Rasa Belted Galloway, procent de grăsime ca la pește

Belted Galloway este o rasă foarte ușor de recunoscut. Principala ei caracteristică, de la care i se trage și numele (belted, în limba engleză, înseamnă „cu centură“), este brâul alb care înconjoară corpul negru, brun închis sau roșcat. Centura albă variază în lățime și regularitate, dar, de obicei, acoperă cea mai mare parte a corpului, de la umeri și până la șale. Contrastul dintre albul acestei benzi și roba neagră, care vara poate avea o tentă maronie, face ca vitele din această rasă să poată fi identificate fără greșeală.

Eficiență crescută și metiși de calitate

Originare din regiunile muntoase ale Scoției, sunt adaptate în mod natural la condițiile din zonele de deal înalt și munte. Specialiștii le consideră a fi eminamente potrivite pentru transformarea nutrețului brut de pe pășunile sărace în carne macră. Stratul superficial de păr lung le face să suporte ușor umezeala și frigul, iar sub părul des le ferește de căldură. Aceste caracteristici naturale fac ca văcuțele Galloway să nu aibă nevoie de adăposturi sofi­sticate. O altă caracteristică a rasei, care se transmite și metișilor, este absența coarnelor.

Sunt niște vite longevive, putând trăi între 17 și 20 ani. Cantitatea de lapte pe care o produc este destul de mare, pentru ca vițeii să poată crește într-un ritm bun încă din primele săptămâni. Crescătorii consideră că metișii obținuți prin încrucișarea cu rase de carne continentale, cum ar fi Charolais, Simmental, Limousin și Salers, cresc mai repede decât rasa parentală, mai mari și mai productivi. Belted Galloways sunt cunoscute pentru ușurința fătării. Ele produc câte un vițel în fiecare an, dar unele exemplare au avut și câte doi viței separați într-un an. Un taur matur Belted Galloway poate cântări între 815 și 955 de kilograme. O vacă variază de la 400 la 600 de kilograme, iar vițeii cântăresc la naștere cam 35 kg tăurașii și cu 4-5 kg mai puțin vițelușele. La 205 de zile după înțărcare, vițeii cântăresc în jur de jumătate din greutatea mamei lor.

Carnea acestei varietăți de vite este slabă și are o aromă specifică. Randamentul la sacrificare este de peste 60%.

Rezistență ridicată, cu hrană puțină

Rasa a fost dezvoltată într-un mediu dur, având ca rezultat o rezistență ridicată la boli și capacitatea de a supraviețui în cele mai grele condiții. Crescătorii de Belted Galloway constată că vitele lor sunt mai rezistente la insecte și probleme ale picioarelor decât multe alte rase. Problemele congenitale, cum ar fi nanismul, ocolesc reprezentanții acestei rase. „Belties“, cum li se mai spune, sunt capabile să se adapteze la o varietate de condiții climatice. Au abilități bune de căutare a hranei, prosperând acolo unde alte rase nu reușesc să găsească de mâncare. Blana năpârlește atunci când vremea e caldă, făcând astfel din „Beltie“ o rasă foarte adaptabilă și versatilă pentru o varietate de condiții climatice. Dar blana groasă nu oferă numai rezistență, ci compensează și stratul de grăsime de sub piele care apără de frig alte rase. Rezultatul este, așa cum deja am spus, o carne foarte slabă.

Teste comparative făcute în Germania au arătat că Galloway necesită cea mai mică cantitatea de hrană per kilogram de creștere în greutate dintre toate rasele crescute în mod curent. Un studiu efectuat la Universitatea din Guelph a evidențiat un conținut de grăsimi de doar 2%, extrem de scăzut, al cărnii de Galloway. Același studiu a arătat că numai aproximativ 1% sunt grăsimi saturate. Practic, vorbim de același conținut de grăsimi ca la carnea de pui și de pește. În anul 2003, la competiția dedicată celei mai gustoase cărni de vită din cadrul Sydney Royal Show, primul loc a fost câștigat de carnea acestei rase, considerată de juriu drept suculentă și plină de o savoare specifică.

Toate însușirile enumerate mai sus au făcut ca Belted Galloway să fie populară în mai multe țări, precum Marea Britanie, Irlanda, Australia, SUA, Canada și Elveția. MADR a inclus, la rândul său, această rasă printre cele pentru creșterea cărora se acordă subvenții.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 9, 1-15 mai 2017 – pag. 38