Compania Corteva Agriscience continuă prezentarea fermierilor campioni. De această dată, în prim-plan sunt fermierii din județele Mehedinți și Olt care au obținut producții ridicate semănând aceiași hibrizi performanți: PT298/Agile și PT303 Sclerotinia Protector.

Hibridul PT298/Agile a oferit o producție uimitoare în cadrul societății Cosden Agro, din localitatea Dârvari, județul Mehedinți, acolo unde domnii Denis și Costi Buzuriu au obținut, pe o suprafață de 50 ha, producția de 5.450 kg/ha.

În cadrul societății Agricultura Montecavalo, fermier campion la rapiță a devenit domnul Fabrizio Granziera. Acesta își desfășoară activitatea în localitatea Cujmir, județul Mehedinți, și a obținut o producție de 5.400 kg/ha cu hibridul PT298/Agile. „Noi lucrăm 1.000 ha, rapiță am semănat rapița după grâu, iar în total am avut 136 ha; recoltatul grâului am scarificat, apoi am efectuat lucrări de pregătire cu discul și combinatorul și am fertilizat cu îngrășăminte complexe – 200 kg/ha. Semănatul a avut loc în data de 25 august și în toamnă am aplicat două insecticide și un erbicid. În primăvară am fertilizat, la final de martie, cu 300 kg/ha uree, și am mai administrat două insecticide și două fungicide, prima aplicare la înflorit și următoarea la căderea petalelor. Cultura nu a fost irigată și am recoltat în a doua jumătate a lunii iulie. Am fost mulțumit de producția obținută, ne-am bucurat că nu s-a scuturat deloc. În această toamnă voi avea 170 ha cu rapiță, iar peste 100 ha vor fi cu hibrizi Pioneer“, a declarat domnul Granziera.

În localitatea Prisăceaua, județul Mehedinți, își desfășoară activitatea fermierul campion Ionel Bogatu. Acesta a ales hibridul PT298/Agile și a obținut o producție de 5.300 kg/ha pe o suprafață de 100 ha. „Pentru rapiță, planta premergătoare a fost grâul. De aceea terenul a fost arat; anul trecut s-a putut, apoi am intervenit cu terra discul în două treceri, am mai efectuat o trecere cu combinatorul și am fertilizat cu îngrășăminte complexe 18.46.0 – 200 kg/ha, după care am semănat la începutul lunii septembrie. În toamnă cultura a primit două tratamente, primul a fost format din insecticid, fungicid și erbicid, iar în cea de a doua trecere am administrat insecticid, fungicid și îngrășământ foliar pe bază de bor. Am continuat în primăvară cu aplicarea tratamentelor, astfel că la început am mai administrat un erbicid, un fungicid și un insecticid, a doua trecere a constat în aplicarea unui fungicid, a unui insecticid și a unui îngrășământ foliar, iar ultima trecere, în faza de terminarea înfloritului, am aplicat insecticid și fungicid. În ceea ce privește fertilizarea, am mai administrat uree – 300 kg/ha. Cultura s-a comportat bine, am recoltat în jurul datei de 15 iulie și am fost mulțumit de rezultat“, a punctat domnul Bogatu. Fermierul a obținut această producție în cultură neirigată și a afirmat că în această toamnă va semăna 200 ha cu rapiță și a ales deja trei hibrizi Pioneer.

Tot în județul Mehedinți, în localitatea Corzu, își desfășoară activitatea și următorul fermier campion, domnul Mădălin Brezoi. Acesta lucrează 350 ha, iar rapiță a semănat anul trecut pe 70 ha, după orz. Hibridul PT298/Agile i-a oferit o producție de 4.900 kg/ha. „Anul trecut am scarificat 20 ha și 50 ha le-am arat, după care am pregătit terenul cu discul, în două treceri. Am fertilizat la pregătirea patului germinativ cu îngrășământ complex 20.20.0 – 190 kg/ha și am semănat la final de august, început de septembrie. În toamnă am aplicat un erbicid pentru frunză îngustă, un îngrășământ foliar pe bază de bor și a treia trecere a fost tot cu erbicid. În primăvară am aplicat trei insecticide, două treceri cu fungicide și un îngrășământ foliar. Am mai fertilizat în două tranșe: 300 kg/ha de uree în data de 23 martie și nitrocalcar 250 kg/ha în perioada 17 aprilie – 1 mai. Am recoltat după data de 20 iunie, acum așteptăm să semănăm din nou rapiță pe 70-80 ha și am ales hibrizii PT298 – 30 ha, PT303 – 10 ha, PT315 – 15 ha“, a precizat fermierul campion. Acesta a mai adăugat faptul că a fost foarte mulțumit de producția obținută, iar media pe toată ferma la această cultură a fost de 4.500 kg/ha.

Sârbu Alexandru din localitatea Drincea, județul Mehedinți, lucrează 250 ha de teren și a devenit fermier campion datorită hibridului PT303 Sclerotinia Protector care i-a oferit o producție de 4.400 kg/ha. „A fost primul an în care am semănat rapiță și nu ne-am așteptat să fie atât de bine, speram să obținem undeva la 3.000 de kg/ha. Am semănat rapița după grâu, am pregătit terenul corespunzător, adică am scarificat și apoi am efectuat câte o lucrare cu discul și combinatorul, după care am semănat în perioada 1-5 septembrie. În toamnă am efectuat două treceri cu erbicide și am aplicat un tratament ce a constat în fungicid, insecticid și regulator de creștere. În primăvară, perioada 20-25 martie, am aplicat uree cu eliberare controlată – 250 kg/ha, după care am aplicat un biostimulator, iar al doilea tratament a constat în aplicarea unui fungicid, a unui îngrășământ foliar pe bază de bor și a unui insecticid. Am recoltat la finalul lunii iunie și pot spune că am obținut o producție neașteptat de bună. Toamna aceasta vom semăna 70 ha cu hibrizii PT298, PT303 și PT314“, a punctat domnul Sârbu.

În județul Olt, localitatea Călinești, își desfășoară activitatea fermierii campioni ing. Aura și Bogdan Juganu. Aceștia au ales hibridul PT298/Agile și au obținut 4.238 kg/ha. „În cadrul societății Magry TopGan SRL lucrăm 312 ha, 94 ha au fost anul acesta cu rapiță. Lucrările efectuate în fermă sunt cele esențiale precum aratul, discuitul și tăvălugitul. Hibridul PT298 a fost semănat în data de 5 septembrie, iar fertilizarea de care a beneficiat a fost următoarea: NPK 5.20.10 – 250 kg/ha aplicat în data de 25 august; uree – 150 kg/ha aplicată pe 13 februarie și încă 200 kg/ha în data de 8 aprilie. Tratamentele au fost aplicate două în toamnă, mai exact octombrie și noiembrie, și două în primăvară, respectiv în aprilie și mai. Terenul nu a fost irigat, iar recoltatul a avut loc la începutul lunii iulie. Impresia noastră despre acest hibrid este una foarte bună și îl recomandăm cu încredere și celorlalți fermieri. Pentru toamna aceasta avem planificat să semănăm 150 ha cu rapiță, iar hibrizi Pioneer vom pune pe 75 ha și vom folosi PT298 și PT315“, au declarat ing. Aura și Bogdan Juganu.

În cadrul societății Agro Chimical din județul Olt, localitatea Brebeni, își desfășoară activitatea domnul Adrian Ciocloava care a cultivat hibridul PT298/Agile și a obținut o producție de 4.100 kg/ha. „Lucrăm 500 ha și 80 ha le semănăm în fiecare an cu rapiță. Hibridul PT298 a fost semănat după grâu, așa că terenul a fost arat și apoi am efectuat lucrări cu discul în funcție de solă, câte a fost nevoie, pentru a obține un pat germinativ cât mai bun. Am fertilizat la pregătirea terenului cu NPK 20.20.0 – 250 kg/ha, după care am semănat în jurul datei de 5 septembrie. În toamnă am aplicat trei insecticide și un fungicid, iar în primăvară am avut mai multe intervenții. Prima cu erbicid, dar am aplicat și două fungicide și trei insecticide și un foliar pe bază de bor. Fără îndoială, a fost anul insecticidelor. Cultura a fost în neirigat și am recoltat în a doua jumătate a lunii iulie. Producția putea fi cu 200-300 kg/ha mai mare dacă nu s-ar fi scuturat, dar nu din cauza hibridului, ci din cauza ploii cu grindină. Cu siguranță potențialul hibridului este mai ridicat, a fost impresionantă cultura până la recoltat, de aceea am ales acest hibrid și pentru această toamnă“, a afirmat fermierul campion.

Alimentarea cu apă și canalizarea, 10 km de asfalt care leagă cele două sate, Ianca și Potelu, și două parcuri reprezintă, pe scurt, o parte dintre proiectele principale de investiții ale Primăriei Comunei Ianca, utilizând chiar și fonduri europene, unele dintre acestea desfășurate și prin intermediul GAL Corabia.

Comuna este situată în Câmpia Dunării, la o distanță de 125 km de orașul Slatina și la 26 km de Corabia. Fluviul Dunărea mărginește teritoriul administrativ al comunei în partea de sud.

Localnicii se susțin din agricultură, mai precis cultura cerealelor: grâu, rapiță, porumb și cea de floarea-soarelui. Primarul, Mirel Pascu, este preocupat în permanență de combaterea sărăciei în zonă și de asigurarea locurilor de muncă: „Avem un program bine stabilit de asistență socială, prin care se fac vizite la dominiciliul familiilor nevoiașe și anchete sociale, iar locurile de muncă sunt legate de agricultură. În comună este o firmă din Spania, care deține o plantație de 35 de ha de afine, unde femeile mai găsesc locuri de muncă și firma Agronova care absoarbe forță de muncă din foștii mecanizatori la IAS“, ne-a spus acesta. 

Când balta avea pește…

„Sistemul de irigații a fost făcut în anii '70 de către englezi și alimenta aprozimativ 350 ha în zona de Sud, zona nisipoasă. Atunci scăpa lumea de foamete pentru că vara, când veneau căldurile infernale și se planta grâul sau porumbul în nisip, semințele mureau în două săptămâni. Tot atunci, Petre Baniță, cel care a pus bazele SCDCPN Dăbuleni, Călărași, a demonstrat că plantează pomi fructiferi pe nisipuri, prin programul de ameliorare a nisipurilor, dar a reușit tocmai pentru că sistemul de irigații funcționa zi și noapte. Atunci a pus meri, piersici, caiși etc. Nisipurile din comună au fost valorificate, dar cu apă. Însă, pomii fructiferi au avut o durată de 16-17 ani, s-au uscat între timp, a venit Revoluția din 1989, nu a mai rămas niciun pom, doar nisipul pe care îl spulberă vântul“, mai spune primarul.

În zonă a existat și o baltă, care a fost desecată în anii '70 și redată agriculturii, conform politicii de partid și de stat de la acea vreme. „Balta ținea cu mâncare vreo nouă comune pescărești care erau pe marginea ei, începând de la Bechet, Dăbuleni, Călărași, Ianca, Poteru, Grojdibotu, Gura Patimii, Orlea până la Corabia. Avea o lungime de 33 km și până la 10 km lățime. Eram copil pe atunci, când fiecare comună avea brigăzi de pescari cu năvoade, bărci și toate dotările. În anul 2006 a fost din nou inundată balta, în urma ruperii digului care proteja canalul CO de la Ianca, în zilele de Paște. Lumea s-a bucurat, gândindu-se că vor scăpa de foamete, dar aceasta a fost desecată timp de 2 ani de zile. S-a decis că tot mai bună este agricultura, este pentru toată lumea, terenul bălții fiind folosit acum pentru cultivarea cerealelor“, ne povestește, nostalgic, primarul.

În timp, localnicii au drenat o baltă, de 12 ha, pe un loc unde creșteau papură și trestie, care este folosită pentru pescuit sportiv și agrement, deci nici vorbă de acvacultură și producție de pește. „Aici se trăia cu pește, nu era porumb să se facă mămăligă. Peștele era în trecut mâncarea săracului“, ne mai spune Mirel Pascu, în căutarea vremurilor de altădată. „IAS Corabia era al doilea pe țară, după Balta Brăilei, funcționa Fabrica de zahăr de la Corabia, fiecare CAP avea în planul de cultură 200 ha de sfeclă pentru aprovizionarea fabricii de zahăr, ca producția să meargă“, a mai continuat Mirel Pascu depănarea amintirilor.

„Am înființat o suprafață de 300 ha pe nisipurile din Nord, de pădure de salcâm, prin Agenția Fondului de Mediu, din care 90  ha este pădurea primăriei. S-au făcut niște pași pentru combaterea deșertificării. Ne mișcăm și noi, facem un efort, trebuie să te preocupe, să fii un pic mai incisiv, mai bătătarnic, cum spune olteanu, să te zbați. Dacă stai și aștepți ca cineva să îți dea pomană, n-o s-o primești niciodată“, a conchis primarul Mirel Pascu.

În viitorul apropiat, acesta speră să finalizeze rețeaua de gaze. „La noi este și criză de lemne, pădurea de la Dunăre este numai salcie și plop, deci avem cel mai slab material ca putere calorică.“

Prezentarea comunei Ianca

Comuna beneficiază de electrificare pe toată suprafața, extinzându-se în ultimii ani iluminatul public cu LED-uri. Există acces la rețeaua de telefonie fixă, la cea de televiziune prin cablu și Internet. S-au efectuat o serie de lucrări finanțate prin fonduri nerambursabile și guvernamentale: Baza sportivă „Sebastian Domozină“ din satul Ianca, reparare și modernizare Cămin Cultural Potelu, asfaltare drum comunal DC 133A cca 2 km Ianca, modernizare Dispensar comunal Ianca, Modernizare Bibiloteca comunală Ianca, dotare Școală „Ada Umbră“ cu centrale termice, dotarea Primăriei Ianca cu diverse utilaje: tractor multifuncțional, buldoexcavator, autogreder, încărcător frontal, cilindru compactor.

Alte proiecte realizate: dotarea localității cu autogunoieră și salubrizarea comunei, modernizare Căminului Cultural Ianca, realizarea parcului comunal Ianca, realizarea cortului de evenimente Ianca, rețeaua de apă potabilă în satul Potelu, construirea Grădiniței Potelu.

Proiecte în curs de realizare: Canalizare menajeră sat Potelu, Rețea de apă potabilă și canalizare menajeră sat Ianca, Asfaltare 6,5 km satele Ianca și Potelu, Amenajare parc sat Potelu, Modernizare Școală Ada Umbră Ianca, Reabilitare Grădiniță Ianca, Realizare centru educațional sat Potelu.

Stema comunei Ianca, amintiri din Epoca de Aur

Stema comunei Ianca se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, împărţit în furcă răsturnată. În partea superioară, în dreapta, în câmp roşu, se află o cruce treflată de aur. În partea superioară, în stânga, în câmp albastru, se află un snop de spice de grâu de aur. În vârful scutului undat albastru, pe fond argintiu, se află un peşte de argint. Snopul de grâu face referire la ocupaţia de bază a locuitorilor, agricultura. Crucea treflată reprezintă cele 3 biserici din comună, declarate monumente istorice („Adormirea Maicii Domnului“ şi „Sf. Ioan Botezătorul“, construite în anul 1842; „Sf. Nicolae“, construită în anul 1849). Vârful undat reprezintă fluviul Dunărea pe malul căruia se află localitatea, iar peştele simbolizează bogăţia piscicolă a zonei. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

Anca LĂPUȘNEANU

Direcţia Silvică Olt îşi rotunjeşte veniturile din vânzarea puietului de păstrăv crescut la Ianca, în inima „Saharei“ olteneşti. Păstrăvăria, înfiinţată cu foarte mulţi ani în urmă, funcţionează datorită unui izvor cu apă rece, asemeni celei de munte, descoperit în urma cutremurului din 1977. Izvorul care alimentează păstrăvăria se află în fond forestier înconjurat de perdele de salcâm.

Aceasta a revenit Direcţiei Silvice de câțiva ani şi a fost repopulată. Icrele pentru puietul de „păstrăv curcubeu“ sunt importate din Danemarca, iar vânzarea de puiet pare să fie începutul unei afaceri frumoase.

Timpul a dovedit faptul că pentru păstrăvărie e mult mai rentabil să vândă puiet decât să ducă păstrăvul la stadiul de maturitate, la 250-300 de grame ca să-l pună pe piață.

Sursa principală de apă

Întregul proces de producţie într-o păstrăvărie este influențat de apă. Este recomandată o cantitate cât mai mare de apă rece, cu o temperatură cât mai constantă, bogată în oxigen dizolvat, curată, izvorând dintr-un bazin împădurit cu cât mai puţine exploatări, bogat în săruri minerale bune și pentru peşti. În cadrul Păstrăvăriei Ianca sursa de apă este o captare de izvoare de suprafaţă aflată la circa 300 m de păstrăvărie. De la izvoare până la păstrăvărie apa este adusă prin intermediul unei conducte metalice îngropate în sol.

Păstrăvii sunt peşti pretențioși în ceea ce privește temperatura apei şi conţinutul în oxigen a acesteia. Cu cât o apă este mai rece, cu atât conţinutul ei în oxigen dizolvat este mai mare. Păstrăvii au un optim de dezvoltare (de hrănire) când temperatura apei are o anumită valoare, aceasta variind de la o specie la alta. Astfel că pentru păstrăvul curcubeu este de 15-19°C, iar pentru păstrăvul danez variază între 9-19°C. Păstrăvul curcubeu se hrăneşte până la o temperatură de 23°C, suportând un timp şi o temperatură de 28°C, cu condiţia ca apa să se primenească încontinuu. Păstrăvul curcubeu solicită o apă a cărei temperatură să nu scadă iarna sub 5°C.

Puieţii de o vară mor când temperatura apei se schimbă brusc cu 3-4°C, iar peştii adulţi când temperatura înregistrează variaţii bruşte de 7-10°C. Temperatura apei influenţează şi perioada de reproducere, aceasta având loc când apa atinge valoarea temperaturii de 6-8°C, dar la Păstrăvăria Ianca nu se are în vedere și acest aspect pentru că nu este prevăzut ca în viitor să se păstreze reproducători deoarece este mai eficient să se importe icre direct fecundate.

Pe perioada verii, când se înregistrează presiuni scăzute în timpul furtunilor, schimbărilor bruște de timp de la vreme frumoasă la ploaie etc. oxigenul dizolvat este eliberat şi valoarea lui este mult mai mică. Specialiștii spun că pentru păstrăv este recomandată o apă în care conţinutul normal de O2 nu scade sub 9 mg/l, ceea ce corespunde temperaturii de 19-20°C în zonele colinare şi de câmpie şi respectiv în păstrăvăriile de la munte 18-19°C.

Tehnologia zilelor noastre permite posibilitatea creşterii conţinutului în oxigen dizolvat din apa bazinelor prin căderi artificiale prin amestecarea apei cu aerul atmosferic cu ajutorul unor aparate electrice-aeratoare sau prin menţinerea unor plante submerse care, ziua, când apa e mai caldă, eliberează oxigen.

Avantajul păstrăvăriei Ianca este că în ea se creşte păstrăv curcubeu, iar această specie de pește se pare că este ultimul pe scara exigenţei faţă de conţinutul de oxigen. Determinarea cantităţii de oxigen dizolvat în apă (O2) se face prin metode de laborator, acesta fiind, de fapt, și una dintre condiţiile de bază la constituirea unei păstrăvării.

Reacţia apei (pH)

Pentru o păstrăvărie important este ca pH-ul unei ape să fie cât mai stabil. Majoritatea organismelor acvatice sunt adaptate la o anumită valoare a acestuia şi nu suportă schimbările bruşte ale lui. Cea mai bună apă pentru dezvoltarea salmonidelor este cea cu pH neutru (7), putând ajunge până la alcalin (8). Un pH mai mic de 6 sau cu valoare peste 8,5 este impropriu pentru salmonide întrucât slăbeşte organismul acestora şi-l expune la boli; pH-ul are valori mai mici iarna decât vara ca urmare a lipsei materiilor organice din apă în anotimpul friguros. Valoarea pH-ului se determină fie cu ajutorul hârtiei de turnesol, fie cu ajutorul unor aparate speciale numite pehametre. Se introduce o fâşie de hârtie indicatoare în apă; se scoate şi se compară apoi după 2-3 mi­nute cu scara culorilor. Culoarea roşu închis sau deschis indică pH 2-3, cea galbenă-portocalie pH 4, verde-deschis pH 7, verde închis spre albastru pH 9.

Alcalinitatea este dată de conţinutul în calciu şi magneziu al unei ape (primul fiind sub formă de bicarbonat de calciu) şi alte săruri alcaline. Duritatea unei ape este şi ea în funcţie de conţinutul celor două săruri amintite (calciu şi magneziu). Se spune că o apă este dură când dizolvă greu săpunul şi că este slabă când face clăbuci şi fierbe cu uşurinţă legumele. Apele noastre de munte au duritatea cuprinsă între 2-15 grade germane.

Bioxidul de carbon sau anhidrida carbonică (CO2) nu este indicată în apele de păstrăv. O cantitate de 2 mg/l poate fi tolerată de păstrăv. Este prezent în cantitate mare în unele izvoare. El poate fi eliminat prin construirea de praguri pentru căderea apei şi înlocuirea lui cu oxigen preluat de apă din aerul atmosferic. Prezenţa lui în ape care alimentează casa incubatoarelor şi trocile cu puieţi provoacă boala bulelor de gaz, foarte periculoasă pentru puieţi.

O păstrăvărie nu se construieşte acolo unde debitul nu este constant pe tot parcursul anului.

Pentru puieţi cantităţile de apă necesare sunt mai mari, consumul de oxigen dizolvat al acestora fiind dublu faţă de greutate, în comparaţie cu păstrăvul adult. În general, este necesar un debit de 30-60 litri/minut pentru10.000 de puieţi de 2-3 luni şi dublu pentru puieţii până în toamnă. Păstrăvăria Ianca dispune de un debit de 80 litri pe secundă, care de multe ori se întâmplă să scadă din cauza „furtului de apă“, cauzat de devierea parţială a izvoarelor spre culturile legumicole ale locuitorilor comunei Ianca, vara debitul scăzând chiar la aproximativ jumătate (40 l/sec.) din cel iniţial. Aceste scăderi de debit fac ca activitatea de producţie din cadrul păstrăvăriei să fie îngreunată, fiind nevoie de un surplus de oxigen dizolvat (introdus din aer).

Păstrăvul nu suportă apa tulbure decât un interval de timp foarte scurt. Fiind o păstrăvărie proiectată pentru a produce 10 tone păstrăv de consum şi având și probleme legate de debit şi, respectiv, de cantitatea de oxigen dizolvat în apă, în Păstrăvăria Ianca nu se ţin exemplare de păstrăv pentru reproducere, preferându-se importul de icre embrionate din Danemarca din specia numită convenţional păstrăv danez. Ca particularităţi genetice ale păstrăvului danez, amintim: rezistenţă ridicată la boli, creşteri rapide în greutate, un interval de temperatură optimă de hrănire mai larg (9-19°C) etc.

Hrana

   Hrana care se foloseşte în creşterea păstrăvilor poate fi de următoarele tipuri:

• Hrană umedă;
• Hrană granulată (uscată);
• Hrană mixtă.

 În Păstrăvăria Ianca se foloseşte în exclusivitate hrana granulată, preferându-se cea din import.

Creşterea puietului de păstrăv

O grijă deosebită se acordă menţinerii debitului normal de apă (pentru ca icrele să nu ducă lipsa de oxigen dizolvat ), controlului permanent al temperaturii, asigurării mediului optim pentru incubaţia icrelor (semiîntuneric), precum şi scoaterii zilnice a icrelor moarte, curăţirii filtrelor ori de câte ori este nevoie etc. Perioada de incubaţie este de cca 330-380 grade zile pentru icrele de păstrăv curcubeu. Urmează ecloziunea din icre a puieţilor, o săptămână. Pe măsură ce puieţii au fost eclozaţi din icre, ei se îngrămădesc la intrarea apei în incubatoare, adică acolo unde apa conţine mai mult oxigen dizolvat. Așadar, se mărește debitul de apă pentru a evita rănirea puieţilor. În această fază puieţii eclozaţi au nevoie de lumină, iar capacele de pe incubatoare se vor ridica treptat, având grijă să nu fie expuşi direct razelor solare. Urmează îngrijirea puieţilor de păstrăv, ce se va face ţinând seama de două aspecte:

• Creşterea puieţilor în troci
• Creşterea puieţilor în bazinele de puieţi

Puieţii sunt ţinuţi în incubatoare 4-5 săptămâni, timp în care resorbţia pungii vitelinese produce în proporţie de 2/3, moment în care începe hrănirea lor. După această perioadă puieţii se trec în troci, începând hrănirea. În troci, puieții sunt de obicei în număr de cca 10.000-12.000 bucăți/troacă și se cresc acolo 2 luni. Se recomandă ca o zi pe săptămână să nu se administreze hrană, această recomandare fiind valabilă pentru toate stadiile de dezvoltare.

După această perioadă, puieții sunt trecuți în bazinele de creştere pentru puieți sortaţi pe trei categorii, în funcţie de talia lor. În acest stadiu de dezvoltare puieţii sunt crescuţi în număr mai mic pe metru pătrat de luciu de apă, densitatea medie recomandată la începutul perioadei de creştere în bazine fiind de maximum 1.000/m2. Stagiul în aceste bazine durează 5-6 luni, după care sunt sortaţi pe trei categorii de mărime şi trecuţi în bazine.

Anca LĂPUȘNEANU

Cerul splendid pictat ca o romanță în astă dimineață mă duce în orașul copilăriei poetului Ion Minulescu, Slatina. Situat pe malul estic al râului Olt, orașul a fost atestat în anul 1368 de domnitorul Țării Românești, Vlaicu Vodă, într-un document în care a scris că negustorii din Brașov nu vor mai plăti vamă dacă trec prin Slatina.

Ulița Băcanilor de altădată, unde sătenii și orășenii se întâlneau pentru a face negoț cu alimente, condimente sau alte lucruri de trebuință pentru casă sau uz personal, a dispărut total, mai este vie doar în arhivele rătăcite printre rafturile bibliotecilor. Azi poartă denumirea de strada Lipscani și mă înspăimântă ce văd sau mai degrabă ce nu mai văd. Geamuri crăpate deasupra balcoanelor din fier, cabluri atârnate ce spânzură burlanele, pereți colorați, verzi, roz, maro, dezbrăcați de ploi și umezeala timpului. Doar felinare noi și mașini de lux în dreptul lor, ce fac în ciudă zestrei demolate. Simt cum tencuielile așteaptă miracolul de a reînvia într-o bună zi, de a se bucura de forfota oamenilor de altădată.

Cu arma la braț, casca ridicată-nspre cer și privirea peste umărul stâng, Ecaterina Teodoroiu, simbolul femeii românce soldat, stă falnic pe un monument ce a fost creat în anul 1925 de sculptorul Dumitru Mățăoanu. La evenimentul dezvelirii monumentului a participat, pe lângă alte personalități ale vremii, Majestatea Sa, Regina Maria.

La Muzeul Județean Olt, inaugurat în anul 1952, am admirat impresionante colecții arheologice, de artă populară, precum și cultura materială și spirituală preistorică, prin expunerea uneltelor, statuetelor antropomorfe și zoomorfe. Cultura Chilia și Cultura Ipotești sunt cele mai importante descoperiri de lângă Slatina, ce au scos la iveală civilizații din vremea geto-dacilor și a romanilor. Documente ce istorisesc despre familiile Brâncoveanu, Buzești, arme, podoabe, monede, tezaure monetare sunt mărturiile faptului că Slatina era un important centru comercial.

Trec pragul cofetăriei „La atletul albanez”, cea mai veche firmă privată din România, înființată la începutul secolului al XX-lea de familia Memish. Azi Hasim Memish este patron și a primit titlul de cetățean de onoare al orașului Slatina în 2008. Nicolae Iorga, Amza Pelea au gustat delicatesele orientale vestite de aici. Stau la un pahar de bragă și o halviță aromată, privesc fotografiile alb-negru de pe pereți în care sunt adunate frânturi din povestea locului. Locul e simplu și îmi amintește de un colț din cofetăria de la Orizont din București, unde mama ne ducea să mâncăm prăjituri în copilărie.

Poduri de lemn umblătoare au fost făcute de-a lungul vremii peste râul Olt pentru a se face legătura dintre Muntenia și Oltenia. În anul 1846, Gheorghe Bibescu, domnitorul Țării Românești, a inaugurat un pod din lemn, însă din cauza inundațiilor nu a rezistat. Ca cinci cocoașe de cămile, așa-l zăresc în ziua asta însorită, cu cerul de un albastru infinit. Actualul pod din fier, primul de peste un râu, datează din anul 1891 și a fost făcut după un proiect similar cu cel al Podului de la Cernavodă, proiectat de Anghel Saligny. Întreaga lucrare a fost supravegheată de inginerul Nicolae Davidescu. 

Încă de când cobor valea, gardul din pietre aduse de râu cântă sfințenia din interiorul Mănăstirii Clocociov, loc ce poartă hramul Sfinților Mihail și Gavriil. Porțile larg deschise sunt ca o îmbrățișare adâncă de care aveam nevoie după o zi de umblat pe străzile Slatinei. Calc covorul persan în care predomină culoarea roșie, îmi ridic privirea către picturile lui Nicolae Pană ce au fost făcute în anul 1937. Zidită în anul 1645, Mănăsirea Clocociov este ctitorită de Dinicu Buicescu. Construită cu pridvor deschis, arcade, stâlpi circulari și groși, iar ușa și catapeteasma sculptate în lemn, totul este o inspirație spirituală în care ai vrea să pătrunzi negreșit. De la muzeul din curtea mănăstirii, cu icoane, argintării, sculpturi din lemn, artă veche românească, sigur vei cumpăra ceva pentru cei dragi, care te așteaptă acasă.

Trec pe lângă Grad Hotel Regal, una dintre bătrânele clădiri din Slatina, îmi las pălăria maro în mângâierea suavă a vântului. Ochii mi-s captați de acest pământ sărat, în care am lăsat emblema orașului, podul de peste râul Olt, cofetăria albanezului, rugăciunile de la Mănăstirea Clocociov. Sper doar ca în ziua când voi reveni aici străzile să învie prin râsetul oamenilor, stând de vorbă la un pahar de bragă.

Aurora Grigore

GALERIE FOTO

Corabia, județul Olt

O veche legendă spune că întemeierea acestui oraș este legată de existența drumului de transhumanță a oierilor ce veneau de la munte în timpul iernii, pentru adăpostirea turmelor în lunca Dunării. Într-o toamnă, oierii ar fi descoperit fragmente dintr-o corabie ce lovise resturile unui pilon al podului lui Constantin cel Mare, naufragiind apoi în grindurile locuite de niște ciobani. Aceștia ar fi adunat resturile din corabie pentru a le folosi la construirea unor adăposturi ce s-au înmulțit ulterior. Și așa a luat naștere așezarea ce poartă numele Corabia.

Biserica „Sfânta Treime“ a fost construită sub îndrumarea inginerului Anghel Saligny

O adevărată bijuterie arhitecturală, biserica „Sfânta Treime“ din Corabia, județul Olt, este apreciată ca fiind a doua dintre bisericile de mir din Oltenia, ca dimensiune, după „Madona Dudu“ din Craiova, și cea mai mare din județul Olt. Construcția impunătoare a fost ridicată, între anii 1895-1907, pe locul în care în urmă cu 100 de ani era o mlaștină, sub îndrumarea cunoscutului inginer Anghel Saligny. Monument istoric, biserica „Sfânta Treime“ are șase turle, toate octogonale: turla mare, Pantocrator, pe naos, trei turle secundare și un turn-clopotniță. Clopotnița se află în turnul din mijloc de la frontonul lăcașului, iar deasupra pronaosului este instalat un orologiu care nu mai funcționează de la evenimentele din decembrie 1989. De atunci, orologiul este blocat la ora 7:15. În vremea Primului Război Mondial, construcția a fost afectată destul de mult deoarece a fost văduvită de cele două mari clopote pe care le avusese, iar în 1918 autoritățile militare străine au ridicat și acoperișul de aramă al bisericii, fără cel de pe turle, ceea ce a dus la stricăciuni la nivelul zidăriei și al picturilor din interior. Biserica a fost afectată și de cutremurele din anii 1940 și 1977, dar de fiecare dată s-au executat lucrări de reparații și consolidare. În timpul reparațiilor după cutremurul din 1977 a fost introdusă și încălzirea centrală și s-a restaurat pictura. Catedrala atrage prin stilul arhitectonic impunător și prin pictura în stil renascentist executată de artiștii C. Pascali și N. Grimani din București. De asemenea, tâmplăria din stejar a fost sculptată de marele meșter ceh, Iosif Obdersalek, acesta realizând copii fidele ale sculpturilor de la Biserica Amzei din București. Tot meșterul ceh a realizat și stranele ale căror proiecte se păstrează în arhiva Parohiei.

Muzeul de Arheologie și Etnografie

Un alt obiectiv turistic ce merită vizitat este și Muzeul de Arheologie și Etnografie din Corabia. Muzeul a fost înființat în anul 1951 și are un profil mixt: istorie, etnografie, științele naturii. Clădirea este monument istoric și a fost construită în 1907. Muzeul are o expoziție structurată pe două sectoare: artă populară și istorie veche, colecțiile conținând piese arheologice, arme, unelte, ustensile casnice, podoabe, ceramică, numismatică, statuete din bronz și marmură, monumente funerare, piese de arhitectură, piese epigrafice de o calitate remarcabilă, tezaure bizantine. Acestora li se adaugă și piese de științe ale naturii, paleontologie, de floră și de faună prin zonă. Totodată, în muzeu se poate admira și o colecție selectivă de etnografie și artă populară, cuprinzând unelte și ustensile legate de agricultură, pescuit, creșterea animalelor, tradiții, piese de port popular.

Ofertă bogată și pentru pasionații de pescuit și vânătoare

Pe lângă lăcașurile de cult și descoperirile arheologice, în Corabia mai sunt și alte atracții deloc de neglijat. De pildă, cei pasionați de pescuit și vânătoare se pot bucura de fondurile cinegetice bogate ale Dunării. De altfel, aici sunt și asociații de vânătoare și pescuit ce se pot contacta de către cei interesați: Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Olt, Asociația Pescarilor Industriali Olt, Corabia, Asociația Grupul Local al Pescarilor Olteni, Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi, Olt, Corabia.

Plajă cu nisip fin

Cei care doresc să se relaxeze la plajă se pot bucura de plaja amenajată pe faleza Dunării din Corabia, o adevărată concurență pentru nisipurile de pe litoralul românesc. În urmă cu câțiva ani, doi antreprenori din Corabia au concesionat o zonă a Falezei Dunării de la primărie, unde au amenajat această plajă cu nisip, umbreluțe, șezlonguri. Antreprenorii au adus nisip cu camioanele, iar acum locuitorii și cei care vizitează Corabia se pot bucura de o zonă de agrement ce pune în valoare frumusețea naturală a zonei.

Portul Turistic, locul unde se pot andoca ambarcațiuni

Un alt obiectiv turistic interesant este Portul Turistic Corabia, realizat cu fonduri europene și finalizat la sfârșitul anului 2016. Potrivit unei hotărâri luate de Consiliul Local, posesorii de ambarcațiuni își pot andoca ambarcațiunile contra unei taxe percepute în funcție de categoria ambarcațiunii și de perioada pentru care aceasta staționează în port. Autoritățile speră că apariția Portului Turistic va genera și dezvoltarea activităților turistice în oraș. Proiectul „Port Turistic și de agrement în zona Cap Amonte Port Corabia“ a avut o valoare totală de 15.397.286,21 de lei, din care finanțarea nerambursabilă a fost de 7.268.930,04 lei, restul sumei fiind suportată de Consiliul Județean Olt.

Simona-Nicole DAVID

Motive să vizităm orașul Corabia din județul Olt sunt multe, mai ales că vorbim de o zonă binecuvântată cu de toate: peisaje, istorie, gastronomie locală, legende...

Fântâna secretă de la Cetatea Sucidava este unul dintre obiectivele turistice de vizitat, mai ales că vorbim de un monument unic de arhitectură în Europa. Construcție ce datează din secolul al VI-lea d.Hr., fântâna coboară în plan înclinat, pe sub zidul de sud al cetăţii, în subteran, 18 metri, pe un coridor lung de 26 de metri, la capătul căruia este o scobitură cu apă limpede şi bună de băut, după cum explică profesor Mirela Cojoc, muzeograf al serviciului cultural la Primăria Corabia. „Este singurul monument de arhitectură de acest tip din epoca romană. Fântâna (secretă – n.red.) a fost creată cu scopul de a permite aprovizionarea cu apă în timpul asediilor fără a fi necesar ca locuitorii să iasă din cetate. Este unicat în lumea romană, potrivit specialiştilor în arhitectură romană, fiind considerată un monument de arhitectură şi prin felul ei de construcţie, şi prin acoperişul în formă de piramidă, şi prin coridorul de acces, care, practic, ocoleşte partea de sud, sud-vest şi partea de vest a fântânii şi după aceea urcă în plan înclinat spre nord până în incinta cetăţii; planul acesta în formă de melc avea rolul de a uşura coborârea spre fântână“, a mai explicat profesorul Mirela Cojoc. Fântâna secretă se compune din puţul propriu-zis, care este căptuşit cu cărămidă, este în formă de turn, de aproximativ 1,30/1,30 metri şi coridorul de acces, lung de 26 de metri, ce coboară în pantă până la izvor.

Cum a fost construită fântâna

Acest monument unic în lumea romană a fost construit odată cu refacerea fortificaţiei, în secolul al VI-lea d.Hr., în timpul împăratului Iustinian. Potrivit profesorului Mirela Cojoc, în acea perioadă aprovizionarea cu apă a cetăţii era dificilă, în contextul atacurilor migratorilor şi al faptului că aşezarea civilă nu mai exista. Interesant este și acoperişul fântânii, în forma unei piramide, care nu este întâmplătoare, ci are rostul său. De pildă, se poate considera că această formă de piramidă are un rol benefic asupra aerului și apei. Totodată, printr-o nişă este captat surplusul de apă ce permite menţinerea unui nivel constant al apei. Astfel, când Dunărea se revărsa și se ridica nivelul apei nu exista pericol de inundații. Totul era bine gândit și pus la punct de specialiștii vremii care au clădit un monument trainic peste veacuri. Dovada trăiniciei este faptul că această fântână de la Sucidava s-a păstrat foarte bine de-a lungul timpului. De altfel, când a fost descoperită, în 1958, monumentul era în condiții bune și, după cercetări îndelungate, s-a observat că doar cărămida de pe boltă era desprinsă și căzută. În rest, totul era așa cum fusese construit. Monumentul a fost restaurat și se poate vizita încă de la sfârșitul anilor '60. Fântâna monumentală de la Sucidava s-a păstrat foarte bine în timp, astfel că în 1958, când a fost descoperită, după cercetări sistematice, doar cărămida de pe boltă era desprinsă şi căzută în coridor. Obiectivul a fost restaurat şi din 1968 poate fi vizitat. „Fântâna a vieţuit până după anul 600, când această parte a Daciei romane a fost prădată de atacurile avarilor şi slavilor care, în drumul lor, au trecut Dunărea şi s-au aşezat la sud de Dunăre“, a mai spus Mirela Cojoc.

Legenda spune că...

Dacă pe vremuri din izvor își potoleau setea localnicii, în zilele noastre acesta a devenit un loc foarte căutat de tinerele mirese. Fetele care se pregătesc de căsătorie vin aici pentru a lua apă din fântână, izvorul fiind considerat un izvor al iubirii. Potrivit unor legende locale, mireasa venea să ia apă de la izvor pentru purificare și pentru a avea o căsătorie reușită. „Foarte multe mirese vin să ia apă de la Sucidava. Înainte se plimba mireasa la apă, prin sat, până la o fântână mai îndepărtată. Acum, de câțiva zeci de ani, unele mirese care vor să respecte tradițiile merg la Sucidava, iar izvorul este considerat al iubirii, al viitoarelor căsătorii“, a mai spus profesorul Mirela Cojoc.

De asemenea, se mai spune că cei care beau apă din izvorul de la Sucidava rămân îndrăgostiți de aceste locuri binecuvântate de bunul Dumnezeu. Sperăm că v-am făcut curioși să vizitați Corabia, Cetatea Sucidava și să beți apă din izvor. Vom reveni cu alte obiective interesante de vizitat.

Casete

La Sucidava se făceau amfore

Potrivit profesorului Mirela Cojoc, la Cetatea Sucidava arheologii au descoperit diferite amfore ce se foloseau pentru transportul și depozitarea apei, vinului, peștelui. Aceste amfore se realizau chiar acolo, la Sucidava, dovadă fiind cuptoarele de ars vase din lut descoperite. Amforele de forma unui cilindru erau folosite pentru cărat apă şi vin şi în cele de capacitate mai mare, mai ample, se aducea şi se depozita peşte. „Avem foarte multe amfore descoperite şi restaurate, unele sunt în muzeul de sit, altele în depozitul muzeului. Au fost descoperite şi foarte multe fragmente de amfore ce nu au putut fi restaurate“, a mai amintit Mirela Cojoc.

Ce colecționari și-au îmbogățit colecțiile de antichități

„Dacă din secolul XVII, de când se ştie de cetate, până în secolul XX se perindaseră foarte mulţi oameni, istorici, precum Dimitrie Papazoglu, banul Mihalache Ghica, Papazov, Grigore Tocilescu, care săpau la vedere şi-şi îmbogăţiseră colecţiile cu antichităţi, din 1936 încep săpăturile arheologice sistematice, care dezvelesc şi cetatea. Aceste săpături, începând de la epoca contemporană, se realizau până la ultimul strat arheologic, adică până la epoca dacică sau chiar mai jos, până la epoca neolitică. Au fost şi nemţii, care, în al Doilea Război Mondial, aflând de cetatea Sucidava, au venit şi ei şi au săpat câteva secţiuni, dar neştiinţific, şi au mai luat din obiecte. În cadrul cercetărilor sistematice a fost găsită şi fântâna secretă“, a mai spus profesorul Mirela Cojoc.

Simona-Nicole DAVID

Am tot văzut crochete congelate din pește la magazine, dar știți cât de ușor se pot face și acasă? Ideale pentru cine în familie, dar și pentru mese festive cu musafiri pretențioși, crochetele din pește se fac ușor și sunt delicioase. În plus, acest aperitiv ușor de preparat îi poate convinge și pe cei care nu consumă pește de regulă. Crochetele pot fi făcute atât din pește proaspăt, cât și din conservă. Ce-i drept, sunt mai gustoase dacă se alege un pește proaspăt, din Dunăre.

Iată care sunt ingredientele:

• 300 grame file de pește (crap, somn, caras etc.) sau conservă scursă de zeamă;
• 150 de grame urdă de vaci;
• 100 de grame brânză proaspătă de vaci;
• 50 de grame parmezan ras;
• 100 de grame pesmet;
• 3 ouă;
• 2 linguri amestec pătrunjel, mărar, busuioc;
• sare, piper, enibahar;
• ulei de floarea-soarelui.

Cum se prepară crochetele de pește

Brânza se pune la scurs într-o sită, peștele se spală și se verifică de oase (dacă este din conservă, se scurge bine) și apoi se adaugă două ouă, ierburile aromatice, parmezanul ras, sarea, piperul și enibaharul. Toate acestea se amestecă până se obține o compoziție omogenă. Se lasă câteva minute să se odihnească și se adaugă pesmetul, puțin câte puțin. Se amestecă bine și apoi se modelează crochetele de aproximativ 5-6 centimetri. Se mai tăvălesc prin pesmet și apoi se pun într-o tavă unsă cu ulei sau unt și se introduc în cuptorul preîncălzit la 220 de grade, unde se lasă aproximativ 30 de minute. Crochetele se pot prelucra termic și prin prăjire, variantă aleasă de cei care preferă prăjelile sau nu sunt la o dietă ce interzice alimentele prăjite. În acest caz, pot fi date prin ou bătut și pesmet și puse în tigaie în uleiul încins, unde se lasă câteva minute. Dacă am ales să le prăjim în ulei, le putem scoate pe un prosop de hârtie înainte de a fi consumate.

Se pot servi cu felii de lămâie deasupra și cu garnituri din cartofi, orez, mix de legume. Indiferent de varianta aleasă, țineți minte că peștele adoră să înoate... Drept urmare, adăugați și un vin alb sau rosé. Va intensifica gustul peștelui și va aluneca mai ușor pe gât.

Să aveți poftă bună și să gătiți cu plăcere!

Simona-Nicole David

Chiar dacă ia mai mult timp de preparare, gustul peștelui marinat în sos de roșii este absolut minunat iar oasele, dacă le lăsăm, se macerează și aproape că nu le mai simțim.

Ingrediente:

1 kg de pește (crap, caras, plătică, somn, mreană, biban, șalău, scrumbie, știucă etc.) Dacă nu găsiți pește de Dunăre, este la fel de gustos și cu alt tip de pește, cum ar fi, de pildă, macrou, merluciu, chefal etc.

• 2 cepe medii;
• 2 morcovi;
• 2 ardei grași;
• 1 fir de praz;
• un pahar de suc roșii;
• 3 linguri de bulion/pastă concentrată de tomate;
• 1 linguriță pastă de ardei iute;
• 30 ml ulei de floarea-soarelui;
• 1 linguriță boabe de piper multicolor;
• 3-4 foi de dafin;
• 1 legătură de pătrunjel;
• 4-5 căței de usturoi;
• o lămâie.

Cum se prepară:

Peștele se spală bine, se curăță, se taie capetele și cozile, se spală din nou bine și se pune pe prosop de hârtie. Se sărează și se introduce într-o cratiță unsă cu ulei, încinsă, pentru a se prăji puțin. Se lasă 2-3 minute pe o parte și se întoarce pe partea cealaltă. După alte 2-3 minute se scoate și se pune pe o farfurie întinsă cu prosop de hârtie. Ceapa se curăță și se taie fideluță, apoi se pune în cratița din care am scos peștele cu o lingură de ulei; se adaugă și prazul tăiat rondele și se lasă cu puțină apă la înăbușit. Se adaugă morcovii tăiați rondele și se mai adaugă puțină apă. Se lasă la foc moale câteva minute, apoi se adaugă sucul de roșii, bulionul, boabele de piper, pasta de ardei iute, foile de dafin. Se lasă la fiert înăbușit cu capac deasupra până se înmoaie morcovii. Apoi se adaugă peștele și ardeiul tăiat cubulețe, se mai pune puțină apă deasupra și se introduce la cuptor în jur de 45 de minute, la foc potrivit.

Se scoate din cuptor, se adaugă usturoiul pisat, felii de lămâie, suc de lămâie și pătrunjel verde tocat mărunt. Se poate servi cald sau rece, în funcție de preferințe.

Poftă bună!

Simona-Nicole David

Din bătrâni se spune că în noaptea de Revelion este bine să consumăm pește pentru a trece mai ușor peste necazurile din anul ce vine. Astfel, dacă mâncăm pește, vom aluneca exact cum alunecă peștele prin apă printre problemele și încercările ce urmează. Indiferent dacă dăm sau nu crezare acestor credințe vechi, consumul de pește este sănătos și, după mesele copioase cu mâncare grea din timpul Crăciunului, este bine să alegem și preparate ușoare. Pentru un meniu cu pește pentru masa de Anul Nou vă propunem o rețetă simplă de crap la cuptor. Puteți alege și alt pește, în funcție de preferințe.

Ingrediente:

• 1 crap de Dunăre;
• 2-3 linguri de muștar iute;
• suc de lămâie (de la o lămâie);
• 1 lingură de ulei de floarea-soarelui;
• o linguriță piper multicolor;
• 2-3 foi de dafin;
• 3-4 căței de usturoi;
• câteva felii de lămâie;
• câteva frunze de busuioc;
• o legătură de pătrunjel verde;
• 1 pahar cu apă (250 ml);
• un praf de sare.

Cum se prepară:

Peștele se spală, se curăță de solzi, se scot intestinele, se spală bine din nou, se scurge de apă, se șterge cu un prosop de hârtie, se taie felii groase și se sărează. Se prepară un sos din muștar, sucul de lămâie, ulei, puțină sare și se pune peste feliile de pește. Se lasă câteva ore la frigider, acoperite cu o folie de plastic, iar apoi se pun în tavă. Se adaugă cățeii de usturoi tăiați, boabele de piper, foile de dafin, apa, frunzele de busuioc și se dă peștele la cuptorul preîncălzit în prealabil la 180 de grade Celsius.

Se lasă aproximativ o oră la cuptor, la foc mic, acoperit cu folie de aluminiu. Când este gata, se scoate și se adaugă feliile de lămâie și pătrunjelul tocat mărunt.

Peștele se poate consuma cu garnituri diferite, cum ar fi: cartofi natur, cartofi la cuptor, orez cu legume, orez simplu sau legume trase la tigaie.

Să aveți poftă, petrecere frumoasă și un an nou bun!

Simona-Nicole David

Delicioase și potrivite atât pentru prânz sau cină, chifteluțele din pește reprezintă și o alegere sănătoasă în meniul nostru. Peștele este sănătos și se recomandă tuturor vârstelor deoarece nutrienții din carnea de pește asigură echilibrul grăsimilor din corp și aportul normal de minerale. De asemenea, consumat regulat, peștele îmbunătățește capacitățile cognitive și cerebrale. Și, nu în ultimul rând, pescuitul este și o activitate plăcută, antistres. Iar la Corabia, în județul Olt, amatorii de pescuit au unde să practice acest sport relaxant.

Ingrediente:

Dar iată care sunt ingredientele necesare preparării unor chifteluțe delicioase:

• 1 kg de pește (crap, caras, știucă, novac etc.);
• 2-3 felii de pâine albă;
• 1 ou;
• 2 legături de ceapă verde (2 cepe);
• 1 căpățână de usturoi;
• 1 legătură de mărar;
• 1 legătură de pătrunjel;
• 1 morcov;
• Sare, piper;
• Făină albă de grâu;
• 1 lămâie.

Mod de preparare

Peștele ales se spală, se curăță de solzi și de oase, se dă prin mașina de tocat împreună cu ceapa, pâinea înmuiată în prealabil în apă, mărarul și pătrunjelul. În compoziție se adaugă morcovul ras, oul, sarea, piperul și se amestecă bine pentru omogenizare. Următorul pas este acela de a modela chifteluțele în forme rotunde, de mărimea unor nuci. Acestea se dau prin făină, se pun într-o tavă tapetată cu hârtie de copt și se introduc în cuptorul preîncălzit la 180 de grade Celsius. Se lasă circa 40 de minute la copt și apoi se scot și se așază pe un platou alături de felii de lămâie.

Chifteluțele de pește se pot consuma cu garnituri din legume sau orez, în funcție de preferințe, și au gust mai bun dacă li se alătură și un pahar cu vin alb. Am ales varianta de coacere, chiar dacă pot fi prelucrate termic și prin prăjire în baie de ulei, deoarece este mai sănătos. Firește, fiecare alege să le consume așa cum dorește.

Oricum ați alege să le preparați, noi vă dorim poftă bună și multă sănătate!

Simona-Nicole David

Corteva Agriscience angajează promotori în județele Olt, Dolj, Gorj, Mehedinți, Vâlcea, Argeș și Teleorman!

DESCRIEREA COMPANIEI:

Corteva Agriscience, cu un portofoliu complet, care conține atât semințe, cât și produse pentru protecția plantelor are ca obiectiv îmbogățirea vieților tuturor celor care produc și consumă, asigurând astfel progresul generațiilor viitoare. Punem la dispoziţia cultivatorilor din România cei mai productivi hibrizi de porumb, floarea soarelui, rapiţă şi soiuri de soia, cu o înaltă puritate genetică şi cele mai performante produse pentru protecția plantelor și acordăm asistenţă tehnică, precum şi alte servicii pentru realizarea de producţii şi profituri mari. Oferim prezența noastră globală, cunoștințele și resursele noastre, astfel încât fermierii să progreseze.

DESCRIERE JOB - PROMOTOR (contract prestari servicii)

RESPONSABILITĂȚI:

- Promovarea și vânzarea produselor din portofoliu (semințe și produse pentru protecția plantelor) către fermierii din zona de activitate alocată

- Menţinerea unui contact permanent cu fermierii din zona sa de activitate

- Identificarea potenţialilor clienţi

- Administrarea conturilor de clienţi din regiune

- Pregătirea şi controlul loturilor şi a încercărilor din zona de activitate

- Asigură asistenţă directorului de vânzări la diferite activităţi

CERINȚE:

- Studii superioare în agricultură

- Abilităţi de comunicare şi relaţii personale excelente concentrate pe client

- Cunoştinţe minime de calculator

- Posesie de vehicol auto și disponibilitate de desplasare

- Experiență în vânzări (semințe și produse pentru protecția plantelor)

OFERIM:

- Un mediu de lucru cu standarde profesionale foarte înalte

- Onorariu atractiv

- Instruire permanentă

Cei interesați sunt rugați să trimită CV-ul la adresele de email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. și Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

De la an la an tot mai mulţi sunt cei care se apucă să îşi facă o fermă, iar caprele constituie sursa principală de venit sau suplimentară. Sunt vremuri bune pentru creşterea caprelor, iar important este şi faptul că oamenii devin tot mai conştienţi de avantajele laptelui de capră şi ale produselor lactate pentru sănătate.

De exemplu, Alin Popa din Enoşeşti, judeţul Olt, în urmă cu 4 ani s-a hotărât împreună cu soţia să îşi achiziţioneze doar o singură capră pentru a avea lapte suficient pentru cei 2 copii. „Am studiat piaţa înainte de a lua o decizie întrucât nu voiam să cresc orice şi oricum. Astfel, am căzut de comun acord cu soţia să achiziţionăm un exemplar din rasa Alpină franceză, cu potenţial mare în ceea ce priveşte atât cantitatea de lapte, cât şi durata mare de lactaţie, aproximativ 10 luni într-un an. Zis şi făcut! Am găsit un crescător care deţinea această rasă, ulterior s-a dovedit a fi o foarte bună reproducătoare, fapt ce ne-a determinat să le oprim şi să mărim efectivul an de an, ajungând în prezent la un număr de 17 capete, ce urmează să fete anul viitor. Referitor la sistemul de furajare, vă pot spune că animalele noastre sunt ţinute doar pe stabulaţie, hrănite cu boabe de porumb şi lucernă, pe care le producem noi, pe cele aproximativ 4 hectare pe care le deţinem în prezent“, ne spune crescătorul oltean.

Pentru că cerere şi dorinţă de muncă este, pentru anul care vine Alin a construit o sală de muls cu rampă pentru capre, a achiziţionat chiar şi un aparat de muls. „Cu acesta putem mulge simultan câte 4 căpriţe, respectiv un număr de 40 buc./oră. Referitor la cantitatea de lapte per cap de animal, vă pot spune că variază între 3-5 litri/ zi, în funcţie de animal. Intenţionăm ca, începând de anul viitor, să selectăm efectivul, astfel încât să nu avem animale care să nu dea sub 3 litri de lapte/zi. Cu privire la preţul unui exemplar, vă pot spune că noi am achiziţionat o iadă de 3 luni cu 200 euro, iar o capră pe lactaţie variază între 300-500 euro, în funcţie de exemplar. În prezent sunt mulţumit, căpriţele mele îşi scot cheltuiala în ceea ce priveşte furajarea acestora, mai ales că cerinţa de produse este tot mai mare“, încheie acesta.

Un al crescător care şi-a îndreptat atenţia spre caprine este Darius Botaş din localitatea Brad, judeţul Hunedoara. Acesta a hotărât să îşi cumpere 20 de capre pentru a avea lapte şi brânză pentru gospodărie şi nu numai. „S-a dovedit a fi o decizie bună deoarece avem lapte, brânză şi carne foarte sănătoase. S-au împlinit deja 3 ani de când le am şi am reuşit să îmi îmbunătăţesc rasa prin metisare cu Boer, o rasă de carne, iar anul acesta am achiziţionat şi un ţap din rasa Anglo Nubliene. La ieşirea din iarnă, când caprele au iezi, le suplimentez alimentaţia cu porumb şi nutreţ de calitate pentru a avea lapte suficient pentru iezi. De Paşte vând iezii direct de acasă, vara prepar caş sărat sau nesărat, depinde de preferinţă, iar în perioada de toamnă fac telemea de capră mai sărată care se poate păstra peste iarnă. O astfel de investiţie costă destul de mult până îţi faci adăposturi şi garduri corespunzătoare, pentru a-ţi uşura munca. În acest sens pot spune că investiţia se amortizează cam în al doliea an“, mărturiseşte crescătorul.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cu ani în urmă, Marian Gulie candida fără șanse la scaunul de primar al comunei Izbiceni. S-a dovedit că dorința locuitorilor și voința lui rezonează, la fel și viziunile și ideile de dezvoltare. Acum primarul își amintește cu mândrie sloganul său electoral din anul 2008: „Dacă votați Marian Gulie, veți avea o comună la standarde europene“. Iar dorința domniei sale de atunci a rămas și azi.

Cât timp oamenii au încredere în demersurile sale, domnul Marian Gulie speră că va încheia mandatul gestionând o comună care se va ridica la standarde europene. Actualul primar la comunei Izbiceni a început deja o serie de proiecte ce încununează noul său mandat: unele au finanțare, altele au constructor pe teren, altele s-au finalizat, iar altele sunt în curs de derulare. Și activitatea domnului primar se învârte în jurul ideii că nu se poate vorbi de o comună europeană fără utilități la nivel european. Dorința domnului Gulie este ca la finalul celui de-al doilea mandat, Izbiceni să se înscrie pe harta marilor comune, asta dacă oamenii comunei își vor manifesta încrederea prin vot. „Izbiceni trebuie să arate așa pentru că această comună are oameni destoinici, care muncesc și care își doresc să trăiască la standarde europene.“

Roșia de Izbiceni

Roşia de Izbiceni este cunoscută pe toate pieţele din ţară şi îşi doreşte ca aceasta să devină un brand la nivel naţional. „Tot ce înseamnă tradițional pentru comuna Izbiceni vom păstra și vom dezvolta; în momentul acesta, la nivel național, este un moment prost pentru că tot ce înseamnă manifestări publice au fost stopate. Sperăm să trecem cu bine aceste momente critice ce se petrec la nivel mondial, nu numai în Izbiceni. Se așteaptă acea relaxare socială de care avem toți nevoie. Atunci, tot ce reprezintă eveniment, referitor la «roșia de Izbiceni», a devenit tradiție românească și locală pentru a se promova la nivel local și de ce nu, la nivel național și internațional comuna“, ne mărturisește primarul.

Munca, brățară de aur în Izbiceni

Fost profesor și director de școală, domnul Marian Gulie este un susținător al culturii în educație, dar este și adeptul școlilor de meserii: „Școala este instituția care are în interiorul său dascăli care trebuie să formeze noua generație; venind din această zonă am obligația să spun tuturor copiilor din școală și cetățenilor din comuna Izbiceni, dar ei știu asta, că munca este brățară de aur. Mai mult, cinstea, respectul, omenirea sunt doar virtuții ale muncii care sigur, încununate, formează acel cetățean respectat și stimat de toată lumea pentru că la Izbiceni oamenii chiar muncesc. Sunt bogați pentru că muncesc și își prețuiesc munca. Tot ce vedeți în această localitate este meritul muncii lor. Au știut să acceseze și fonduri europene, să își dezvolte locurile de muncă. Practic, aceste locuri de muncă, sunt acelea vizate de alții în străinătate. Ei sunt la ei acasă, la ei vin oameni să lucreze. Nu fac nimic altceva decât să își pună în valoare munca, dovedind celor din jurul lor că sunt serioși și că averea pe care o dețin o merită din plin.“

Se așteaptă investitorii străini

Companiile din cadrul Consiliul Investitorilor Străini reprezintă un segment important din investițiile străine directe în România și, implicit, pentru comuna Izbiceni, după cum ne informează primarul Marian Gulie: „Va trebui să atragem oameni care știu să aducă investitori străini. Noi, la ora aceasta, nu avem astfel de specialiști pentru că lipsesc utilitățile de bază: canalizarea – ea este în derulare și se va întâmpla până la finalul acestui an, gazul. Se știe că la momentul acesta cel mai ieftin este gazul și, ecologic, vom depune proiectul. Am încrederea că va fi finanțat pentru că este o necesitate a zonei, nu doar a comunei Izbiceni, iar energia electrică poate fi ușor rezolvată și dezvoltată. Când vine un străin va trebui să se axeze pe specificul localității pentru că, dacă vine pe zona industrială, n-o să găsească forță de muncă. La Izbiceni nu există șomaj, aici există nevoie de forță de muncă. O dezvoltare industrială poate să existe aici, doar pe zona legumicolă. Poate să vină un investitor străin să facă o fabrică de procesare a tomatelor, de compoturi, de tot ce înseamnă partea aceasta de legumicultură, astfel ca să găsească forța de muncă calificată, să poată să aibă și eficiență. Altfel, va găsi foarte greu forță de muncă.“

Culturile, în vreme de secetă

Perioada de secetă la nivel de localitate a existat, dar nu foarte accentuat, încât să devină o problemă. Răsuflând oarecum ușurat, primarul Marian Gulie a încheiat discuția noastră într-un ton optimist și plin de speranță referindu-se la viitorul comunei: „La cultura mare – și se pare acum și la porumb – există o producție rezonabilă. Este un an bun pentru grâu, dovadă că această cooperativă pe cultură mare înființată are și silozuri, și depozite de colectare a grâului, floarea-soarelui și a porumbului, spre toamnă. Atunci când plouă, fermierul se uită pe cer și are un gest reflex. Își freacă palmele și zice: «Dă, Doamne, mai multă ploaie, să avem bunăstare», că dacă ei au, fermierii, automat și ceilalți au terenuri arendate, prețul scade... Lucrurile sunt în regulă când își freacă palmele...“

Anca Lăpușneanu

Slatina a găzduit reuniunea de lucru zonală cu tema „Gunoiul de grajd – bunăstare pentru fermieri“, organizată de Ministerul Apelor și Pădurilor, în cadrul proiectului  „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți“ (CIPN).

Evenimentul a avut loc în sala de conferințe a Consiliului Județean Olt și a reunit reprezentanți ai primăriilor din zona rurală a județelor Olt și Dolj, alături de specialiști din cadrul APIA, Direcția pentru Agricultură Județeană, Sistemul de Gospodărire a Apelor și Administrațiile Bazinale Olt și Jiu, Direcția de Sănătate Publică, Agenția pentru Protecția Mediului,  ANSVSA, precum și membri ai asociațiilor de fermieri din cele două județe.

În cadrul lucrărilor reuniunii au fost prezentate beneficiile pe care sistemul public de colectare și gestionare a gunoiului de grajd le aduce atât fermierilor, cât și administrațiilor locale. Pas cu pas au fost discutate toate aspectele implicate de realizarea, operarea și asigurarea sustenabilității unei platforme comunale de colectare a gunoiului de grajd. De asemenea, a fost prezentat și sistemul de transmitere a informațiilor privind bunele practici agricole către fermieri, prin intermediul help-desk-ului înființat în cadrul proiectului. Help-desk-ul este parte a unui sistem tip rețea a fermierilor, ce organizează grupuri de discuții unde fermieri-model împărtășesc din experiența proprie. „Proiectul ”Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți” este parte a demersurilor Guvernului României de asigurare a implementării Directivei Nitrați, prin care se urmărește reducerea poluării cu nutrienți din surse agricole. Managementul gunoiului de grajd la nivel de comună este o preocupare principală a proiectului, având în vedere că, la ora actuală, în România sunt peste 3 milioane de ferme mici, de subzistență, care nu au capacitatea de a implementa individual măsurile necesare prevenirii poluării solului și a apei freatice. Proiectul CIPN este în a doua fază, cea de finanțare adițională. Proiectul inițial a demarat în 2008 și s-a încheiat în 2017 și a finanțat un număr de 86 de platforme de management de gunoi de grajd. Finanțarea adițională a proiectului a fost alocată pentru cinci ani, până în martie 2022. În această fază a proiectului vor fi finanțate peste 90 de comunități locale“, a declarat Ion Mețiu, Coordonator Instituțional, UMP “Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți”.

Reuniunea face parte dintr-o amplă serie de dezbateri organizate în cadrul campaniei naționale de conștientizare APA NOASTRĂ derulată sub sloganul “APĂR APA!“ în perioada 2019 – 2021 și are ca scop facilitarea schimbului de informații dintre autoritățile de la nivel național și local, specialiști, reprezentanți ai diferitelor instituții implicate în implementarea, monitorizarea și controlul aplicării Directivei Nitrați și fermieri ori membri ai comunităților locale.

Beatrice Alexandra MODIGA

Primul fermier campion din Oltenia este George Dobrescu, care a obținut 15.600 kg/ha cu hibridul P0937. Acesta își desfășoară activitatea în județul Dolj și coordonează în cadrul a două societăți aproximativ 6.000 ha. “În acest an noi am avut 1.432 ha cu porumb, a fost monocultură pentru că noi și irigăm. Am arat la o adâncime între 29-31 cm, în primăvară am aplicat îngrășăminte complexe 18.46.0 - 150 kg/ha, apoi am discuit și am semănat în prima decadă a lunii aprilie, atunci când am aplicat și 200 kg/ha de azot. Am erbicidat în preemergență, iar al doilea erbicid l-am aplicat în vegetație, atunci când plantele aveau 5 frunze. Cultura a primit și 2 tratamente, în faza de 8-10 frunze am fertilizat din nou cu azot – 200 kg/ha și am irigat în 6 tranșe.  În această campanie vom semăna în jur de 2.000 ha de porumb, iar pentru irigat vom alege același hibrid P0937”, a punctat George Dobrescu.

Radu Marian din județul Olt lucrează 113 ha, anul trecut a cultivat porumb pe 18 ha și a obținut cele mai bune rezultate cu hibridul P9241- 13.720 kg/ha. “Am avut 4 parcele cu porumb și am semănat după rapiță și grâu, așa că în toamnă am arat la 30-33 cm apoi am discuit și am aplicat îngrășăminte de tip NKP – 300 kg/ha. În primăvară am intrat iar cu discul și apoi am semănat. După răsărire am aplicat  250 kg/ha, însă am avut o răsărire neuniformă din cauza lipsei apei, 80% dintre boabe au răsărit imediat, iar diferența după ce am avut parte de prima ploaie. Cultura a mai primit 3 îngrășăminte foliare, am erbicidat de 2 ori și am avut o cultură perfect curată, am folosit produse foarte eficiente. Am recoltat în luna septembrie, iar în această primăvară nu știu exact ce suprafață voi semăna cu porumb, depinde de rapiță, dacă voi întoarce cultura. Nu voi mai face experiențe, voi alege doar hibrizi Pioneer”, a specificat fermierul campion.

În județul Olt își desfășoară activitatea și fermierul Marius Pârvu care a obținut 13.570 kg/ha cu hibridul P0023. “Lucrez 322 ha, iar anul trecut am avut porumb pe 130 ha, semănat fie după porumb sau grâu, așa că după recoltarea acestora mai întâi am fertilizat cu îngrășăminte complexe 18.46.0 – 100 kg, după care am arat. Pregătirea terenului a constat în efectuarea unei treceri cu combinatorul, apoi am fertilizat cu 120 kg/ha de îngrășăminte 20.20.0 pe parcelele unde plantă premergătoare a fost grâul, iar unde a fost porumb am aplicat 100 kg/ha, după care am mai trecut o dată cu combinatorul. A urmat semănatul în perioada 1-6 aprilie, atunci când am aplicat și 240 kg/ha nitrocalcar. După răsărire am mai fertilizat cu încă 160 kg/ha de nitrocalcar, în faza de 6 frunze am mai aplicat uree, în funcție de solă și de cum am considerat necesar, fie 80 sau 100 kg/ha. Am efectuat două treceri cu erbicid, în primă fază chiar am aplicat și 1 l/ha de Glifosat. Cultura a mai primit și două tratamente, primul în faza de 2-4 frunze, iar al doilea în 6-8 frunze. Recoltatul l-am început la finalul lunii septembrie, pot spune că am fost foarte mulțumit de rezultatele finale. În această campanie voi avea doar 50 ha cu porumb, pentru atât îmi permite rotația culturilor, și am ales hibrizi P9903 și P8567”, a punctat agricultorul.

Un alt fermier campion la porumb din județul Olt este domnul Ilie Popescu. Anul trecut porumb a semănat pe 350 ha, iar cu hibridul P0412 a obținut 13.500 kg/ha. “Am semănat porumb după soia și grâu, am pregătit terenul în mod clasic pentru semănat și am fertilizat cu uree – 200 kg/ha și cu nitrocalcar – 200 kg/ha. Cultura a primit un singur erbicid, nu am aplicat insecticide și nici tratamente. Am început recoltatul în prima parte a lunii septembrie, iar în această campanie intenționez să semănăm în fermă aproximativ 400 ha cu porumb și voi alege același hibrid – P0412”, a declarat Ilie Popescu.

Jean Anghel din județul Dolj a cultivat hibridul P0412 și a obținut 12.950 kg/ha. “Anul trecut am avut 300 ha cu porumb, din totalul de 600 ha pe care le lucrăm. A  fost monocultură, de aceea am arat la 30 cm în toamnă și am continuat lucrările de pregătire a terenului în primăvară și am semănat la finalul lunii martie, început de aprilie. La semănat am fertilizat cu îngrășământ complex NPK 27:13,5:0 – 300 kg/ha substanță brută. Am erbicidat o singură dată și asta a fost toată tehnologia pe care am aplicat-o. Am recoltat în perioada septembrie-octombrie. În acest an voi semăna porumb pe aproximativ 270 ha și voi alege P0412, cred că este cea mai bună alegere pentru zona noastră, în neirigat vorbim, este un hibrid stabil în productivitate”, a precizat fermierul campion.

Un alt fermier campion la porumb din această zonă a țării este Cătălin Nicu. El a cultivat hibrizii P9911, cu care a obținut 12.000 kg/ha și P9903, care i-a asigurat producția de 11.500 kg/ha.

Hibridul P9721 i-a asigurat 12.000 kg/ha și fermierului Viorel Mănucu, acesta lucrează 450 ha, iar porumb a semănat pe 80 ha. “Am avut și monocultură, dar am semănat și după grâu. În toamnă am arat la 30 cm, iar în primăvară am discuit și am efectuat o trecere cu combinatorul, apoi am semănat și tot atunci am aplicat îngrășământ complex NPK 27:13,5:0 – 320 kg/ha. Am erbicidat în două treceri și am aplicat un tratament cu zinc în faza de 10 frunze. Am recoltat în perioada 10-15 septembrie, iar în această primăvară voi semăna 165 ha cu porumb și am ales hibridul P0412 ”, a declarat agricultorul.

Corteva Agriscience™, Divizia de Agricultură a DowDuPont (NYSE: DWDP), urmează să devină companie independentă, listată la bursă, așa cum s-a anunțat anteriot, proces care va fi finalizat în luna iunie 2019. Diviza combină capacitățile DuPont Pioneer, DuPont Protecția Plantelor și Dow AgroSciences. Corteva Agriscience™ oferă fermierilor din lume cel mai complet portofoliu din industrie — incluzând unele dintre cele mai cunoscute mărci din agricultură: Pioneer®, Encirca®, nou lansatul Brevant™ Semințe, precum și alte produse premiate de protecția culturilor – și aduce constant noi produse în piață prin intermediul unei echipe de cercetare puternice în domeniul chimic și tehnologic.

Mihai Nicula lucrează astăzi la Scornicești peste 1.200 ha. Se numără printre fermierii care au avut drum lin prin agricultură. Încă de la terminarea facultății a pus piciorul în localitatea Poborul și aici a rămas, făcând an de an ceea ce face cel mai bine – cultivă cereale. Un agronom cu 40 de ani de activitate, care încă trăiește pentru această meserie cu pasiune și satisfacție. L-am întâlnit la fermă și i-am răpit câteva ceasuri pentru a-i afla povestea.

– Ce făceați înainte de a începe să lucrați pe cont propriu?

– Am lucrat mai întâi la CAP, ca inginer-șef, iar după Revoluție am constituit o asociație pe Legea nr. 36 de 1.100 și ceva de hectare. Pe baza cererilor, am realizat cu oamenii din localitate această formă asociativă. Scriptic, pentru că tarlalele existau de la CAP. Eu, lucrând cu ei și înainte și după Revoluție, i-am convins să nu fărâmițăm terenul pentru a-l lucra mai ușor, practic să avem productivitate. În felul acesta a luat ființă Asociația Spicul și am lucrat sub această formă asociativă până în 2012, când s-a trecut cu acordul oamenilor la dizolvarea voluntară a unității.

– Dacă tot mergea bine această unitate, de ce s-a dorit acest lucru?

– Pe vremea aceea ne doream să facem credite; noi eram o unitate de grup, iar băncile se cam fereau să acorde credite la unități de grup, așa că am hotărât să fac o firmă, să preiau terenul în arendă și să-l lucrez ca și până atunci.

– Oameniii au avut încredere și au mers alături de dumneavoastră și în această formulă...

– Da. Pentru că totul s-a făcut corect. Făcând o lichidare voluntară, toată averea asociației era a lor, s-au vândut activele și banii s-au dat oamenilor, în funcție de suprafața pe care o deținea fiecare.

– De atunci structura culturilor se menține an de an, este aceeași; se ține cont doar de rotația culturilor?

– În general, se menține. Cerealele (grâu, orz, porumb) se situează în general la 60% din suprafață, restul fiind reprezentat de plante tehnice (floarea-soarelui,  rapiță, mazăre).

– Cum credeți că veți încheia anul acesta agricol? Este un an bun din punct de vedere productiv?

– Culturile de toamnă se situează undeva peste media producțiilor care se realizează în zonă și aceasta datorită condițiilor atmosferice. Am avut totuși băltiri în zonă, iar din cauza solului podzolic în perioadele ploioase avem pierderi de producție. Se formează o peliculă de argilă, apa rămâne la suprafață și, desigur, plantele suferă.

– Pe ce suprafețe ați avut băltiri?

– Cam pe toate suprafețele situate pe platou. Anul acesta cele mai bune producții le avem pe suprafețele în pantă. Dar una peste alta, putem spune că sunt producții acceptabile la culturile de toamnă. La cele de primăvară producțiile sunt foarte bune, ploile au căzut oarecum la timp, nu am avut probleme cu grindina, cu vijeliile. Împotriva bolilor, dăunătorilor se fac tratamente la toate culturile. Altfel nu se poate.

– Pentru mulți dintre fermieri anul trecut a fost unul extraordinar, cum a fost pentru dumneavoastră?

– Și pentru noi a fost un an de vârf. Pot spune că anul trecut am obținut cea mai mare producție de grâu de când lucrez eu în agricultură.

– Deci ați înregistrat un record. Cât ați obținut?

– Da. Am avut o medie de 6.700 kg/ ha, dar am avut și parcele cu soiuri românești, respectiv Glosa, Miranda de peste 8.000 kg/ha. În general, culturile de toamnă au avut un vârf de producție anul trecut. Cele de primăvară au înregistrat producții normale, dar s-ar putea ca vârful productiv la aceste culturi să fie anul acesta, la cum se prezintă ele acum. E posibil să avem o surpriză.

– Spuneați că aveți soiuri românești. Este o strategie la nivelul fermei să mergeți pe soiuri românești sau cultivați și din cele străine?

– La culturile de păioase merg pe soiurile românești. Îmi plac, sunt stabile, indiferent de condițiile atmosferice și... sunt românești.

– Înseamnă că sunteți patriot, ceea ce este foarte bine. Cum stați cu valorificarea? Aveţi depozitare, sunteţi nevoit să vindeţi direct din câmp?

– Valorificarea nu este mulţumitoare, în sensul că preţurile s-au plafonat la un anumit nivel peste care nu se mai trece. Spre exemplu, anul acesta, cu toate că producţiile culturilor de toamnă sunt mai mici decât în 2017 şi preţurile sunt mai mici decât anul trecut, ceea ce este un paradox. Am nişte magazii, dar nu întotdeauna merită să depozitezi. Anul trecut am depozitat grâul şi l-am dat cam la acelaşi preţ cu care s-a vândut cel din câmp, o valoare neacoperitoare pentru cheltuielile de păstrare. De aceea cred că anul acesta nu mai stochez, îmi opresc sămânţă pentru că eu îmi produc singur şi sămânţa pentru păioase, grâul pentru arenda oamenilor şi cam atât pentru că nu merită să opresc mai mult. Nu întotdeauna efortul depus are acoperire în venituri financiare. Au fost ani în care am rămas cu subvenţia şi în astfel de cazuri este greu. Noi tot timpul trebuie să ne dotăm cu utilaje performante.

– Dacă tot aţi amintit de utilaje, cu ce lucraţi în acest moment?

– Avem 5 tractoare New Holland de la 140 la 311 cp, am 3 combine tot de la New Holland, dintre care una este pe şenile, o autopropulsată pentru tratamente, maşină de împrăştiat seminţe, semănători, toată gama de utilaje de care avem nevoie.

– Mecanizatori aveţi? Cum stați cu forța de muncă?

– Este deficitară, ca peste tot. Noroc că nu avem nevoie de prea mulți oameni. În acest moment avem 6 angajați, unul care coordonează partea mecanică și cinci oameni care lucrează efectiv pe utilaje.

– Am o curiozitate. Dacă, spre exemplu, aveți un an prost, cu producții slabe, cum reveniți anul următor, mai aveți vreo activitate care să vă susțină partea aceasta de agricultură?

– Nu am altă activitate. Mai este subvenția și în cazuri limită apelăm la credite bancare, dar asta nu înseamnă că poți merge pe pierdere an de an.

– Ați mizat totul pe o singură carte. La 1.200 ha aveți atâtea cereale, nu v-ați gândit să investiți în zootehnie?

– Păi avem niște animale...

– Ah, totuși mai aveți o activitate...

– Da, avem cam 300 capete de oi și capre cu care valorificăm văile. Noi avem terenurile între văi și aceste suprafețe nu se pot lucra decât sporadic. Oile le-am preluat de la fostul CAP, cele care nu au fost cumpărate de oamenii din asociația despre care v-am vorbit.

– Este o afacere creșterea acestor animale?

– Venituri prea mari nu sunt, în sensul că lâna nu are nicio valoare, obținem ceva bani de la miei primăvara și din lapte în perioada de vară. Avem ciobani angajați care fac brânză și o dăm anumitor firme, iar mieii la un abator din zonă. Cu furajarea nu sunt probleme pentru că valorificăm subprodusele rămase din culturile vegetale, resturile de la condiționarea seminței, vrejii de mazăre, mai avem ceva lucernă.

– Sunteți modest... Cum vedeți agricultura în viitorul apropiat? Ce perspec­tivă avem noi, consumatorii, legat de ceea ce se produce la noi în țară?

– Agricultura este pe un drum bun. În momentul de față cei care lucrează în agricultură s-au apucat serios de tehnologie. Toată lumea luptă pentru producții, iar cei care merg pe acest obiectiv fac agricultură performantă. Pe piață sunt produse foarte bune, semințe cu genetică extraordinară, insectofungicide bune, dar trebuie să faci tehnologie.

– Ați avea un mesaj pentru oficialități, pentru cei din Ministerul Agriculturii care sunt puși să ia decizii în ceea ce vă privește pe dumneavoastră, ca agricultori?

– O protecție mai bună în ceea ce privește intemperiile. Sunt perioade cu vârfuri de temperatură, de precipitații, de vânt, de ger. Până acum câțiva ani exista o lege cu ajutorul căreia MADR intervenea în anumite situații de calamitate cu sume de bani, nu total acoperitoare, dar care ajutau fermele. Această lege nu mai există și nu s-a pus nimic în loc. Se tot vorbește de Fondul de Garantare, dar nu se întâmplă nimic, batem pasul pe loc. Apoi, să se mențină subvenția pe suprafață, persoanele care merg și discută la Bruxelles să țină cont de treaba asta, pentru că altfel se va termina cu fermele mari de la noi din țară. Pentru fermele mari plafonarea va fi o mare greșeală pentru că acestea vor avea de suferit. Să ne gândim ce vrem: să distrugem partea comercială a agriculturii?

Patricia Alexandra POP

Mergând de la Slatina spre Craiova, undeva, în dreptul orașului Balș, se face un drum la dreapta, pe Valea Oltețului, înspre comuna Oboga. Mai departe, în satul Călui, se desprinde, spre stânga, strada Frații Buzești; acolo, la vreo trei kilometri, se află, printre dealuri, mai ferită de zgomot și mai in inima naturii, Mănăstirea Căluiu.

Când Mihai Viteazul (1593-1601) s-a aflat prin părțile locului, spune legenda, a tras într-un loc umbrit, să-și tragă sufletul obosit de-atâtea drumuri, lupte și trădări. Tocmai ce descăleca din șaua sa, că murgul pe care-l călărea a dat cu copita în pământ și pe loc a țâșnit de-acolo un izvor numit, mai târziu, Căluiețul. Pentru această minune, voievodul a hotărât să ridice aici o mănăstire. Mănăstirea Căluiu de astăzi. Călui, Căluieț, Căluiu – de la cal. Alții spun că numele vine de la „kalos“ – „frumos“ în românește, cu care călugării greci, primii viețuitori ai obștei monahale, se minunau de loc și zidire.

Scurt istoric al ctitoriei neamului Buzeștilor

În realitate, dincolo de legende, mănăstirea a fost întemeiată începând cu 1515, în vremea lui Neagoe Basarab (1512-1521), de către strămoșii Buzeștilor, frații Vlad Banul, Dumitru Pârcălabul și Balica Spătarul. Lucrările sunt lăsate în pustiire de vremurile ce-aveau să vină: dominația rea și apăsătoare a Imperiului Otoman, lupta pentru supremație dintre boieri, lungile pribegii prin Transilvania. Peste șapte decenii, nepoții lui Vlad Banul, frații și bravii ostași ai lui Mihai Viteazul, Radu, Preda și Stroe Buzescu, reiau construcția mănăstirii, pe care o finalizează la 8 iulie 1588. Meșterii au fost aduși din Transilvania, motiv pentru care în mai multe izvoare scrise biserica trece drept „operă nemțească“. În pisania din naos scrie că tot atunci au fost realizate zidurile de apărare, chiliile călugărilor, „șapte pe dreapta intrării, spre apus, șapte pe latura de răsărit“, trapeza, o jimblărie, două cuptoare de pâine, casele pentru musafiri și clopotnița. Biserica este micuță, de 15 m lungime și 6 m lățime, cu ziduri groase, de un metru, și turlă înaltă, prevăzută cu 12 ferestre. Mănăstirea devine necropolă a Buzeștilor, aici fiind înmormântați, printre alții, Preda Buzescu – mare ban al Craiovei, Stanca – Jupânița, soția lui Preda și Radu Buzescu – mare clucer.

Pictura a fost realizată de o echipă de meșteri locali, condusă de Mihnea Zugravul, pe care voievodul Mihai Viteazul l-a trimis să aducă tocmai din Italia  culorile. În 1864 interiorul a fost repictat pe Barbu Coșoveanu Zugravul. În frescele interioare sunt reprezentați Buzeștii, frații Petru Cercel (1583-1585) și Mihai Viteazul (1593-1601), doamna Stanca, a doua soție a lui Mihai Viteazul, cu fiul ei Pătrașcu Voievod, Florica, fiica lui Mihai Viteazul, căsătorită cu un nepot al Buzeștilor, Preda Postelnicul din Greci, și jupânițele Stanca, soția lui Radu Buzescu, Cătălina, soția lui Preda Buzescu, și Sima, soția lui Stroe Buzescu. Mănăstirea Căluiu a fost, în lungi răstimpuri, și vatră de cultură, aici scriindu-se nenumărate pisanii, cărți de slujbă și condici cu transcrieri ale proprietăților mănăstirii (zapisele de vânzare a unor sate și moșii pe care frații Buzescu le cumpărau pentru înzestrarea ctitoriei). La un moment dat, în 1791, aici funcționa chiar o școală. Așezământul a fost servit rând pe rând de călugări greci, români, apoi de măicuțe, iar din 1986 au revenit și sunt și astăzi călugării, cei care, sub starețul Corneliu Miroslav, încep o migăloasă muncă de restaurare a bisericii vechi, declarată monument istoric, și de reconstrucție a unui nou lăcaș mult mai încăpător, dat fiind numărul din ce în ce mai mare al pelerinilor și credincioșilor.

Maria Bogdan

Când am ajuns prima oară la Mănăstirea Clocociov am asemănat-o cu Voronețul Bucovinei și cu Agapia Neamțului. Asemănarea nu ține de arhitectura celor trei sfinte lăcașe ori de picturi, ci este impresia generală pe care am dobândit-o după vizitarea întregului ansamblu mănăstiresc. 

Situată la marginea orașului Slatina, județul Olt, Mănăstirea Clocociov are o istorie aparte deoarece nu este cunoscut numele ctitorului, însă atestarea documentară există încă din vremea lui Neagoe Basarab. Un rol important în trecutul mănăstirii îl ocupă și Mihai Viteazul, care a reclădit biserica și i-a atribuit alte proprietăți. Însă cea mai importantă contribuție este cea a lui Matei Basarab, atunci când toate realizările materiale îi sunt atribuite lui Diicu Buicescu, rudă a domnitorului.

Perioada grea și tumultoasă din timpul Primului Război Mondial, dar și anii de după au determinat ruinarea mănăstirii. În anul 1935 au loc mai multe lucrări, iar biserica a fost redeschisă. Un alt moment important în istoria ansamblului mănăstiresc este venirea părintelui Visarion Coman, împreună cu patru călugăriţe de la Mănăstirea Suceviţa, în anul 1977. De atunci, sfântul lăcaș a beneficiat de lucrări ample, în anul 1982 a devenit mănăstire de maici, iar astăzi este un adevărat colț de Rai.

Biserica veche este împrejmuită cu un gard asemenea zidurilor cetăților medievale, iar intrarea se face pe sub clopotniță. În mijlocul curții se află vechea mănăstire, un adevărat monument istoric, construit în plan triconc, atent îngrijit și în care încă se mai oficiază slujbe. Intrarea în mănăstire se face pe sub o boltă de piatră, deasupra ei păstrându-se pictura inițială, însă doar parțial. Majoritatea picturilor sunt restaurate de-a lungul timpului, iar pe peretele de apus al bisericii sunt pictați Mihai Viteazul şi soţia sa, Doamna Stanca.

Sfânta mănăstire are hramul bisericii Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, este declarată monument istoric, iar obștea este formată din 40 de maici, stareță fiind Stavrofora Iulia Băgăceanu, iar slujitor, părintele Nicolae Bălășoiu.

În prezent, curtea ansamblului mănăstiresc este mult mai mare, are mai multe construcții noi, printre care un paraclis cu hramul Nașterii Maicii Domnului unde se oficiază majoritatea slujbelor, dar și  chiliile maicilor.

Ce mi-a plăcut în mod deosebit? Curățenia, liniștea, priceperea și amabilitatea maicilor. Curtea era bine îngrijită, împânzită cu flori, pe straturi lângă biserici sau în ghivece așezate lângă chilii și pe terase. Pe lângă acestea, un loc deosebit îl au cactușii. Un alt lucru care mi-a plăcut a fost faptul că nu am simțit că am intrat într-o curte în care nu pot zăbovi prea mult. Părintele strângea frunzele căzute sub pomi, maicile trebăluiau, fiecare cu sarcinile pe care le avea de îndeplinit, dar au avut grijă să deschidă biserica veche pentru a o putea admira, mi-au oferit detalii despre istoricul mănăstirii și chiar au avut întrebări pentru mine. A fost deci o experiență nouă, care mi-a încărcat sufletul cu bucurie și liniște, o experiență pe care sigur o voi repeta de multe ori de acum înainte.

Larissa SOFRON

79,39% din suprafața totală a județului Olt (549.828 ha) o reprezintă, potrivit datelor din 2014 publicate de Institutul Național de Statistică, terenul agricol, respectiv, 436.515 ha, cu următoarele categorii de folosință: arabil: 390.336 ha, pășuni – 33.038 ha, fânețe – 556 ha, vii – 7.465 ha, livezi – 5.120 ha. Agricultura este dominată de cereale și plante tehnice, dar locuitorii se mândresc cu importantele centre viticole (Cîrlogani, Dobroteasa, Morunglav, Vitomirești, Strejești, Mărunței), pomicole (Topana, Strejești, Spineni, Pleșoiu, Leleasca, Cungrea, Făgețelu) sau legumicole (localitățile din Lunca Dunării, Olt și Olteț).

Tot INSEE, care reține datele raportate fie de Direcția Județeană Agricolă, fie de alte instituții, spune că, în 2016, județul Olt deținea o suprafață totală amenajată pentru irigații de 193.094 ha, din care 184.090 ha suprafață agricolă amenajată și 173.238 ha irigații amenajate pe terenurile arabile. În analiza pe baza căreia a elaborat Strategia pentru renovarea infrastructurii principale, Ministerul Agriculturii spune că în Olt sunt 182.225 ha amenajate, iar viabile mai sunt doar 148.162 ha, adică 81,30 % din totalul amenajărilor. Acestea sunt: Terasa Corabia – 35.795 ha total amenajări / 30.142 ha viabile; Terasa Caracal – 75.739 ha total amenajări / 47.329 ha viabile; Drăgănești – 6.233 ha amenajări viabile în totalitate; Bucșani / Cioroiu – 27.717 ha amenajări viabile în totalitate; Potelu / Corabia – 10.928 ha amenajări viabile în totalitate; Stoenești / Vișina – 25.813 ha amenajări viabile în totalitate. În 2016, potrivit Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare (ANIF), s-au încheiat contracte multianuale și sezoniere pentru 11.926 ha și au fost irigate efectiv 10.626 ha. Cu alte cuvinte, doar culturile de pe 7,17% terenuri amenajate cu sisteme viabile de irigații au primit apă. Ar mai fi de reținut că au fost înființate 24 de organizații ale utilizatorilor de apă pentru irigații, iar 9 dintre acestea au accesat Măsura 125 pentru reabilitarea infrastructurii de irigații din ferme.

6 amenajări propuse pentru reabilitare

Mai multe OUAI-uri care au accesat fonduri europene nu au putut iriga din cauză că statul nu a reabilitat infrastructura pe care o gestionează prin ANIF. Acest lucru ar putea fi rezolvat dacă Programul național de reabilitare a infrastructurii principale pentru irigații va fi aplicat la timp de către MADR. Mă rog, respectând oarecum etapele de intervenție. Iar în județul Olt sunt programate intervenții în toate cele trei etape.

Etapa I-a: Bucșani-Cioroiu (cuprinde suprafețe și din Vâlcea), 34.382 ha (6 OUAI din Olt înființate și toate au accesat proiecte europene), reabilitare 3 stații de pompare de bază, 1 stație de repompare, 27.245 ml canale de aducțiune și 28 de construcții hidrotehnice; Terasa Caracal, 75.739 ha (4 OUAI înființate, 1 proiect implementat), reabilitare 1 stație de pompare de bază, 6 stații de repompare, 88.000 ml canale de aducțiune, 19.466 ml canale de distribuție, 140 de construcții hidrotehnice; Potelu – Corabia, 10.928 ha (3 OUAI înființate, 2 proiecte aplicate), reabilitare 2 stații de repompare și 32 de construcții hidrotehnice.

Etapa a II-a: Terasa Corabia, 35.795 ha (9 OUAI înființate), reabilitare 1 stație de pompare de bază, 4 stații de repompare, 11.623 ml canale de aducțiune și de priză, 76.070 ml canale de distribuție, 80 de construcții hidrotehnice; Stoenești – Vișina, 25.813 ha (2 OUAI înființate), reabilitare 1 stație de pompare de bază, 1 stație de repompare, 55.491 ml canal magistral, 7.500 ml canale de distribuție, 76 de lucrări hidrotehnice.

Etapa a III-a: Drăgănești, 6.233 ha, reabilitare 1 stație de pompare, 20.242 ml canale de aducțiune, 3 construcții hidrotehnice.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2017 – pag. 8

Ca să schimbi lumea este suficient uneori doar să ieși din rând. Asta și-a spus acum cinci ani și Puținelu Dobre, un fost profesor de istorie din comuna Izbiceni, județul Olt, care are pe deasupra și o jumătate de secol de experiență ca legumicultor. Un „recidivist“ al inventicii, cum se autocaracterizează, pentru că de-a lungul vieții a făcut tot felul de descoperiri. Însă invenția care i-a adus recunoașterea este un îngrăşământ natural lichid, complex, concentrat. Interlocutorul nostru spune că prin folosirea lui agricultorii pot reduce cu aproximativ 40% cheltuielile cu fertilizarea solului. Iar eu aș completa că agricultura superchimizată de acum are nevoie de produse bio. Chiar și doar pentru a „respira“ din când în când.

Cinci ani de experimente, patru medalii de recunoaștere

După 50 de ani de agricultură în care a văzut că excesul de îngrășăminte chimice duce la distrugerea solului și la sărăcirea micilor agricultori care atunci când trag linie constată că nu le-a mai rămas nimic, dl Puținelu și-a propus să realizeze un fertilizator natural din gunoi de grajd. Ceva simplu de obţinut și să nu coste mult. Primele încercări au început în 2011 și, încurajat de rezultatele experimentului desfășurat „băbește“, și-a propus să facă acest lucru „după știință, după carte“. Așa că a început să cântărească și să folosească în anumite proporții gunoiul de grajd de la mai multe specii de animale. Prin fermentare a obținut, spune legumicultorul de la Izbiceni, un fel de „mraniță lichidă“ cu proprietăți extraordinare și care poate concura cu succes îngrășămintele chimice. Un fapt confirmat, completează interlocutorul nostru, de analizele de laborator care au arătat o concentrație bună a raportului azot-fosfor-potasiu și a celorlalte microelemente. Nu a trecut mult și faima fertilizatorului foliar bio obținut în gospodăria din Izbiceni s-a răspândit. A fost brevetat în 2012 și mai târziu premiat.

„În 2015 am obținut două medalii de argint, una la Salonul de Invenții de la Geneva și alta la Concursul de Inventică de la Bruxelles – Eureka 2015. Am primit și o diplomă de excelență și medalia de aur cu mențiune specială la Salonul Internațional de Inventică PRO INVENT din 2014 desfășurat la Cluj-Napoca. În același an am fost onorat cu diplomă și medalie de argint la cea de-a 16-a ediţie a Salonului de Invenții și Inovații Inventica. Este un succes pe care l-am căpătat prin faptul că le-am dat oamenilor un produs bun, cu rezultate deosebite și cheltuieli minime.“

O „mraniță lichidă“ pentru toate plantele

Despre procesul de obținere a acestui îngrășământ dl Dobre spune că este atât de discret încât vecinii nici nu cred că-l produce în gospodărie. Totul începe cu combinarea gunoiului de grajd colectat pe timpul iernii de la diferite specii de animale (5-7% balegă și urină de vacă și oaie, 7,5% găinaț de pasăre și 2,5% găinaț de porumbel și 75% apă). Gunoiul de grajd este pus apoi în saci de rafie sau material textil care să permită pătrunderea apei, este scufundat în apă și menținut așa 72 de ore la o temperatură între 15-30 grade Celsius. Apoi lichidul rezultat este extras, iar amestecul decantat este sterilizat cu un pistol cu flacără și folosit tot ca îngrăşământ natural, dar amestecat cu turbă. Folarex-ul, spune inventatorul său, are proprietățile unei „mranițe lichide“, cu mențiunea că acesta nu încurajează îmburuienarea terenului, ci dimpotrivă. Poate fi folosit pentru toate categoriile de plante, iar prescripția de administrare pentru plantele aflate în vegetație este de 200 ml la 15 litri de apă cu repetiție la aproximativ opt zile. Acest îngrășământ natural oferă plantelor aproape toate elementele de care au nevoie pentru a-și crea un sistem imunitar puternic.

Fără efecte adverse

Fiind un produs natural, ce poate înlocui în totalitate îngrășămintele chimice potrivit legumicultorului din Izbiceni, Folarex-ul nu are efecte adverse asupra pământului și a biodiversității. Dimpotrivă, menține un grad ridicat de fertilitate a solului și îi reglează ph-ul la un nivel corespunzător. Alte proprietăți sunt reducerea îmburuienării, faptul că poate fi aplicat înainte de a începe creșterea, dar și în timpul acestui proces, stimulează dezvoltarea organelor florale, nu fermentează și nu necesită condiții speciale de păstrare. Astăzi Puținelu Dobre s-a dedicat aproape exclusiv producerii acestui îngrășământ pentru că, spune el, există o cerere destul de mare. Mai mult decât atât, recent s-a întâlnit cu un german din Hamburg pentru a vorbi despre posibilitățile de promovare a folarex în landul de domiciliu. Totuși, inven­tatorul din Izbiceni mai are de bifat pe lista reușitelor omologarea produsului și apoi menținerea pe o piață în care firmele mari dețin monopolul. „Dacă nu ar fi și în acest domeniu o mafie, invenția mea ar fi îmbrățișată de tot mai mulți oameni.“

„Invenția“ legumicultorului din Izbicieni are mare căutare în rândul agricultorilor, de aceea și producția lui este pe măsură. În prezent realizează până la 60 tone anual, însă spune că ar putea produce peste 120 tone.

Printre proiectele de viitor ale dlui Puținelu se numără și obținerea unor fonduri nerambursabile de la Ministerul Mediului cu ajutorul cărora să achiziționeze panouri foltaice și solare pentru energie electrică și apă caldă. Astfel producerea îngrășământului său ar fi mult mai ușor de realizat.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, paginile 14-16