update 7 Feb 2023

Zumzetul indonezian, printre templele hinduse și orezăriile din Bali (III)

Diminețile sunt alintate de muzica ce se împrăștie din Kalimba, instrumentul la care un bătrânel, mereu cu zâmbetul pe buzele crăpate de timp, cântă neobosit, împrospătând totul dimprejur, chiar și cerul, mereu schimbător, ce ne surprinde prin umbrele chipeșe ca niște doamne cu pălării elegante. Îmi continui aventura mea prin Indonezia, salba de smaralde a Ecuatorului, a patra cea mai populată țară a lumii, ce are peste 17.000 de insule și unde locuiesc cei mai mulți musulmani. Este țara unde activitatea seismică și cea vulcanică sunt printre primele din lume. Din cei 400 de vulcani, 130 sunt aproape tot timpul activi.

Tukad Cepung

În districtul Tembuku, în partea estică a Baliului, minunata cascadă Tukad Cepung stă ascunsă-ntr-o peșteră. Nu am ajuns atât de ușor aici, mai întâi am coborât niște scări imense, apoi prin apa rece călcam pe niște pietroaie și speram doar să nu-mi scrântesc vreun picior. Stânci de înalte dimensiuni acoperite cu cojoace verzi mă îmbărbătează să ajung la miracolul acestui adânc loc. Numele cascadei înseamnă curgerea râului, e magnific să o privesc… Cascada îmi dă impresia că se scurge din norișorii ce stau calmi pe cer, iar soarele se amestecă fără vreun efort, creând splendoarea curgătoare ca un curcubeu divin.

Ulun Danu

Pe malul lacului Bratan plutește frumusețea templului Pura Ulun Danu Beratan, desprins parcă din aura munților ce-l înconjoară. Altarele făcute din cărămidă, numite merus, sunt decorate cu ofrandele aduse de locuitori pentru zeități. Pura Bratan este unul dintre cele nouă temple Kahyangan Jagat, a fost construit în anul 1633 și este consacrat zeiței apei, Dewi Danu. Acoperișurile din paie în stil pagodă sunt ca niște scări ce urcă tot mai aproape de infinitul cer. Cu cât sunt mai multe rânduri de învelișuri, cu atât zeitatea este mai însemnată. Ghirlandele galbene din jurul statuetelor elefant, materialele roșii-aurii cu care sunt înfășurate mesele de cult, covorașele de pe trepte, florile canna indica atât de viu colorate sunt detaliile ce decorează intimitatea locului, ilustrând templele într-un mod unic, plăcut trecătorului.

Deasupra unei terase de orez, am încercat senzațiile ce te cuprind atunci când te dai într-un leagăn, la o înălțime amețitoare. Însă plăcerea de a atinge frunzele palmierilor și bucățele din bolta cerească este splendidă aici, sus. Fluturii se rostoglolesc acum în stomacul meu, ei zboară înăuntru, eu afară, la propriu, cu ajutorul frânghiilor mânuite de un pitic balinez, ce sare pentru a mă azvârli în zarea albastră. Cânt „Iabadabadoo“ și parcă sunt un Tarzan ce nu se mai satură de mirosul junglei, rochia galbenă-mi pare c-o pierd printre copaci.

Uluwatu Temple

În vârful peninsulei Bukit din Bali, templul Uluwatu este ca o icoană ce stă pe marginea peretelui imensei stânci proptite-n marea înspumată. Am luat un sari mov pe mine, reușesc să trec nevătămată de maimuțele ce stau la pândă pentru a fura orice lucru de la turiști și, încet-încet, urc pe vaporul pietrificat al zeiței supreme Dewi Danu. Vântul aduce valurile ce se tot grăbesc, mă rezem de zidul ce împrejmuiește locul și-mi plec urechea ascultând sunetele vieții ce vin din apă. Mai mulți bărbați s-au strâns într-un cerc în mijlocul căruia au pus o lampă balineză, dansând Kecak, spectacol ce interpretează scenele de bătălii din Ramayana, epopeea hindusă a Indiei antice. Cu piepturile goale și doar în partea de jos îmbrăcați, aceștia ridică mâinile în aer, cântând și veselindu-se.

Nusa Dua

Este stațiunea din sudul Baliului, înființată în anul 1970. Denumirea ei înseamnă două insule, Nusa Gede și Nusa Dharma. De-a lungul coastei te poți plimba în voie pe plaje precum Mengiat sau Nusa Dua, în stațiunile Ayodya și Inaya Putri. Cu tălpile goale, atingând nisipul fin, curățat mereu de localnici de algele ce-și mai fac apariția, adun energia ce vine de jos, umplând golurile din adânc. Veverițe sprintene îmi taie calea de câteva ori, sunt prietenoase și caută mereu să ciugulească ceva de mâncare. Văd câțiva localnici pescuind, unii turiști se plimbă cu bicicletele pe pistele amenajate, libertatea și relaxarea sunt cuvintele potrivite acum.

Serile sunt animate de spectacole pe plajă cu animatori ce dansează pe muzica tradițională balineză. Baldachine cu mese romantice la lumina frumoasei semilune sunt frumos amenajate din loc în loc. Comercianții gătesc fructe de mare, cocosul, ananasul și alte fructe exotice sunt la discreție prezente într-o barcă transformată în tarabă pentru a vinde diversele bunătățuri. Berea Bali Hai curge în pahare, serenade se aud ieșind din acordurile chitărilor, buna dispoziție este în ochii tuturor.

Mirosul dulce al fumului parfumat ce se ridică-nspre cer din bețigașele ce ard, ofrandele din templele hinduse, simplitatea mânuirii coasei localnicilor și apele cristaline mângâiate de palmieri sunt acum amintiri din episoade vrednice de aduceri-aminte. Nisipul alb și neted pe care scriu acum „Bali“ cuprinde bătăile inimii de fericire și hrana ochilor pentru mult timp de acum încolo, pentru că, dincolo de sentimentele unice, rămân momentele ce poartă cu ele veșnicia și minunile naturii încă tolerantă cu noi, pământenii.

Aurora GRIGORE

GALERIE FOTO

  • Publicat în Turism

Zumzetul indonezian, printre templele hinduse și orezăriile din Bali (II)

Monkey Forest

Se plimbă nestingherite prin pădurea lor din Ubud, Monkey Forest, se adună în cercuri ca la o masă rotundă, jucăușele maimuțe cu coada lungă cărora nu le scapă nimic, sunt atât de agere, uneori chiar agresive, dacă ceva li se pare diferit. Peste o mie de exemplare trăiesc aici, spațiul este protejat de localnici fiindcă mitologia maimuței joacă un rol important în tradiția balineză. Liane cât vezi cu ochii se agață peste tot, încă puțin și se cățărau și pe mine, podețe cu capete de zei construite deasupra pârâului din parc, statui ce întruchipează maimuțele sunt peste tot. Mai regăsesc și trei temple hinduse construite prin anii 1300. Am zăbovit ceva timp aici, de acum apusul stă să vină. Mă uit în urmă după maimuțele ce s-au aventurat într-o mică gâlceavă, trăgându-se amuzant de cozi.

Nusa Penida Island

În portul Padang Bay e un du-te vino, soarele s-a ridicat ușor, ambarcațiunile sunt aliniate și gata să-și primească oaspeții cuprinși de nerăbdarea noilor destinații. Îmi cumpăr o cafea de la una dintre gherete și mă așez pe un pietroi, devorând întreaga scenă a dimineții. Am pornit cu un vaporaș către partea de sud-est a Insulei Bali, înspre Insula Nusa Penida, paradisul maritim al speciilor de corali și pești de recif ce îmbată scafandri cu vederile unice din adâncuri. Cele mai frumoase imagini le sunt date de razele Manta și de Mola Mola, peștele soare, cel mai greu dintre peștii osoși, acesta ajungând chiar și la peste 2.000 de kilograme.

Broken beach

În Banjar Sumpang, satul Bunga Mekar, am ajuns cu o mașină, drumul de unde m-a lăsat vaporașul este lung și destul de anevoios printre dealuri și văi abrupte până la Broken beach sau Pantai Pasih Uug. Angel Billabong, laguna ce s-a format printre stâncile sculptate de natură, este visul oricărei priviri umane. În această aripă de înger, bule de culoare turcuoaz, verzi, albastre sunt formate de valurile ce vin și pleacă. Nu mă mai satur privindu-le, ochii-mi sunt adulmecați negreșit de farmecul lor.

Kelingking beach

În satul Bunga Mekar oamenii sunt gospodari, simpli, îi zăresc secerând iarba uscată sau reparând la un hambar. Alții se relaxează fumând o țigară la barurile improvizate din stuf, grijile nu par să facă parte din cotidian. Trec pe lângă ei, cobor valea și o splendoare mi se arată, este plaja Kelingking, iar alături de ea o stâncă imensă ce seamănă cu un crocodil care vrea să intre în apă. Vântul ondulează valurile ale căror culori cerești se întrepătrund, lăsând în urmă versuri de tandrețe și iubire. 

Crystal Bay este o pitorească plajă din apropiere, pădurea dimprejur, palmierii dau liniște valurilor ce se grăbesc să ajungă înapoi în marea albastră croșetată cu firicele cristaline. Insula stâncoasă din acest frumos decor ascunde nestingherită un templu hindus, totul este desenat perfect, de la cerul calm până la apusul ce înflorește deasupra perdelei înspumate.

Pura Tirta Empul

În orașul Tampaksiring e sărbătoare azi, localnicii sunt gătiți în costume tradiționale albe, mulți se îndreaptă către templul hindus Tirta Empul, loc ce a fost fondat în anul 962 d. Hr., în perioada dinastiei Warmadewa. Mă înfășor într-un sarong galben ca soarele pe care l-am luat de la intrare și merg către petirtaan, un fel de piscină, unde oamenii intră prin partea stângă și se scaldă sub cele 30 de guri prin care țâșnește apa sfântă numită amritha. În interior se află și un palat prezidențial, ce a fost construit în anul 1954 pentru primul președinte al Indoneziei, Soekarno. În prezent, în palat se țin întâlniri importante cu mai-marii statului. Tirta Empul înseamnă Sfânta Primăvară în balineză, apa purificatoare poate fi semnificația reînvierii sufletului, așa cum iarba renaște după anotimpul geros.

Tegalalang

Orezul este principala plantă ce se cultivă în Indonezia. Verde cât văd cu ochii, este feeric spectacolul oferit de Tegalalang, această terasă imensă de orez de lângă Ubud, așezată ca pe niște scări, înconjurată de palmierii ce-și etalează frunzele în adierea ușoară a vântului. Doi fluturi zboară fericiți prin frumoasa grădină, lanurile dansează și timpul stă puțin în loc. Îmi aranjez pălăria pe cap și-i zâmbesc soarelui ce atinge și încălzește din ce în ce mai mult fiecare petic din materialul naturii.

Tirta Gangga

Susurul apei mă cheamă în curtea fostului palat regal Tirta Gangaa, ridicat de regele Anak Agung Anglurah Ketut în anul 1942. Spațiul este așezat pe trei nivele, cel inferior, cu fântâni, lacuri,  în care este identificată lumea demonilor și a spiritelor, cel din mijloc cu latura oamenilor, unde doritorii se pot scălda în piscină dobândind tinerețe eternă după spusele legendelor, iar nivelul mai de sus este cel al zeilor, plin de seninătate. Mă așez lângă una dintre fântâni sub privirea caldă a unui leandru roșu și-l văd pe demonul Rakshasa, transformat într-un mistreț de piatră, cum are grijă de tot ce-i prin grădina paradisiacă. Peștii aurii din iaz înoată de colo-colo printre pietrele suspendate pe care oamenii calcă grijulii. Încerc să nu-i urmăresc prea mult, am senzația că mă amețesc cu mișcările lor printre norii ce se reflectă-n apă.

Despre temple ce plutesc pe apă precum nuferii, libertatea pe care ți-o dă datul într-un leagăn printre nori și palmieri, frumusețea stațiunilor indoneziene voi aminti în viitorul articol despre insula Bali din Indonezia, cea mai mare țară arhipelag din lume.

Aurora Grigore

GALERIE FOTO

  • Publicat în Turism

Myanmar, ţara cu mii de pagode (IV)

Bagan – temple, temple şi... iar temple

Supranumit „Orașul templelor“, Bagan, fosta capitală a imperiului Pagan, ce s-a aflat timp de aproape 400 de ani pe actualul teritoriu al Myanmarului, este un adevărat complex arhitectonic unde pe doar 100 km² au fost construite peste 12.000 de edeficii religioase. Fiind situat într-o zonă activă seismic, Bagan a trecut prin multe cutremure, astfel că foarte multe dintre temple au fost distruse, ceea ce a făcut ca în prezent să mai existe doar vreo 2.200 de temple și pagode. Au rezistat invaziei mongole, trecerii timpului și furiei naturii, dar au rămas și astăzi mândria Myanmarului.

Perioada de aur a Baganului este considerată a fi secolul al XI-lea, când regele Anawrahta a transformat orașul de pe malul estic al fluviului Irrawaddy în capitala primului regat birman. În acea vreme au fost realizate sisteme de irigaţii cu apa provenită din fluviu, ceea ce a făcut ca zona să devină o câmpie fertilă pentru culturile de orez. Tot el a impus budismul ca religie de stat în Birmania. Apoi, sub domnia regelui Kyanzittha, considerat de localnici drept cel mai mare monarh al tuturor timpurilor, Baganul a atins perioada de maximă strălucire. Regele Kyanzittha și-a denumit supușii myanma (primii locuitori ai lumii).

De ce s-au construit atât de multe temple aici nu se știe cu exactitate. O explicație este că regii voiau să își lase amprenta prin temple și clădiri, obicei des întâlnit în Asia. Apoi, urmând exemplul regilor, și supușii bogați au construit la rândul lor. O altă explicație este că în acele locuri a fost atâta vărsare de sânge încât locul era considerat plin de energii negative, iar construirea templelor a fost un fel de penitență prin care s-a urmărit purificarea locului.

Deşi au și trăsături geometrice comune, fiecare templu are povestea lui. Astfel, unele sunt mici si cochete, altele sunt asemănătoare unor piramide, sculptate meticulos, multe învăluite de mister și ascunse parcă printre drumurile prăfuite și tufișuri. Un alt lucru aparte în Bagan e că cea mai mare parte dintre temple nu sunt muzee, ci locuri active de rugăciune.

Dintre toate, cel mai mult m-a impresionat templul Ananda Pahto care are o poveste și arhitectură aparte, fiind și unul dintre cele mai bine conservate. Templul are o structură pătrată cu latura de 60 m. În colțuri sunt amplasate pe tronuri uriașe 4 statui ale lui Buddha cu dimensiuni de peste 10 m. Terasa templului este ornată cu plăci emailate care prezintă viețile anterioare ale lui Buddha. Templul păstrează o conexiune specială cu India, motiv pentru care guvernul indian a sponsorizat restaurarea templului cu 22 milioane de dolari în 2011.

După o zi în care am văzut mai multe temple, bineînțeles tot desculți, la apusul soarelui am avut parte de o priveliște unică. Razele soarelui coborând brusc printre temple dă senzația aurului topit care se revarsă peste cupole, oferind imagini desprinse parcă din povești.

Asia are o adevărată cultură turistică a apusului de soare, iar poate cel mai deosebit loc unde vin turiștii să îl vadă este câmpia Bagan din Myanmar, renumită deopotrivă și pentru zborurile baloanelor cu aer cald la răsăritul soarelui. Am făcut multe fotografii care sper să transmită măcar puțin din senzația pe care o trăiești când te afli acolo.

Sunt experiențe poate unice în viața unui om pe care îmi face plăcere să vi le împărtășesc, dragi cititori. Dar povestea despre Myanmar nu s-a terminat. Călătoria continuă cu un nou episod. Rămâneți aproape.

Teofilia BANU

GALERIE FOTO

  • Publicat în Turism