Pe urmele maurilor, ce au lăsat o parte din sufletul lor să intoneze peste veacuri imnul cultural ce-l aud acum eliberându-se dintre cărămizile și paginile cărților prăfuite, încerc să înțeleg influențele pe care le-au adus asupra limbii, arhitecturii în cei 800 de ani cât au condus Spania.

Parcul Maria Luisa

Trunchiurile copacilor mediteraneeni sunt pretutindeni arunci privirea, în mirosul verde te adâncești cu sufletul, aici, în inima Mariei Luisa, parcul ce se întinde pe 34 de hectare, un colț ce oxigenează și cel mai îndepărtat gând. Donație a ducesei de Montpensier, parcul are câteva locuri mai speciale, cum ar fi Grădina Leilor, monumentul scriitorului romantic spaniol Gustavo Adolfo Becque și Fântâna Broaștelor ce datează din anul 1914, pavilioane din Mexic, Brazilia, Statele Unite, Argentina.

Arhiva Generală a Indiilor

Declarată Patrimoniu Mondial de către UNESCO în anul 1987, Arhiva Generală a Indiilor din Sevilia a fost realizată cu ajutorul regelui Carlos al III-lea, acesta din urmă vrând să adune la un loc toate documentele administrative ale coloniilor spaniole. În clădirea din piatră sunt aproximativ 43.000 de dosare alcătuite din optzeci de milioane de pagini și circa 8.000 de hărți ce reprezintă momente unice din istoria posesiunii spaniole dintre secolele XV-XIX. Arhiva Generală a Indiilor este locul unde se păstrează cele mai semnificative documente ale descoperirii Lumii Noi, printre acestea și actul conspectat de Cristofor Columb ce face parte din Almanahul Perpetuu al lui Abraham Zacuto ce cuprinde informații prin care a fost posibil calculul latitudinii.

Muzeul Arheologic

Inaugurat în anul 1867, Muzeul Arheologic din Sevilia găzduiește o impresionantă colecție de aproximativ 60.000 de piese divizată pe mai multe secțiuni: epoca de piatră, epoca bronzului, epoca fierului, dar o atenție deosebită s-a pus pe romani. Unul dintre punctele de atracție ale muzeului, Tezaurul Carambolo, din care fac parte podoabe din aur ale secolului al VI-lea, îl găsim în partea rezervată colonizării feniciene. Sculpturile împăraților Traian și Hadrian, sculptura lui Venus, frânturi din situl antic din Italica, un mozaic din Ecija ce datează din secolul al III-lea î.Hr. ne conduc în trecutul misterios și plin de culoare totodată. O altă sculptură, Astarte-Tanit, ce o întruchipează pe zeița fertilității, reprezintă una dintre cele mai vechi dovezi ale limbii din perioada feniciană și a fost descoperită în Penisula Iberică.

Mănăstirea Santa Maria de las Cuevas

Întemeiată în anul 1400 de arhiepiscopul Don Gonzalo de Mena, Mănăstirea Santa Maria de las Cuevas (Cartuja) conservă, dincolo de înaltele ziduri, amintirea faptului că aici a fost cândva un adăpost pentru cazarma armatei franceze, fabrica de ceramică și de faianță. În această zonă, în secolul al XII-lea, almohazii extrăgeau lut din peșterile ce se aflau în apropiere; legenda spune că imaginea Fecioarei Maria a fost găsită într-una dintre peșteri și astfel s-a decis înălțarea mănăstirii. Construită cu elemente gotice, renascentiste și baroce, frumos aranjată cu plăci de Triana, mănăstirea a fost locul în care Cristofor Columb a fost înmormântat o perioadă de timp.

Palatul San Telmo

În anul 1682, pe spațiul Curții Inchiziției a fost construit Colegiul Universității din Mercaderes, transformat ulterior în Colegiul Marinei; apoi locul a devenit sediul Căilor Ferate. Azi, Palatul San Telmo, ridicat între secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, găzduiește sediul Președinției Junta de Andalucia. Cu o arhitectură în stil baroc de excepție, palatul este decorat cu imaginile Sfinților San Fernando și San Hermenegildo, patronii spirituali ai Seviliei, dar și cu sculpturile lui Antonio Susillo prin care se remarcă cei 12 artiști seviliani, printre ei Miguel Menara, Bartolome Esteban Murillo, Rodrigo Ponce de Leon.

La interior, capela, opera arhitectului Leonardo de Figueroa, scoate în evidență stilul baroc, alături de picturi cu Hristos în diferite ipostaze biblice, domolind furtuna ori intrând în Ierusalim și alte retablouri înfățișând pe Sf. Ana sau Sf. Tomas de Aquino. Se spune că regina Maria de las Mercedes ar fi petrecut timp cu prietenele sale în camera de cusut, clădire desprinsă parcă din poveștile de la Disney, unde acum este Centrul de Informare Turistică a Consiliului Local din Sevilia.

Ecouri ale ritmului magic de flamenco răsună pe străzile lasate acum în urmă, pasiunea, pulsația inimii ce vrea să danseze și ea, totul adună ca-ntr-un parfum de portocală arta andaluză cu-ale ei aripi universale ce zboară peste tot, de aici, din sufletul Seviliei.

Aurora GRIGORE

Pas cu pas descopăr orașul ce-ți trezește o poftă neastâmpărată de cunoaștere după fiecare loc ce se pitește în spatele unui zid sau a unei porți, ca sa nu mai zic de oamenii atât de calzi, gata să-ți prezinte particule din istorie ori să te invite să guști din delicatesele culinare nemaipomenite.

Casa de Pilatos

Măiestria arhitecturii seviliene a secolului al XVI-lea o întâlnim la renumita clădire nobiliară andaluză Casa de Pilatos (Casa lui Pilat). Numele palatului vine de la casa guvernatorului roman al Iudeii, Ponțiu Pilat, de unde Fadrique Enriquez de Ribera, primarul Andaluziei, a fost inspirat pe când se afla în călătorie în Țara Sfântă. Împărații romani și zeii greci sunt prezenți prin busturile frumos decorate, cărora arcadele din jur le sunt aproape precum o îmbrățișare. Talpa-ți pășește pe finele plăci de marmură ce trăiesc într-o armonie perfectă cu picturile de pe tavan și ușile din lemn ce-ți dau senzația de stabilitate și siguranță totodată. Cântecul apei fântânii din mijlocul terasei răsună pe lungile coridoare și picură, dusă de vânt, până-n splendida grădină plină cu pomișori frezați parcă la milimetru.

Cartierul Triana

Țanțoș înaintez pe Podul Triana, puntea construită de almohazi, ce leagă orașul de cartierul Triana, de pe malul vestic al râului Guadalquivir. Triana, acest punct de plecare pentru călători, respiră prin simplitate și farmec în același timp; locul amintește de Ferdinand Magellan, cel care a îndrumat expediția spaniolă din 1519 către Indiile de Est. În jurul trecutului se învârt memorii despre inchiziția spaniolă din Castelul Sf. George, Hispano Aviacion, fabrica unde s-a construit primul avion cu reacție spaniol, industria ceramică, iar prezentul se încăpățânează să-și facă loc pe ritmuri de chitare, prin cântăreții și dansatorii de flamenco de pe strada Betis, tarabele cu fructe parcă desenate, dar și forfota din restaurante la ceas de zi ori seară.

Metropol Parasol

Văzută de sus precum o napolitană rumenită, cea mai mare clădire din lemn din lume, Metropol Parasol (Umbrela solară Metropol), a fost proiectată de arhitectul Jurgen Mayer și se află în Plaza de la Encarnation. Mergând pe aleea de sub clădire parcă au răsărit pe umerii mei niște ciuperci, ce au în compoziție lemn de mesteacăn adus din Finlanda și sunt gata să te apere de soare. În clădirea inaugurată în 2011 te poți recrea vizitând muzeul ce adăpostește rămășițe romane găsite în acest loc ori, după câteva scări urcate, te așteaptă locul de belvedere de pe terasă, El Mirador.

Bazilica de la Macarena

Construită în stil neo-baroc în secolul al XX-lea, Bazilica de la Macarena adăpostește una dintre comorile Seviliei, Macarena Fecioara Speranței, o statuetă ce datează din secolul al XVII-lea. Decorată cu veșminte somptuoase și broșe de smarald, Macarena este atribuită sculptorului Pedro Roldan și este venerată în Săptămâna Mare, în timpul procesiunii din ziua de Sfânta Vineri, când o sută de soldați escortează statuia lui Iisus Hristos ce întruchipează pagini din Patimile, Moartea și Învierea Mântuitorului. Dincolo de arcadele și marmura roșie, frânturi din zidurile almoravide ale secolului al XII-lea, există un muzeu unde sunt expuse obiecte folosite în ceremonii, rochii, mantale și alte componente utilizate în procesiunea din Madrugada (dimineața Vinerii Mari).

Biserica Mântuitorului

Ridicată între anii 1674-1712 pe locul Moscheii Ibn Adabbas, Biserica Mântuitorului este cel mai mare lăcaș de cult al Seviliei, după Catedrală. În curtea sa se regăsesc resturi ale epocii romane. La aspectul bisericii de astăzi au contribuit în special arhitecții Esteban Garcia și Leonardo de Figueroa. Cărămida roșiatică a fațadei ascunde, într-o tăcere înăbușită, detaliile dinăuntru pline de strălucirea adunată de la magicul soare, dar și de la cele 14 tablouri, printre care Hristosul iubirii de Juan de Mesa, Sfânta Ana de José Montes de Oca, Fecioara de la Antigua de Juan Ruiz Soriano.

Palatul Contesei de Lebrija

O clădire a secolului al XVI-lea ce se impune prin prestanță, Palatul Contesei de Lebrija este povestea ce a avut-o ca punct de plecare pe Regla Manjon, Contesa de Lebrija. Iubitoare a frumosului, Contesa a adunat de-a lungul vieții obiecte de artă ce azi sunt de neprețuit, de la vestigii arheologice, mobilierul elegant, picturi, piese de porțelan, mozaicuri romane la biblioteca, dormitorul, sufrageria în care te aștepți să surprinzi familia urmându-și orânduiala, ca și cum timpul s-ar fi oprit în loc. Arcadele în stil arăbesc, fântâna din curtea interioară sau busturile greco-romane completează eleganța și rafinamentul casei-muzeu.

Despre mirosul verde din Parcul Maria Luisa, Arhiva Generală a Indiilor unde se află documentele Lumii Noi, Muzeul Arheologic cu podoabe din secolul al VI-lea, Mănăstirea Cartuja, unde a fost înmormântat Cristofor Columb, și frumoasa arhitectură barocă a Palatului San Telmo vă voi scrie în ultima parte a frumosului parcurs prin Sevilia, unul dintre orașele din Peninsula Iberică ce are o modernă infrastructură.

Aurora GRIGORE

GALERIE FOTO

Un amestec de culturi și stiluri, bucuria unei porți ce se deschide larg să te primească, zgomotul taurilor gata de luptă rămas pe nisipul arenei sunt culori ale orașului ce te așteaptă printre miezul de portocală, stors într-o aromă unică, de sărbătoare.

Plaza de Espana

Localizată în parcul Maria Luisa, Plaza de Espana (Piața Spaniei) te surprinde prin masivitatea sa arhitecturală, stilul renascentist/neo-maur, dar și forma semicirculară ce te acaparează de cum intri în perimetru. Proiectul ansamblului a fost făcut, sub inspirația Renașterii spaniole, de arhitectul Anibal Gonzales, cu ocazia Expoziției Ibero-Americane ce a avut loc în anul 1929. Locul îmi amintește de Veneția; ca și acolo, te poți recrea la o plimbare cu bărcuța pe canal, trecând pe sub cele patru poduri arcuite ce semnifică regatele antice ale Spaniei, Leon, Castilla, Aragon și Navarra. Pe suprafața a cinci terenuri de fotbal cu siguranță vei remarca coloritul ceramicii, podurile frumos ornamentate, balustradele și trăsurile cochete trase de cai, dar mai ales cărămida ce-ți este călăuză peste tot. Piața găzduiește, printre altele, birouri guvernamentale, muzee, Căpitănia Generală. Cele 48 de bănci amintesc de provinciile spaniole și de Insulele Canare și Baleare, iar turnurile de la capete sunt într-o dulce armonie cu fântâna centrală, de unde picăturile de apă sunt purtate de vântul ce adie plăcut.

Plaza de Toros

Din depărtare îi văd ochii negri ce așteaptă să clipească. E intrarea de la Plaza de Toros (Piața Taurilor) de la Real Maestranza de Caballeria de Sevilla, arena de tauri ce te uluiește numaidecât prin măreția sa inelară. Printre maeștrii ce s-au întrecut pentru realizarea construcției din anii 1700, ce poate găzdui 13.000 de spectatori, se numără arhitecții Vicente San Martin și Francisco Sanchez de Aragon. Țiglele albe și albastre par să fi adus cerul și norii mai aproape, iar, dincolo de arcadele portocalii, magnifica panoramă către Giraldă te amuțește pur și simplu. Târgul de Aprilie din Sevilia adună aici în fiecare an cei mai împătimiți luptători, dar mai ales exemplare renumite de tauri ce transformă arena într-un loc faimos unde se desfășoară un spectacol senzațional, dar și periculos în același timp, printre bătăi puternice de inimă, lumini și umbre, mult roșu și sudoare. Picturi, diverse obiecte ce evocă luptele cu taurii le găsim la „Muzeul luptei“ din Plaza de Toros. Statui din bronz ale celor care au avut un rol important de-a lungul înfruntărilor cu taurii, precum toreadorii Manolo Vazquez și Curro Romero, sunt expuse în afara arenei Real Maestranza din Sevilia.

Cartierul Santa Cruz

Mă pierd printre străduțele întortocheate unde doar portocalii îmi deschid privirea-n culoarea lor și-mi spun că Santa Cruz a fost în Evul Mediu cartierul evreiesc unde bisericile de azi erau atunci sinagogi, printre acestea numărându-se Biserica Sf. Bartolomeu. Prin Piața Dona Elvira, Aleea Apei, de-a lungul străzilor pietruite, aproape la orice pas poți fixa un tablou cu case date cu var ca laptele ori grădini cu aerul de altădat’, unde oamenii stau în tihnă la o gustare de tapas și un pahar cu vin alb sau se plimbă în voie. Locul unde s-a născut Bartolome Esteban Murillo, pictor de renume al Spaniei, îl zărești în Piața Santa Cruz, printre frumoasele tufe de trandafiri ce-și împrăștie parfumul și-n cele mai mici colțuri.

Torre del Oro

Din zidurile fortificate maure ce apărau Alcazarul cu 15 porți și 166 de turnuri, azi, precum o emblemă, Torre del Oro (Turnul de Aur) grăiește amintiri din trecut, din vremea când aici era adăpostit aurul furat de la mayași și incași. Construit în anul 1220 la dispoziția guvernatorului Almohad Abu-I-Ula și regele Petru al Castiliei, turnul de pe malul stâng al râului Guadalquivir, fostă capelă și închisoare, pare a se învârti după razele soarelui, culegându-i aurul din cămara sufletului. Datorită amestecului de mortar cu var și paie presată, formele turnului octagonal oferă chiar din depărtare imaginea strălucitoare ca a unui diamant. Muzeul Maritim din interior adăpostește obiecte navale, hărți de navigație, diverse documente ce mențin vii explorările de peste mări, fotografii. De pe acoperișul turnului, imaginea Guadalquivirului te poartă lin către cântecul lui, dincolo de valurile liniștite.

Dacă vrei să afli despre clădirea nobiliară andaluză Casa de Pilatos, cartierul Triana, punctul de plecare al călătorilor în zări albastre, Metropol Parasol, cea mai mare clădire din lemn din lume, Bazilica Macarena și Biserica Mântuitorului și să admiri frumuseți ale Palatului Contesei de Lebrija, te aștept să citești următorul număr al revistei.

Aurora GRIGORE

Plutesc de-a lungul fluviului Gauadalquivir, un personaj ce adună strop cu strop, de atâta vreme, amintiri de zahăr, sare și piper a celeia ce-i stă pe maluri alături, capitala regiunii autonome Andaluzia, încântătoarea Sevilia. După cum spune legenda, orașul Sevilia a fost întemeiat de Hercule, eroul neînfricat al mitologiei grecești.

Palatul Alcazar

În Evul Mediu orașul se numea Hispalis, ca mai apoi, după ce acesta a prosperat, să fie redenumit Ixbilia; pe atunci portul era centrul desfășurării economice. Prin anii 900 Abdurrahman III an-Nasir a dispus construirea unui nou sediu al guvernului în partea de sud a orașului, denumit Dar al-Imara. În secolul al X-lea, conducătorii Seviliei, dinastia musulmană egipteană Abbadies, au creat un palat nou, al-Mubarak, „Binecuvântatul“, punct literar principal unde și-au desfășurat activitatea personalități marcante, printre care regele al-Mutamid, poet renumit al vremii și ultimul conducător al dinastiei Abbadid din Sevilia.

Într-o parte magnifică a Andaluziei, pe locul fostului palat islamic a prins viață Alcazarul din Sevilia, acesta fiind construit pentru regele Petru al Castiliei. Dincolo de zidurile sale, prin acest colosal complex de cetăți, palate și grădini s-a strecurat istoria orașului încă din timpurile străvechi până-n zilele de acum. De la almohazi până la regii creștini, locul te poartă pe drumul culturii și al civilizațiilor ce au amprentat adânc acest pământ. Palatul, Reședință Regală de altfel, nu a fost ocolit de umbre negre, acesta fiind cucerit de castilieni în anii 1200. Grădinile, apa ce te însoțește pretutindeni, interioarele modelate și adaptate timpurilor, stilurile romanice, gotice și renascentiste, respiră prin tencuielile palatului, expirând o fermecată aură de jur-împrejur.

Artiștii Cristobal de Augusta și Francisco Nicloso au contribuit la decorarea palatului, creând lucrări din plăcile de faianță maiolica și arista, prin care transparența și geometria, desenele florale au adus o luminozitate încântătoare.

Puerta del Leon, intrarea principală în Alcazar, decorată cu un leu ce ține o cruce în gheare, Patio de Las Doncellas (Curtea Fecioarelor), ce spune povestea maurilor care cereau tribut fecioarelor din Iberia, Los Banos de dona Maria de Padilla („Băile Lady Maria de Padilla“), rezervoarele de apă de ploaie, Salon de Embajadores (Sala Ambasadorilor), loc unde s-au căsătorit împăratul Carol al V-lea și Isabela a Portugaliei, grădinile cu pomi fructiferi și flori ce emană o estetică mirobolantă sunt doar o mică parte din Alcazar, ce te mână să ajungi în toate încheieturile lui.

Catedrala din Sevilia

Alături de Alcazar și Arhiva Generală a Indiilor, Catedrala din Sevilia, cea mai mare catedrală gotică din lume, face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO din anul 1987. Încă de acum șapte sute de ani, Cabildo Mitropolitan (Colegiul preoților) a fost însărcinat cu menținerea bunei desfășurări a activității bisericești, astfel Liturghia și sărbătorile importante sunt parte a îndeletnicirii acestuia până în zilele noastre.

Catedrala are niște caracteristici aparte, cum ar fi cele cinci nave direcționate spre Levant, ce trimit către religia musulmană, ușile au o grosime mică în raport cu pereții, iar soarele se poate strecura foarte puțin prin micuțele ferestre. Câteva dintre cele 15 uși renumite ale catedralei sunt Ușa Adormirii Maicii Domnului, Ușa Botezului, Ușa șopârlei, Ușa iertării, Ușa Clopotelor, toate fiind ornamentate cu picturi și sculpturi în funcție de semnificații. Picături de raze ale boltei renascentiste se revarsă pe orga ce emană sunete dumnezeiești, iar portretele lui San Leandro, San Isidoro, picturi ale lui Bartolome E. Murillo ating privirile celor din jur.

Turnul clopotniță al Catedralei, Giralda, cunoscutul simbol al orașului, a fost ridicat ca minaret pentru Marea Moschee din Sevilia pe vremea dinastiei almohade. Construcția a fost făcută după chipul minaretului moscheii Koutoubia din Marrakesh, Maroc. Dar, cu toate acestea, turnul clopotniță și vârful au componente și detalii din Renașterea europeană. În Capela Regală se găsesc morminte regale, printre acestea fiind cel al regelui San Fernando. Rămășițele exploratorului Cristofor Columb, descoperitorul Lumii Noi, se află aici, în mausoleul realizat de arhitectul spaniol Arturo Melida.

În partea următoare vă invit la o plimbare cu trăsura prin Plaza de Espana; voi aminti despre extraordinarele lupte cu tauri din Plaza de Toros și vă voi povesti despre Turnul de aur, unde era adăpostit aurul furat de la incași.

Aurora Grigore

GALERIE FOTO

Compania DuPont Pioneer a inaugurat Centrului de tehnologie multi-culturi din Sevilla, Spania. Cercetătorii specializați ai centrului vor continua activitatea axată pe creșterea producțiilor medii și extinderea gamei de hibrizi Pioneer Protector® cu caractere genetice defensive native, care oferă în prezent soluții de combatere a principalilor dăunători ai florii-soarelui.

În tandem cu una dintre cele mai mari rețele din Europa, specializate în testări la nivel local și vânzări de natură tehnică, noul centru oferă companiei Pioneer o cale unică de a le furniza cultivatorilor hibrizi și tehnologii optime pentru nevoile lor.

 „Investiția realizată pentru crearea acestui centru de cercetare de vârf, din Sevilla, demonstrează angajamentul nostru permanent pe linia inovației”, a declarat Alejandro Munoz, vice-președinte al departamentului pentru afaceri la nivel global, din cadrul companiei DuPont Pioneer. „Prin munca esențială depusă în cadrul acestui centru ne vom asigura că clienții noștri vor continua să însămânțeze cele mai avansate produse disponibile, obținând sporuri de producție care se vor menține la nivel ridicat an după an,” a mai spus Munoz.

În cooperare cu centrele de cercetare Pioneer din regiune – și din toată lumea –, Centrul tehnologic multi-culturi din Sevilla vizează accelerarea ritmului de obținere a hibrizilor de floarea-soarelui cu ajutorul celor mai avansate tehnici de ameliorare și bazine genetice. Prin proceduri de mutație directă și de integrare a caracterelor genetice, aceste tehnici de ameliorare pot oferi produse capabile să asigure un spor de producție medie dublu față de metodele de ameliorare curente.

„Noul centrul de cercetare din Sevilla va permite companiei Pioneer să le ofere agricultorilor acces la ultimele inovații din domeniul rezistenței genetice”, a declarat Arlo Thompson, director de cercetare la nivel european, din cadrul companiei DuPont Pioneer. „Toate aceste lucruri vor conduce la diminuarea riscului de pierderi de randamente și venituri și la asigurarea unor producții medii constante, în paralel cu o siguranță deosebită a recoltelor așteptate,” a adăugat Thompson.

Pioneer a investit aproape 10 milioane $ în centrul de cercetare din Sevilla, unde lucrează în prezent 16 angajați permanenți, precum și un personal suplimentar sezonier local, care asigură suportul necesar activităților de cercetare și depozitare.

Capacitatea de ameliorare și testare a filialei europene a companiei Pioneer – care deține peste 100 000 loturi de testare pe întregul continent – le va permite clienților europeni să cultive hibrizi de floarea-soarelui de mare performanță (și hibrizi foarte timpurii), în orice condiții de cultură, inclusiv în mediile expuse secetei.

Pe lângă floarea-soarelui, la Centrul tehnologic multi-culturi din Sevilla, compania Pionner își evaluează actualmente și hibrizii de porumb marca Pioneer®, rezistenți la secetă. Există mai multe mecanisme care ajută la creșterea rezistenței la secetă a unei plante, iar obiectivul principal al firmei Pioneer este acela de a integra o paletă largă de caractere native în hibrizii creați, oferindu-le astfel, clienților, producții medii stabile. Hibrizii Pioneer® Optimum® AQUAmax® conțin caractere native „țintite”, care îi permit plantei de porumb să își eficientizeze consumul de apă în timpul perioadelor cu umiditate redusă, fermierii putând obține, astfel, producții medii mai stabile și mai bune, în condiții de aport hidric limitat.