Vântul se strecoară printre copacii seculari din grădini, în iazuri rățuștele parcă nu se mai satură de măcănit între ele, iar eu îmi alung privirea către splendoarea găsită în micul rai al colinelor pictate în fiecare zi altfel, dar întotdeauna cu o esență ce-ți mângâie și cel mai pretențios simț.

Villa Borghese

Arta electică, barocă și neoclasică își face apariția negreșit prin decorul monumentelor, clădirilor, fântânilor arteziene și a întregii moșii ce a aparținut înstăritei familii Borghese din 1580. Prin anii 1600, Flaminio Ponzo și Domenico Savino da Montepunciano au fost printre persoanele împuternicite de cardinalul Scipione Borghese să amenajeze terenul, iar lucrările au durat peste douăzeci de ani. Apoi vila a devenit loc public, în anul 1903, când a intrat în posesia statului italian, dând posibilitatea vizitatorilor să admire întreaga suprafață de pe dealul Pincio. În cele douăzeci de camere din Galeria Borghese sunt prezente antichități, colecții particulare de artă ale cardinalului Scipione Borghese, picturi de Leonardo da Vinci, Rubens, dar și sculptura în marmură barocă a lui Bernini Apollo și Daphne, ce descrie cel mai important moment al poveștii din Metamorfozele lui Ovidiu. Pe întinderea de optzeci de hectare a parcului se pot vizita printre altele și grădina zoologică Bioparco, Piazza di Siena, Villa Medici, Cazinoul Borghese, Grădinile Secrete.

Via del Corso

Aș putea hoinări timp îndelungat prin spațiul ei îngust cât să încapă două benzi de circulație și două mici trotuare; Via del Corso este artera de un kilometru și jumătate la capetele căreia sunt renumitele Piazza Venezia și Piazza del Popolo, unde magazinele de lux și cele mai mari branduri satisfac toate gusturile celor porniți la cumpărături. Primele detalii despre Via del Corso sunt din 220 î.Hr., pe atunci politicianul roman Gaius Flaminius a vrut să unească Roma de Marea Adriatică la nord printr-o cale de acces. Denumită pe rând Via Flaminia, Via Lata în vremea lui Aurelian, când s-a construit zidul de apărare al orașului împotriva inamicilor germani, Corso Umberto după asasinarea regelui Umberto I di Savoia, Via del Corso poartă cu sine și pagini închise la culoare precum înmormântarea împăraților Nero și Augustus sau lăsarea în paragină a locului din cauza inundațiilor furiosului Tibru.

În secolul al XV-lea, Papa Paul al II-lea, iubitor al opulenței, a transformat locul într-un peisaj de sărbătoare. Competițiile de măgari, bivoli, cai berberi și paradele ce readuceau tradiția romană și mitologică clasică erau bucuria copiilor, celor vârstnici, dar și a evreilor. Palazzo Bonaparte, biserica San Marcello al Corso, casa poetului german Goethe sunt alte atracții ale faimoasei străzi prestigioase, Via del Corso.

Bocca della Verita (Gura Adevărului)

C-o privire ce-mi dă fiori, curioasă, barbă deasă și neagră, părul cărunt, așa te-așteaptă în Piazza Bocca della Verita masca de marmură, ce se află în pronaosul Bazilicii Santa Maria in Cosmedin din anul 1632. Este posibil ca această „figură“ să fi fost un capac de canal din epoca romană de pe vremea ultimului rege al Romei, Tarquinius Superbus, cel care a pus bazele impresionantei conducte pentru apă, Cloaca Maxima. Aceasta din urmă era prevăzută cu capace de marmură ornamentate cu figuri scoase în relief ale zeităților fluviale sau speciilor de animale. Legenda spune că, de nu spui adevărul, mâna-ți va fi mușcată. În vremurile medievale bărbații geloși își aduceau aici soțiile pentru a mărturisi că nu au săvârșit adulter.

Colina Capitolină

Priveliștea fermecătoare a acestei zâne cu surâs cald ce datează din Epoca bronzului, Colina Capitolină, este locul unui vechi sat și totodată cel mai mic dintre cele șapte dealuri pe care a fost întemeiată Roma. Ulterior au fost clădite aici temple cu valoare religioasă, dar și politică, Templul lui Jupiter Capitolinus, de unde vine și numele colinei, Templul Minervei, Templul lui Giunone Mineta. Principiile bine-cunoscutului Michelangelo Buonarroti au stat la baza aspectului actualei Piazza del Campidoglio deoarece, în 1536, Papa Paul al II-lea i-a încredințat această îndeletnicire, pe când pragul Romei urma să fie călcat de Carol al V-lea, împăratul Spaniei.

Statuia ecvestră a lui Marcus Aurelius, situată în centrul dealului, Cordonata, scara ce a simplificat urcarea cavalerilor, fațada Consiliului Municipal, Palazzo Nuovo ce găzduiește primul muzeu public din lume inaugurat în 1734, Muzeul Capitolin sunt operele arhitecturale ale lui Michelangelo, ajutat la rându-i de alți arhitecți, pentru ca azi să putem admira acest design omogen, plin de originalitate.

Ca o frescă de proporții uriașe, unde culorile trimit către bogate mărturii monumentale ale orașului antic, bazilici, muzee, locuri sacre, sălașuri imperiale, muzee, piețe, zei, legende, Roma a rămas, încă de la întemeierea ei de către Romulus și Remus din 753 î.Hr., pragul îngeresc pe care-ai vrea să-l treci, căci de fiecare dată aici descoperi o altă piatră din care a răsărit frumosul.

Aurora GRIGORE

GALERIE FOTO

Esența autentică, dar mai ales taina din adâncul orașului însuflețit le-am descoperit pe străzile Romei, această inimă ce bate prin clădirile peste care au trecut secole și a căror arhitectură persistă fără teamă.

Cartierul Transtevere

Briza bogăției e răspândită în jur și nimic nu ar indica faptul că în această zonă a cartierului Transtevere au locuit în trecut romanii mai puțin înstăriți. Dincolo de Piața Trilussa, pe aleile întortocheate întâlnești bisericile ridicate în Evul Mediu târziu, dar și la începutul Renașterii, balcoane de o eleganță aparte, edificii bogat ornamentate. Aflat în Piața Sant’Edigio, la Muzeul Roma se pot admira costume tradiționale, lucrări de artă ale anilor 1700-1900, fotografii și picturi de epocă.

Roma3

Închinată sfântului martir al Romei antice Sf. Hrisogon, biserica San Crisogono a fost ridicată în anii 300 d.Hr. în vremea episcopului Papa Silvestru și este una dintre cele mai vechi lăcașuri de cult din oraș. Piatra cu elemente geometrice de pe podea, panourile scufundate din bolta tavanului în stil baroc, coloanele din naos ce au în compoziție pietrele antice refolosite se adaugă formei neobișnuite de navă, alături de coridoarele laterale ale bisericii. Mai multe bazine au fost descoperite aici în urma săpăturilor, ceea ce poate indica faptul că inițial locul ar fi fost o spălătorie ori o vopsitorie.

Construită pentru bancherul Agostino Andrea Chigi, cel care obținuse monopolul sării Statelor Papale și al Regatului Napoli, Vila Farnesina este emblema vie a artei renascentiste, proiectul aparținând arhitectului Baldasarre Peruzzi. Frescele și picturile din încăpere dau tuturor momentelor petrecute aici plăcerea cunoașterii compozițiilor lui Raffaello Sanzio, Giulio Romano, Sebastiamo del Piombo și Il Sodoma (Giovanni Bazzi). Cupidon și Psyche din Metamorfoze, ce evocă depășirea obstacolelor din dragoste și finalul fericit al sacrei căsătorii, episoade din viața regelui anticului regat grec al Macedoniei, Alexandru cel Mare, sunt fragmente din povestea vilei, fresce care îmbată tencuiala cu frumosul culorilor ca mirosul de primăvară.

Una dintre cele mai vechi și probabil cea dintâi biserică închinată Sfintei Maria este Bazilica Maicii Domnului din Transtevere, construită pe locul unei așezări creștine în anii 300 pe vremea lui Calist I, episcop al Romei în timpul împăraților romani, Elagabal și Alexandru Sever. Madonna della Clemenza, icoana mariană unicat pictată pe lemn cu ceară fierbinte, o întruchipează pe Fecioară cu Pruncul întronat. Sf. Maria a fost gândită în stil Maesta (maiestate) ca o împărăteasă bizantină, stând pe tron și purtând o coroană cu perle, iar Pruncul Iisus este acoperit cu haine de culoare roșie închisă, ambii cu halouri de aur.

Piazza Navona

Roma4

Pe fundal încă se mai aud încurajările suporterilor de pe stadionul împăratului roman Domițian, numit Circul Agolanis, ce a fost construit în anul 86 d. Hr. Acesta putea găzdui douăzeci de mii de suporteri la acea vreme, de aici și forma de pătrat alungit, unde se desfășurau competițiile de atletism sau cursele de cai. Azi, locul este fermecat de stilul baroc al Pieței Navona, conturată în secolul al XV-lea.

Susurile celor trei fântâni, realizate în perioada papalității lui Grigore al XIII-lea, șoptesc tainic, printre avalanșa de turiști ce nu mai contenesc în a le admira, istoria lor. Inițial scupltată de Giacomo della Porta, Fontana del Moro are forma unei scoici, căreia Bernini i-a  adăugat și cuceritorul maur, făcând-o mai spectaculoasă. Cele mai de seamă râuri ale continentelor unde creștinismul s-a extins au luat chip măreț pe statuile Nil, Dunăre, Gange și Rio de la Plata din mijlocul Fântânii celor Patru Râuri, proiectată de Gian Bernini în 1651. Concepută de Giacomo della Porta în 1574, Fântâna lui Neptun a fost finalizată abia după 300 de ani de Gregorio Zappala și Antonio della Bitta.

Biserica Sant’Agnese în agonie, locul unde a fost martirizată Sfânta Agnes, fecioara comemorată în Canonul Liturghiei, Biserica Maicii Domnului a Sfintei Inimi înălțată cu prilejul Jubileului din 1450, acoperă Piața Navona cu sfântul aer dumnezeiesc ce-l respir acum și eu, din adâncul sufletului.

Cu privirea-nspre liniștitul cer, cu ale lui scrieri hieroglifice, Obeliscul cu origini egiptene strigă cu ardoare numele lui Domițian, poate prefăcut în porumbel acum, zburând printre noi.

Castelul Sant’Angelo

Roma2

Își oglindește trupul și mâinile întinse în râul Tibru printre norii rătăciți fabulosul Castel Sant’Angelo, ce a fost în trecut mormântul împăratului Hadrian și al familiei sale, ulterior fortăreață, închisoare, reședintă papală. Azi este muzeul în care poți admira opere de artă, picturi murale și alte obiecte ce amintesc despre istoria romană.

Mausoleul a fost ridicat în anul 139 d.Hr., iar cenușa lui Hadrian a fost adusă aici la un an de la moartea acestuia. Împăratul Aurelian a schimbat haina castelului în fortăreață, zid de apărare pentru războiul roman. Se spune că Papa Grigorie l-a văzut pe Arhanghelul Mihail învelindu-și sabia peste castel, ca o salvare a poporului de ciumă, de aici și denumirea locului. Există și un pasaj, Pasetto di Borgo, ce leagă castelul de Vatican; a fost construit în 1277 în timpul lui Papa Nicolae al III-lea ca punct de evacuare pentru papi în cazul unor atacuri.

La început se numea Podul lui Hadrian, însă, după viziunea Papei și înălțarea statuii Arhanghelului Mihail, a luat denumirea de Ponte Sant’Angelo. Cei zece îngeri ce ne întâmpină la intrarea în castel au fost sculptați de Gian Lorenzo Bernini în timpul Renașterii.

Villa Borghese, Via del Corso, Bocca della Verita și Colina Capitolină sunt următoarele paragrafe ce ne vor plimba prin grădinile fermecătoare ale împăraților romani, prin istoria templelor, dar și a legendelor nemuritoare ale Romei.

Aurora Grigore

Și niște trepte pot vorbi doar pentru cine vrea să le asculte, zidurile trimit căldura sau viforul anilor ce trec, iar ritmul de chitară din fântâni încearcă să readucă speranța în romanticul oraș, Roma.

Piazza Venezia

Roma2

Destul de cunoscută în rândul turiștilor, fiindcă din această porțiune se deschid principalele artere ale orașului, este Piazza Venezia, ce se află în centrul vechi. Pietro Barbo, conducător al Statelor Papale, a ordonat în anul 1455 construirea unui palat în locul fostei piețe. Ulterior, Ambasada Veneției din Roma a avut aici sediul, apoi dictatorul fascist al Italiei, Benito Mussolini, a dat numele palatului Veneția, de aici și denumirea de „Piazza Venezia“. Se spune că în acest loc era de mult casa în care a înnoptat o dată Evanghelistul Marcu, fondatorul scaunului episcopal din Alexandria. Arme medievale, lucrări de artă și diverse alte obiecte se află în Palatul de la Veneția, clădire cu importanță istorică pentru Roma, localizată în partea vestică a pieței.

Construită în stil baroc și frumos ornamentată cu mozaicuri, Bazilica Sf. Marcu adăpostește moaștele Sfântului Marcu. Localizată în partea nordică a pieței, Casa lui Bonaparte este clădirea unde mama comandantului francez, Napoleon Bonaparte, a locuit o perioadă de timp. Îmbrăcat cu marmură albă, monumentul Vittoriano a fost ridicat la sfârșitul anilor 1800 în onoarea primului rege al Italiei unificate, Victor Emanuel al II-lea.

Fontana di Trevi

Roma4

Ca un giuvaer din piatră și apă ce adună-n jur milioane de oameni anual, Fontana di Trevi (Fântâna Trevi) este una dintre cele mai remarcabile fântâni romane din lume. Încă din secolul al XII-lea, unirea cursurilor de apă ce veneau de pe trei străzi în zona Regio Trivii se evacuau în fântână, astfel a luat denumirea de Trevi. A fost proiectată de arhitectul Nicola Salvi în urma uni concurs inițiat de Papa Clement al II-lea în anul 1732 și terminată de Giuseppe Pannini.

Rezemată de Palatul Poli, fântâna îți spune povestea prin însăși detaliile din interior: statuia lui Ocean ce mână carul în formă de scoici, cu un cal nărăvaș și altul calm, plantele însuflețite și curgerea apei ce cântă dorul, dragostea și dorințele, arhitectul Marcus V. Agrippa ce dă dispoziție pentru începerea construcției apeductului, figurile simbolice Sănătate și Abundență care prosperă efectele binefăcătoare ale apei. Precum e obiceiul, zâmbind, am aruncat o monedă pe spate, pentru a reveni cât mai curând la Roma, iar de vrei să te căsătorești, legenda spune că trebuie să arunci încă de două ori câte o monedă în splendida Fântână Trevi.

Piazza di Spagna

Roma1

Prin anii 1500 teritoriul era acoperit de resturile monumentelor romane și viță-de-vie, palatele familiei Ferratini și ale baronilor Monaldeschi; acestea din urmă au ajuns să fie vândute ambasadorilor Spaniei, iar azi se află aici renumita Piazza di Spagna. Pentru că erau proprietăți deținute de francezi, partea nordică a fost denumită în trecut Piazza di Francia, iar azi pe o porțiune de pământ se află Trinita dei Monti. Renovările ce au avut loc de-a lungul vremii au îmbogățit palatul, printre altele, cu bolți susținute de coloane, balustrade cu stâlpi, fereste cu forme triunghiulare, teatru privat.

Proiectată de arhitectul Luigi Poletti, Coloana Imaculatei Concepții a fost comandată de Papa Pius al IX-lea în anul 1857. Realizată din marmură policromă, pe coloană este descrisă Dogma prin  „Încoronarea Mariei în Rai“, „Visul Sf. Iosif“, „Buna Vestire“ și expresivele statuete ale lui David, Isaia, Moise și Ezechiel. Înființat în 1626, Colegiul de Propagandă Fide avea ca scop formarea misionarilor catolici. Arhitectural, construcția a fost începută de Gian Lorenzo Bernini și finalizată de Francesco Borromini. Are inscripționate pe fațadă mesajul „Collegium Urbanum de Propaganda Fide“ și stema Papei Urban al VIII-lea.

La poalele sălii Oratoriul Magilor, în partea de jos a Treptelor Spaniole, se află fântâna sub formă de barcă, Barcaccia, care spune povestea unei bărci ce era pe cale să se scufunde în urma umflării râului Tibru, iar Papa Urban al VIII-lea și-a dorit să rămână vie această întâmplare ce l-a senzibilizat foarte mult.

Fiind în trecut proprietatea Annei Angeletti, Cassina Rossa (Casa roșie) se află în partea dreaptă a scărilor din piață. Doamna Angeletti închiria casa turiștilor ce voiau să viziteze orașul; printre aceștia s-au aflat pictorul englez Joseph Severn și poetul John Keats, cel din urmă aflându-și sfărșitul aici, mult prea devreme, la 26 de ani. Clădirea a fost templu literar dedicat artiștilor englezi, apoi muzeu și bibliotecă din anii 1900.

Copie fidelă a Casei Roșii este, de cealaltă parte a faimoaselor scări, Ceainăria Babington’s, ce a aparținut doamnelor de origine engleză, Cargill și Babington. Ceainăria a fost inaugurată în anul 1893, afacerea fiind un succes, băutul și mirosul ceaiului devenind un obicei frumos printre locuitori.

Cortina se va ridica și un nou spectacol vom vedea din Cartierul Transtevere, Piazza Navona și Castelul Sant’Angelo, în următorul număr al revistei.

Aurora GRIGORE

Nu ar fi cuvinte îndeajuns să străbat fiecare colțișor unde se strecoară soarele prin acest miracol numit Roma, capitala Italiei, a cărei istorie de secole încă mai este analizată și redescoperită. Am fragmentat în cele patru părți suspinele, dar și bătăile inimii fericite ale „Orașului Etern“, unde păsările îți zâmbesc cu inocență la întâlnirea privirii.

Colosseum

Nu am un ciob numerotat de ceramică ce-n vremurile demult apuse reprezenta biletul de intrare în mărețul Colosseum, dar am prilejul să îl găsesc aici, încă în picioare, rezistând de aproape 2000 de ani. Pietrele de temelie au început să fie puse sub imperiul lui Vespasian prin anii 70 d.Hr., iar finalizarea a fost sub împăratul Titus în anul 80 d.Hr. La inaugurare, în 100 de zile de jocuri, au pierit aproximativ două mii de gladiatori.

Identificat și ca Amfiteatrul Flavian, frumoasa arenă găzduia peste 50.000 de oameni; romani de rând, săraci sau bogați, senatori, sclavi asistau la luptele gladiatorilor, spectacole cu vânătoare de animale, acțiuni religioase. După o activitate de 500 de ani, ultimele evenimente s-au desfășurat în secolul al VI-lea. Ulterior, Colosseumul a fost biserică, depozit, castel pentru nobili, cimitir. Bombardat în război, trecut prin cutremure și numeroase jefuiri, azi, ca o minune, zidurile parcă au preluat din puterea gladiatorilor și, drept medalie, a devenit una dintre cele șapte minuni ale lumii moderne. Primii creștini morți în arenă sunt pomeniți în Vinerea Mare, atunci când are loc procesiunea Calea Crucii în Colosseum.

Forumul Roman

Înflorit ca o ruginie crizantemă în valea ce separă Dealurile Capitoline și Palatine, Forumul Roman a fost, cea mai de seamă piață publică a orașului, locul incinerării generalului Iulius Cezar, centru religios, civic, politic, dar mai ales martorul evoluției și declinului Romei. În Epoca Fierului valea era folosită ca loc de cimitir, însă, pe măsură ce activitățile umane s-au dezvoltat, a fost nevoie de mai mult spațiu, iar situl necropolei a fost mutat pe Dealul Esquiline.

Furia râului Tibru era revărsată de multe ori în Valea Sacră, așa cum a fost numită datorită procesiunilor ce aveau loc pe acest drum și a numeroaselor rămășițe descoperite în urma săpăturilor din secolul al XX-lea. Templul lui Saturn, ce găzduia trezoreria statului, Templul lui Castor și Pollux, ridicat pentru a-i cinsti pe gemeni pentru ajutorul din luptele romanilor, au fost construite spre sfârșitul anilor 400 î. Hr. Casa regelui, unde se țineau ceremonii, Templul lui Vesta, concentrat pe flacăra sacră a poporului roman, definesc succesiunea timpului prin elementele de construcție din piatră, dar și prin arhitectură.

Curia și Comitium erau niște complexe folosite pentru Senat și întâlnirile publice religioase și politice. În anul 184 d.Hr. a fost construită la Roma cea dintâi biserică romano-catolică medievală, Bazilica Porcia. Regresul Romei a survenit în urma micșorării averilor imperiale; astfel, în secolul al IV-lea Forumul Roman a început să se degradeze, mizeria și furtul făcându-și treptat loc printre monumentele din vale.

Columna lui Traian

În amintirea victoriilor lui Traian asupra Daciei (României), în secolul al II-lea a fost ridicată Coloana lui Traian, ce are o sută de picioare romane înălțime. Scenele pictate în nuanțe strălucitoare se mai disting doar pe alocuri acum, ne putem imagina doar multitudinea de culori și mai ales auriul ce scotea în evidență sculptura romană, care de fapt are la bază arta grecească.

Peste 2.500 de figuri și 155 de scene, printre care Decebal umblând răzleț prin pădure alături de credincioșii ce-și pun capăt zilelor, capul acestuia adus pe o farfurie ca trofeu romanilor, secerișul grâului, anumite activități de organizare ce-l puneau într-o lumină bună pe Traian semnifică faptul că sculptorul a trăit îndeaproape momentele și le-a descris pe coloană așa cum le-a simțit. Decorarea de la bază până la vârf cu reliefuri în spirală a fost o idee inspirată din Antichitate.

Aflate în interior, urnele din aur cu cenușa lui Traian și a soției sale, Plotina, au făcut din monument și mausoleu. O impresionantă narațiune despre războaiele dacice decurge cronologic în imaginile sculptate cu minuțiozitate pe Coloana lui Traian.

Panteonul

„Panteon“, numele ce răsună la rostire provine din greacă, „a onora toți zeii“, iar în fața lui stau și-i privesc înălțimea de aproximativ 43 de metri cu ochii unui omuleț, căci fenomenul arhitectural parcă a rămas aici din altă lume. Se presupune că Panteonul a fost construit de generalul roman Marcus Agrippa în anul 27 î.Hr., iar, după distrugerea lui într-un incendiu, împăratul Hadrian l-a reconstruit în anul 120 d.Hr., colaborând cu arhitectul Apolodor din Damasc. Soarele se furișează aici, în interior, prin singura ferăstruică din mijlocul celei mai mari cupole nesusținute din lume. În anul 609, clădirea a fost transformată în biserică, de aici probabil se trage și rezistența de peste ani; a fost primul templu păgân convertit în lăcaș de cult creștin. Aici sunt înmormântați poeți, regi italieni și marele pictor al Renașterii, Rafael Sanzio.

Mă îndrept acum către Piazza Venezia, Fontana di Trevi și vestitele Trepte Spaniole pe care vom păși împreună în următorul episod al cuvintelor prin care descoperim lumea.

Aurora GRIGORE

GALERIE FOTO

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti