Lumea satului 750x100

update 22 Oct 2020

Primul sistem acvaponic la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Acvacultură și Ecologie Acvatică din Iași

Cercetătorii de la Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Acvacultură și Ecologie Acvatică din Iași (SCDAEA) a Universității Alexandru Ioan Cuza au realizat un minisistem acvaponic. Acesta este de tipul floating raft/rafturi plutitoare, fiind compus dintr-o plută (raft) realizată din tuburi de PVC și coșuri umplute cu bioballs-uri, care au rolul de susținere a rădăcinilor plantelor, dar și de dezvoltare a comunităților de bacterii nitrificatoare.

Ce presupune un sistem acvaponic?

sistem acvaponic

„Acest sistem a fost montat într-un bazin metalic în care sunt crescuți sturioni din specia Acipenser ruthenus (cega) pe perioada verii. Scopul este acela de a studia capacitatea de îmbunătățire a calității apei prin utilizarea unor combinații de specii de plante, medii de suport pentru rădăcinile plantelor și bacteriile care se formează pe aceste medii. De asemenea, se dorește creșterea gradului de conștientizare publică privind utilitatea sistemelor acvaponice, ca sisteme de producție de alimente în mediul urban concomitent cu prezervarea calității mediului acvatic. Sistemele acvaponice încorporează sistemele de acvacultură (creșterea peștilor) și sistemele hidroponice (cultivarea plantelor pe apă) într-un sistem unic. Principiul care stă la baza acvaponiei se bazează pe ciclul azotului, principala sursă de azot introdusă în sistem fiind furajele peștilor. Concret, apa din bazinul de creștere a peștilor ajunge într-un bazin de filtrare biologică în care bacteriile nitrificatoare (Nitrosomonas sp. și Nitrobacter sp.) transformă amoniacul rezultat din procesele metabolice ale peștilor și din furajele neconsumate în nitriți și apoi în nitrați, după care această apă bogată în nutrienți este condusă către plante și înapoi la pești. Plantele utilizează sursa de azot din apă pentru procesele fiziologice de creștere și dezvoltare. În același timp, prin preluarea compușilor de azot, dar și a altor compuși cum ar fi cei de fosfor din apă se produce epurarea acesteia și deci o îmbunătățire a calității ei, fapt care va determina o stare fiziologică mai bună a peștilor. În plus, sistemele hidroponice pot integra componenta de filtrare biologică, ceea ce va duce la o reducere a costurilor de operare“, a susținut dr. ing. Barbacariu Cristian-Alin, director SCDAEA.

Avantajele sistemului acvaponic

sistem acvaponic Iasi

Colectivul de la SCDAEA susține că avantajele unui sistem acvaponic sunt reprezentate de: reutilizarea apei de acvacultură ca sursă de nutrienți pentru plante, obținerea a două culturi de pești și plante, creșterea calității apei evacuate prin preluarea nutrienților de către plante, reducerea volumului de apă de primenire și scăderea costurilor de producție, creșterea biodiversității și a stabilității ecosistemului de producție.

Cu toate că sistemul acvaponic este ușor de construit și ieftin, cea mai mare provocare este legată de eficiența economică a acestuia. Până în prezent, eficiența economică a celor două sisteme de producție, de acvacultură și de hidroponie, este mai mare dacă sunt separate deoarece în cadrul unui sistem acvaponic trebuie făcute permanent ajustări în ceea ce privește nevoile de calitate a apei pentru pești și cele nutriționale pentru plante.

Realizarea unui sistem acvaponic la stațiune are o deosebită importanță atât din punct de vedere științific cât și ca material didactic, acesta fiind parte componentă a direcțiilor de cercetare de la SCDAEA. Stațiunea este localizată în Iași, pe Șoseaua Iași-Ciurea km 5, și are în componența sa o hală de 2.200 m2 ce cuprinde două sisteme de recirculare pentru creșterea peștilor și un sistem de creștere de tip flow-through, o stație de reproducere și o stație de realizat furaje micro FNC compusă din moară, extruder și granulator.

De asemenea, stațiunea are 8 bazine de pământ cu o suprafață totală de 5,9 ha. În biobaza stațiunii se găsesc reproducători din rase autohtone de crap (Podu Iloaiei, Frăsinet, Ineu). De asemenea, sunt crescute și conservate trei specii de sturioni: cega (Acipenser ruthenus), nisetru (Acipenser gueldenstaedtii) și morun (Huso huso). Stațiunea deține și un lot de crap japonez (Cyprinus carpio var. koi), acesta având o importanță ornamentală datorită coloritului deosebit. Stațiunea desfășoară atât activități de cercetare cât și o colaborare activă cu fermierii și cu cea mai importantă asociație de profil, ROMFISH, prin producerea de pui predezvoltați de crap, dar și servicii de consiliere științifică privind calitatea furajelor și a apei.

Beatrice Alexandra MODIGA, SCDAEA, Iași

Ziua Porumbului - Iași, ediție cu o producție de sub o tonă la hectar

Societatea Agro-Ilmar SRL din Târgu Frumos, sat Boureni, comuna Balş, judeţul Iaşi, a fost pentru a treia oară consecutiv gazda evenimentului anual Ziua Porumbului – Iaşi, cea mai mare întâlnire profesională din zona Moldovei dedicată geneticii şi tehnologiei de cultură a porumbului, care a avut loc în data de 17 septembrie 2020. Manifestarea a fost organizată în colaborare cu Asociaţia Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice (ACCPT) Iaşi, sub egida APPR. Partenerul principal al evenimentului a fost compania Syngenta.

Seceta este Covid-ul agriculturii

În deschiderea evenimentului a luat cuvântul Emil Bălteanu, preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice (ACCPT) din Iaşi. „Dorim ca această platformă a porumbului din judeţul Iaşi să se soldeze astăzi cu o tribună de la care ne aşteptăm să primim nişte răspunsuri referitoare la ce a fost bine, ce a fost mai puţin bine în acest an agricol şi să găsim nişte soluţii care să ne poată ajuta în anii următori, în situaţia în care ne vom mai confrunta cu asemenea fenomene extreme.“

Instituţia spre care s-au îndreptat privirile fermierilor puțini prezenți la eveniment anul acesta a  fost Ministerul Agriculturii, cu atât mai mult acum când trecem cu toții printr-o perioadă deosebit de grea. Astfel, din partea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a răspuns invitației Emil Dumitru, secretar de stat, care a punctat când se vor face plățile către fermierii afectați de secetă. „Nu am fost pregătiţi în 30 de ani să ne ferim de secetă. Ceea ce vă pot spune este că Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), va lucra neîncetat, până va finaliza suprafaţa determinată pentru despăgubiri. Vineri vor fi viraţi banii în conturile centrelor județene APIA şi de luni se vor face plăţile către fermieri. Asta este tot ce am putut face noi, practic seceta este Covid- ul agriculturii“, a punctat secretarul de stat la deschiderea evenimentului.

Ziua Porumbului Iasi

6,5 miliarde de euro pentru reabilitarea întregii infrastructuri principale de irigaţii

„Este o misiune foarte ingrată pentru mine să vă vorbesc despre neputinţa celor 30 de ani în care nu am putut să investim inteligent, să avem irigaţii, să avem perdele de protecţie, să răspundem la schimbările climatice. Bugetul a suferit o contractare din cauza neîncasărilor, şi să aloci 1,1 milliarde de lei nu e deloc ușor. Practic, am notificat la Bruxelles pe Programul Național de Recuperare şi Rezilienţă un proiect de 6,5 miliarde de euro pentru reabilitarea întregii infrastructuri principale de irigaţii, de desecare, drenaj, combaterea eroziunii solului şi investiţii noi, în sisteme locale de irigaţii. Cu această sumă, eu cred că vom rezolva în mare parte problemele pe care agricultura României le are pe ceea ce înseamnă riscuri climatice, dar nu este suficient“, a mai specificat secretarul de stat Emil Dumitru în cadrul evenimentului.

Sămânţa – cea mai importantă investiţie pe care fermierul o face

Companie care a susţinut realizarea acestui eveniment a fost Syngenta. Sergiu Staicu, reprezentantul companiei, specifică că vine cu soluţii tehnice pentru cultura porumbului în a diminua riscurile din agricultură. „Spuneam anul trecut, tot de aici, că una din constante este schimbarea, dar se pare că acest an ne-a demonstrat, încă o dată, că surprizele nu încetează să apară şi seceta principală la care am fost cu toţii expuşi anul acesta ne-a pus pe toţi la încercare. Compania Syngenta a fost alături de acest eveniment încă de la început, va continua să rămână aşa, suntem aproape de fermierii din România pentru că prin cercetare, prin observaţii, prin experimentele pe care le facem în aceşti ani dificili înţelegem cu toţii mai bine cum putem să contribuim la depăşirea acestor situaţii. Investim cu toţii în sămânţă, astfel în momentul în care o punem în pământ e practic cea mai importantă investiţie pe care fermierul o face.“

Asocierea este cuvântul-cheie anul acesta

Eugen Ulea, prorector în cadrul USAMV Iaşi, a luat parte la discuție și a precizat importanța asocierii, mai ales că unitatea este cea care dă rezultate. „Ne-am fi dorit ca anul acesta cuvântul-cheie să fie profitabilitate, dar aşa cum a decurs anul în curs, cu regret spun acest lucru, cuvântul este cel de supravieţuire economică. Este un an foarte greu, dar care cred că la un moment dat o să ne facă să luăm măsurile corecte în viitorul apropiat. În aceste condiţii, foarte dificile, unitatea este cea care dă rezultate şi în cazul nostru este vorba de asociere deoarece este singura care ne poate oferi rezultate economice valabile care să ne ajute mai ales în aceste momente dificile. Asocierea, cred eu, este cuvântul-cheie anul acesta.“

În Regiunea Moldovei, porumbul ocupă peste 70% din ponderea culturilor

Tiberiu Stan este unul dintre fermierii tineri ai judeţului, foarte implicat atât în mediul asociativ cât şi în activitatea din ferma sa. Acesta ne vorbește despre cele mai mari provocări de anul acesta legate de cultura porumbului în ferma sa și nu numai „Cea mai mare problemă a noastră în regiunea Moldovei, acum, este cultura porumbului, care ocupă peste 70% din ponderea culturilor noastre, iar producţia este foarte slabă. Unele zone o să scoată o medie de sub 2 t/ha, dar sunt foarte multe zone, în judeţele Iaşi, Vaslui, Galaţi și Bacău, unde nu se apropie producţia de 1 t/ha, excepţie făcând zonele care se apropie de munţi. E momentul să ne implicăm mai mult în activitatea de reprezentare a fermierilor. Putem aplica tehnologii de vârf și soluții inovatoare, dar e necesar să fim auziți atunci când apar probleme grave care ne afectează activitatea și a căror rezolvare nu mai depinde doar de noi“, a mai spus acesta.

Producție la porumb... de sub o tonă la hectar!

Evenimentul a avut loc pe platforma expozițională a fermei SC AGRO ILMAR SRL. Aici au participant 11 firme producătoare de porumb care activează pe zona Moldovei; fiecare firmă venind cu 5-6 hibrizi, cu diferite grupe FAO de maturitate, iar în total au fost în jur de 65 de hibrizi.

Gazda, ing. Gheorghe Cozma, ne vorbește despre situația dezastruoasă din teren. „Anul acesta nu ne-a adus prea mari bucurii din cauza secetei pedologice instalate în toamna anului trecut. Am avut ceva precipitații în primăvară, cultura de porumb a câștigat teren, dar în luna iulie, când a apărut paniculul, precipitațiile au lipsit, astfel porumbul nu a legat decât în procent foarte mic și aceasta a dăunat producțiilor din toamnă. Aici, pe platformă, am avut noroc că parcela a fost binecuvântată de câteva ploi, am avut un aport pluviometric aproape dublu în luna iunie față de parcelele vecine. De exemplu, dacă aici a avut loc o ploaie de 25-30 litri/mp, la 500 de metri lateral am avut 3-5 litri/mp. La aceasta s-a adăugat și faptul că grâul a fost  cultura premergătoare, parcela a fost arată imediat după recoltat, nivelată, și până în luna decembrie s-au acumulat în această arătură în jur de 110 litri de apă/mp. Unde s-a arat în decembrie, cantitatea aceasta de apă a lipsit ca aport pluviometric, iarna a fost destul de săracă în precipitații, am avut în jur de 60 litri, iar în primăvară în vegetație am avut pe o parcelă 210 litri de apă/mp, iar pe solele învecinate, mai puțin de jumătate. În câmp, astăzi, recoltez o parcelă de aprope 80 ha, iar producția este de sub o tonă la hectar.“

Beatrice Alexandra MODIGA

„Ziua lupinului“ la Ferma Ezăreni din cadrul USAMV Iaşi

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ (USAMV) din Iași a organizat Ziua lupinului, o întâlnire cu fermieri, studenți, cadre didactice și persoane interesate de cultura lupinului, în general, și a lupinului andin (L. mutabilis), în particular. Evenimentul a avut loc la mijlocul lunii iunie, în câmpul din imediata apropiere a Fermei Ezăreni.

„Platforma experimentală cuprinde testări cu L. mutabilis (3 linii) și L. albus (un soi), în regim de irigat/neirigat, în trei variante de desimi de semănat. De asemenea, este înființat un poligon de evaluare a biodiversității în funcție de specia cultivată ce cuprinde, pe lângă cele două specii de lupin, și bob, grâu de primăvară, linte și un nou soi de fasole de câmp. Prin acest proiect se încearcă să se găsească o alternativă cât mai viabilă la soia, în ideea de a putea furniza o cantitate mai mare de proteină produsă în cadrul Uniunii Europene. Precizăm faptul că activitățile au loc în cadrul proiectului cu acronimul LIBBIO, din programul Horizon 2020“, a specificat conf. univ. dr. Dănuț Simioniuc, de la disciplina de Ameliorarea plantelor din cadrul Facultății de Agricultură a USAMV Iași.

LIBBIO este un proiect european care are ca element central specia Lupinus mutabilis, tarwi sau lupinul andin ce are mai multe avantaje, dintre care amintim capacitatea de a fixa azotul atmosferic, de a solubiliza fosfații din sol, necesită cantități reduse de nutrienți, valorifică eficient solurile mai puțin fertile. Produce semințe ce conțin peste 20% uleiuri și peste 40% proteine, restul fiind carbohidrați, în mare parte oligozaharide, ce pot fi caracterizaţi ca „prebiotice“. Produce o cantitate mare de materie vegetală ce poate avea diferite utilizări. Pentru zona noastră se poate utiliza numai în cultura de primăvară și ar putea produce între 2 și 5 tone de semințe la hectar.

Proiectul de cercetare cu titlul: Lupinus mutabilis for Increased Biomass from marginal lands and value for BIOrefineries are o valoare de peste 4 milioane de euro, a  demarat în octombrie 2016 și se va încheia anul viitor.

Lupinul, planta care poate înlocui carnea şi laptele

lupinus

Lupinul se cultivă ca plantă pentru nutreţ şi pentru îngrăşământ verde. Din plantele tinere de lupin, prin uscare şi măcinare, se obţine o făină cu valoare nutritivă foarte ridicată.

Seminţele de lupin nu au colesterol, dar sunt bogate în proteine şi acizi graşi polinesaturați. Cercetătorii germani au căutat alternative sănătoase şi ieftine la carne, estimându-se că în aproximativ o jumătate de secol necesarul de carne pentru consum al populaţiei Globului va creşte, iar resursele sunt limitate.

Lupinul este o plantă intens cultivată în bazinul mediteranean, ca hrană pentru oameni şi animale sau ca flori ornamentale. Se cunosc peste 150 de tipuri, iar germanii consideră că lupinul corespunde tuturor cerinţelor pentru a fi folosit la scară largă de vegetarieni deoarece este bogat în proteine (40%) ce pot fi utilizate atât pentru producerea înlocuitorilor de lactate, cât şi a înlocuitorilor de carne.

Potrivit dr. ing. Peter Eisner, coordonatorul studiului, din proteinele provenite din lupin se vor putea produce brânză şi îngheţată, fără riscul intoleranţei la lactoză. Avantajele sunt că lupinul nu are un gust specific, nu conţine colesterol şi este bogat în acizi graşi polinesaturați. De asemenea, seminţele de lupin pot fi folosite pentru realizarea cârnaţilor şi a altor preparate din carne.

Pe Glob lupinul se cultivă pe circa 850 mii hectare. Mari suprafeţe se cultivă în Rusia, Polonia şi Italia. O suprafaţă importantă se cultivă şi în Republica Sud-Africană. În România lupinul se cultivă mai ales ca îngrăşământ verde pentru îmbunătăţirea nisipurilor din sudul Olteniei, nord-vestul Transilvaniei şi din alte regiuni ale ţării.

Beatrice Alexandra MODIGA

RomânIA Autentică: a IV-a ediţie de la Iaşi a Festivalului Iei a fost simbolică

Ieşenii au fost aşteptaţi, în perioada 22-28 iunie, cu ocazia sărbătorilor de Sânziene şi Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, la cea de-a IV-a ediţie a Festivalului Iei – RomânIA Autentică. Evenimentul, devenit tradiţional pentru comunitatea ieşeană, şi-a dorit promovarea pe plan naţional şi internaţional a valorilor autentice şi a frumuseţii tradiţiilor populare româneşti.

Primăria Municipiului Iaşi împreună cu partenerii instituţionali a organizat o serie de manifestări pentru a marca, totuşi, Ziua Universală a Iei, cu măsurile de protecţie care s-au impus. Astfel, în holul central al Palatului Roznovanu a fost organizată expoziţia „Autenticitate, valoare, mesaj – Angela Moldovan“, care cuprinde costume populare, obiecte personale, distincţii şi fotografii din colecţia artistei“, au declarat organizatorii evenimentului. „Deşi în acest an măsurile de protecţie sanitară generată de pandemia COVID-19 nu au permis organizarea unui spectacol de muzică şi dansuri populare, ieşenii şi turiştii au fost invitaţi să îmbrace ia românească pentru a-şi manifesta ataşamentul faţă de valorile tradiţionale“, au declarat organizatorii.

„Biletul de intrare“ a fost ia

„Primăria Municipiului Iaşi şi partenerii săi au făcut apel la ieşeni şi nu numai să vină îmbrăcaţi în ie la aceste evenimente. Reprezentanţii Primăriei Municipiului Iaşi au înmânat participanţilor îmbrăcaţi în ie şi câte un ecuson personalizat şi numerotat, astfel încât să existe o evidenţă a celor care au ales să îmbrace cămaşa tradiţională în această perioadă. Reamintim că, dacă la ediţia din 2017 municipalitatea a reuşit să împartă 10.720 de astfel de ecusoane, în 2018 cele 12.000 de ecusoane fuseseră deja distribuite până la ora 18.00, numărul total al participanţilor de atunci fiind de circa 30.000, iar în 2019 manifestările au atras peste 20.000 de persoane“, mai adaugă organizatorii evenimentului.

Pentru că în acest an adunările publice nu au fost posibile, conducerea Primăriei Municipiului Iaşi a recomandat tuturor participanţilor să respecte strict măsurile de siguranţă sanitară. „Numărul atât de mare al participanţilor la primele trei ediţii de la Iaşi ale Festivalului Iei – RomânIA Autentică a demonstrat că ieşenii, dar şi turiştii au asimilat şi au îndrăgit această sărbătoare românească. Mai importantă decât numărul participanţilor a fost însă atmosfera de autentică şi frumoasă sărbătoare românească pe care a îmbrăcat-o Iaşul în fiecare ediţie. Trăim vremuri complicate, când nu ne putem manifesta bucuria aşa cum suntem obişnuiţi, dar îi invit şi în acest an pe ieşeni şi pe vizitatorii oraşului nostru să sărbătorim împreună în număr cât mai mare RomânIA Autentică!“, a precizat Mihai Chirică, primarul municipiului Iaşi.

Beatrice Alexandra MODIGA

Palatul Ruginoasa sau patru secole de nenoroc

Palatul și domeniul domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa-Iași, transformat în muzeu în anul 1982, are toate motivele să fie mândria localnicilor și blazonul comunei. Puțini știu însă că locul păstrează foarte puțin din ceea ce clădise Elena Cuza sau, mai înainte, de stilul în care îl construise familia Sturdza. Ansamblul este înscris în lista monumentelor istorice cu cinci obiective: palatul în sine, Biserica „Adormirea Maicii Domnului“, zidul din incintă (cu o latură și ceva valid), parcul datat din 1813 și turnurile.

palat ruginoasa curte

În loc de a descrie muzeul de astăzi, găsim că e mult mai interesant să recompunem istoria sa, poate și prin prisma nefericirilor care s-au consumat între zidurile (altele decât cele de azi) palatului. Așadar, la sfârșitul secolului al XVII-lea, familia Sturdza a cumpărat moșia de la Ruginoasa de la Duca Vodă, stăpânind-o aproape două secole. În 1804, marele vistiernic Săndulache Sturdza l-a angajat pe arhitectul vienez Johann Freiwald pentru a reconstrui vechea casă boierească de pe această moșie și pe grădinarul german Mehler care avea sarcina să amenajeze un parc cu alei, statui, bănci ascunse în labirinturi de vegetație, un iaz mărginit cu sălcii. Palatul este realizat în stil neoclasic. În spatele acestuia, prin 1811, vistiernicul zidește și o biserică de conac. Peste zeci de ani, logofătul Costache Sturdza, fiul lui Săndulache, pare nemulțumit de înfățișarea clădirii și îl angajează pe arhitectul Johann Brandel pentru a reface palatul în stil neogotic. Costache n-a locuit aici, mutându-se în proprietățile de la Iași, dar la Ruginoasa și-a ascuns soția, Marghiolița Ghika-Comănești, care făcuse o pasiune pentru boierul Nicolae Roznovanu. Mă rog, amorul era reciproc. Femeia a fost pusă sub paza unuia dintre fiii lui Costache, Săndulache Sturdza, botezat astfel în amintirea bunicului. La un moment dat însă Roznovanu, însoțit de niște arnăuți, intră pe domeniu și are loc o luptă în care Săndulache este înjunghiat în inimă. Celălalt fiu, vornicul Alexandru Sturdza, căruia îi revine moșia de la Ruginoasa, pierde averea după ce a ipotecat conacul pentru un împrumut de 60.000 de galbeni. Cel care, în 1862, cumpără moșia de la Banca Moldovei, la prețul de 52.011 galbeni, este nimeni altul decât domnitorul Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza.

Inaugurarea de la 1864

interior palat

Prima sa grijă a fost să renoveze integral palatul, iar soția s-a ocupat de decorarea interioară. Piesele de mobilier, tapetul de pe pereți și în general toate obiectele din interior au fost comandate la Paris, iar documentele acelor vremuri consemnează gustul desăvârșit al Elenei Cuza. Palatul a fost inaugurat în 1864, când domnitorul este primit cu pâine și sare de țăranii pe care tocmai îi împroprietărise și chiar locuiește aici vreme de o lună. După ce este forțat să ia calea exilului (1866), Cuza se va îngriji de domeniu, pe care-l arendează contra sumei de 5.000 de galbeni/an. După moartea acestuia, survenită în 1873, Elena Cuza se va muta cu fiii domnitorului, Alexandru și Dimitrie, rezultați din relația cu Maria Obrenovici, dar pe care „doamna Elena îi crește ca pe propriii săi copii“, la Paris. Aici, Dimitrie Cuza își pune capăt zilelor, după o decepție, iar Alexandru moare de ftizie, la puțin timp după ce se însurase cu Maria Moruzzi, strănepoată a domnitorului fanariot ce-l ucisese pe Ioniță Cuza, un străbun de-al lui Alexandru Ioan Cuza. Palatul de la Ruginoasa intră așadar în proprietatea Mariei Moruzzi, care are o aventură – plus o căsătorie-divorț în aceeași zi – cu Ionel I.C. Brătianu, din care se naște istoricul de mai târziu, Gheorghe I. Brătianu. În tot acest timp, neînțelegându-se cu fosta noră, Elena Cuza s-a stabilit la Iași, apoi într-o casă sărăcăcioasă la Piatra Neamț, ocupându-se tot timpul cu acte caritabile pentru bolnavi și săraci.

Renovat și abandonat...

Poarta de intrare in domeniul Ruginoasa

Moruzzi nu are parte de avuția moștenită din întâmplare. După un proces cu Elena Cuza și ca urmare a dispozițiilor testamentare ale lui Al. I. Cuza, palatul de la Ruginoasa a fost donat Spitalului „Caritatea“ din Iași, care l-a transformat în Spitalul de copii „Cuza-Vodă“. O parte din mobilier intră în posesia Muzeului Militar. În cursul Primului Război Mondial, domeniul a servit ca spital militar, iar în 1936 devine proprietatea Regiei CFR, care a amenajat în toate spațiile un sanatoriu TBC. Construcția se degradează văzând cu ochii, apoi luptele din al Doilea Război Mondial provoacă avarii grave; din toată avuția rămân doar câteva ziduri de incintă și bucăți ruinate de pereți. După alți 20 de ani, în perioada 1967-1978, Complexul de la Ruginoasa a fost reconstruit în stil neogotic, fiind refăcut palatul propriu-zis, o parte din zidul de incintă și doar un bastion în partea de nord-vest. În ansamblul muzeistic au fost integrate numai 13 din cele 27 de hectare cumpărate ce Cuza. În 1979, pe fondul penuriei de bani și a desființării Direcției Monumentelor Istorice, lucrările au fost abandonate, fără a mai fi execute 33 de elemente prevăzute în planul de restaurare inițial. Inaugurarea muzeului s-a produs în 1982, cu o secție de istorie și alta de etnografie, fiind recuperate doar câteva din piesele originale care au aparținut domnitorului și soției sale, Elena Cuza.

Maria Bogdan

  • Publicat în Turism

Ţigănaşi, judeţul Iaşi: O comună în plin proces de modernizare

În momentul în care Iulian Chirilă a venit la Ţigănaşi primar, în anul 2012, erau multe de făcut, aşa că a adus cu el şi o echipă relativ tânără şi cu mult entuziasm. Tânărul edil şi-a dat seama că, în afară de bugetul comunei, singura soluţie pentru a se realiza investiţii aici era accesarea de fonduri europene şi guvernamentale... şi aşa a început să scrie proiecte.

Investiţii de 30 mil. de lei

„Comuna nu arăta atât de bine în momentul venirii mele, dar nu aveam altă soluţie decât să punem osul la treabă şi să dezvoltăm comunitatea. Bugetul comunei fiind foarte mic, ştiam clar că singura noastră salvare este să luăm bani europeni, să dezvoltăm localitatea cu proiecte europene şi guvernamentale. A trebuit să-mi conving colegii din primărie că trebuie să muncească (...), aşa am ajuns să scriem proiecte; am început cu pietruirea comunei, după care al doilea pas a fost să dăm drumul la iluminatul public; tot cu bani europeni am început să facem canalizare, să extindem reţelele de apă (...) avem undeva la 12 proiecte implementate în cei opt ani de mandat. Am acordat foarte mare atenţie renovării şcolilor; astfel am refăcut de la zero şcoala din satul Mihail Kogălniceanu, după care am extins şcoala din Ţigănaşi – trei săli de clasă, am modernizat şcolile de la Stejarii şi Cârniceni. În afară de bugetul comunei Ţigănaşi, am adus prin fonduri europene şi guvernamentale, în primul mandat, 10 milioane de lei, iar în al doilea mandat 20 milioane de lei“, spune primarul comunei Tigănaşi, Iulian Chirilă.

Aglomerare de 2.000 de locuitori... pentru canalizare

Sunt şi obiective care nu au fost atinse, de exemple canalizarea, dar nu pentru că nu s-a vrut, ci pentru că nu s-a putut, mai adaugă Iulian Chirilă. „Este singurul proiect care nu a fost atins de noi. Am dorit să facem un proiect în acest sens şi aşa am ajuns să realizăm un studiu de fezabilitate pentru aproximativ 24 km de reţea de canalizare. Toţi cred că banii Uniunii Europene stau acolo cu sacii, iar primarii nu au bunul simţ să meargă să-i ia. Nu stau lucrurile chiar aşa; conform ghidului de solicitare la canalizare, ca să luăm bani europeni trebuia să avem o aglomerare de 2.000 de locuitori, iar la momentul acesta niciunul din satele comunei Ţigănaşi nu are 2.000 de locuitori, maximum cel mai mare număr de locuitori îl are satul Cârniceni, undeva la 1.700 de locuitori, dar aici în proporţie de 80% există canalizare. Proiectul nostru era în valoare de 1 milion şi jumătate de euro, dar zace frumos într-un sertar; a fost depus, dar ni l-au respins (…). Avem de finalizat la momentul acesta încă două proiecte, cel mai important este blocul de locuinţe sociale, avem finanţarea şi sunt convins că pe perioada anului 2020, până în decembrie, va fi finalizat deoarece avem multe familii defavorizate care pot beneficia de cele şase apartamente. Totodată, avem de turnat cca. 12 km de asfalt pe uliţele din comuna Ţigănaşi; sunt trei proiecte, două pe calamităţi, prin CNI, şi altul prin PNDL“, a mai adăugat acesta.

Tiganasi Iasi

În curând... o fabrică de produse tradiţionale

Ţigănaşi este o comună preponderent agrară, drept dovadă aici principala ocupaţie a locuitorilor este agricultura, mai adaugă acesta. „În comuna noastră avem un mare investitor, domnul director Aurel Placinschi, de la SC Agricola 96 SA, care face agricultură şi ştie ce face; dar la Ţigănaşi este loc şi de mai mult. Am să vă dau şi un exemplu: am dat o suprafaţă de 3.000 mp pentru înfiinţarea unei fabrici de produse tradiţionale; nu vor fi multe locuri de muncă, dar în decurs de un an de zile comuna noastră va avea o fabrică de produse tradiţionale“, a încheiat Iulian Chirilă, primarul comunei Ţigănaşi, judeţul Iaşi.

...producţia de rapiţă va fi una promiţătoare

Pentru unitatea agrozootehnică SC Agricola 96 din comuna ieşeană Ţigănaşi, coordonată de inginerul Aurel Placinschi, anul acesta a început sub auspicii dintre cele mai bune. „La noi totul este într-un flux continuu, deja anul 2020 este început undeva de prin august 2019, cu pregătitul terenului, însămânţatul de rapiţă şi grâu. Anul acesta a început bine, avem în jur de 400 ha de rapiţă crescută frumos şi avem speranţe pentru anul acesta să recoltăm o producţie bună. De asemenea, toate terenurile sunt lucrate, iar culturile de grâu au evoluat corespunzător, deci din acest punct de vedere 2020 este un an cu debut promiţător“, precizează Aurel Placinschi.

Cel mai mare sistem de irigare din Moldova... 3.500 ha

În sectorul vegetal, începând cu anul 2017, în cadrul societăţii SC Agricola 96 Ţigănaşi, principalul obiectiv de investiţii a fost realizarea sistemului de irigaţii Ţigănaşi-Probota, prin extinderea suprafeţei irigate, iar în această zonă amenajată pentru irigat cele mai mari suprafeţe au fost destinate loturilor de hibridare pentru culturi de primăvară, explică Aurel Placinschi. „În trei ani de zile, începând din 2017, am reuşit să facem investiţii foarte mari în sistemul de irigaţie. În momentul de faţă deţinem 3.500 de ha, cel mai mare sistem de irigare din Moldova; este făcut în întregime cu credite bancare şi am cheltuit în jur de 8.9 milioane de euro pentru această investiţie în care am făcut cinci staţii de pompare de la zero, încă trei staţii le-am reabilitat, iar în momentul de faţă avem speranţe că în Ţigănaşi agricultura se desfăşoară aşa cum dorim. Noi lucrăm în două comune, Ţigănaşi şi Probota, dar mai avem terenuri şi în comunele Trifeşti şi Victoria, (...) terenuri nesemnificative ca suprafaţă. În momentul de faţă mi se pare foarte dificil de accesat fonduri europene, de aceea am cam renunţat (…). În principal suntem axaţi pe producerea de sămânţă cu firme cunoscute, producţii bune de sămânţă şi comerciale. 2020 este un an cu bilanţ pozitiv, foarte necesar în situaţia noastră pentru că rambursara creditelor ne costă foarte mult.“

Producţia vegetală dă plus valoare fermei de vaci

În sectorul zootehnic, la ora actuală, la unitatea ieşeană se produce în jur de 7 tone de lapte/zi. „Ferma de vaci este în momentul de faţă stabilizată, avem în jur de 7 tone de lapte pe zi, probabil că o să abordăm la un moment dat o creştere, dar ne-am extins mai mult în partea de creştere a vacilor de carne“, încheie Aurel Placinschi, director SC Agricola 96 SA.

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Sate

Prisăcani, o comună care se dezvoltă cu fonduri nerambursabile

Prisăcani, din judeţul Iaşi, în anul 2004 a fost prima comună de pe malul Prutului care avea aducţiune de apă curentă în majoritatea casele oamenilor. Mai târziu, prin fonduri europene s-a extins rețeaua de canalizare și s-au realizat următoarele: o staţie de epurare, o bază sportivă, un parc şi alei pietonale. Ghiorghe Stanciu, primarul comunei, ne spune că aici s-a pus accent şi pe modernizarea şcolilor şi pe atragerea investitorilor în domeniul agriculturii.

Prioritatea numărul unu: aducţiunea de apă

Ghiorghe Stanciu îşi desfăşoară activitatea de ani buni în administraţia publică. Mandatele sale de primar au început din 1999 până în 2008 şi din 2016 până în prezent. În primul an de mandat spune că a fost o mare provocare pentru el deoarece comuna Prisăcani nu beneficia de fonduri şi de utilităţi, de planuri de dezvoltare şi de un viitor care să îi apropie de Uniunea Europeană. „În primele mandate prioritatea numărul unu a fost aducţiunea de apă; drept dovadă în anul 2004 Prisăcani era prima comună de pe malul Prutului care avea aducţiune de apă curentă în casele oamenilor, ce-i drept, nu în toate. Mai târziu, în 2006, s-a ajuns la o distanţă de cca 30 km de extindere a aducţiunii de apă şi majoritatea caselor beneficiau de apă potabilă. Ulterior, în 2008, ca prioritate, tot prin fonduri europene, am implementat acea Măsură 322 – Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale; astfel am marjat pe canalizare şi pe dezvoltarea utilităţilor pentru comunitate. Au urmat 10 km de extindere a canalizării şi cu ape uzate, inclusiv o staţie de epurare, o bază sportivă, un parc lângă primărie şi alei pietonale (...). Din 2016 am reuşit să ducem apă curentă până la ultima casă din comunitate şi să achiziţionăm un buldoexcavator. Totodată, prioritare pentru mine au fost şcolile, iar acum consider că ne apropiem de acele cerinţe la nivel european. Atât copiii cât şi profesorii beneficiază de condiţii optime; de altfel, am reuşit să atragem cadre didactice calificate şi să decontăm transportul acestora. Cu toate că este dificil să mergi pe principiul «să cheltuieşti banii cu folos», din puţinul buget pe care îl avem, aproximativ 1 milion de euro/pe an pentru dezvoltare, am schimbat acoperişuri şi am modernizat sălile de clasă ale şcolilor“, a adăugat primarul comunei.

Tinerii fermieri investesc în agricultura ecologică

Prisăcani este o comună preponderent agrară drept dovadă aici sunt câteva ferme mai mari care sunt conduse de diverşi arendaşi care cultivă între 300 şi 500 ha. Tot aici există câţiva producători de legume mai mici şi o fermă de bovine unde sunt aproximativ 300 de capete vaci de lapte, dar şi tineri fermieri cu entuziasm care demonstrează că se poate face agricultură ecologică în această comună, mai adaugă Ghiorghe Stanciu. „Împreună cu Consiliul Local am pus la dispoziţia fermierilor şi a investitorilor o suprafaţă de 16 ha pentru a dezvolta ferme. Deja avem concesionată o suprafaţă de 8 ha pentru trei investitori; unul vrea să facă o fermă de păsări pentru producţia de ouă, altul vrea să investească într-o seră şi în procesarea produselor aferente, iar un al treilea face acum o îngrăşătorie de tăuraşi cu abatorizare (...); încercăm să atragem investitorii deoarece ştim că atrăgându-i putem să ne dezvoltăm şi noi.

Făbricuţă de procesare a fructelor de pădure

prisacani iasi3

Pentru tânărul Andrei Stanciu totul a pornit de la o mică plantaţie de fructe de pădure dezvoltată în urma accesării de fonduri europene; ulterior s-a gândit să şi proceseze fructele pe care le obţinea. „Producem sucuri şi alte produse adiacente naturale, fără zahăr şi conservanţi. Avem o suprafaţă cultivată de 25 ha, iar fructe de pădure exclusiv în jur de 5 ha, însumând zmeur, mur, cătină şi coacăz. Investiţia iniţială, doar plantaţia de fructe, a fost undeva la 25.000 de euro şi mai departe pentru a dezvolta această făbricuţă am avut nevoie de aproximativ 120.000 de euro, tot fonduri europene. Făbricuţa în sine a costat 30.000 de euro, cu utilajele aferente, respectiv presa care stoarce ce-i mai bun din fructe; din presă avem un tanc în care sucul merge şi mai avem un pasteurizator, unde sucul este ambalat şi pasteurizat la 80 grade pentru a elimina toţi agenţii bacteriologici. 2019 a fost anul de început pentru noi; abia în vară am primit utilajele şi a fost un test pentru a vedea reacţia publicului la produsele noastre deoarece am avut doar câteva sute de litri de suc procesat. Vrem să ne maximizăm capacitarea de producţie şi să investim în facilităţile de stocare şi inventariere. De asemenea, dorim să creăm o cooperativă împreună cu alţi fermieri pentru a integra întreaga producţie sub un brand comun care ne poate duce mai departe pe piaţă“, a mai adăugat Andrei.

Sera cu roşii cherry ecologice

prisacani iasi4

O altă investiţie prin accesarea de fonduri europene a fost sera familiei Mazdrag, ne spune primarul localităţii. „În jurul anilor 2010 s-a început construcţia serei şi a costat 600.000 de euro, iar producţia principală se bazează pe obţinerea de roşii cherry (...) şi se merge pe profit. Pe viitor urmează «să îi prindem», dacă vor fi de acord, într-o cooperativă agricolă la nivel de comunitate, în care să putem maximiza profitul acestor producători pentru a-şi vinde la preţul real produsele“, a specificat Ghiorghe Stanciu.

Ciupercărie în sistem ecologic

În comuna Prisăcani, cu ajutorul fondurilor europene s-a putut construi şi o fermă pentru producţia de ciuperci, care este aproape gata de dat în folosinţă. Această investiţie a costat 2 milioane şi jumătate de euro şi este a firmei Bio Compost SRL, mai menţionează primarul comunei. „Noi în calitate de UAT am pus la dispoziţie acest teren care este concesionat de la primăria Prisăcani şi nu ne interesează obţinerea banilor pentru concesiune, ci investiţia care a fost făcută, producţia care se va obţine pe viitor, precum şi atragerea forţei de muncă pentru comunitatea noastră. Cei care au accesat acest proiect au fost sprijiniţi de comunitate din anul 2004, când au fost făcuţi primii paşi, şi vedem că abia după 16 ani s-a concretizat această investiţie mare care ne face responsabili şi mândri. Sperăm ca în luna august să înceapă producţia de ciuperci Pleurotus şi Champignon. Urmează şi o extindere a acestei ciupercării pentru procesarea acestor produse. Tot firma aceasta îşi va produce singură compostul necesar pentru obținerea ciupercilor, ceea ce este un proiect unic în ţară deoarece la ora actuală toţi producătorii de ciuperci importă acest compost din ţările vecine“, a încheiat Ghiorghe Stanciu, primarul localităţii Prisăcani, judeţul Iaşi.

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Sate

Maricel Popa, CJ Iași: „Un milliard de euro pentru un milion de cetățeni“

Maricel Popa a luat mandatul de preşedinte al Consiliului Judeţean Iaşi în anul 2016, dar înainte de a veni aici a lucrat în mediul privat în jur de 27 de ani. În perioada 2012-2015 a fost secretar de stat la Ministerul Economiei, dar ulterior s-a decis să vină în administraţie şi s-a dedicat cetăţenilor cu sloganul „Un miliard de euro pentru un milion de locuitori“.

Investind în drumuri, investeşti în infrastructură!

Reporter: Cu siguranţă, atunci când v-aţi propus să candidaţi pentru această importantă funcţie, ca un bun cunoscător al judeţului, v-aţi propus realizarea unor obiective. Care au fost acelea?

Maricel Popa: Iaşul este al doilea judeţ din România care a atras cele mai multe fonduri prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală. Modernizare înseamnă eficienţă energetică, schimbat tâmplăria, dotarea şcolilor cu mobilier nou, centrale termice pe gaz, combustibili solizi sau păcură. Învăţământul şi sănătatea sunt cele două obiective pe care m-am canalizat şi pe care am vrut să le dezvolt foarte mult. În Iaşi s-au modernizat 44 de dispensare, iar 16 dintre acestea se construiesc de la zero. De asemenea, în Iaşi se construiesc 20 de grădiniţe, şapte creşe şi se modernizează restul grădiniţelor; în mediul rural nu s-a mai construit, cred, din anii ’60-’70. Totodată, prin Programele de Dezvoltare Naţională sunt peste 600 km de drumuri săteşti, drumuri comunale, având în vedere că marea majoritate a locuitorilor din judeţul Iaşi, respectiv 67%, locuiesc în mediul rural (…). Sunt peste 400 km finalizaţi deja de drumuri comunale.

Noi am început un program, poate cel mai ambiţios, de asfaltare a drumurilor judeţene.

Iaşul, comparativ cu alte judeţe, are 1.053 km de drum judeţean, din care 240 km erau asfaltaţi, 450 km erau de balast sau de piatră, mai aveam 93 km de drumuri de pământ şi resturi de drumuri de beton care erau degradate; la ora actuală avem peste 300 km de drumuri judeţene care sunt în diferite faze (…). Voi semna în luna februarie un proiect de 310 milioane de euro din fonduri europene pentru aducţiuni de apă şi canalizare absolut la toate comunele care au peste 2.000 de locuitori. S-au atras până acum în jur de 920 de milioane de euro; mai avem foarte puţin până să îmi ating ţelul, dar odată cu semnarea proiectului de la ApaVital cu siguranţă vom depăşi acel miliard.

Iaşi – Suceava, cel mai mare drum judeţean din România

Rep.: Se tot vorbeşte de mulţi ani despre modernizarea satului, uneori sub sloganul „Satul românesc, sat european“, câte comune are judeţul Iaşi şi… satele arată a sate europene?

M.P.: În judeţul Iaşi sunt 98 de unităţi administrativ teritoriale, 2 municipii şi 3 oraşe, fiind unul din cele mai mari judeţe din România, având în jur de 9.600.000 de locuitori (…). Mi-aş dori ca Iaşul să aibă o sală polivalentă de anvergură, de 15.000 de locuri, şi un bazin olimpic de înot (…); am găsit terenul proprice, s-au făcut demersurile legale şi suntem în proceduri, sperăm ca în curând să avem această sală în comuna Miroslava. Ne dorim ca în luna martie să obținem documentaţiile şi avizele pentru bazinul olimpic necesar pentru toată zona, având în vedere că, investind în sport, investeşti în sănătate. Sunt comune cu toate şcolile modernizate, cu grădiniţe, dispensare noi, asfaltate aproape integral și putem spune că suntem pe drumul cel bun.

Cu toate că am preluat cu trei ani în urmă un judeţ cu foarte multe investiţii nerealizate, chiar dacă pe atunci era un vis, am transformat visul în realitate, inclusiv cel mai mare drum judeţean din România, 172 km, 103 milioane de euro, cel mai mare proiect al unui drum judeţean care face conexiunea Iaşi – Suceava, trece prin 22 de comune şi deserveşte 60.000 de locuitori. Putem spune că la ora actuală multe sate şi comune din judeţul Iaşi încep să arate a sat european.

Rep.: Bănuiesc că pentru multe dintre investiţiile realizate în localităţi au fost accesate fonduri europen.

M.P.: După o statistică din luna noiembrie de la Ministerul Dezvoltării, eram fruntaşi pe podium la fondurile europene accesate, în diferite faze de evaluare şi de implementare (…); sunt peste 400 de milioane de euro. Acum investim în ceea ce priveşte protecţia copilului, Iaşul având unul dintre cele mai mari centre de plasament din ţară, aproximativ de 3.200 de copii; nu este simplu, este un judeţ cu multe probleme, dar rezolvabile (...). Am avut în vedere atât fonduri europene, fonduri guvernamentale, cât şi bani de la Consiliul Judeţean.

Cea mai modernă staţie de selectare a deşeurilor se află la Iaşi

Rep.: Un aspect mult mediatizat în ultima vreme este mediul, protecţia acestuia. Ce s-a făcut sau ce măsuri preconizați să luați în acest sens?

M.P.: Prin Consiliul Judeţean am reuşit să atragem fonduri europene, în jur de 70 milioane euro, pentru a închide cele şase gropi de gunoi, acelea lăsate moştenire din anii ‘90; avem cea mai modernă staţie de selectare a deşeurilor care este în procedură acum (…), avem colectarea modernă, cel mai mare şi modern centru din Europa de Est de recuperare a deşeurilor. Vrem să mai aplicăm pentru încă un alt proiect pe fonduri europene de cogenerare, chiar trigenerare.

Agricultura ieşeană este în continuă dezvoltare

Rep.: Iaşul este un judeţ cu potenţial economic, dar şi agricol. Cum a evoluat agricultura ieşeană în ultimul deceniu?

M.P.: În Iaşi avem mari investiţii în agricultură; vorbim despre zona Ţigănaşi, unde sunt peste 7.000 ha private irigate. Avem una dintre cele mai importante fabrici din Europa de producere a seminţelor, la Bivolari. Totodată, Iaşul are cea mai mare suprafaţă de lacuri de apă dulce pentru piscicultură. Avem un depozit pentru refrigerare şi păstrare a legumelor şi a fructelor, TransAgropolis, în colaborare cu Republica Moldova şi Ucraina, dar de 5-6 ani nu era pus în funcţiune depozitul respectiv şi am început să analizez de ce mulţi fermieri îmi spuneau că atunci când aduc roşii pe lângă Iaşi, nefiind infrastructură, le transformă în bulion; am realizat că, dezvoltând infrastructura, dezvolţi mobilitatea cetăţenilor, a producătorilor. În acest sens doresc să realizăm pieţe agricole angro în zona Târgul Frumos, Răducăneni, respectiv în zonele legumicole ale judeţului. Totodată, avem una dintre cele mai mari suprafeţe viticole din România, un total de 11.000 ha; toată lumea a auzit de vinurile de Cotnari, de Bucium sau de noua podgorie de la Trifeşti, care deja îşi face simţită prezenţa pe piaţă. În ceea ce priveşte sectorul zootehnic, avem 300.000 de capete de bovine, ovine, caprine şi cabaline, dar şi cel mare producător de salamuri şi produse de carne Kosarom.

Beatrice Alexandra MODIGA

MAI JOS MATERIALUL VIDEO

  • Publicat în Asociere

Creşterea păsărilor de expoziţie: pasiunea de care nu a mai putut scăpa un tânăr ieşean

O pasiune începută în urmă cu 10 ani s-a transformat pentru Constantin Ganicenco, un tânăr de 26 ani din Iaşi, „într-un microb“ care i-a intrat în sânge în momentul în care a ajuns întâmplător la un târg de animale în Ungaria. În prezent, deţine 8 rase de găini, dintre care cele mai populare sunt Ayam Cemani, Brahma şi Mătasea japoneză albă, cu care participă la diferite expoziţii locale şi naţionale.

Titlu de campion naţional la rasa de găini Ayam Cemani

În anul 2010 ieşeanul a achiziţionat primele exemplare de găini de ornament, respectiv Mătasea japoneză albă, ne spune acesta. „A fost doar începutul unui drum care, pe atunci, nici nu bănuiam unde o să ducă. Ajuns în ţară, am construit mai multe spaţii pentru a putea aduce mai multe rase şi, uşor, uşor, am început să achiziţionez păsări atât direct de la crescători, cât şi de la expoziţiile din ţară şi din străinătate.“

Ulterior, această pasiune a tânărului a dus şi la decizia de a urma o facultate în domeniul zootehniei pentru a înţelege mai bine atât creşterea acestor animale cât şi reproducţia, bolile şi tratamentele impuse, mai spune crescătorul. „Am intrat în expoziţia zonală încurajat de tatăl meu, şi el la rândul lui crescător de porumbei de joc şi zbor. Înconjurat de oameni ce m-au susţinut şi au dedicat timp şi bani acestei pasiuni, am ajuns de la una la şase rase de găini. La rasa Brahma, în momentul de faţă, deţinem 12 varietăţi de culoare. Munca, pasiunea şi cheltuielile îmi sunt împărtăşite şi de către soţia mea care îmi este alături, fiind şi medic veterinar. În urma expoziţiilor ne putem mândri cu rezultate foarte bune la expoziţii zonale şi naţionale. Ultimul rezultat de anul trecut a fost titlul de campion naţional la rasa de găini Ayam Cemani, cocoş de 95 de puncte, exemplar obţinut la noi prin încrucişarea a două linii de păsări aduse din Ungaria şi Germania“, precizează Constantin.

Vaccinări şi deparazitări în timp util

Respectarea protocolului de vaccinare, precum şi deparazitarea sunt esenţiale pentru a menţine păsările sănătoase, pe lângă o furajare de calitate, mai specifică ieşeanul. „La fel ca şi la oameni, apar foarte multe boli, dar cele mai periculoase se manifestă în perioada de primăvară şi toamnă. În trecut, am avut probleme cu micoplasmoza aviară, dar cu îngrijire locală şi multă răbdare am depăşit momentul. De altfel, curăţarea boxelor săptămânal este una dintre măsurile abordate de mine pentru prevenirea îmbolnăvirii, o bună aerisire a spaţiilor în care ţinem păsările, mâncare de calitate şi un aport de vitamine periodic m-au ajutat să evit problemele de sănătate în efectivul de păsări. Menţionez că folosesc cereale de cea mai bună calitate furnizate de dl fermier Vasile Lungu, cu care colaborez de câţiva ani; acestea sunt măcinate sau date ca atare. Puişorii de găină vor primi un furaj gata preparat cu un conţinut de proteină necesar unei bune dezvoltări“, a mai adăugat acesta.

Expoziţii locale şi naţionale

Crescătorul specifică că efectivul de păsări nu va fi mărit, dar speră să îmbunătăţească calitatea acestora şi, de la an la an, să poată obţine rezultate din ce în ce mai bune la expoziţiile naţionale şi, de ce nu, la cele internaţionale. „Mulţumită domnului preşedinte Romeo Condriuc de la Asociaţia de Crescători de Păsări de Genotecă Iaşi, unde sunt afiliat, am obţinut anul trecut rezultate frumoase la expoziţia de la Iaşi şi la expoziţia naţională susţinută la Romexpo Bucureşti, urmând pentru noi în acest an expoziţia «Cupa Moldovei» la Suceava, expoziţia locală de la Iaşi şi, de ce nu, doresc să ajung la câteva astfel de evenimente dincolo de graniţă, unde colegii mei au obţinut rezultate bune“, încheie Constantin Ganicenco.

Descrierea păsărilor de ornament

Mătasea japoneză este o varietate de găini ornamentală prezentă la noi în ţară în multe varietăţi de culoare, cea mai des întâlnită fiind culoarea albă. Se deosebeşte de celelalte păsări printr-o caracteristică a penajului inedită, fiind singura găină îmbrăcată în puf şi nu în pene. Pielea acestei păsări este de culoare închisă, respectiv un mov închis, prezentând pe picioare o încălţătură deosebită şi o particularitate a rasei, aceasta având cinci degete. Este o rasă blândă, fără pretenţii de furajare.

În colţul opus Mătasei japoneze se află rasa Brahma, o rasă uriaşă cu o prestanţă deosebită, o găină ce impune respect prin mărimea ei impresionantă şi poziţia ţanţoşă. Este o pasăre des întâlnită în România, în mai multe varietăţi de culoare. Greutatea acestor exemplare este în medie de 5.5 kg la mascul şi 4.5 kg la femelă, dar pot exista şi excepţii. Au câteva cerinţe de alimentaţie mai deosebite, necesitând o atenţie sporită la conţinutul de proteină din hrană.

La Ayam Cemani sau „Lamborghini-ul păsărilor de curte“, carnea, oasele și organele sunt, toate, negre (ciudat sau nu, ouăle sunt crem și nici sângele nu este negru, deși este mai închis la culoare). Motivul este o anomalie genetică numită melanoză. Aceste păsări depun între 60 și 100 de ouă în primul an, dar foarte puțini dintre puii care vor cloci vor fi tot complet negri, ceea ce face ca populația lor să rămână destul de restrânsă.

Beatrice Alexandra MODIGA

GALERIE FOTO

Cele 50 de exemplare de Berbec German ale unui ieşean pasionat

„Berbecul German a fost creat ca rasă de trecere dintre Berbecul Francez încrucişat cu multe alte rase“, ne spune Bogdan Şchiopu, un tânăr crescător din satul Dancu, comuna Holboca, judeţul Iaşi, care are un efectiv de 50 de iepuri. Acesta mai precizează că o astfel de rasă poate ajunge şi la o greutate normală de 5,5 kg sau chiar până la 9 kg.

Tânărul crescător a început cu un efectiv de 8 iepuri, din întâmplare, iar în prezent a ajuns la un număr de 50 de exemplare mature. Începând cu anul 2012 a participat şi la foarte multe concursuri naţionale şi expoziţii locale, toate acestea doar dintr-o pasiune clădită în timp, ne spune acesta. „Pregătindu-mă pentru ziua de 8 Martie am mers la piaţa de animale să achiziţionez un căţel pentru soţia mea. Ajungând acolo am văzut şi iepuri la vânzare. Am luat căţelul, dar şi un iepure, ducându-l mai apoi acasă, fiindcă soacra mea avea mai mulţi iepuri. Apoi m-am ataşat tare mult de ei şi, cu toate că veneam de la serviciu noaptea, mă documentam mult despre această rasă.

A început să îmi placă din ce în ce mai mult şi am ajuns astfel să achiziţionez mai multe exemplare de pe Internet. Aşa a luat viaţă mica mea fermă, ajutat fiind şi de socrul meu. Am început cu un efectiv de 8 iepuri în primăvară, iar spre toamnă am ajuns la 20 de exemplare mature.

În prezent am un efectiv de 50 de exemplare mature, plus pui, dintre care deţin cca 20 de femele şi 15 masculi. Cu o parte din aceste exemplare am participat la foarte multe concursuri şi expoziţii locale, începând cu anul 2012, dar cele mai importante au fost naţionalele. În anul 2014 am luat primul titlu de campion naţional la Expoziţia de la Suceava, apoi an de an am fost chiar dublu campion la această rasă, dar cel mai important trofeu a fost la europene, tot în acel an, în Franţa. Cel mai scump exemplar pe care îl am este campionul Austriei şi l-am achiziţionat cu circa 180 de euro. Această investiţie a ajuns la aproximativ 5.000 de euro, dar tot timpul investesc şi aduc material genetic din altă ţară“, mărturiseşte crescătorul ieşean.

În creşterea acestei rase furajarea împreună cu administrarea vaccinurilor reprezintă cele mai importante aspecte de care trebuie să se ţină cont. „Furajarea lor constă în amestec de cereale, reprezentat de orz, orzoaică, porumb, floarea-soarelui, lucernă şi fân. În timp, am dobândit experienţă şi am ajuns să le combin o mâncare foarte echilibrată în proteină, fibră şi tot ce le trebuie. Ca toţi crescătorii de iepuri mari folosesc și cele două vaccinuri speciale pentru boala hemoragică şi mixomatoză, dar încerc să le administrez tot mai puţine medicamente. Prin experienţă pot să spun că am reuşit să fiu şi micul doctor al fermei“, încheie Bogdan Şchiopu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Piaţa „Seminţe cu Suflet“ a ajuns la Iaşi

Piaţa „Seminţe cu Suflet“, iniţiată de un grup de voluntari care şi-a propus să promoveze soiurile autohtone de legume şi fructe a ajuns la sfârşitul lunii noiembrie în capitala Moldovei, la Iaşi. Întâlnirea a avut loc la Facultatea de Zootehnie, din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medică Veterinară "Ion Ionescu de la Brad" (USAMV), iar cei interesaţi au putut face schimb de seminţe străvechi nemodificate genetic provenind din gospodării, asociaţii şi instituţii din ţară şi din străinătate.

Sufletişti cu multe zâmbete, îmbrăţişări şi… seminţe de tot felul

Grupul „Seminţe cu Suflet“, înfiinţat în urmă cu patru ani, este format din circa 2.000 de persoane din toată ţara pasionaţii de agricultură, care până în prezent au organizat peste 20 de târguri în cadrul acestui proiect. De data aceasta s-au adunat la Iaşi; unde dr. Doina Leonte, șef de lucrări și cadru didactic la Facultatea de Zootehnie, de la USAMV Iaşi, împreună cu toţi ieşenii care fac parte din acest grup au fost gazda acestei reuniuni, aflată la ediţia a IV-a. „Ediţia de anul acesta este plină de emoţii, cu multe zâmbete, multă forfotă, îmbrăţişări şi revedere, şi cu mulţi ieşeni dornici să vadă ce au adus sufletiştii din Buzău, Tecuci, Ialomiţa, Brăila, Galaţi, Iaşi şi Chişinău. Grupul ieşenilor s-a mărit, iniţial am fost în jur de 5 membri, dar în acest moment suntem peste 50 de persoane. Evenimentul a luat amploare deoarece lumea a aflat de noi şi nu sunt doar persoane dornice să primească, sunt şi persoane dornice să dăruiască. Noi cei din Iaşi ne întâlnim periodic, cel puţin odată pe lună şi mereu primim noi membri“, precizează Doina Leonte.

Dar din dar … se face rai!

Pentru cei necunoscători, membrii grupului au oferit şi sfaturi cu privire la seminţele şi materialul de plantat. Unul dintre membri a fost şi Aneta Bârlădeanu, din comuna Cotnari, judeţul Iaşi, care a venit la a patra ediţie a târgului însoţită de nepoţelul ei, cu diverse seminţe tradiţionale, pentru a face schimb şi pentru a le dărui celor interesaţi, ne mărturiseşte aceasta. „Am o grădină cu o suprafaţă de 1.500 mp de teren, iar anul acesta am venit cu crăiţe, zorele mixte, dovlecei, gogonele, roşii mari, mărar şi busuioc. Ceapa egipteană care rămâne an de an în pământ şi busuiocul moldovenesc sunt cele mai vechi soiuri pe care le am“, adaugă ieşeanca.

targ Iasi

Tot din judeţul Iaşi a venit şi Dan Marinescu. Acesta spune că de când s-a pensionat, în jur de 10 ani, are mai mult timp să se ocupe de grădină. „Am o suprafaţă de jumătate de hectar, unde cultiv legume şi flori, plus vie şi livadă. Avem ceapă de egipt, care face direct bulbi, deci sare o etapă, toamna se poate deja planta, iar primăvara este o ceapă mai timpurie, care este foarte avantajoasă pentru toată lumea; avem şi topinambur, gutui japonez şi ricin, o planta medicinală care se foloseşte pentru ulei, dar şi în cosmetică şi farmacie“, mărturiseşte ieşeanul.

La piața de semințe am găsit-o și pe Mihaela Dorobanţu, din comuna Săhăteni, din judeţul Buzău, care ne spune că se ocupă în limita timpului disponibil şi a puterilor de cultivarea unei suprafeţe mici de grădină, astfel încât să îi asigure copilului şi întregii familii legume valoroase şi pline de substanţe hrănitoare. „În general, încercăm să folosim permacultura pentru că plantele capătă vigoare şi vor fi mult mai hrănitoare. Venim cu drag de câte ori se organizează, la pieţele importante din ţară, unde ne străduim să ajungem, prin eforturi proprii. De fiecare dată vin cu tot ce pot, dar prefer legumele (…), mă fascinează tomatele şi varietatea lor“, ne spune sufletista.

De peste Prut, din Chişinău, Republica Moldova, Aliona Culai a adus ceea ce a cultivat anul acesta în grădina familiei, cu toate că a fost un an dificil. „Am adus năutul negru şi brun, fasolea la metru, dovleacul la metru, am adus şi diferite plante aromatice, flori, aş putea spune chiar de toate.

De patru ani mă ocup şi am o suprafaţă de teren de 13 ari. Cele mai vechi seminţe sunt roşiile şi castraveţii de la bunica şi bunelul, dar anul acesta am avut puţine, deoarece am plantat răsadul la 30 aprilie şi mi-a îngheţat prima dată, apoi l-am plantat a doua oară, dar am adunat doar câte ceva“, mărturiseşte Aliona.

Ecoruralis, o asociaţie care sprijină ţăranii

Din partea Ecoruralis, o asociaţie care sprijină ţăranii din toată ţara a poposit la Iaşi, Stela Zămoiu, din satul Dâmbroca, judeţul Buzău. „Ieşenilor le-am adus de toate, începând de la roşii, castraveţi, vinete, fasole, dovleci, kiwano, tot ce este românesc tradiţional, nimic nu este modificat genetic. Cea mai veche sămânţă este roşia frumoasa de Dâmbroca, castravetele tradiţional românesc şi ardeiul iute, care era pe vremea lui Ceauşescu. Noi păstrăm vie sămânţa pentru că asociaţia noastră Ecoruralis este cea mai mare asociaţie din România, are peste 12.000 de membri, iar noi luptăm nu numai să salvăm seminţele aici pe tarabă, ci şi sus la guvern (...), luptăm pentru seminţele noastre autohtone, pentru a le păstra, de a putea chiar şi să le vindem. Asta este mâncarea noastră, viitorul nostru, iar dacă noi, ţăranii, nu avem grijă de noi, nu ne dă nimeni!“, subliniază buzoianca.


Sute de oameni au venit la Iaşi pentru a primi şi pentru a face schimb de seminţe tradiţionale provenind din gospodării şi de la asociaţii de pe cele două maluri ale Prutului.

Beatrice Alexandra MODIGA

Seva de mesteacăn, medicamentul-minune, importat şi distribuit de un ieşean

În „venele“ arborilor de mesteceni se revarsă, odată cu venirea primăverii, unul dintre remediile cele mai rare şi mai valoroase ale anotimpului: „seva de mesteacăn“. Seva, recoltată numai primăvara din trunchiul arborelui de mesteacăn, este un lichid foarte limpede, incolor, cu un gust uşor dulceag foarte agreabil; conține puține zaharuri naturale care nu îngrașă, dar și proteine, vitamine, minerale și enzime sănătoase. Ieșeanul Sorin Scalschi importă și distribuie în țara noastră un adevărat „elixir de sănătate“, cum îi spune acesta. Producătorul, cel care o colectează, este o firmă din Ucraina, iar zilnic de la un mesteacăn matur de 35-40 cm se colectează circa 5-10 litri din 80-90 litri de sevă, pe care și-o procură mesteacănul într-o zi de primăvară.

Importată din pădurile ucrainene

Sorin Scalschi, administratorul firmei Bio-Terra Energy SRL din Iaşi, este singurul distribuitor de sevă de mesteacăn din România. Prima dată a auzit de seva de mesteacăn undeva în nordul Moldovei, având câteva lucrări de construcţii, deoarece la bază este inginer constructor. „Am auzit că localnicii din zonă colectează în fiecare primăvară seva de mesteacăn şi îmi spuneau că este foarte sănătoasă pentru că are tot felul de proprietăţi terapeutice, iar ca orice om curios am căutat detalii despre această sevă de mesteacăn şi chiar mi s-a părut interesantă. Astfel că în anul 2013 am ajuns în Ucraina. De ce aici? Pentru că în această țară există păduri de mesteceni foarte mari.

De altfel, tot aici am reuşit să găsim un furnizor care are în jur de 300 de hectare concesionate de la autorităţile silvice din Ucraina şi am început să importăm. Ulterior, am făcut contract şi ne-am autorizat firma pentru bio. Această activitate este făcută organizat şi sub supravegherea autorităţilor silvice din Ucraina, iar acţiunea se desfăşoară pe o întindere de câteva sute de hectare de pădure de mesteceni, ceea ce pe la noi este foarte greu de găsit. Mai mult, se „atacă“ suprafeţele de pădure ajunse la maturitate, care urmează a fi tăiate în următorii 2-3 ani“, precizează ieşeanul.

Este ca atunci când un om donează o cantitate de sânge…

Seva se colectează numai primăvara, spre sfârşitul lunii februarie, începutul lui martie sau chiar şi aprilie, în funcţie de cât este iarna de lungă, mai spune distribuitorul. Înainte de a da mugurii la mesteacăn, cu un sfredel de circa 5-10 mm grosime, se face o gaură de 3-5 cm adâncime în trunchiul mesteacănului, la o distanţă de 50-70 cm de la pământ, în care se fixează o sondă (furtun) din plastic, iar celălalt capăt într-o sticlă. Şi se aşteaptă! În primele 2-3 zile, cu o temperatură de 5°C până la 10°C, seva începe să curgă prin acele furtunaşe. Prima sevă care curge este cea mai bună din punct de vedere calitativ. Dintr-un copac gros de circa 35-40 cm se colectează zilnic între 5-10 l, timp de 24 de ore, în funcţie de condiţiile meteorologice. Când se termină perioada de recoltare, gaura se astupă cu un cep de lemn sau cu o răşină. Este ca şi un om care ar dona sânge. Copacilor care sunt pentru tăieri li se pun câte 2-3 ţevi. Așadar, mesteacănul este supus acestei „traume“ doar câteva zile pe an, de regulă în luna martie, colectarea făcându-se prin rotaţie, şi nu continuu de la acelaşi copac“, descrie întregul procedeu Sorin Scalschi.

Distribuţie în marile supermarketuri

Anul trecut, ieşeanul a adus din Ucraina în jur de 160 de tone, iar anul acesta spune că va depăşi 200 de tone. „Am observat că an de an a fost cerere tot mai mare, iar ieşirea pe piaţa Lidl şi Auchan ne-a ajutat să creştem, iar de la anul o să încercăm să colaborăm şi cu Carrefour. Comenzile cu cantităţi ridicate de sevă le dăm depozitelor mari; în acest caz maşinile vin direct şi pleacă din vamă, nici nu mai trec pe la depozitul nostru, iar ce rămâne în depozit, un stoc mai mic, este pentru comenzile online şi magazinele naturiste. La început ne-a fost tare greu să intrăm pe piaţă deoarece puţine persoane, mai ales cei care locuiesc în zonele montane, ştiu despre beneficiile acestui produs. Cu toate că există şi la noi păduri de mesteceni, undeva prin zona Caraş-Severin, Timişoara şi prin nordul Moldovei, sunt sporadice, de aceea nu vrem să renunţăm la producătorul ucrainian, care are contracte mari şi colectează peste 1.500 de tone anual. Plus că această sevă este foarte sensibilă, imediat de la colectare trebuie conservată, astfel începe să se tulbure şi intră imediat în fermentaţie, de aceea prefer deocamdată această variantă, respectiv să o aducem gata conservată“, specifică Sorin Scalschi, administratorul firmei Bio-Terra Energy SRL din Iaşi.

Cum apare?

De-a lungul perioadei calde a anului, în special vara, mesteacănul formează din apă şi dioxid de carbon, cu ajutorul luminii solare şi a proceselor complexe de fotosinteză, diferite zaharuri şi alte substanţe cu rol hrănitor pentru arbore. Odată cu venirea toamnei, arborele începe să stocheze aceste rezerve nutritive, pregătindu-se astfel pentru renaşterea din primăvară ce urmează. Când vine primăvara şi natura se retrezeşte treptat la viaţă, arborele începe să absoarbă cu putere din sol apa şi substanţe minerale cu rol nutritiv, simultan cu punerea în mişcare a zaharurilor depozitate anterior. Când aceste componente aflate în stare fluidă ajung să se acumuleze şi să formeze seva, aceasta începe să urce cu forţă dinspre rădăcini spre coroană, retrezind la viaţă întregul arbore.

Compoziţie

Principalii compuşi ai sevei sunt glucoza şi fructoza, derivaţi terpenici, vitamina C şi o serie întreagă de minerale valoroase: calciu, fosfor, cupru, magneziu, potasiu, mangan, zinc, sodiu şi fier. Totodată, seva mai conţine: acizi organici, uleiuri esențiale, volatile, taninuri, saponine, vitamine și substanțe biologic active. Dincolo de aceste minerale şi substanţe nutritive descoperite în sevă prin diferite analize de laborator, se poate remarca un factor suplimentar: energia vieţii.

În cazul mesteacănului este vorba de existenţa unei forme deosebite de bioenergie, ce face ca seva să fie o „apă vie“, înzestrată cu capacitatea de a modifica starea energetică a organismului nostru.

Beneficii

Seva de mesteacăn este recomandată celor care consumă frecvent produse alimentare fabricate în mod industrial, au un ficat obosit sau lent, consumă cantităţi excesive de alcool, fumează, au colesterolul ridicat, trec printr-o perioadă de stres, au imunitatea scăzută sau iau multe medicamente. În prezent, seva de mesteacăn este folosită în întreaga lume și este considerată a fi un agent de detoxifiere extrem de eficient, care vizează două organe-cheie: ficatul (prin captarea și neutralizarea deșeurilor toxice) şi rinichii (prin eliminarea și filtrarea deșeurilor prin tractul urinar).

În acelaşi timp are proprietăţi terapeutice deoarece conţine tot ce e mai bun din mesteacăn şi poate fi utilizată ca adjuvant în afecţiuni hepatice, întreaga gamă a afecţiunilor renale, inclusiv calculoza, edeme cardiorenale, artroză, reumatism, gută, diabetul zaharat (îndeosebi ca prevenire), boli respiratorii, hipercolesterolemie, dermatoză, tonic capilar. Aceasta este şi un foarte bun tonic fizic și psihic. Pentru că are extrem de puține calorii, dar foarte multe proprietăți nutritive, este ideală în curele de slăbire care, altfel, pot secătui organismul de vitamine și minerale esențiale. De altfel, este eficientă și în fortificarea sportivilor şi a persoanelor care vor să își imunizeze și vitaminizeze organismal, dar şi reface celulele, ţesuturile şi regenerează pielea. Folosită pentru faţă întinereşte tenul, reduce ridurile şi curăţă petele. Seva de mesteacăn se administrează în stare pură, în cure de cel puțin 2-3 săptămâni, câte 0,5-1,0 litri pe zi.

Datorită conţinutului de zaharuri (0,6-1,1 %) şi a pH-lui de 5,0-6,5, fiind favorizate condiţiile pentru producere de mucegai şi drojdie, seva de mesteacăn se păstrează în frigider. Dacă nu se consumă imediat, seva proaspătă se poate păstra câteva zile în sticle închise ermetic în frigider. Conservarea pe perioade de timp mai lungi se poate face prin pasteurizare (la 82 grade Celsius) sau prin congelare.

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Social

Fermierii campioni la floarea-soarelui din județele Suceava, Botoșani și Iași

Pentru agricultorii din nordul și nord-estul țării, 2019 a fost un an cu producții îmbucurătoare la cultura de floarea-soarelui. Atât în județul Suceava, cât și în Botoșani sau Iași, fermierii fideli hibrizilor Pioneer® au avut de câștigat la proba cântarului, motiv pentru care vor continua să aleagă genetica Pioneer®.

Domnul George Rotari din localitatea Dănila, județul Suceava, a ales în acest an  hibridul de floarea-soarelui P64LE99 și a obținut o producție de 4.496 kg/ha. “Lucrez o suprafață de  460 ha, iar floarea-soarelui a ocupat în acest an 92 ha. Am semănat și pe sole unde am întors rapița, dar și pe terenuri unde plantă premergătoare a fost porumbul. Terenul a fost arat, apoi pregătit cu combinatorul, în două treceri, am semănat la jumătatea lunii aprilie, densitatea a variat între 65.000 – 70.000 b.g/ha și tot atunci am aplicat 350 kg/ha de îngrășământ triplu 15. Am erbicidat doar cu Express® 50 SG, am tratat floarea cu fungicidul Tanos® 50 WG până la apariția butonului floral și am mai administrat un îngrășământ foliar pe bază de bor. Nu am mai aplicat nimic altceva și nici nu a fost cazul să prășesc. Am recoltat la începutul lunii septembrie, cred că anul viitor voi semăna în jur de 100 ha și sigur voi alege tot hibrizi Pioneer®”, a declarat fermierul campion.

rotari george

În județul Iași cea mai bună producție a obținut-o fermierul Plumbu Spiridon din localitatea Movileni, care a ales hibridul P64LE99 și a obținut 4.400 kg/ha.

plumbu spiridon

În localitatea Bivolari din județul Iași își desfășoară activitatea și următorul fermier campion - Ionuț Rusu. Acesta lucrează 800 ha, dintre care 300 ha au fost semănate în acest an cu floarea-soarelui, iar hibridul P64HE118 i-a oferit 4.100 kg/ha. “Respectăm rotația culturilor, de aceea au avut și diferite plante premergătoare. Arăm întotdeauna și pregătim terenul în primăvară  dintr-o singură trecere. În acest an am fertilizat înainte de semănat cu 400 kg/ha de îngrășământ triplu 16, am semănat apoi la jumătatea lunii aprilie, 65.000 - 67.000 b.g/ha. Am aplicat 2 erbicide, în două treceri și am prășit cultura. Recoltatul a avut loc în perioada normală, astfel că am început la finalul lunii august. Pentru anul viitor voi alege hibrizii P64LE99 și P64HE118, pentru că oferă producții stabile”, a precizat fermierul.

rusu ioan

Un alt fermier campion din județul Suceava este domnul Petre Atomulesei, care a obținut 4.033 kg/ha cu hibridul P64LE99. “Lucrez 336 ha, floarea-soarelui am avut pe 47 ha, iar rezultatul acesta foarte bun l-am obținut pe un teren care nu a fost arat în jur de 30 de ani. Am aplicat aici și gunoi de grajd, de aceea cred că a fost producția așa mare. Am arat, am intrat cu combinatorul și freza, după care am semănat până în data de 20 aprilie. Am mai fertilizat cu   250 kg/ha de îngrășământ complex 18.46.0 și am administrat îngrășământ foliar în două faze. Am erbicidat în 3 treceri și am prășit cultura, cam aceasta a fost tehnologia. Am recoltat pe data de 27 septembrie și chiar a fost îmbucurătoare producția pe care am obținut-o”, a punctat fermierul.

atomulesei petru

Nicolae Zamoșteanu este agricultorul cu cele mai bune performanțe la cultura de floarea-soarelui din județul Botoșani. Acesta lucrează 136 ha, pe 45 ha a avut în acest an  floarea-soarelui, iar hibridul P64LE25 i-a oferit 4.020 kg/ha. “Am întors rapiță în primăvară, pentru că nu a avut densitatea corespunzătoare și am semănat floare. Am mai semănat și pe parcele unde plantă premergătoare a fost grâul, însă producția acesta am obținut-o pe solele unde a fost întoarsă rapița. Noi scarificăm și apoi pregătim terenul pentru semănat. În acest an am semănat 65.000 b.g/ha la începutul lunii aprilie. Am administrat erbicidul Express® 50 SG și fungicidul Tanos® 50 WG, iar în ceea ce privește fertilizarea am aplicat inițial la rapiță 200 kg/ha de îngrășământ 18.46.0 și atunci când am semănat am mai dat 150 kg/ha de îngrășământ complex 20.20.0. A fost un an fără probleme, nu am prășit cultura, dar hibridul s-a comportat foarte bine. Am recoltat la sfârșitul lunii august, iar anul viitor voi semăna circa 50 ha cu floare și cred că voi alege același hibrid”, a specificat agricultorul.

zamosteanu nicolae

În comuna Miroslava din județul Iași, Adrian și Ionel Voinescu  lucrează 80 ha, iar cu floarea-soarelui au avut 15 ha, semănate cu hibridul P64LE99, iar producția pe care au obținut-o a fost de 4.000 kg/ha. “Am semănat floarea-soarelui după grâu, astfel că terenul l-am pregătit foarte bine cu discul, am fertilizat cu azot apoi am încorporat uree, în total 300 kg/ha. Am semănat la finalul lunii martie 75.000 b.g/ha, am aplicat un fungicid și un îngrășământ foliar, precum și erbicidul Express® 50 SG. Cultura a mers foarte bine și am recoltat la începutul lunii septembrie”, a punctat Adrian Voinescu.

voinescu ioan

Andrei Amariei este un alt fermier campion din județul Iași. Acesta a mizat pe hibridul P64LE99 și a obținut 4.000  kg/ha.

amariei andrei

Ziua Porumbului Târgu Frumos - producții mai mici din cauza grindinei

Ziua Porumbului de la Târgu Frumos, Iași a fost practic o uriașă scenă de prezentare a celor mai noi produse și tehnologii din portofoliul companiilor producătoare de semințe. Agro Imlar SRL și-a deschis porțile pentru cea de-a doua ediție a acestui eveniment și a creat astfel o platformă inedită de dialog.

Cosma Gheorghe, administrator societatea Agro Ilmar

„Considerăm că am făcut pași înainte față de primul eveniment, a existat și o mediatizare mai intensă, iar experiența anterioară și-a spus cuvântul. Anul trecut am avut opt firme producătoare de semințe, anul acesta avem 11 și sper ca anul viitor să fie și mai multe. În ceea ce privește loturile experimentale, am avut în total 75 de hectare, în trei locații diferite cu o suprafață de 25 de hectare fiecare. Evenimentul de astăzi a fost inițial programat într-o altă locație, dar pe data de opt august a căzut o grindină și a afectat destul de serios loturile. În consecință, a trebuit să ne mutăm aici, deși loturile de aici erau propuse pentru recoltare și cântărire, astfel încât să vedem potențialul hibrizilor semănați. Producțiile sunt superioare anului trecut, avem hibrizi care au trecut de 14 tone la hectar producție stas. Anul acesta ar fi fost și mai bun din punctul de vedere al producțiilor dacă nu ar fi fost acea grindină. În mod paradoxal, ne aflăm într-o regiune protejată cu sisteme antigrindină, dar care nu a funcționat. Motivele invocate pentru nefuncționarea lor au fost diverse, dar mie mi este greu să le cred.“

Sergiu Staicu, director general Syngenta

„Pentru al doilea an Syngenta este partener principal în organizarea acestui eveniment de referință pentru zona Moldovei. Împreună cu gazda noastră, dl Cosma, venim în întâmpinarea fermierilor din zonă cu produse noi și cu hibrizi de top. Este o tradiție pentru noi să fim alături de fermieri și de asociații în acest gen de inițiative. Aici este practic o platformă și nu doar una tehnologică, ci și una de dialog între noi și fermieri.

Cu această ocazie reușim să le arătăm cei mai noi hibrizi și pe aceia care și-au confirmat potențialul. Vorbim despre hibrizi adaptați condițiilor din România și acestei zone din țară. Cei mai mulți dintre hibrizii noștri sunt în această categorie, 300-400 FAO, zonă care în România se cultivă mai mult de un milion de hectare de porumb. Schimbările climatice reprezintă singura constantă în momentul de față și atunci Syngenta vine cu categorii și clase de hibrizi care să se adapteze diferitelor condiții climatice. Avem hibrizi din categoriile mai rustice, pretabile pentru condiții mai puțin intensive de tehnologie, avem hibrizi sub brandul Artezian care au o toleranță crescută la secetă și arșiță. Avem și hibrizi foarte intensivi care, în condiții de tehnologie, vin cu producții extrem de ridicate. Este important ca împreună cu fermierii să alegem hibridul potrivit pentru parcela potrivită. Recomandarea noastră este să mergem întotdeauna pe mai multe grupe FAO tocmai pentru a încerca să combatem cumva riscurile pe care le întâlnim inerent într-un lan de cultură.“

ziua porumbului 4

Maria Cîrjă, director de marketing Corteva Agriscience

Ca la orice competiție, mai ales că este vorba despre porumb, Corteva nu poate să lipsească. Am venit cu o gamă variată de hibrizi. Aceștia sunt pretabili pentru cultura în această zonă și am câștigat din nou. Primele două locuri în această competiție sunt ocupate de doi hibrizi Pioneer, este vorba de P0943 și P9917, hibrizi la care s-au obținut producții de peste 15 tone pe hectar. Sunt, în primul rând, hibrizi cu toleranță la secetă, practic toată gama de produse Pioneer este ameliorată în ultimii ani pentru a răspunde acestor provocări climatice, sunt foarte productivi și au bineînțeles toleranță la bolile și dăunătorii porumbului. Avem peste 10 hibrizi noi pe care îi lansăm în sezonul următor care răspund cerințelor pedoclimatice din România. Hibrizii noi nu pot fi lansați în comercial decât după ce confirmă o producție cu 7% mai mare decât cea obținută prin genetica anterioară.

Oprea Grigore, șef laborator Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Fundulea

„INCDA Fundulea participă la loturile demonstrative de la Târgu Frumos cu cinci hibrizi de porumb, și anume Olt, Fundulea 376, Oituz, Paltin și Fundulea 423. Aceștia au fost omologați în ani diferiți, dar vârful de lance este hibridul Olt, cel mai apreciat și vândut hibrid al institutului. În prezent, acesta se cultivă pe 1.500 de loturi de hibridare, de unde se obțin 6.000 de tone de sămânță hibridă care se poate cultiva pe 300.000-400.000 de hectare. Hibridul Fundulea 423 este omologat în 2015, este semisticlos și se folosește foarte mult pentru mălai grișat. O moară din județul Prahova cumpără sămânța hibridă de la Fundulea și o distribuie fermierilor pentru a face mălai grișat. Hibrizii de la Fundulea sunt de grupa 400-

500 FAO și sunt semitardivi. Li se reproșează faptul că nu își pierd apa repede și nu pot fi recoltați mecanizat. În schimb, sunt foarte productivi și mai sunt persoane care doresc să mai cultive astfel de hibrizi. Hibridul Paltin are o tulpină înaltă, zveltă, care rezistă la intemperii și este foarte bună în hrana animalelor.“

Iancu Constantin, manager departament dezvoltare Caussade Semence

„Am venit la această a doua ediție a evenimentului Ziua Porumbului de la Iași cu mai mulți hibrizi noi. Este vorba despre Highcorn 350, care este o asociere de doi hibrizi, Topkapi și Querci. Am adus și doi hibrizi care deja sunt consacrați, Basmati și Loubazi. Sunt hibrizi destinați exclusiv producției de boabe, cu excepția lui Loubazi, care are dublă utilizare, adică boabe și siloz. Sunt hibrizi care se adaptează foarte bine pentru această zonă, iar producțiile vorbesc de la sine. Într-o fermă din Călărași Topkapi a ajuns la o producție de

16 tone la hectar pe o suprafață de aproximativ 40 de hectare. De asemenea, sunt foarte bine adaptați condițiilor de secetă și au fost testați în diferite locații. Departamentul pe care îl manageriez are o rețea de testare, microparcele, în condiții de cercetare în trei repetiții, în diferite locații. Este vorba despre aproximativ 30 de locații în sud-estul Europei, în România, Ungaria și Bulgaria. Se face o analiză multianuală și abia după doi sau trei ani de testare a hibrizilor comparativ cu martori se decide dacă vor fi sau nu introduși la comercializare.“

Laura ZMARANDA

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Apicultura, pasiunea dulce a familiei Munteanu

Roxana Munteanu din Rediu, judeţul Iași, se ocupă cu creşterea albinelor de șase ani. Aceasta spune că pentru ea şi familia ei apicultura este un drog dulce, pe care o practică cu mare drag. Mica ei afacere apicolă a pornit cu 5 familii de albine primite cadou, dar în timp numărul lor a crescut la 80, pe care le îngrijeşte cu mare atenție. În continuare ieşeanca ne va prezenta aspecte legate de recoltarea şi extragerea mierii, plus sfaturi cu privire la intrarea într-un astfel de business.

Tehnologia de recoltare şi extracție a mierii

Prin cules principal se înţelege sursa meliferă de la care albinele strâng cea mai mare cantitate de nectar din tot timpul anului. Culesul principal se clasifică din punctul de vedere al cantităţii de miere realizată în cules de producţie, în care timpul este prielnic, înfloritul nu a fost compromis şi se pot realiza cantităţi însemnate de miere recoltabilă. În afară de culesul de producţie, mai are loc şi culesul de întreţinere, de pe urma căruia se realizează cantităţi ce se consumă pe parcurs în familiile de albine, menţionează apicultoarea ieşeancă. „O etapă importantă a anului apicol o reprezintă momentul încetării fiecărui cules de producţie. Principala lucrare consecutivă a acestui moment este cea de recoltare a mierii marfă. De fapt, acum se observă cu adevărat munca depusă de apicultor de-a lungul întregii perioade premergătoare sezonului activ. Eforturile, priceperea şi perspicacitatea acestuia se vor converti în cantităţi mai mari sau mai mici de miere marfă sau produse apicole, care pot fi exprimate în kilograme echivalent miere“, adaugă Roxana Munteanu.

Tot Roxana este cea care ne mărturiseşte că în stupină se poate aprecia în mod practic încetarea culesului, dacă ţinem cont de următoarele aspecte şi indicatori. „Aici este vorba de intensitatea de zbor a albinelor care scade în mod evident, indicaţiile cântarului de control montat în stupină, care la un stup cu o familie de albine de putere mijlocie ajută apicultorul în determinarea intensităţii culesului, prin diferenţele în greutate înregistrate de cântar/unitatea de timp. De altfel, seara nu se mai simte mirosul caracteristic de miere şi nu se mai aude zumzetul puternic provocat de albine, iar în lipsa culesului albinele se irită uşor şi devin mult mai agresive, atacând persoanele aflate în raza lor de zbor. Astfel, în căutarea hranei albinele dau târcoale în jurul familiilor slabe, fiind predispuse la furtişag.“

În lucrările de recoltare şi extracţie a mierii din faguri, aprecierea momentului încetării culesului are o importanţă deosebită pentru apicultor întrucât extracţia mierii trebuie să fie terminată cu câteva zile înainte de încetarea culesului de producţie, iar extragerea repetată a mierii în timpul culesului principal de lungă durată contribuie la sporirea producţiei cu circa 30%. Practic, declanşarea acţiunii de recoltare a fagurilor cu miere din stup începe atunci când mierea este suficient de maturată, luându-se drept criteriu prezenţa coroanei cu miere căpăcită în treimea controalelor prin sondaj a fagurilor cu miere marfă, la un interval de 2-3 zile, spre sfârşitul culesului principal, ne atenţionează apicultoarea. „Respectând această indicaţie, există siguranţă că prelucrarea enzimatică a mierii a fost terminată, iar conţinutul în apă al mierii a ajuns la maximum de 18-20%. În acest fel se evită extracţia mierii nematurată şi cu un conţinut ridicat în apă de circa 23%, ce nu corespunde calitativ. Atunci când se recoltează în timpul culesurilor, pentru ca albinele să nu fie stingherite în activitatea lor, ramele cu faguri conţinând miere de extras trebuie recoltate de la stupi spre seară, când zborul albinelor a încetat. Însă, în perioadele lipsite de cules, recoltarea fagurilor cu miere se execută dimineaţa. Totodată, pregătirea utila­jelor şi a spaţiului de lucru pentru extracţia şi depozitarea mierii trebuie făcute din timp şi în mod corespunzător. Ţinând cont de toate acestea, apicultorul poate începe lucrarea de recoltare şi extracţie a mierii“, mai specifică Roxana.

Apicultura, o loterie

Luând în calcul întreaga tehnologie de recoltare şi extracție a mierii prezentată anterior, produsele apicole oferite de familia Munteanu doritorilor sunt următoarele: miere de salcâm, tei, polifloră, floarea-soarelui, dar şi polen crud, căpăceală şi tinctură de propolis. „Distribuţia acestora o facem cu mașina personală pe raza orașului Iași. Stabilim puncte de întâlnire cu clienții şi astfel încercăm să ne facem cât mai cunoscuți oferindu-le cărți de vizită oamenilor pe stradă, dar şi postând pe anumite grupuri locale, iar din recomandare în recomandare reușim să ne vindem produsele apicole oferite de albinuțe“, specifică Roxana.

Tot aceasta ne mai spune că pentru începători investiţia într-o afacere cu albine ar fi în valoare de circa 4.000 RON, dar în timp aceasta va mai crește. „Recomandăm celor care vor să se apuce de apicultură să se intereseze, să nu fie alergici la înțepătura de albină, să studieze înainte despre aceste insecte și să le iubească cu pasiune, nu doar pentru bani, deoarece apicultura este o loterie, un an câștigi, altul pierzi, dar cu siguranţă este ca un drog dulce, iar dacă te apuci, greu te mai lași de ea. Și nu credem că am putea să ne mai lăsăm de această frumoasă meserie, facem totul cu foarte mult drag, punem suflet în tot ceea ce facem, de altfel iubim aceste micuțe albinuțe și ne minunăm cu câte bunătăți ne delectează. În viitor am vrea să putem recolta mult mai multe produse apicole, cum ar fi păs­tura, lăptișorul de matcă, apilarnilul, dar mai ales să ne ocupăm până la adânci bătrâneți de această frumoasă meserie și să le oferim clienților noștri produse cât mai naturale“, încheie Roxana Munteanu, apicultoare în judeţul Iaşi.

Beatrice Alexandra MODIGA

O pasiune ca un jar nestins, caprele familiei Toderașcu

Lilian Toderașcu și soția sa Mihaela din satul Heci, localitatea Lespezi, județul Iași, au prins drag de caprine în urmă cu 20 de ani. Dar, în timp nu au mai putut susține o astfel de afacere, cu toate că efectivul de animale nu a fost mai mare de 20 capete. Drept dovadă că pasiunea nu a murit pentru astfel de animale, din primăvara anului acesta familia de ieșeni se mândrește cu un efectiv de șapte capre, dar și cu documentele necesare pentru valorificarea laptelui și a produselor din lapte de capră la piață.

În schimbul țapului, o capră gestantă și două kilograme de caș

Pasiunea pentru capre a apărut în anul 1999, când o familie de orășeni din Iași s-a mutat la țară cumpărând o casă, după cum ne mărturisește capul familiei Toderașcu. „Neputând să ne luăm o vacă pentru familie și să ne asigurăm laptele pentru cei doi copii și părinți, ne-am achiziționat o capră sau, cum i se mai spune: «vaca săracului», care să ne asigure o minimă cantitate de lapte. Între timp, capra a murit, rămânând cu un țap de la ea, dar am continuat să avem grijă de acel țap oferindu-i toată grija și resursele noastre de hrană; astfel, acel mascul creștea și se făcea din ce în ce mai frumos. Stârneam destule ocheade și vorbe șoptite în barbă: de ce continuăm să avem grijă de acel țap, în condițiile în care nu aveam nici măcar o singură capră. Dar, iată că Dumnezeu a lucrat și vorba s-a dus că avem un țap frumos și la poarta noastră, într-o bună zi, a poposit un cioban căruia îi trebuia un țap. Astfel, am făcut o negociere cu ciobanul și acesta a fost schimbat pe o capră gestantă și două kilograme de caș. Așa a început tradiția de creștere a caprelor în familia noastră“, a precizat Lilian Toderaşcu.

caprele 2

Constatând că o singură capră nu era suficientă pentru a asigura nevoia de lapte la patru persoane, familia Toderașcu și-a dat seama că de fapt le trebuiau patru capre la patru persoane. (…) pasiunea era sădită deja și iubeau aceste animale, deși toată lumea le hulea la vremea aceea. „Am continuat să înmulțim acele capre și am ajuns la un efectiv de 20 de capete, dar în anii 2005-2006 o astfel de fermă era o raritate. În anul 2007 nu am mai putut susține această afacere neprofitabilă la acel moment și am renunțat la această activitate ocupându-ne de cealaltă cu care ne ocupăm și acum și care s-a dovedit a fi mai rentabilă: împleti­turile din nuiele de răchită“, adaugă Lilian.

3,5 l de lapte pe zi

Mult mai târziu, în anul 2015, în gospodăria familiei Toderașcu pasiunea n-a murit și ca un jar nestins i-a făcut să cumpere alte două capre, de data aceasta de rasă (Alpină-Franceză). „De data aceasta, creșterea lor se face în sistem de stabulație cu trei mese pe zi formată din fân de lucernă, cereale combinate la ferma noastră (porumb, orz, ovăz, tărâțe de grâu) și fân uscat. Încă le studiem comportamentul și am atins o productivitate de aproximativ 700 l de lapte, cu o performanță pe lactație de 3,5 l/zi. De la cele două capre am ajuns să avem cinci capre cu lapte, cu care am ajuns să avem mai mult lapte decât ne era necesar în familie. Ne-am gândit să valorificăm producția și în anul 2018 am început să facem ceva în acest sens. Am început să vindem pe la vecini și prieteni. Prețurile cu care am vândut ne-au descurajat, brânza noastră nu arăta ca cea de la piață, boțuri mici, însă avea gust bun. Prețul nu acoperea munca și cheltuiala. Stilul sezonier de preț ne-a descurajat complet, astfel încât am minimizat din nou efectivul la patru capre. Iarna, am mai reflectat, discutat și documentat, dar ceva nu ne lăsa în pace. Astfel că, cu un efectiv de 7 capre din primăvara lui 2019, am făcut documentele necesare pentru valorificarea laptelui și a produselor din lapte de capră la piață. Acum preparăm brânză artizanală în forme de brânză de aproximativ 500 g (roți), urdă de capră, brânză topfen, telemea de capră, urdă cu ierburi etc. Pe lângă desfacerea la piață am deschis o pagină de Facebook și luăm comenzi online pentru distribuția de lapte și produse din lapte de capră în municipiul Pașcani, în limita stocului disponibil“, adaugă micul fermier.

Deși ferma este compusă doar din 7 capre cu lapte, aceștia consideră această afacere de familie una de succes până acum. „Ne ținem cu greu, mai ales că în zona noastră, auzind de performanțele descrise mai sus, mulți sunt cei care doresc să cumpere ieduțe de rasă. Întreținerea caprelor ne costă 3 lei/zi, exclusiv munca. Ca să crești asemenea animale trebuie să le studiezi foarte bine comportamentul pentru a le îngriji, dar și să te înarmezi cu foarte multă răbdare pentru a le iubi. Sunt niște animale speciale“, a încheiat Lilian Toderaşcu.

Beatrice Alexandra MODIGA

La „Rodul Stupului“ apicultura e o „joacă“ serioasă

Robert Bălteanu este un tânăr apicultor din comuna Mogoșești, județul Iași. De mic copil a moștenit de la părinți pasiunea pentru stupi, iar în prezent are 150 de familii de albine. Pentru a-și ușura munca, pe viitor dorește să achiziționeze utilaje noi pentru recoltarea mierii și să facă minipavilioane pentru a realiza mai ușor transportul stupilor, de la o zonă la alta.

Apicultură de 3 decenii

Ferma apicolă a lui Robert a luat viață în urmă cu 7 ani. A început cu 10 stupi, toți fiind roi din acel an, iar ușor, ușor aceștia au devenit o fermă apicolă în toată regula. „Dar, adevăratul început a fost datorită mie, în urmă cu mulți ani, când eu aveam doar câțiva anișori. Mă jucam printre stupii pe care tatăl meu îi avea în fundul curții. Erau câteva lăzi goale pentru că albina murise toată în acea iarnă… fusese o iarnă grea și, având un magazin deschis în sat, nu prea a mai avut timp de ei. Eu știam că acei stupi nu mai au albine, iar atunci când mă jucam am observat că era bâzâială la una dintre lăzi: venise un roi și se instalase acolo. Am alergat la ai mei și le-am zis: «Doamne-Doamne, au înviat albinele noastre». Și de atunci părinții mei se ocupă de stupi, noi am moștenit de la ei toată pasiunea pentru aceștia, iar în prezent avem 150 de familii de albine“, ne mărturisește tânărul apicultor.

rodul stupului 2

Mama acestuia, Maria Bălteanu, din localitatea Victoria, tot din județul Iași, ne spune că, în cazul lor, totul a început în urmă cu circa 30 de ani, iar acum au ajuns să aibă împreună cu copiii 350 de stupi. „Am început în anul ’88 cu trei stupi. În acest moment producem miere de salcâm, de tei, polifloră, de la pomii fructiferi, de rapiță, dar și polen“, a mai adăugat apicultoarea.

Robert ne spune că mierea se extrage cu ajutorul unei centrifugi apicole, asta după ce ramele sunt descăpăcite de dopurile cu care sunt sigilate celulele cu miere. „Anul acesta avem o miere de salcâm foarte bună din zona Vasluiului și miere de tei din zona Mânăstirii Hadâmbu și urmează mierea de la floarea-soarelui cât de curând. Produsele apicole reușim să le vindem în piață sau direct de la poarta casei. Totodată, mergem și la târgurile organizate de Direcția Agricolă Județeană, dar și la târgul apicol din luna martie a fiecărui an de la Iași“, adaugă apicultorul ieșean.

Investiția în sine, strict referitor la partea financiară, nu este mare. În schimb, ceea ce nu poți cumpăra cu bani sunt anii de experiență din spate, adaugă tânărul. „Fără cunoștințe temeinice de apicultură și o experiență în spate nu poți rezista mult. Această meserie o recomand tuturor celor care iubesc albina, iar celor care cred că este doar o afacere din care ies bani ușor nu o recomand. În viitorul apropiat urmează să achiziționăm utilaje noi pentru recoltarea mierii și vrem să simplificăm foarte mult transportul stupilor de la un cules la altul deoarece pierdem foarte mult timp cu încărcatul și descărcatul stupilor. Vreau să fac câteva minipavilioane pentru a fi mult mai ușor de transportat stupii“, încheie apicultorul Robert Bălteanu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ţăranul român şi ocupaţiile lui. Păpuşele din pănuşi

Ana Grunzu este un meşter popular din Horodniceni, Fălticeni, locuieşte în satul Tomeşti, Iaşi, şi este prezentă la manifestările culturale care pun în valoarea tradiţiile şi meşteşugurile tradiţionale cu păpuşele realizate din pănuşi de la porumb, sfoară, ţesături, piele şi lemn. Micile jucării reprezintă ţăranii din satele din judeţele Iaşi şi Suceava, cu obiceiurile şi munca lor şi stârnesc admiraţia copiilor, dar şi a adulţilor.

O combinaţie eco

În anul 2004, la vârsta de 45 de ani, Ana Grunzu a început să lucreze jucării de câţiva centimetri din pănuşi de porumb şi diferite boabe de fasole, porumb, mazăre, dar şi boabe mici de grâu, neghină, etc. Meşteri populari consacraţi şi-au dat seama de talentul său şi au încurajat-o să continue, să se perfecţioneze, micile bijuterii învelite în pănuşi fiind tot mai căutate, iar creatoarea lor a devenit membră a Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova.

„Păpuşile lucrate de mine reprezintă figura ţăranului român şi ocupaţiile acestuia. Fiecare păpuşă are expresia ei, fiecare are un obiect care îl reprezintă pe omul de la ţară cum ar fi o coasă, furcă, fus, mătură, trăistuţă, coşuleţ. Este o combinaţie între pănuşi, lut, lemn, materii prime ecologice. Copiii sunt cei mai atraşi de aceste obiecte, se opresc şi le admiră, se joacă cu ele. Dar şi adulţilor le plac.

Materia primă este tradiţională, nu costă şi nu poluează. Pănuşile se adună toamna, când se recoltează porumbul. După ce se spală foarte bine, se limpezesc să fie curate. Cât sunt încă umede se începe a se lucra, a li se da anumite forme, a se împleti, începe confecţionarea propriu-zisă a obiectului de decor. Din pănuşi se pot realiza foarte multe obiecte fine, inclusiv ornamente pentru brad, se pot face coşuleţe, îngeraşi, floricele, păpuşele mici, de 15-20 cm. Cu un pic de imaginaţie şi cu ceva îndemânare copiii pot să-şi confecţioneze singuri podoabele de pus în bradul de Crăciun. Pentru păpuşi este un pic mai complicat pentru că necesită îmbrăcăminte. Pe lângă resturi din materialele textile rămase din ateliere de croitorie sau hăinuţe, folosesc şi piele pentru micile bundiţe, opincuţele din picioare. Încingătorile sunt făcute de cele mai multe ori din panglică tricoloră. Pentru vopsire folosesc culorile vegetale, scoarţă de copac, sfeclă roşie, nuci verzi, diverse plante, dar mai folosesc şi galusul pentru lână, mai ales pentru a colora pănuşile pentru broboade şi pestelcuţe (un fel de şorţuleţe)“, ne-a povestit Ana Grunzu.

Pasiunea poate deveni artă

Ana Grunzu 3

Ana Grunzu realizează mai multe păpuşi deodată pentru că le concepe pe etape.

„Încep cu corpul, după aceea le îmbrac, le încalţ, apoi lucrez capul, îl îmbrobodesc sau îi pun căciuliţă, pun ochii, gura şi în final le aşez pe un suport din lemn. La faţă este cel mai migălos de lucrat.  Într-o săptămână se pot 10-15 păpuşele“, susţine meşterul popular.

Pe lângă obiectele din pănuşi, meşterul ieşean pune în valoare şi cojile de nucă, face măşti populare şi mărţişoare, mici tablouri inspirate tot din viaţa satului, păpuşi pe linguri de lemn îmbrăcate în costume populare. Prin dibăcia mâinilor, creativitate, imaginaţie, Ana transmite trăirile de altădată, ţinând mereu amintirea vie, lumea satului tradiţional.

„M-a fascinat viaţa de la ţară cu obiceiurile ei populare, am fost îndrăgostită de pictură încă din copilărie, iar când m-am pensionat am descoperit că pasiunea poate deveni artă. Fac şi pictură naivă şi particip la expoziţii aproape în toate oraşele. În lucrările mele este lumea satului tradiţional, a satului natal, lumea de ieri, care avea un frumos aparte. Preţul obiectelor făcute de mine nu este foarte mare. În jur de 10-15 lei costă fiecare obiect“, ne-a spus Ana Grunzu. Vrea să facă permanent ceva nou, iar pe viitor doreşte să realizeze păpuşele mai mari şi mobile, să facă diverse scene cu mai multe personaje care să reprezinte tradiţiile. Anei Grunzu i se pare interesant şi este o provocare realizarea din pănuşi a unui set de piese pentru tabla de şah. Îşi prezintă creaţiile la târguri din toată ţara, dar a avut participări şi peste hotare.

Silviu BUCULEI

Controlul integrat al poluării cu nutrienți s-a pus în aplicare la Iași

În perioada 9-19 iulie, reprezentanți ai Direcției Județene pentru Agricultură  (DAJ) Iași au participat, la invitația "Asociației Fermierilor din România", la o amplă acțiune de instruire a fermierilor, crescători de animale și din domeniul vegetal privind promovarea "Codului de Bune Practici Agricole" (CBPA) și reducerea riscului poluării apelor cu nitrați proveniți din surse agricole în cadrul proiectului "Controlul integrat al poluării cu nutrienți", ne precizează reprezentantul instituției.

„Instruirile au avut loc în localitățile care au beneficiat de finanțări acordate din partea Băncii Mondiale prin "Ministerul Apelor și Pădurilor" pentru construirea de platforme de depozitarea gunoiului de grajd, în județul Iași fiind 10 astfel de platforme în 9 UAT-uri (Mironeasa, Voinești, Deleni, Miroslava, Mircești, Scânteia, Grajduri, Cotnari, Cristești), comuna Miroslava deținând două construcții. În cadrul fiecărui proiect au fost achiziționate și utilaje pentru încărcare, transport, compostare și administrarea îngrășământului organic rezultat.

Platformele au fost dimensionate în funcție de numărul și speciile de animale de pe raza UAT-ului la momentul implementării proiectului. În cadrul întâlnirilor s-au purtat discuții legate de capacitățile de depozitare a gunoiului de grajd, respectarea perioadei de interdicție pentru aplicarea îngrășămintelor chimice și organice, respectarea cantităților maxime admise de îngrășăminte, respectarea zonelor de protecție, toate aceste condiții conducând la reducerea poluării apelor cu nitrați proveniți din agricultură. Întâlnirile au avut un puternic caracter interactiv, cei prezenți manifestând interes pentru repetarea unor astfel de acțiuni cu informații din domeniul agricol“, a adăugat Laurentiu Precup, director DAJ Iași.

iasi

 

Beatrice Alexandra Modiga

Târgul naţional de ceramică tradițională „CUCUTENI 5000“ a revenit la Iași

În ultimele zile din iunie, în Parcul Copou din Iaşi a avut loc cea de-a 37-a ediţie a Târgului naţional de ceramică „CUCUTENI 5000“. Evenimentul a avut drept scop cunoașterea și promovarea ceramicii tradiționale din cele mai importante centre de olărit ale țării. Organizatorii evenimentului au fost Consiliul Judeţean Iaşi, prin Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Iaşi, în parteneriat cu Primăria Municipiului Iaşi.

La ediţia din acest an au fost prezenți peste 132 de meşteri din 20 de centre din România, Republica Moldova şi Ucraina: Argeș, Bistriţa, Cătămărăşti Deal şi Dorohoi – Botoşani, Braniştea – Galaţi, Corund şi Miercurea Ciuc – Harghita, Schitu Stavnic – Voineşti, Iaşi, Baia Mare – Maramureş, Româna-Balş şi Vădastra – Olt, Marginea – Suceava, Măldăeni – Teleorman, Horezu și Lungeşti – Vâlcea, Satu Mare, precum și din Chişinău, Nisporeni, Drochia, Iurceni – Republica Moldova și din regiunea Cernăuţi – Ucraina. Scopul manifestării l-a constituit cunoaşterea şi promovarea ceramicii tradiţionale din cele mai importante centre de olărit din ţară, având ca invitaţi meşteri olari din Republica Moldova și Ucraina.

Unul dintre participanți a fost și meșterul olar Ionel Cococi, din localitatea Vădastra, județul Olt, care  prin ceramica sa lucrată în stil neolitic a reușit să aducă în actualitate o cultură străveche, ne spune acesta. „Această meserie am învățat-o, începând ca un autodidact, dar scânteia de inițiere a pornit în cadrul unui proiect început la Vădastra, în urmă cu 19 ani, prin intermediul Universității Naționale de Arte din București, în cadrul căruia s-au făcut cercetări pe relicvele descoperite în sit și unde s-a pus la punct tehnica de ridicare arhaică, inclusiv tehnica de ardere, eu oferindu-mă voluntar la acea vreme“, își amintește Ionel Cococi.

Ștefan Trușcă, din localitatea Româna din Balș, județul Olt, a învățat meșteșugul realizării vaselor din ceramică în copilărie, de la părinții săi, care proveneau din două mari familii de olari de pe Valea Oltețului. „De mic copil, părinții m-au pus să mă joc cu lutul; prima dată m-au pus să fac diferite animăluțe, iar mai apoi, la vârsta de șapte ani, au început să mă pună pe roată și mi-au spus să învăț această meserie“, spune Ștefan Trușcă.

Civilizaţia Cucuteni poate fi numită cea mai strălucită mărturie peste milenii a ceea ce a însemnat „Vechea Europă“. Arealul culturii Cucuteni este vast, din sud-estul Transilvaniei, aproape întreaga Moldovă, Republica Moldova și o parte din teritoriul Ucrainei, iar începutul acestei culturi este situat aproximativ în 3600 î.Ch. și sfârșitul ei, în jurul anilor 2600-2500 î.Ch. Pe spectaculoasa ceramică pictată predomină decorul în spirală, cu numeroase variante şi combinaţii, iar culorile predominante pe vasele ceramicii sunt roşul, albul şi negrul, cu unele variaţii în funcţie de temperatura la care a fost ars vasul respectiv.

Beatrice Alexandra MODIGA

Abonează-te la acest feed RSS