PNDR va susține calitatea și promovarea produselor agro-alimentare

Începând cu anul 2014 reprezentanții Asociației pentru Promovarea Alimentului Românesc – APAR, în calitate de reprezentanți ai sectorului de promovare a produselor agro-alimentare din cadrul Federației Naționale PRO AGRO, au încercat să convingă reprezentanții MADR de importanța introducerii măsurilor privind certificarea și promovarea produselor agro-alimentare românesti. Demersul a avut ca obiectiv introducerea Priorității 3A din Regulamentul (UE) 1305/2013 Art.16 „Schemele de calitate pentru produsele agricole și alimentare“ în PNDR 2014-2020.

Daca în ultimi doi ani autoritățile au dat dovadă de o lipsă de interes față de solicitările sectorului, se pare că schimbările de la MADR au impus o nouă abordare, în care solicitările legitime ale sectorului să fie luate în seamă la elaborarea instrumentelor de lucru.

Astfel, MADR a convocat o discuție la sediul ministerului, în data de 17.12.2015 pentru discutarea Fișei Măsurii privind Calitatea și Promovarea produselor agro-alimentare. Salutăm pe această cale inițiativa MADR și consideram că eliminarea simulării dialogului la nivel guvernamental poate aduce beneficii majore pentru fermierii și micii producători români. Va rămâne de văzut, dacă acestă Măsură va fi croită ca un instrument pentru atingerea obiectivelor naționale sau interesele individuale ale reprezentanților capitalului străin vor bloca și de această dată posibilitatea producătorilor români de a-și valorifica mai bine produsele.

Tendința europeană în implementarea programelor de dezvoltare rurală 2014-2020 a fost aceea de a finanța acțiunile de certificare și promovare a calității, astfel încât solicitările pentru investiții în active fizice (fabrici) să fie o consecință firească a cererii naturale de produse. În acest fel fermierii și producătorii naționali vor putea avea o dezvoltare sustenabilă, iar produsele agro-alimentare cu valoare adăugată mare vor putea deveni un motor al economiei românești, cât și un prilej de mândrie națională.

Măsura, conform FEADR, poate susține cu 100% fermierii care doresc certificarea produselor cu sume de până la 3.000 euro/exploatație/an timp de 5 ani, precum și 70% din costurile aferente promovării acestor produse. Regulamentul prevede posibilitatea de a finanța atât certificarea europeană (IGP, STG, DOP, etc), cât și cea națională (tradițional și rețeta consacrată).

Dacă România va reuși în următorii ani să ajungă de la 1 produs certificat UE ca IGP (Magiunul de Topoloveni) la un număr de 200 de produse, vom putea spune că am depășit statutul de  „țară bananieră“ care exportă resursa naturală și subvenție europeană prin grâu și porumb.

Uniunea Europeană a venit peste România precum tancurile sovietice

După integrarea României în UE am asistat la formarea a două tabere. Prima care susținea că integrarea este benefică și cealaltă tabără care era convinsă de contrariu. Acum, la nouă ani de la integrarea în UE, efectele sunt vizibile – industria românească e sublimă dar lipsește cu desăvârșire, iar agricultura la fel... Acest lucru înseamnă că, cel puțin în sectorul industrial, nu prea mai există companii românești care să conteze, ci doar străine... În sistemul bancar la fel. În agricultură, terenurile arabile sunt, încet dar sigur, acaparate de străini. Iar fermierii români au devenit dependenți de fondurile europene. Ce e de făcut? Mai nimic...

„Trăiască și înflorească UE!“

Toate guvernele de după anul 2000 și până în prezent au ridicat în slăvi Uniunea Europeană, integrarea în Casa Comună, dar și efectele benefice ale postaderării. Sigur, nimeni nu contestă efectele benefice, „civilizatoare“ ale integrării. Mai ales când vine vorba de fondul problemei, adică de bani, de „fondurile europene“ destinate diferitelor sectoare ale economiei. Când vine vorba de „forma“ problemei, adică de „esența lucrurilor“, lucrurile se schimbă. Iar guvernanții s-au făcut că nu există nicio problemă în acest sens... Sau au făcut doar aluzii vagi că ar exista ceva-ceva „probleme“... Până acum... „Complexul industrial-agrar din Europa a venit peste noi ca tancurile sovietice“. Cine a zis asta? Nimeni altul decât vicepremierul Vasile Dîncu, ministrul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Mai precis, Vasile Dîncu a vorbit despre efectele pe care le-a avut aderarea la UE asupra mediului rural românesc la o dezbatere despre dezvoltarea integrată a mediului rural în România, desfășurată în luna decembrie a anului care tocmai s-a încheiat. „Integrarea în Uniunea Europeană, să fim foarte sinceri, a dat o lovitură mortală țăranului român deoarece complexul industrial-agrar din Europa a venit peste noi ca tancurile sovietice. Cei care ne întoarcem acasă de sărbători știm asta foarte bine. La noi s-au dat legi legate de produsele românești din obligația de a avea produse autohtone în supermarketuri, dar nu se respectă această lege, avem organisme minunate de control, dar nimeni nu respectă acest lucru.“

Satul românesc în pericol?

Iar cum „tancurile sovietice“ au venit în România cu scopul de a rămâne, la fel și UE. Numai că acest lucru ar duce la depersonalizarea totală a civilizației rurale românești. Iar românii nu fac nimic pentru a proteja acest tezaur pur românesc, crede vicepremierul Dîncu. „Avem ultima civilizație rurală din Europa și ar trebui s-o protejăm. În România vin mai degrabă străinii să ne atenționeze asupra faptului că ne moare satul, că moare o civilizație. E o chestiune de cultură care ne lipsește, – aceea de a ne putea autoorganiza și de a ne dezvolta singuri. (...) Cred că în primul rând trebuie să ne pese nouă înșine de țara noastră. Acesta este cel mai important lucru și nu e un slogan“, a mai afirmat Dîncu. Totuși ce este de făcut? „Avem nevoie de o nouă strategie care ar trebui să fie națională pentru că numai strategii globale este greu să aplicăm în România. Dacă suntem ultima civilizație rurală, atunci este clar că nu există model european pentru asta... Trebuie să-i ajutăm pe oameni. Ei nu știu nici «bruxelleză», nici limba tehnocratică pe care putem să o avem noi la Guvern. Oamenii nu cunosc aceste limbaje, ei au nevoie de educație, de programe de formare și de antreprenoriat din afară care să vină să-i miște. S-au obișnuit doar să vină politicienii în campanie electorală și să recolteze voturi de acolo. Deci și-au pierdut în primul rând speranța, de aceea este nevoie de o strategie de a salva această civilizație“, a conchis Vasile Dîncu.

Și „veșnicia“ la fel...

Iar părerea vicepremierului nu este una singulară. Mai mult, ministrul Agriculturii, Achim Irimescu crede că, dacă până acum obișnuiam să spunem că „veșnicia s-a născut la sat“, de acum încolo însăși această „veșnicie“ este serios pusă sub semnul întrebării. „Eu chiar cred că veșnicia nu se va mai naște la sat. Modernizarea forțată a satului românesc va duce la dispariția acelui sat idilic pe care ni-l imaginăm cu toții. Căci modernizarea implică bunăstare, iar aceasta înseamnă renunțarea la cai, dispariția săniilor trase de cai și încet, încet, dispariția biodiversității. Sigur, caii, și vorbesc de cai ca de un simbol al arhaismului, vor fi folosiți în continuare la călărie sau în agroturism. Cum lesne se poate vedea și în Polonia, caii se folosesc din ce în ce mai puțin în muncile agricole. Sau, de exemplu, în Franța există o fermă care produce un vin exclusivist care foloseşte doar forță de muncă manuală, dar și cabaline. Și vorbesc aici de o fermă de nișă cu produse extrem de scumpe care justifică aceste costuri masive“, ne-a declarat Achim Irimescu. Cu alte cuvinte, în acest moment în Occident costă extrem de mult să fii arhaic. Adică trebuie să ai extrem de mulți bani ca să te bucuri de produse cu adevărat „curate“.

Așadar și prin urmare...

Ce urmează? O nouă strategie, bineînțeles... Dar, de această dată, una cu rezervele de rigoare. „Cred că provocarea numărul unu este să stabilim o strategie. Deși aici nu cred că este punctul nostru forte. Am stabilit la strategii... nu știu câte din ’90 până acum și niciuna nu a fost menită să poată oferi ceea ce ne dorim cu adevărat. Vom scrie și de data aceasta o nouă strategie. Sigur, o strategie sper eu să fie a mediului rural, într-adevăr. Repet, fonduri multe s-ar putea să ne ducă spre eficientizare, spre performanță și competitivitate la nivel european, dar să ne îndepărteze de satul pe care îl visăm sau ni-l imaginăm noi. Dădeam un exemplu foarte ușor oficialilor de la Bruxelles. Mergeți în România, într-o seară de vară, cu mașina și vedeți câte insecte rămân pe parbriz și mergeți în Vest și o să vedeți ce s-a întâmplat cu modernismul. Este adevărat că fiecare își dorește o viață mai bună, cu apă caldă la robinet și nu cu toalete în fundul curții, dar toate acestea în mod sigur ne vor duce departe de satul pe care încă îl menținem“, a mai spus șeful MADR, Achim Irimescu.

Vom returna 800 de milioane de euro din fondurile pe dezvoltare rurală

Se pare că România va returna Comisiei Europene cel puțin 800 de milioane de euro din fondurile alocate pe dezvoltare rurală prin PNDR 2007-2013. „Avem foarte multe fonduri alocate (PNDR 20014-2020 n.r.). Am avut și pentru perioada anterioară, dar din păcate nu am reușit să le utilizăm în integralitate. Cel puțin 800 de milioane de euro vor fi returnați Comisiei Europene și este dureros că se întâmplă așa pentru că vă imaginați, cu 800 de milioane de euro se puteau face multe afaceri în mediul rural care să aducă o viață mai bună fermierilor și mai ales celor care desfășoară activitatea în afara agriculturii. Din păcate, în mediul rural principalul furnizor de locuri de muncă este totuși agricultura“ a declarat Achim Irimescu, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, la o conferință de specialitate, la sfârșitul anului trecut. În contextul celor de mai sus ne putem întreba: „E de bine? E de rău?“

Bogdan Panțuru