Caracteristicile celor mai comune specii din piscicultura autohtonă

La sfârșitul lunii aprilie și începutul lunii mai, amenajările piscicole sunt pregătite pentru noul sezon prin repopularea bazinelor, în funcție de specificul fiecărei amenajări. În rândurile următoare, cu sprijinul Stațiunii de Dezvoltare și Cercetare pentru Piscicultură Nucet, prezentăm caracteristicile celor mai comune specii de pești din piscicultura românească.

Sturionii au viață lungă, atingând chiar și vârsta de peste 50 de ani. Pot crește până la 4 metri lungime și cântăresc peste 200 kg. Se hrănesc cu organisme de origine animală, de exemplu zooplancton, viermi, crustacee și moluște. Indivizii mai mari se pot hrăni și cu pește, dar doar câteva specii sunt considerate prădătoare. Maturizarea sexuală a sturionilor este foarte lentă în comparație cu peștele teleost modern. Femelele sunt apte de reproducere începând cu vârsta de 15-20 de ani, iar masculii de la vârsta de 12-18 ani. Reproducerea are loc în acea porțiune a râului unde apa este adâncă, curentul este suficient de puternic pentru a împiedica așezarea particulelor suspendate, iar fundul este acoperit cu pietre sau pietrișuri. Mărimea ouălor variază în funcție de specie, dar, în general, ouăle au diametrul de 2-4 mm, sunt foarte lipicioase și prezintă numeroase micropile.

Știuca (Esox lucius) trăiește în toate apele calme și circulante în care se găsesc și ciprinide (numele unei familii taxonomice de pești, numită și „familia crapului“, care cuprinde cca. 2.500 de specii de peștii). Știucile trăiesc la suprafață, în ape calme, puțin adânci și ierboase, unde se pot ascunde printre plante, în special printre stuf. Acestea depun icrele în vegetație la începutul primăverii, la sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie sau chiar de la sfârșitul lunii februarie până la sfârșitul lunii mai, imediat ce zăpada și gheața se topesc și apa începe să se încălzească. Știucile sunt pești sedentari care se dezvoltă acolo unde trăiesc.

Somnul (Silurus glanis) este un carnivor feroce care se hrănește cu pește, amfibieni și animale mici acvatice. Creșterea lui este rapidă în sezonul de vară, atingând până la 100 g la sfârșitul primului an și 1 kg până la sfârșitul celui de-al doilea an de viață. Tipic pentru peștii prădători, somnul poate trăi mulți ani, atingând o lungime de 2 metri și cântărind peste 30 kg.

Șalăul (Stizostedion lucioperca) este un pește tipic care preferă apele calde și calme (nu trăiește în ape reofile). Această specie preferă fundurile apelor nisipoase sau nisipoase-noroioase mai degrabă decât cele cu noroi-lut. Șalăul depune icre primăvara la scurt timp după biban, când temperatura apei ajunge la 12 grade Celsius până la 16 grade Celsius. Acest lucru se întâmplă, în general, la sfârșitul lunii aprilie sau începutul lunii mai. Pentru depunerea icrelor alege apa cu o adâncime de cel puțin 1 m adâncime, cu nisip sau pietriș. Ouăle, cu un diametru de 1,0-1,5 mm, sunt depuse pe vegetație și eclozează după 8 până la 10 zile, la o temperatură de 11 grade Celsius până la 14 grade Celsius.

Linul (Tinca tinca) este un pește de apă dulce care preferă apele statice, cu fund de pământ. Această specie se hrănește cu plante, diferite specii de moluște, insecte, crustacee, viermi. Linul atinge maturitatea sexuală la vârsta de 3-4 ani, iar reproducerea are loc mai târziu decât în cazul altor ciprinide, atunci când temperatura apei atinge 22-25 grade Celsius. O femelă poate depune până la 300.000 de icre. Acestea aderă la vegetație, iar diametrul lor variază de la 1,0 la 1,2 mm. Timpul de incubație este de 3-7 zile.

Laura ZMARANDA