală măsură este solicitat și în țară. Cum există posibilitatea ca unele cămine culturale să fie reabilitate sau construite cu fonduri europene, în multe localități din această parte de țară s-au constituit formații artistice care apar pe scenă în costume populare.

Ca urmare domnul Lungu a lucrat costume pentru formații artistice din Brusturoasa, Asău, Berzunți județul Bacău, Scobinți, Deleni în județul Iași și multe altele.

„Când sunt solicitat să lucrez astfel de costume le cer să aducă obiecte vechi din lăzile de zestre, astfel încât membrii formațiilor să apară în toată frumusețea costumelor de altădată.“

Din urmă vin viitorii meșteri

E mult de lucru și cu migală. La o ie se poate lucra și o săptămână, o bundiță durează două săptămâni și singur nu mai putea face față. „Am reușit să-i conving pe membrii familiei, am cerut și ajutorul unor sătence pricepute astfel încât să mă pot ține de cuvânt pentru că numărul comenzilor este tot mai mare.“ Dar cea mai mare bucurie a meșterului o constituie cei mai mici.

Printr-o decizie a Consiliului Județean Bacău, tinerii care se înscriu la Școala de Artă Populară sunt scutiți de a plăti taxă. Ca urmare, la Sănduleni a luat ființă o clasă exterioară a Școlii de Artă băcăuană la care s-au înscris și frecventează 14 copii. Profesor le este Marian Lungu care se ocupă în același timp și de o formație de dansuri în comună.

„Sunt bucuros și, să vă spun drept, nu credeam că în vălmășagul vremurilor pe care le trăim arta populară va avea un asemenea succes.“

Stelian Ciocoiu

La Sănduleni - Bacău portul popular reinventat

Vorbind despre creatorii populari gândul ne duce la oameni în vârstă care sunt păstrători ai unor obiceiuri şi meşteşuguri străvechi şi care de obicei deplâng faptul că, luaţi de vălmăşagul civilizaţiei, cei tineri nu mai sunt interesaţi de ceea ce ar trebui să cunoască şi să păstreze ca moştenire cele venite de demult.

Iată însă şi, să spunem aşa, o excepţie de la regulă. Un tânăr de 30 de ani pe numele său Marian Lungu din Sănduleni – Bacău e cunoscut ca unul dintre vestiţii creatori de costume populare din această parte de ţară. L-am găsit lucrând la o bundiţă pe care o împodobea cu ornamente de diferite culori. „Când am început să lucrez la bundiţe, ne mărturiseşte tânărul creator, meşterii cojocari nu mai erau de mult şi pentru a aduce la lumină frumuseţea de altădată a acestei piese din costumul popular am vizitat muzee, am făcut sute de fotografii, am «cotrobăit», ca să zic aşa, prin lăzile de zestre ale bătrânelor şi am reuşit să aduc la lumină frumuseţea de altădată a bundei purtate de sărbători.“

Începutul a fost o mască

Marian Lungu s-a simţit atras de frumuseţea costumelor populare încă din liceu, când a devenit membru în ansamblul folcloric Doina Trotuşului.

„Aici am început să lucrez. Mă interesau tainele meşteşugului pe care, mărturisesc, l-am cam furat, cum se spune, de la puţinii meşteri care mai lucrau şi de la femeile pe care le-am întâlnit în satele Moldovei. La început am confecţionat măşti pentru obiceiurile de iarnă. Apoi, încetul cu încetul, am început să confecţionez piese ale costumului popular şi, văzând că plac, m-am hotărât să mă dedic acestei străvechi îndeletniciri.“

Meşteşug şi artă

Ca dansator, de data aceasta, în Ansamblul folcloric „Ca la noi“ din Bacău a reprezentat arta, dar şi portul românesc la manifestări folclorice din Portugalia, Cipru, Israel, la târguri de meşteri populari, cum ar fi cel din Toscana-Italia şi în multe alte locuri unde frumuseţea artei şi costumului românesc au stârnit admiraţia străinilor. A continuat să lucreze, având grijă să respecte caracteristicele costumului popular din zona Văii Trotuşului. „Vedeţi, cămăşile de aici sunt decorate cu grena, roşu, iar cele pentru bărbaţi, cu roşu, negru sau albastru, aşa cum se poartă pe la noi.“

Între timp a terminat şi Facultatea de Economia Turismului, ceea ce nu l-a împiedicat să dea curs comenzilor tot mai numeroase.

„E mult de lucru şi nu am timp mai ales că, pe lângă comenzile pe care le primesc din partea primăriilor, şcolilor şi organizaţiilor care dispun de ansambluri folclorice, multe din acestea sunt comenzi ale persoanelor particulare. Ceea ce mă bucură îndeosebi e faptul că s-a revenit parcă la purtatul unor piese de mare frumuseţe. Multe domnişoare solicită ii, iar pe străzile oraşelor noastre pot fi văzuţi tineri, şi nu numai ei, care poartă cămăşile cu motive naţionale.

Primesc comenzi şi din afară, în primul rând de la românii plecaţi peste mări şi ţări în nădejdea unui trai mai bun. Măcinaţi de dorul de ţară, ei vor să aibă obiecte care le aduc aminte de satul natal.“

Aşadar, ocupat din zori până în noapte, tânărul meşter popular Marian Lungu nu uită de cealaltă pasiune – dansul popular. Pentru elevii din liceul din comuna natală, „iubitori de joc şi cântec popular“, a înfiinţat Ansamblul „Siminocul“. Aici tânărul instructor le dezvăluie învăţăceilor săi şi câte ceva din tainele confecţionării portului popular.

Stelian Ciocoiu

Binefacerile traiului la ţară sau există viaţă şi după Bucureşti

Acasă la familia Batin

Mai toţi cei care locuiesc la oraş ajung la un moment dat să simtă cum îi trage satul. Poate nevoia de linişte, poate ritmul de viaţă la care te supune cetatea, poate nostalgia sau o patimă pentru vegetal reprimată până la un anumit moment stau la baza tendinţei noastre de evadare din rigorile nenaturale ale urbanului. Povestea familiei Batin din Secuienii de Bacău ne vorbeşte tocmai despre doi oameni din Bucureşti, persoane importante acolo, care au lăsat Capitala pentru tihna unui sat moldav.

Pe drumul judeţean 241A, cel care leagă Bacăul de Vaslui, ajungi la un moment dat în comuna Secuieni. O aşezare blajină, strecurată printre domoalele cute subcarpatice, unde vremea şi viaţa curg după rostul lor, fără artificii ori constrângeri prea multe. Dacă Lucian Blaga s-ar fi născut aici, şi nu lângă Sebeş, tot la fel de frumos ar fi cuprins într-un vers ideea că „veşnicia s-a născut la sat“: nicio diferenţă între Lancrăm şi Secuieni! Vara pune şi mai mult în valoare paradisiacul Secuienilor prin raiul vegetal al colinelor şi grădinilor, prin verdele copacilor... În aceste împrejurări edenice suntem oaspeţii unei familii care s-a hotărât la un moment dat să înceapă o nouă viaţă la sat şi să recurgă la terapia prin linişte şi vegetal. Nu vin de oriunde la sat, ci din Bucureşti, unde au avut servicii foarte dinamice şi acaparatoare. Este posibil oare să te reinventezi într-o asemenea măsură?

1991, anul zero al vieţii la ţară

– Am ieşit la pensie în 1991, îşi aminteşte Ion Batin. Bucureştiul era deja un oraş aglomerat şi, dintre prietenii mei care ieşiseră la pensie cu doi sau trei ani înainte, unii s-au îmbolnăvit, alţii au decedat. Eu am avut casa construită la Secuieni din 1978, când mi-a trecut prin cap o eventuală retragere la pensie aici. După 1991, când mi-am încheiat serviciul, am venit aici. Am terminat casa şi mi-am deschis iniţial un mic magazin (era cel mai modern magazin din regiune, aşa îmi spuneau cei de la Finanţe şi de la alte controale!).

– Veneaţi cu savoir-faire-ul meseriei pe care aţi avut-o la Bucureşti.

– Eu sunt inginer auto de meserie, iar la Bucureşti am lucrat la o întreprindere de comerţ exterior vreo 30 de ani. Am avut o muncă de stres, destul de dură şi obositoare. Am fost director şi la o firmă româno-canadiană vreo patru ani, am fost în China, am fost în Egipt, în toată Europa, mă rog, aşa cum era perioada pe atunci. Am revenit aici, aşadar, şi încet-încet am reintrat în munca agricolă. Cât am fost copil şi până la 14-15 ani tot am făcut agricultură în câmp, la secerat, la coasă, la strâns fânul, la dormit în căruţă...

„Raiul, de fapt, e pe pământ, şi nu în altă parte!...“

– Cum aţi perceput diferenţa în momentul în care aţi lăsat Bucureştiul, capitala ţării, pentru tihna unui sat din Moldova?

– Schimbarea a fost foarte benefică. Aici am avut ocazia să fac mişcare în fiecare zi. Pretextele erau şi agricole, şi de altă natură. La ţară faci mişcare oricum. Asta a contribuit foarte mult la sănătate.

– Toată lumea care ajunge să facă mişcare spune că e foarte bună pentru sănătate. Spuneţi-mi despre doamna Cornelia Batin, soţia dumneavoastră, ea este munteancă, din Bucureşti. Cum s-a acomodat şi cum a îmbrăţişat ideea de a se muta de la Bucureşti, de la pretenţiile unui oraş-capitală, într-un umil sat moldav?

– Soţia a venit cu nouă ani mai târziu: este cu nouă ani mai mică şi a venit după ce s-a pensionat la rândul ei. Pe tot intervalul cât eu venisem deja la Secuieni şi mă ocupam de gospodărie şi de grădină, ea venea aici în concediu, făcea teste să vadă dacă o să-i convină sau nu. I-a plăcut până la urmă şi acum îi convine şi mai mult: se simte foarte bine aici. Amândoi ne simţim foarte bine în raiul acesta natural!

La sat apare podgoreanul din fiecare bărbat!
– Ce iubiţi dumneavoastră cel mai mult din toată grădina? Văd că aveţi de toate, vă văd bucuros pentru fiecare fir pe care îl creşteţi, dar trebuie să aveţi o alegere în ceea ce priveşte volumul de muncă şi recolta.

– Via! Când veneam de la Bucureşti la Bacău, mai ales toamna, erau pe la Focşani oameni cu struguri. Ştiu că soiul pe care îl aveau era „Ceasla“ – coajă subţire, albi, zemoşi şi foarte dulci! Mi-au plăcut foarte mult strugurii aceştia, totdeauna cumpăram şi eu pentru acasă. La noi, aici, era soiul „Nohan“. După vreo doi sau trei ani după ce m-am instalat am cumpărat 200 de butaşi. Acum, viţa mea de vie e o splendoare! Trebuie să o îngrijeşti, să o sapi de două ori pe an, să o pui pe sârme portante, pe şpalieri, dar merită!

Sfaturi din practica şi înţelepciunea domnului Ion Batin

Tratament natural împotriva manei şi a fungilor. „La început, mărturiseşte Ion Batin, mi-a fost cam greu, căci nu ştiam cu ce să stropesc. Mă uitam la roşiile peste care dădea mana. Nevoia m-a împins să experimentez şi să apelez la felurite surse de documentare. Cele mai potrivite pentru orice fel de plantă sunt, desigur, tratamentele naturiste. O soluţie pe care o sugerez cu toată căldura este cea de urzici şi de coada-calului. Stropite cu o astfel de soluţie, cam din două în două săptămâni, în timp ce toată lumea avea roşiile mănate şi înnegrite, ale mele erau toate o frumuseţe! Soluţia se face în felul următor: la un butoi de 60 litri de apă rece se pun la macerat cam 6 kg de plante de urzică sau de coada-calului. Se lasă la macerat cam 24 de ore, apoi zeama se strecoară, se bagă în pompă şi e bună de făcut tratamentul! Recomand stropirea alternativă, la două săptămâni, o dată cu urzică, o dată cu coada-calului.“

La nuci prefer „strategia ciorii“. „Am învăţat de la ciori cum să plantez nuci. Ştiţi, toamna târziu mai rămân în vârful nucului nuci nescuturate. Cioara vine, ia nuca, iar pe unele le scapă. Din acea nucă, în acele condiţii de toamnă, în anul următor are mari şanse să iasă un puiet. Prin urmare, şi eu mi-am ales nişte nuci de calitate dintr-un sat vecin, de la Buhoci, mi-am făcut apoi o pepinieră şi le-am pus de cu toamnă. În primăvară au răsărit şi până în toamnă au fost buni de transplantat. Pe o mie de metri pătraţi am plantat 49 de nuci, care acum sunt mari şi aproape pe rod!“

Buruienile şi atitudinea „bio“. În ceea ce priveşte combaterea buruienilor prin metode „bio“, acolo unde este posibil putem recurge la smulgerea lor, la acoperirea cu un strat de resturi sau folie de plastic ori prin foc. Smulgerea cu mâna a buruienilor nu este întotdeauna practică dacă plantele sunt în număr mare. Buruienile cu rădăcini superficiale pot fi însă smulse uşor. Apoi, mai este ceva: buruienile au şi părţi bune, pe care trebuie să le ştim: astfel, unele dintre ele sunt adevărate „plante-pionier“ (păpădia şi pălămida). Rădăcinile lor puternice aerisesc solul şi adună nutrienţi din straturile mai adânci ale pământului, dând posibilitatea altor plante să trăiască mai târziu. Altele reprezintă o sursă importantă de hrană pentru insectele şi păsările folositoare. Aşadar, trebuie să reflectaţi în mod serios dacă buruienile sunt o problemă şi în ce locuri, astfel încât să puteţi întreprinde acţiuni ţintite în locurile potrivite.

***

O poveste care pare că o vedem replicată în fiecare sat, o istorie despre care fiecare dintre noi are cunoştinţe mai mult sau mai puţin personale. Lumea satului devine la un moment dat universul spre care tindem, fără să ştim de ce. Poate oraşul ne-a dezamăgit, poate vraja satului ne caută, a unui sat încă al fabulosului, poate dorinţa de autentic. Familia Batin este un exemplu în plus care pledează pentru universul rural.

Răzvan SCURTU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2013