Respiri din toate încheieturile aerul deșertului iordanian și-l zărești prin beduini, măgărușii osteniți, cămilele cu privirea adâncă, dar și trupurile stâncoase din care s-au născut adevărate comori.

Localizat în Wadi Farasa, Templul Grădinii este posibil să fi fost folosit pentru sistemul de apă nabateean, indiciul fiind un zid de sprijin ce a dat naștere unui rezervor natural de apă.

În sufletul orașului Petra, pe locul unei terase artificiale de unde se vede Strada Coloanelor, se află Grădina și Piscina, zone ce au fost mai puțin observate de-a lungul timpului, prioritare fiind Trezoreria, mormintele, Mănăstirea. Însă, în anul 1998, după săpăturile din Piața de Jos au fost descoperite resturi ale unei piscine cu pavilion – insula, de altfel singurele situri de grădină nabateeană ce are lângă ea conducte, rezervoare ce transportau apa pentru irigarea terasei și alimentarea piscinei. Se crede că acestea au fost construite în prima parte a domniei lui Aretas al IV-lea și întreținerea lor a durat până în secolul al III-lea e.n. Încă sunt semne de întrebare privind amenajările, fertilizarea solului, irigarea, speciile de plante cultivate sau anumite particularități ale complexului de grădină și piscină.

Teatrul Roman

Încă se aude ecoul, euforia celor 4.000 de spectatori și magia reprezentațiilor ce se desfășurau în Teatrul Roman de la Petra; acesta a fost orientat spre Est, în centrul orașului. Când regele Iudeii, Irod cel Mare, construia teatre în partea opusă a râului Iordan, regele Aretas nu a vrut să fie mai prejos și, determinat, a făcut la fel. Forma și dimensiunea au fost făcute după model greco-roman, însă a fost conservată tradiția locului și teatrul a fost sculptat în stil nabateean. Ca să poată fi modelat nivelul superior pentru scaune, romanii au distrus mai multe morminte din jur.

Mormintele regale

Pe parcursul vestic al Jabal al-Khubtha, ce se află deasupra centrului Parcului Arheologic Petra, sunt sculptate pe o linie neîntreruptă mormintele regale nabateene. Mausoleele au aparținut acum 2300 de ani regilor nabateeni; se spune asta deoarece grandoarea lor trimite la cei înstăriți, chiar regii Petrei.

Mormântul Urnei, ce posibil a aparținut lui Malchus al II-lea sau Aretas al IV-lea, are o fațadă mai impunătoare față de celelalte de la baza lui. Curtea cu vastele coloane ce se află în fața acestuia amplifică importanța locului. O inscripție în piatră de pe peretele din spate amintește de faptul că mormântul-biserică a fost sfințit în anul 447 d.Hr.

Coloritul abundent și firele de gresie vizibil dantelate parcă fac parte dintr-un portativ unde muzica este mult în spate, într-un fundal puțin întunecos din care ai vrea să ieși, dar pe furiș, ca nimeni să nu te zărească, părându-i-se ireal. E Mormântul de mătase a cărui gresie cu pigment impulsiv te cheamă să-l descifrezi.

Având coloanele sculptate pe partea laterală a stâncii, Mormântul Corintian are o fațadă de 27,55 metri lățime și 26 metri înălțime. Denumirea acestuia vine de la pilaștrii în stil corintic. Are patru camere în interior și patru baraje de apă de jur împrejur, ce erau utilizate pentru purificarea rituală.

Ad Deir (Mănăstirea)

Mă așteaptă-n depărtare, acolo sus, după cele opt sute de scări emblematica Ad Deir (Mănăstirea). Drumul nu este ușor, căldura-ți pătrunde și-n cele mai mici substraturi ale corpului, dar niciodată drumul către Domnul nu este la îndemâna oricui. Te întâlnești la tot pasul cu măgărușii istoviți de la căratul hranei sau ai celor care nu-și mai pot duce picioarele, vânzători ce negociază vânzarea podoabelor artizanale, trecători de toate vârstele. După ce pun pasul pe ultima scară și mai ocolesc puțin după un perete, o zăresc din albastrul infinit al ochilor. Pe fațada construită în secolul I d.Hr. cade acum lumina blândă a după-amiezii cu o dragoste nebănuită. Beduinii băștinași au denumit construcția așa de la crucile înscrise pe zidurile din interior din timpul practicării creștine de pe vremea bizantină. Pe o inscripție descoperită lângă Ad Deir era scris: „Să ne amintim de Ubaydu, fiul lui Waqihel, și de asociații săi din simpozionul lui Obodas, Dumnezeul”, fapt ce arată că aici erau celebrate ritualuri în numele regelui Obodas al II-lea a cărei domnie a fost între 30-9 î.e.n.

De sus se observă cât munte a fost îndepărtat, dar și un cerc mare în față precum un bazin de apă, porțiune excavată și restaurată în Antichitate pentru a proteja Mănăstirea. Ornamentele și detaliile nu-s atât de vizibile, însă structura circulară, acoperișul conic, capitelul nabateean fac asemănarea cu Trezoreria, pe care am lăsat-o în josul muntelui puțin mai devreme. Eleganța Mănăstirii vine chiar din simplitatea ei ce o transformă într-o nestemată bijuterie pitită-n muntele imens.

Patria stâncilor cu taine nedeslușite adună zi de zi admirația tuturor celor care privesc cu un calm înmărmurit, pentru că pereții în culori amestecate chiar transmit celor ce cred că aici dăinuie o lume magică menită să aducă fericire, bucurie. Petra este crinul cu parfum de nisip nabateean ce se răspândește negreșit odată cu vântul, ploaia, soarele și lumina lunii.

Aurora GRIGORE

GALERIE FOTO

Nisipul trandafiriu se împrăștie și zburdă în toate direcțiile, aducând cu sine frânturi din drumurile comerțului cu tămâie din Levant, Egipt, Africa, Arabia până în India și mai departe, din vremurile arabilor nomazi, nabateenii, ce au locuit în Raqmu, orașul Petra de azi din Sudul Iordaniei. Una dintre Minunile Noi ale Lumii, Petra, a prosperat în secolul I d. Hr., odată cu ridicarea construcției Al-Khazneh, care se pare că a fost mausoleul regelui Aretas al IV-lea; pe atunci orașul ajunsese la douăzeci de mii de locuitori.

Locuită din timpuri preistorice, Petra a fost mereu ținta inamicilor pentru poziția sa favorabilă negoțului. Generalul lui Alexandru cel Mare, Antigonus I Monophthalmos, a fost unul dintre cei care au vrut să cucerească orașul, însă nu a izbutit. Zona muntoasă a fost benefică împotriva atacatorilor de-a lungul timpului. Însă, în vremea împăratului roman Traian, Petra a fost acaparată de arabi și în anul 106 d.Hr. și-a pierdut independența.

Prin valea Poarta Siq-ului încep să apară-n cale sculpturile în piatră alb-maronie, apoi mărețele staturi ale Mormintelor Obelisc și Triclinium construite pentru Al-Uzza și Dushara, zeii nabateeni, care stau neclintite în fața intrării unei peșteri ce ascunde morminte străvechi. În timpurile de demult, Obeliscul reprezenta pentru localnici zeul protector; aici se desfășurau evenimente cu mese îmbelșugate pentru comemorarea celor trecuți în lumea de dincolo.

Siq

Mai multe rute duceau către fostul oraș nabateean, însă principala era accesul prin Siq (denumit „puț“ în arabă). Cale de 1,2 km printre masivele de piatră ondulate, despicate, parcă modulate în fel și fel de chipuri, râvnesc la fiecare moment, atentă să nu pierd cu privirea vreo scenă din acest film. Mărturiile despre religie și îndemânarea tehnică a nabateenilor sunt evidențiate de-a lungul stâncilor prin altarele de tămâie, baraje de retenție, resturi ale țevilor de teracotă sau canalele tăiate în stâncă cu ajutorul cărora apa potabilă ajungea în oraș. Uneori sunt porțiuni înguste cu o lățime de trei metri; pereții sunt atât de apropiați încât par că-și sărută buzele pe alocuri și se îmbrățișează sub atenta rază a soarelui abătută asupra lor.

Al-Khazneh

La capătul Siq-ului, ca o lumină se aprinde Al-Khazneh (Trezoreria), cu una dintre cele mai spectaculoase fațade ale lumii, posibil construită în timpul domniei regelui Aretas al IV-lea. Arhitectura și arta mediteraneeană sunt evidențiate prin elementele florale și figurative, stratul de stuc pictat în culoare tomnatică de pe templul rotund transmite un aer alexandrin ce amintește de meșterii pietrari. Din punct de vedere iconografic, nabateenii și-au însușit cultul Isis din Egipt, astfel este interpretată zeița veșnic fertilă, dar și protectoare a morților. Iconografia îi mai aduce în prim-plan pe frații Castor și Pollux, considerați în mitul antic simbolul speranței și al nemuririi.

De la credința beduinilor se spune că în locul acesta a fost ascunsă o comoară de către un faraon egiptean, de aici denumirea în arabă de Khazneh-Al Fira’un (Tezaurul Faraonului). Despre data construcției nu sunt dovezi clare, aproximările au fost făcute pe baza evenimentelor istorice. În urma unor săpături din curtea Trezoreriei au fost descoperite morminte ale căror bucăți de ceramică ar data din anii 20-10 î.Hr.

Construirea Al-Khazneh a început din partea de sus, cu pervazul, arhitectura, decorațiuni interioare scobite și modelate de sus în jos. Fațada a fost segmentată în triunghiuri, și au fost ridicate baraje și canale de drenaj laterale pentru a împiedica viiturile să inunde locul. În timpul nabateenilor curtea era cu șase metri mai jos față de acum, iar urmele de tămâie reprezintă semne din desele pelerinaje ale oamenilor.

Poarta lui Hadrian

Pe Strada Coloanelor încă se simte forfota de altădată, pe când negustorii făceau schimburi de mărfuri. În capătul acesteia doi soldați cu armură întâmpină trecătorii în dreptul ruinelor Porții greco-romane a lui Hadrian, care împarte spațiul profan de cel sacru. Întâlnim motivele nabateene în decorul pătrat, o arhitectură din vremea anexării Petrei la romani din secolul al II-lea.

Probabil unul dintre siturile arheologice foarte bine păstrate este Locul înalt al Sacrificiului, de unde panorama impresionantă asupra orașului te duce cu gândul că ai pășit într-o lume doar a ta, în care-ți poți pune întrebări, însă răspunsurile tind să mai aștepte fiindcă, uneori, parcă sunt înțepenite printre culorile pereților dintre stânci.

Prin „Orașul Trandafirilor“, în partea a doua ne vom îndrepta către Grădina Petra, Teatrul Roman, Mormintele Regale și, după 800 de trepte urcate, fabuloasa mănăstire își va deschide sufletul către inimile noastre.

Aurora GRIGORE

GALERIE FOTO

În anii în care am lucrat ca fotograf și trainer pe vapoare de croazieră am avut ocazia să văd minuni ale lumii, să cunosc oameni de poveste și să învăț despre culturi și tradiții. De câte ori revăd miile de fotografii din locurile pe care le-am vizitat, văd binecuvântare... Ei bine, un om căruia Dumnezeu îi dă șansa de a călători nu se poate simți decât binecuvântat. Și ar fi păcat să nu dau mai departe din experiențele trăite și din locurile văzute.

De fiecare dată când vreau să scriu despre un loc special redeschid folderele cu fotografii și încerc să mă hotărăsc despre care să povestesc... Misiunea nu este chiar ușoară. Toate locurile sunt speciale și fiecare fotografie înseamnă multe amintiri.

De această dată am ales Petra, orașul antic din Iordania și una dintre minunile lumii. Atât în greacă (Petra), cât și în araba (Al-Batra), Petra înseamnă „piatră“ și este unul dintre cele mai interesante situri arheologice din lume datorită construcțiilor vechi săpate direct în stâncă. Una dintre cele mai cunoscute este templul în stil grecesc, Al Khazneh, ce are o înălțime de peste 40 de metri.

Menționat și în „Manuscrisele de la Marea Moartă“, orașul Petra se numea Rekem în vremuri străvechi.

Una dintre cele 7 minuni ale lumii

Distrus de un cutremur în anul 363, orașul a fost construit în secolul al VI-lea î.Hr. de către nabateeni. În anul 1985 Petra a fost inclusă în patrimoniul UNESCO, iar în 2007 a devenit una dintre cele 7 minuni ale lumii.

Considerat un oraș pierdut al Antichității, Petra a fost redescoperit în 1812 de către exploratorul elvețian Johann Ludwig Burckhardt. O destinație necunoscută pentru europeni, în timpul Evului Mediu, Petra era un adevărat loc de pelerinaj pentru lumea arabă. Între timp, lucrurile s-au schimbat, iar Petra este vizitată de mii de turiști din întreaga lume.

Drumul către Petra fascinează prin contraste, iar stâncile șlefuite inedit de-a lungul anilor pot părea niște personaje desprinse din basme și legende populare.

Pentru a ajunge la Petra se străbate Poarta Siqului (Valea Ban as-Siq) pe jos sau cu ajutorul animalelor (cămile, cai). Nuanțele roșiatice și bej ale stâncilor masive scot parcă în evidență albastrul cerului senin ce veghează asupra tuturor celor care vizitează aceste locuri sacre.

Pentru că nu este greu de parcurs, se poate merge foarte ușor pe jos și astfel se evită negocierea cu proprietarii ce-și închiriază animalele pentru transport.

Blocuri masive de piatră, tehnologii complexe de diguri și cisterne

Pe măsură ce se înaintează către Petra, înaintea ochilor ne apare minunata priveliște ce înfățișează sculpturile arhitecților antici. Blocuri masive din piatră, sculptate de nabateeni, găzduiesc Spiritele Deșertului.

Poate că cea mai remarcabilă realizare a nabateenilor a fost modul prin care au obținut apa colectând-o în mijlocul deșertului. Cele mai vizibile sunt sculpturile masive ce împodobesc drumul tăiat în peretele muntelui – Siq-ul. Aceste sculpturi reprezintă caravane ce transportă apa.

Potrivit descoperirilor arheologice, locuitorii acestui misterios oraș antic aveau un sistem complex de diguri și cisterne în care apa era stocată. Iar felul în care gestionau apa, un element vital în viața oricărei comunități, le permitea acestora să aibă parte de recolte și chiar să prospere în timpul secetei.

Constructorii orașului antic concepuseră un sistem care să pompeze apă de la peste 50 de metri adâncime. Sistemul este un mister și în zilele noastre, tehnica avansată a anticilor fiind încă la nivel de teorii pentru specialiști.


Petra rămâne un mister chiar și după 100 de ani de cercetări arheologice și excavații. Având în vedere că s-a descoperit doar o foarte mică parte a orașului, orașul antic și tehnologiile extrem de avansate ale arhitecților și constructorilor săi rămân un mister greu de descifrat.


Nabateenii erau comunități de negustori din Epoca de Fier ce făceau negoț cu rășină și condimente. De-a lungul celor 400 de ani de dezvoltare, au controlat comerțul cu condimente spre Mediterana. Au reușit să devină un adevărat imperiu deoarece controlau apa, oazele și rutele comerciale ale caravanelor, iar Petra era un drum al condimentelor, tămâii și bunurilor exotice.


Simona Nicole David

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti