reclama youtube lumeasatuluitv
update 19 Aug 2022

Sfaturi practice pentru înființarea unei grădini biointensive (II)

În numărul trecut al revistei am făcut o descriere succintă a grădinii biointensive din cadrul Facultății de Horticultură, USAMV București. Am vorbit despre modalitățile de îmbunătățire a structurii solului și despre alternativele naturale care ne ajută să ținem dăunătorii și bolile departe de grădina ecologică. În prezentarea susținută cu ocazia Zilelor Horticulturii, prof. univ. Viorica Lagunovschi ne-a vorbit și despre plantele pe care le putem cultiva într-o astfel de grădină.

Salata iute și spanacul urcător

În grădina de la USAMV plantele sunt cultivate într-o combinație realizată și „după carte“, dar și experimental. Astfel, printre plantele de căpșune în grădina biointensivă este cultivat sparanghel, plantă perenă care, în funcție de condițiile asigurate, poate să fie productivă și 7-8 ani, dar și fasole din mai multe varietăți. Fasolea este o plantă autofertilă, de aceea soiurile diferite trebuie plantate la distanță foarte mare, iar pe suprafața de la USAMV, spune dna Lagunovschi, sunt cultivate doar două varietăți pentru a evita corcirea. Salata iute este o altă plantă cultivată în grădina biointensivă. Spre deosebire de salata obișnuită, care, în condiții de lumină și de temperatură ridicată înflorește rapid, această specie nu reacționează atât de mult la condițiile de mediu și, ca urmare, nu va înflori atât de repede. Puteți avea așadar salată verde mai mult timp la dispoziție. Spanacul urcător, o specie aclimatizată la stațiunea de cercetare de la Buzău este deosebit prin faptul că, prin comparație cu spanacul comun, nu dezvoltă atât de rapid tulpina floriferă care îl face nepotrivit pentru consum. În plus, face și niște fructe foarte bune, de dimensiunea unor afine mai măricele, care sunt foarte gustoase și pot fi consumate. Frunzele acestui spanac sunt foarte mari, groase și cărnoase, sunt extraordinar de gustoase și nu conțin atât de mulți oxalați de calciu.

Vinetele albe și busuiocul

Vinetele sunt o altă opțiune pentru grădinile ecologice.

„Cei mai mulți dintre consumatori sunt obișnuiți cu vinetele de culoare neagră, dar există mai multe soiuri, inclusiv vinete albe și violete. În cazul vinetelor albe, spre exemplu, semințele sunt mult mai puține decât semințele vinetelor negre și nu sunt răspândite în toată pulpa, se formează doar la baza fructului. Ca atare, sunt mult mai ușor de îndepărtat, iar salata de vinete făcută din acest soi va avea o culoare plăcută pentru că semințele sunt de culoare albă. Vinetele de culoare violet sunt foarte atractive prin culoarea lor, de aceea cei care înființează grădini ecologice merg pe această variantă. În plus, pulpa acestui soi este foarte fină. O altă plantă cultivată în grădina noastră este busuiocul. Este importantă de știut că acesta nu trebuie plantat în câmp până când temperaturile nu încep să crească. În grădina de la USAMV sunt cultivate 15 varietăți de busuioc (busuioc cu frunză creață, cu miros de lămâie, cu miros de trandafir, busuioc cu frunza de culoare roșie etc.). Avem o mulțime de combinații de culori și de mirosuri. Oamenii cunosc busuiocul mai mult pentru întrebuințarea lui în timpul slujbelor religioase, ca plantă sfântă, dar să știți că acesta este foarte bun și pentru consum. Este recomandat, spre exemplu, sub formă de ceaiuri celor care vor să slăbească fără prea mari eforturi. Busuiocul are în plus și un puternic efect bactericid și pe acest lucru ne bazăm și noi foarte mult în grădina de aici. Din busuioc se pot face multe decocturi pe care să le folosim ulterior pentru a stropi plantele. Astfel le vom proteja de anumite boli sau dăunători“, a spus dna Lagunovschi.

Lufa și pepenele de iarnă

Cucurbitaceele, respectiv castraveții și pepenii, pot fi, de asemenea, cultivate în sistem ecologic. Lufa sau buretele vegetal care face parte din această familie este o altă opțiune.

Potrivit dnei Lagunovschi, „deși suntem obișnuiți să cumpărăm buretele vegetal pentru a-l utiliza în baie, lufa pe care noi o cultivăm în această grădină biointensivă poate fi consumată atunci când fructele sunt tinere. Mâncărurile făcute din lufe se prepară asemănător celor din dovlecel. Tăiați lufele și preparați-le sub formă de paneuri sau amestecate în salată. Avem în cultura de aici și pepenele de iarnă, un fruct care se postmaturează, care are nevoie să stea în depozit o perioadă pentru a se coace. În momentul formării semințelor lui, acestea sunt acoperite cu un fel de pâslă de culoare albă, să-i spunem. Dacă este consumat imediat după recoltare, acest pepene de iarnă are un gust extrem de asemănător cu al dovleacului și nu este foarte gustos. De aceea trebuie pus la păstrare până aproape de Crăciun sau de Revelion, când gustul lui devine excepțional. Astfel putem consuma pepene într-o perioadă calendaristică în care acesta lipsește de pe piață. În grădină mai avem și soiuri de ardei iute din care putem face multe macerate pe care să le folosim apoi în tratamente împotriva dăunătorilor. Avem aici un soi de ardei iute, considerat unul dintre cei mai iuți din lume.“

Zeolit împotriva musculiței albe de seră

În grădina ecologică de la USAMV prezența bolilor și dăunătorilor este permanent o preocupare. Deși, spune dna Lagunovschi, din experiența anilor anteriori asocierile de plante făcute a adus multe avantaje și nu prea au fost probleme fitosanitare, nu este exclus ca la un moment dat acestea să apără.

„Musculița albă de seră, spre exemplu, este un dăunător polifag. Asta înseamnă că îi place orice plantă. În interiorul serelor de aici există foarte multe plante și, în momentul în care se fac tratamente împotriva musculițelor albe de seră, acestea ies afară. Am descoperit anul trecut un produs pe bază de zeolit care, deși este recomandat pentru fertilizare (este un fertilizant foliar), s-a dovedit a fi foarte util în îndepărtarea musculiței albe. Am folosit acest produs pentru a stropi tomatele. La momentul stropirii acestea erau foarte mari, iar după aplicarea produsului arătau de parcă ar fi fost date cu var. Am constatat cu surprindere că musculița albă era peste tot, mai puțin pe roșii. Practic, pelicula de pe suprafața frunzelor a protejat plantele de musculițe.“

Laura ZMARANDA