Acesta este paradisul. O întindere de apă, stuf și pământ. Rezervația Biosferei Delta Dunării este cea mai importantă zonă umedă a țării noastre și reprezintă căminul pentru zeci de specii de păsări, dar și animale și plante endemice. Natura a plăsmuit aici o nadă a apelor. Canale înguste, cu dantelărie de stuf te poartă spre lacuri întinse unde coloniile de păsări se odihnesc laolaltă, fără pismă. „Constelații“ de nuferi se întind peste ape și susțin în rețeaua lor de frunze cuiburile de păsări. Nimic nu este întâmplător în această nadă a apelor, totul este într-o perfectă simbioză. Și, cumva, omul și-a făcut loc în această poveste. Sate pescărești, mai mari sau mai mici, s-au dezvoltat în inima Deltei și au asimilat pentru sine ritmul pe care natura îl impune aici.

Ani de-a rândul au păstrat această cadență și lumea lor a rămas una arhaică, ruptă de fuiorul timpului care a cuprins în frenezia lui alte părți ale pământului. Abia curând am ajuns în Deltă, deși poveștile despre comunitățile rurale de aici și despre frumusețea lor m-au însoțit de multă vreme. Am pornit spre Maliuc, o comună din extremitatea estică a ostrovului, pe Brațul Sulina, la aproximativ 30 km de Orașul Tulcea, în miezul verii și al unei vipii care a mistuit multe dintre regiunile agricole ale țării. O secetă cumplită care s-a simțit profund și aici în Deltă. Dunărea a secat îngrijorător de mult și parte din canalele navigabile au fost imposibil de parcurs cu bărcile. Din portul Tulcea am continuat drumul de o oră și jumătate către Maliuc cu un vapor de dimensiuni rezonabile, de mică viteză,  încărcat ochi mai degrabă cu oameni de-ai locului porniți să își rezolve treburile zilnice, decât turiști. Din punct de vedere geografic, Maliuc se găsește în prima treime vestică a Deltei Dunării, fiind unul dintre punctele incluse în foarte multe din traseele turistice dedicate vizitării Rezervației Biosferei Delta Dunării, cum ar fi ghiolurile Fortuna, Sontea, Păpădia. Ce nu afli însă din descrierile de pe Internet atunci când te hotărăști să devii vizitator al acestei comune?

Faptul că Maliuc, un fel de paradis pierdut din Biosfera Deltei Dunării, cu cele cinci sate răsfirate pe Brațul Sulina cu acces între ele doar pe apă, Gorgova, Ilganii de Sus, Maliuc, Partizani și Vulturu, este o comună cu un nivel de dezvoltare foarte redus. Satul Maliuc, cel în care ne-am petrecut timpul, are cel mult 100 de locuitori, majoritatea bătrâni care nu s-au îndurat să renunțe la traiul lor de o viață așa că au rămas aici. Satul poate fi vizitat pe de-a întregul în două zile. Case modeste, majoritatea vopsite în alte culori decât acel albastru incredibil în care pâlpâia esența arhitecturii locului, pontoane încropite pe marginea canalelor, câteva animale odihnite la umbra unui șopron bătrân, gâște pornite pe gâlcevă și o lună care pare și mai misterioasă atunci când își acompaniază intrarea pe scena astrală cu urletul șacalilor. Un turist care nu este dispus să se bucure exclusiv de frumusețea naturii (care nu poate fi pusă la îndoială sub nicio formă), va fi probabil dezamăgit să constante că infrastructura în satul Maliuc este limitată la existența a doar câteva străzi astfaltate. În rest colbul se ridică sub „vâltori“ de vânt care se domolesc la adăpostul vegetației sau se sting în canalele cu apă. Iluminatul este asigurat doar pe „promenadă“ și doar pe câteva străzi principale.

În port sunt construite câteva blocuri, însă imaginea lor este departe de cea a unui cartier măcar modest. Ultima lor reabilitare a fost făcută probabil cu mulți ani în urmă. În centrul comunei se găsește primăria, școala, un dispensar și o biserică, iar întreaga economie a acestui mic univers rural gravitează în jurul turismului și a pescuitului. În satul Maliuc există patru sau cinci pensiuni care oferă, pe lângă cazare și mâncăruri specifice zonei, excursii pe canalele Dunării. Iarna se închid, iar natura rămâne singură, netulburată.

Acesta este paradisul, o întindere de ape, stuf, pământ și o mână de oameni care îndură vremurile așa cum le sunt date.

Laura ZMARANDA

GALERIE FOTO

În călătoria noastră rurală prin Delta Dunării, după ce am poposit la Chilia Veche și C.A. Rosetti, vă invităm de data aceasta să ne oprim în Pardina, Ciatalchioi și Maliuc, trei așezări situate între brațul Sulina și Chilia, cu excepția câtorva cătune, poziționate la sud de canalul Sulina, dar în proximitatea Dunării.

O „umbrelă“ sub care nu crește mai nimic!

Comuna Pardina este așezată pe malul drept al brațului Chilia, pe o lungime de 12 km. În trecut a aparținut de unitățile administrativ-teritoriale Plaur și Ceatalchioi, ulterior declarându-se așezare de sine stătătoare. Satul a fost întemeiat de moldoveni și ucraineni, iar denumirea are o povestioară aparte. Se spune că, în timpul ocupației otomane, un bei turc a venit la plimbare în Delta Dunării, iar soția sa și-ar fi uitat umbrela sub o salcie. Când a realizat că nu o mai are, ar fi strigat „partișa, partișa!“, adică „umbrela, umbrela“. Cum în ucraineană cuvântul se traduce prin „pardin“, cătunul a fost asimilat cu locul unde a poposit beiul de... „Pardin“! Comuna are în componență un singur sat, Pardina, cu o populație de 527 de locuitori (recensământ 2011). Suprafața agricolă este de 30.600 ha, agricultura și creșterea animalelor (50.000 de capete de ovine și caprine) fiind activitățile economice de bază. Pescuitul aproape că a dispărut pentru simplul motiv că tinerii nu îmbrățișează această meserie străveche, iar vechii pescari nu mai sunt... Există, de asemenea, firave încercări de dezvoltare a turismului, iar autoritățile spun că atenția le este concentrată pe conservarea zonei, parte a Rezervației Biosferei Deltei Dunării. Cât despre modernizare, am zice cam așa: greu la deal, cu boii mici! Comuna este, se subînțelege, lipsită de resurse bugetare. Există un proiect de modernizare a drumurilor locale, cu o finanțare europeană prin PNDR, dar acesta nu este pus în practică deocamdată, autoritățile solicitând o prelungire a scrisorii de garanție din partea Fondului de Garantare a Creditului Rural. Un altul ar viza amenajarea unui lac, cu tot cu locuri de agrement, proiectul POR 2014-2020 având la dispoziție suma de 14,72 mil. lei. În rest există o școală, un dispensar construit deunăzi vreme, dar care nu prea are constant medic. Despre standardul de viață al locuitorilor n-avem prea multe de spus atâta vreme cât sunt familii ce au solicitat de la primărie subvenție pentru plata energiei electrice!

Sub zodia „bifurcației“ ghinioanelor?

Situată tot la granița fluvială cu Ucraina, comuna Ceatalchioi, cu satele Ceatalchioi, Pătlăgeanca, Plauru și Sălceni, își datorează numele poziționării sale la o bifurcație a Dunării, „çatal“ din limba turcă însemnând chiar așa, „bifurcație“, mai exact, „satul de la bifurcație“. Localitatea datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, fiind fondată de câteva familii de români, ruși și bulgari, venite din stânga Dunării. În 1878, văduva Domnica Belci-Cânci a oferit fonduri pentru ctitorirea bisericii, iar în 1904 s-a construit localul școlii. Conform recensământului din 2011, populația comunei se ridica la 593 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior, din 2002, când se înregistraseră 752 de locuitori. Localitatea a fost urmărită de ghinion, având o perioadă de timp conturile blocate din cauza unui proiect Sapard. Ei bine, după ceva vreme de la finalizarea asfaltării unei căi rutiere pentru că nu s-au respectat restricțiile de tonaj, drumul s-a distrus în așa hal încât autoritățile au fost obligate să returneze banii europeni. Și cum nu i-a avut, Bucureștiul a pus sechestru pe bunuri și pe conturi, dar mai târziu, prin 2015, tot Bucureștiul a plătit datoria! Pe urmă, fiindcă așa e „scris“ la unii, să se țină scai ghinioanele, pentru o altă investiție, a unei stații de captare și tratare a apei brute, lucrare de vreo 10 mil. lei, a fost nevoie de cam 14 ani până când aceasta să-și afle și utilitatea! Ceva „aventuri“, cu drum pe la DNA, au fost și la căminul cultural... În ultima vreme, cel puțin de când s-a creat instrumentul special de accesare a fondurilor europene, vorbim de ATI Delta Dunării, au mai fost ori sunt în plan alte obiective: iluminatul public stradal, reabilitare energetică a clădirii școlii din Pătlăgeanca (1,6 mil. lei), realizarea unui centru comunitar sanitar (0,8 mil. lei), reabilitare Școala Gimnazială Ceatalchioi (1,7 mil. lei). În plan economic, singurele activități țin de agricultură (cultura mare și zootehnie) și din ce în ce mai puțin de pescuit; cât despre turism, faptul că localitatea este oarecum izolată, mai cu seamă pe timp de iarnă, acest sector este slab reprezentat în această parte a județului Tulcea.

Fostul mic orășel din inima Deltei

Localitatea Maliuc (cu satele Gorgova, Ilganii de Sus, Maliuc, Partizani și Vulturu) a avut șansa să fie poziționată chiar în zona din care pornește turismul în Delta Dunării, de pe brațul Sulina și lacurile Cireiuvăț, Tătaru, Alb, Martin, Fortuna, Gorgova, canalul Arhipenco etc. Dintre cele trei localități, de departe este cel mai bine situată, dacă putem spune așa ceva pentru o așezare din inima Deltei Dunării, unde standardul de viață al locuitorilor este unul limitat, dezvoltarea în sine fiind dublu îngrădită de condițiile naturale și de statutul de rezervație de importanță mondială. Numele localității este de origine ucraineană, „maluk“ însemnând „copil“ sau om de statură mică, de unde s-ar trage concluzia că aici a existat cândva un singur locuitor. De altfel, multe din denumiri sunt legate de existența vreunei persoane, așa cum ar fi, în Deltă, gârla Rusului, gârla Turcului, gârla lui Moș Colea, gârla lui Moș Ion. În fine, satul Vulturu se chema, cândva, Vai-de-Ei, probabil de la viața grea a primilor locuitori. Localitatea este una nouă și în presa vremii se vorbea despre „noul orășel din Inima deltei“. În anul 1953 aici a fost creată Stația Experimentală Stuf, prilej cu care au lucrat la Maliuc oameni de știință, ingineri în cele mai moderne laboratoare ale vremii. Proiectul a fost abandonat curând, dar de atunci datează și câteva clădiri etajate (blocuri) și, în orice caz, acel eveniment a stat la baza constituirii așezării. Astăzi, în Maliuc sunt parcele experimentale piscicole, pentru aplicarea unor metode în amenajările cu scop productiv. Planul de acum aproape 70 de ani era ca populația să crească până la 2.000 de locuitori; ei bine, acesta  nu a reușit, comuna având 856 de locuitori (recensământ 2011). Activitățile preponderente țin de piscicultură, comerț și turism (sunt în jur de 25 de pensiuni). Și autoritățile locale s-au mișcat mai bine în sensul în care există alimentare cu apă în Gorgova, Maliuc și Partizani și chiar canalizare în satul Maliuc. Pe urmă, în ultimii ani, este o listă acceptabilă de proiecte: modernizare drumuri (5,6 mil. lei), modernizare și dotare cămin cultural (1,7 mil. lei), dezvoltarea infrastructurii IT nivelul Școlii Gimnaziale Maliuc și a unităților arondate (0,16 mil. lei), investiții pentru dezvoltarea infrastructurii turistice (3,6 mil. lei), dotare echipamente – buldoexcavator (0,52 mil. lei), teren de sport multifuncțional (0,43 mil. lei) etc.

Maria BOGDAN