reclama youtube lumeasatuluitv
update 26 Sep 2022

HURGADA, o minune turistică între Marea Roșie și Sahara

În luna mai a acestui an am petrecut două săptămâni de concediu la Stațiunea Makadi de lângă Hurgada, un oraș egiptean la Marea Roșie, cu 450 mii locuitori.

Din avion, înainte de aterizare, am observat, de la înălțime, ghirlanda de stațiuni de la această mare egipteană, construite în ultimii ani pentru practicarea turismului.

Este de admirat efortul incredibil al acestei țări, cu peste 100 milioane de locuitori, care supraviețuiesc într-una dintre cele mai aride și neprimitoare locuri de pe Terra, cum este pustiul saharian.

DSC01291

În lunca și delta Nilului, pe care le-am vizitat în urmă cu 13 ani, condițiile naturale sunt cât de cât ospitaliere. Datorită fluviului și aluviunilor sale care permit practicarea agriculturii din Antichitate.

Atunci, în 2008, la sfârșit de luna aprilie, am efectuat o croazieră pe Nil, când se efectua secerișul și treieratul primei recolte de grâu spelta, remarcând că absolut toate tractoarele ce acționau batozele erau fabricate la UT Brașov, niciunul nefiind de altă marcă. La fel, uriașele porți ale ecluzelor de la cataractele Nilului aveau înscris pe ele Romenergo SA România, mândrindu-mă străinilor de pe vas că provin din această țară.

Spre deosebire de lunca Nilului, între Marea Roșie și Sahara condițiile sunt total de neviețuit, din cauza lipsei apei dulci și a climei deșertice.

Singura resursă exploatabilă este marea, care dispune atât de plaje întinse, cu nisip fin, excelente pentru cura heliomarină, cât și de o fascinantă lume subacvatică, cu corali și pești multicolori, care pot impresiona turiștii.

După faraonicul baraj pe Nil și hidrocentrala de la Assuan, care produce energie electrică ieftină, a fost posibilă desalinizarea apei de mare și crearea în aceste pustietăți a unor spații verzi cu arbori, arbuști și ierburi ornamentale, care ne uimesc privirea și echilibrează ambianța din jurul construcțiilor.

DSC01004

Din multitudinea de resorturi, am ales Cleopatra, cu regim all inclusive, regretând că a trebuit să mă abțin de la o mulțime de tentații gastronomice și bahice, din motive de sănătate și din cauza vârstei înaintate.

Întrucât am prins temperaturi de 42°C în aer a trebuit să ne păzim de razele solare de la orele 11.00 ale dimineții până la orele 16.00-18.00 ale după-amiezii. În această perioadă am făcut plimbări la umbra palmierilor, am luat masa la restaurant, ne-am răcorit la bar sau ne-am odihnit, având aer condiționat permanent. În afară de baie, distracțiile preferate au fost plimbările de-alungul țărmului, urmărirea crabilor de vizuină, a peștilor, a aricilor de mare, a stelelor și pisicilor de mare, a coralilor, dintre care predomină cei roșii și altele.

Însoțit de nelipsitul aparat de fotografiat, am înregistrat această uimitoare creație umană, construcții și arhitectură peisajeră, în locul unor pustietăți neprimitoare, imagini care vorbesc de la sine.

DSC07664

Rămân, totuși, nedumerit, cum este posibil ca în condițiile temperate ale țării noastre, mult mai favorabile, să lăsăm să se părăginească mândrețe de stațiuni de odihnă, mult frecventate de noi, odinioară.

Oare nu mai avem nevoie de recreație după viața trepidantă pe care o avem?

Teodor MARUȘCA

  • Publicat în Turism

Alexandria, dincolo de Far

Dacă ne gândim la o vizită în Egipt, prima idee care ne vine în minte este aceea că vom vedea piramidele. Însă, dincolo de platoul din Giza, cu fastuoasele piramide și mândrul Sfinx, există multe alte atracții care merită luate în considerare. De exemplu, Alexandria, un oraș cu o istorie aparte, renumit în toată lumea pentru cel mai înalt Far construit vreodată și una dintre cele șapte minuni ale lumii antice.

Turist în pandemie

Este destul de dificil să vizitezi o astfel de țară în pandemie, iar dacă ajungi mai întâi în Cairo este destul de greu să treci peste primul impact pe care ți-l provoacă: aglomerație, trafic infernal și mizerie. Speri doar ca următoare destinație să fie altfel. Și a fost, în cazul meu. Am parcurs destul de rapid drumul din Capitală spre cel de-al doilea cel mai mare oraș al țării, care are o populație de 4.5 milioane locuitori. Desert road, așa cum era numit cândva, a fost mai animat decât mi-aș fi imaginat, iar acest lucru a fost posibil datorită dezvoltării agriculturii din zonă. Evident că nu vorbim de ferme intensive, însă de foarte multe ori mi-aș fi dorit să opresc pentru a degusta tot felul de fructe chiar de la producători. Am aflat de la ghidul care ne însoțea faptul că Alexandria este numit și „orașul sandvici“, deoarece este situat între ape, adică lacuri și Marea Mediterană, și pare împărțit în două: orașul vechi, care păstrează elemente arhitecturale deosebite, și orașul nou, care are suflul lumii moderne.

Pentru a ajunge la primul obiectiv turistic am parcurs din nou străzi imposibil de înguste, aglomerate, pline cu tarabe, iar una dintre ele era un adevărat cimitir de mașini, de unde, dacă ai fi mers pe jos, puteai pleca fără grijă cu piesele necesare pentru jumătate de mașină, ne-a spus ghidul. Astfel, am ajuns la renumita Columna lui Pompei, vegheată de sfinxul din fața ei. Simbol al Egiptului, columna lui Pompei a fost cea mai înaltă coloană triumfală ridicată în orașele europene, depășindu-le pe cele din Roma ori Constantinopol. A fost ridicată în anul 297 în cinstea împăratului roman Dioclețian, sub a cărui nume mai este cunoscută, și este înaltă de 27 metri, cioplită în granit de Assuan. Se păstrează bine și astăzi, însă nu la fel de bine ca celelalte monumente din acest complex pe care trebuie să îl vizitezi cu atenție, mai ales într-o zi călduroasă.

Teatrul Roman și Biblioteca din Alexandria

Un alt obiectiv turistic important este Teatrul Roman, singurul de acest tip care a existat în Egipt. Acest lucru a fost posibil datorită faptului că Alexandria a fost centrul elenismului mai multe secole, considerată și astăzi de istorici o răscruce a civilizațiilor, sau locul în care diferite culturi se întâlneau. Spre deosebire de alte obiective turistice din Egipt, Teatrul Roman a fost descoperit întâmplător, în momentul în care se săpa pe acel teren în vederea realizării unei alte construcții. Acest lucru se întâmpla în anul 1960, iar din acel moment a recăpătat faima de altădată.

egipt2

Din păcate, nu am putut vizita în detaliu Biblioteca din Alexandria, recunoscută ca fiind cea mai renumită bibliotecă din Antichitate, ce conținea peste 900.000 de pergamente. Clădirea inițială nu mai există, iar cu privire la distrugerea ei încă există polemici, însă nici clădirea actuală nu este una oarecare; este futuristă, formată din mai multe biblioteci, muzee, o arhivă impresionantă cu acces la Internet, sedii ale diferitelor instituții și organizații, precum și spații amenajate special pentru conferințe și alte tipuri de evenimente. În plină pandemie fiind, nu am putut vizita biblioteca, am admirat-o din exterior cu gândul la o nouă vizită.

Așa s-a întâmplat și în cazul Palatului Regal Montaza și a celebrelor grădini, nu le-am putut vizita din cauza restricțiilor. Însă consider că sunt două dintre obiectivele pe care nu trebuie să le ratați dacă ajungeți aici deoarece palatul regal are un stil arhitectural deosebit, îmbinând influențele otomane cu elemente ale stilului florentin.

Farul din Alexandria

Contrast. Așa aș descrie într-un cuvânt Egiptul, deci și Alexandria. Un oraș al contrastelor, al bogăției, pe de o parte, și al sărăciei, pe de altă parte. Dar cred că, dincolo de toate monumentele istorice, riviera acestuia este nemaipomenită. Kilometri întregi de frumusețe cât vezi cu ochii asupra Mării Mediterane. Doar să ai timp să te plimbi, să admiri agitația orașului și liniștea mării, pescarii pasionați și vânzătorii insistenți. Și, cum era de așteptat, am ajuns și la cea mai importantă oprire din acest oraș: locul în care a fost cândva Farul din Alexandria. Cine n-a auzit de el?

Istoricii spun că impresionanta construcție era acoperită cu plăci de marmură, iar oglinda Farului era folosită pentru a detecta și uneori chiar arde navele dușmanilor. Se spune că, în jurul anului 1166, un arab a vizitat Farul și l-a descris în amănunt, de aceea avem o descriere amplă. Avea 3 etaje: primul măsura 55.9 metri și avea un miez cilindric, cel din mijloc era octagonal și avea 27.45 metri, în timp ce ultimul etaj avea 7.30 metri  și era circular. Înălțimea impresionantă a Farului a creat de-a lungul timpului numeroase legende, majoritatea păstrându-se chiar și astăzi. În anul 956 d.H., Alexandria a fost zguduită de un cutremur, iar structura construcției a avut de suferit, urmat de alte două astfel de evenimente, în jurul anului 1320, iar în 1375 Farul nu a mai rezistat. Pe la 1480 sultanul Qaitbay a hotărât să întărească zidurile de apărare ale Alexandriei și a construit un fort exact pe locul unde se înălţa odinioară Farul, folosind marmura din care acesta fusese construit. Am ajuns aici cu mari speranțe, însă dezamăgirea a fost destul de puternică. Știm că nu vom găsi Farul, dar speram ca măcar prezenta construcție să ne trezească sentimentul unui loc important. Nu a fost așa, am asemănat-o mai degrabă cu o fortăreață, cu ziduri de jur-împrejur, asemenea unor mănăstiri de pe la noi. M-aș fi așteptat măcar la o prezentare digitală care să amintească de Far, însă din păcate toate încăperile erau goale. Nimic din măreția de altădată nu mai era prezent. Probabil doar priveliștea spre Marea Mediterană a rămas la fel, deși și aici am dubii.

egipt3

Și, totuși, cum este Alexandria dincolo de celebrul Far? Un oraș interesant, care merită vizitat la pas, dar care ar putea face mai simțită amintirea uneia dintre cele șapte minuni ale lumii antice

Larissa Dinu

  • Publicat în Turism

Enigmaticul Egipt (II)

Cum scriam în numărul trecut al revistei, Egiptul este unul dintre locurile misterioase în care am visat să merg. Iar Dumnezeu mi-a ascultat rugămintea și mi-a purtat pașii prin acele locuri magice, pline de mister și întrebări. Unele dintre întrebări nici nu-și găsesc răspuns încă...

Se spune că Egiptul este centrul civilizației mondiale, aici fiind trei dintre cele mai mari orașe din istoria lumii: Luxor (orașul faraonic al Tebei), Cairo – despre care se spune că este „mama întregii lumi“ – și cel mai mare oraș din continentul african, precum și Alexandria – vechea Alexandrie este cunoscută ca mare centru universitar.

Fie că ne plac misterele și ne dorim să știm mai multe despre modul în care au fost ridicate piramidele, fie că ne dorim o vacanță într-un hotel pe malul mării sau o croazieră pe Nil, Egiptul este o alegere bună pentru multele opțiuni pe care le oferă. Printre atracțiile oferite se numără și Valea Regilor (Biban El-Muluk) unde, vreme de sute de ani, au fost înmormântați cei mai cunoscuți faraoni ai Egiptului. Valea Regilor este situată pe malul de vest al Nilului, în dreptul Luxorului (cunoscut sub denumirea de Theba în antichitate).

Această zonă a fost cercetată de către arheologi încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, însă mormintele încă se cercetează și acum. Valea Regilor a devenit celebră după ce a fost descoperit mormântul faraonului Tutankhamon, la începutul anilor 1920.

Din cele mai vechi timpuri faraonii se înmormântau în piramide; din cauza profanării mormintelor, faraonii tebani au cerut să fie înmormântați în locurile mai greu accesibile, printre dealuri, în morminte săpate direct în stâncă. Faraonii credeau că viața lor de după moarte va depinde de modul în care li se vor păstra mumiile. De aceea, niciun efort nu era prea mare pentru ca mumiile să le fie păstrate intacte sute, mii de ani....

Pe de altă parte, opulența și dorința de a fi înmormântați cu aur și alte obiecte de preț atrăgeau vânătorii de comori, mormintele faraonilor fiind jefuite încă din Antichitate.

Unul dintre cele mai mari morminte este al lui Seti I, cu o lungime de aproximativ 100 de metri, fiind considerat și unul dintre cele mai interesante. Cel puțin în Valea Regilor. Acoperiți de inscripții și mesaje desenate cu meșteșug de scribii antici, pereții mormintelor îi ghidau pe faraoni pe drumul către lumea de dincolo.

Printre cele mai bogate în decoruri și inscripții sunt mormintele faraonilor Ramses (III, IV, VI), Ramses al III-lea fiind și unul dintre cei mai cunoscuți faraoni egipteni.

În Antichitate, numele Văii Regilor era „Marile necropole regale ale milioanelor de ani ale Faraonilor, Vieții, Tăriei, Sănătății“ și rămâne un important domeniu de cercetare egiptologică de-a lungul timpului. De altfel, această vale aridă, așezată între dealuri stâncoase, este printre cele mai bogate situri arheologice din lume. Cu toate eforturile arheologilor, care lucrează continuu de aproape două secole, s-au descoperit în jur de 60 de morminte până în prezent. Se crede că numărul lor este mult mai mare, mai ales că nu toate mormintele scoase la iveală aparțin faraonilor.

Croazieră pe Nil

Croaziera pe Nil

Considerat un fel de „autostradă a Egiptului“, fluviul Nil are un rol foarte important în Egiptul antic și cel al zilelor noastre. De altfel, fără acest Nil poate că nici Egiptul nu ar fi fost atât de bogat.

Indiferent care este motivul pentru care alegem o vacanță în Egipt, o croazieră pe Nil poate fi pe gustul tuturor. Pe lângă plăcerea navigației, o plimbare cu vaporașul pe Nil ne ajută să descoperim și să înțelegem mai bine civilizația ridicată pe malurile sale care încă mai dăinuie după mai bine de cinci mii de ani... Aventura pe Nil este însoțită de o masă bogată în restaurantul de pe vapor, muzică și, firește, un spectacol oferit de frumoasele dansatoare din buric. Cârcotașii spun că nu toate sunt chiar egiptence get-beget, că unele ar fi de import. Dar cine mai pune la îndoială când dansul este perfect, iar dansatoarea oricum nu trebuie să spună ceva. Este suficient să zâmbească și să danseze în ritmul muzicii ieșite din instrumentele muzicale vechi, moștenite din generație în generație de „lăutarii“ locali.

Celor care au rău de mare sau de mișcare și se tem de o croazieră fluvială le recomand să încerce totuși. Este o experiență unică ce oferă posibilitatea de a admira panorame de vis, sate colorate, construcții interesante care au rezistat mii de ani. O soluție pentru evitarea oricărei probleme, chiar și în cazul unei furtuni (puțin probabil!), este consumul de pâine uscată, biscuiți sau mere. În paralel, este bine să nu se bea lichide în exces. Bine ar fi, în cazul în care este furtună și ambarcațiunea urmează ritmul valurilor, să nu se consume lichide deloc. Și, în aceste situații, cel mai sigur loc este centrul ambarcațiunii. Este bine și păstrarea contactului vizual cu apa, altminteri creierul nostru poate crea scenarii apocaliptice de la o simplă mișcare.

În vizită la moschee

Un oraș cu multe contraste, colorat, plin, cu trafic intens și șoferi ce par ghidați după reguli proprii de circulație, Cairo oferă multe motive de vizitat. Pentru doritorii de suveniruri și papirusuri originale este locul ideal, dar mai are multe alte atracții. Una dintre acestea este Moscheea de Alabastru, cunoscută și sub denumirea de Moscheea lui Muhammad Ali. Situată în cel mai înalt punct al orașului Cairo, minaretele moscheii pot fi observat ușor din aproape orice loc al orașului. Deși nu este cea mai mare moschee, aceasta a devenit una dintre principalele atracții ale orașului Cairo.

Spre surprinderea mea, am constatat că regulile nu au fost foarte stricte, așa cum am putut observa în alte moschei din Turcia, Maroc sau alte țări cu populație majoritară musulmană. De pildă, am uitat să-mi acopăr capul și nu mi-a spus nimeni nimic, așa cum s-a întâmplat în alte părți. Mai mult, aici sunt admise la rugăciune și femei de alte religii, nefiind o regulă ca acestea să fie musulmane.

Moscheea de Alabastru

Colorată și cu o arhitectură interesantă, Moscheea lui Muhammad Ali este realizată în stil otoman cu minarete și cupole caracteristice. În afară, construcția este placată cu alabastru, plăcile fiind transportate pe Nil, așa cum se spune că au fost aduse și blocurile de piatră pentru piramide în urmă cu 4.000 de ani.

Construcția moscheii a început în 1830 și s-a încheiat în 1857, după 27 de ani. Muhammad Ali nu a mai trăit pentru a vedea construcția finalizată, acesta murind în 1848. După terminarea construcției, trupul acestuia a fost adus aici.

Productivitate agricolă datorită administrației centrale

Din cauza suprafeței mari de deșert și a temperaturilor ridicate, putem gândi că agricultura a fost un domeniu cu o soartă vitregă. Nimic mai greșit, ne spune unul dintre ghizii care ne explică amănunțit despre tehnologiile avansate nu doar la acea vreme, ci chiar și în zilele noastre... Astfel, datorită unei administrații centrale bine dezvoltate, Egiptul s-a bucurat, încă din Antichitate, de o productivitate agricolă însemnată. Ei bine, da! Vechii egipteni nu înregistrau progrese mari doar în arhitectură, artă și tehnologie căci, pe lângă Piramidele din Gizeh, Sfinx, Valea Regilor, Biblioteca din Alexandria etc., ci se puteau lăuda inclusiv cu sisteme de irigații eficiente. Cum reușeau să aibă și așa ceva? Ei bine, coordonați eficient, funcționarii colectau dările (taxele și impozitele) și, cu banii obținuți, puteau fi realizate proiecte de irigații ce îmbunătățeau randamentul culturilor. Totodată, țăranii erau organizați în așa fel încât participau inclusiv la proiectele de construcții. Mai mult decât atât, vechii egipteni aveau un sistem de justiție care îi ajuta la păstrarea ordinii și a păcii. Căci, da, existau și lupte civile. 

Un rol important în eficiența sistemelor de irigații

l-a jucat și Nilul, fără de care măiestria vechilor egipteni poate că nu reușea să dea roade.

Rolul și importanța tot mai mari ale administrației centrale au dus la apariția unei noi clase de scribi, foarte educați. Și, datorită acestora, unele mesaje au ajuns la noi după sute de ani...


O țară bogată, plină de comori neprețuite, Egiptul a devenit o țintă favorită pentru invadatori – berberii libieni de la vest, în principal. Dacă, inițial, egiptenii au reușit cumva să țină piept acestor invazii, în timp Egiptul a pierdut din controlul unor teri­torii din sudul Canaanului, mare parte din acestea fiind preluate de asirieni. Dar Egiptul nu a fost lovit doar din exterior. Din păcate, amenințările externe au fost agravate și de problemele interne: corupția, jefuirea mormintelor, luptele civile. Imediat după ce au recâștigat controlul , preoții Templului lui Amun din Theba au reușit să strângă terenuri și bogății, puterea lor extinsă ducând la scindarea țării.


Simona Nicole David

  • Publicat în Turism

Enigmaticul Egipt (I)

Egiptul a fost unul dintre locurile în care mi-am dorit să merg măcar o dată în viață și, în copilărie, visam cu ochii deschiși cum explorez cu pași de copil curios locurile în care au fost create minuni ale lumii. Și pe atunci mă pasionau, printre altele, istoria, arhitectura, alte culturi, tradiții și religii, piramidele și… parfumurile.

Cum viața a fost „atentă“la ce visam, mai târziu, m-a „luat“ de mână și m-a dus să explorez toate colțurile lumii visate. Și chiar mai mult decât atât. De mână cu Dumnezeu, m-am lăsat purtată de valuri; știam că sunt în siguranță. Cum spuneam în articolele anterioare, am lucrat ca fotograf și trainer/mentor pe vapoare de croazieră. Timp de șase luni, locuința mea era pe mare sau pe oceane și se mișca mereu. Spuneam că este Dumnezeu..., că mă ținea în brațe și mă legăna, – așa cum o făcea mama când eram prunc în brațele sale.

Aventura putea să se termine înainte să înceapă, dar…

Când în România era încă frig, abia se terminase luna lui Gerar și începuse Februarie, am primit vestea de la compania la care lucram (Costa Crociere/Cruises, parte din Carnival Corporation) că plec în Egipt! Bucurie mare, deci!

Era într-o duminică dimineață, iar avionul pleca în jur de 7. Prima escală, din București, era în Atena. A doua oprire era în Cairo, iar apoi ajungeam în Sharm El Sheik, de unde urma să mă îmbarc pe vapor a doua zi de la sosire. O noapte o petreceam la hotel.

Din nu știu ce motive, pentru că nu mi s-au dat explicațiile cerute, bagajele mele nu puteau fi trimise la destinația finală, ci trebuia să le iau de fiecare dată și să urmez procedurile pe care le știe toată lumea care călătorește. Asta însemna că 40 de kilograme la cală și 10 kilograme în mână erau plimbate prin fiecare aeroport. Iar timpul între avioane era de 20-30 de minute. Era clar că pierdeam avioanele, ceea ce însemna o mare problemă. Toate socotelile companiei angajatoare erau date peste cap, cineva trebuia să se ocupe să-mi facă rezervare la hotel, să-mi schimbe biletele de avion, iar colegul pe care trebuia să-l schimb pe vapor ar fi trebuit să mai aștepte câteva zile pentru a ajunge acasă, la familie. Și încă un detaliu: vaporul stătea doar o săptămână în Egipt și nu se știa când va relua compania croazierele acolo. Motivele țineau de securitate.

Deși era duminică dimineață, am sunat la compania care mă recrutase, Job Selection din Brașov, și am spus care cred eu că este riscul și cum îl putem preveni. Dar pentru că lucrez mereu cu profesioniști s-a găsit o soluție care m-a scos cu bine la destinație, fără întârzieri. Ei bine, în fiecare aeroport am fost așteptată și escortată pe „scurtături“ pentru a ajunge în timp util la avion. Cu tot cu bagaje, firește. Iar în Cairo agentul care m-a așteptat s-a ocupat și de viză. Iar pe bagaje nici nu m-a lăsat să pun mâna căci, cum mi s-a spus: „aici noi nu lăsăm femeile să care bagaje“. Era prima oară când nu-mi rupeam spatele ridicând valizele…

„Printre piramide“ cu o navă militară construită în Germania

După hotel, am ajuns cu bine și la vapor. Costa Voyager mă aștepta cuminte la țărm, clătinându-se ușor în ritmul valurilor. Era cea mai rapidă navă de croazieră din lume la acea vreme! Inițial, fusese construită în Germania pentru armata Greciei. Da, era navă militară transformată în vapor de croaziere! Emoție încă de la primul pas…

Pentru că, în primele 2-3 săptămâni de la îmbarcare pe vapor, toți marinarii trebuie să participe la cursurile de securitate, siguranță, mediu etc., iar apoi să susțină câte un examen la fiecare, riscul era să nu am timp pentru a călători prin Egipt. Dar Dumnezeu știa că nu degeaba mă purtase acolo! Datorită superiorului meu direct, care mi-a spus că are nevoie de un fotograf bun în excursiile cu pasagerii francezi (aveam curse charter doar pentru francezi), am reușit să văd tot ce-mi dorisem. Iar cu examenele am rezolvat ulterior, căci știam procedurile – la fiecare îmbarcare se fac aceleași cursuri. Singurul care nu a vrut să audă de examen fără să fi participat la cursurile lui a fost Safety Trainer Officer, care mi-a dat un Warning (Infracțiune) din cauza neparticipării la cursuri. La trei astfel de infracțiuni, cel care le primește pleacă acasă pe banii săi… Dar ce mai contează un Warning pe lângă Piramide? Căci, să fim serioși, vorbim de minuni ale lumii antice!

Faraonii, printre cei mai buni „clienți“ ai serviciilor de PR…

Cine nu s-a întrebat despre modul în care au fost ridicate piramidele, despre sutele de tone de piatră cărate, urcate, zidite în forme perfect geometrice? Cine le-a șlefuit și cum a făcut-o? Cum le-au cărat? Or fi avut ingineri structuriști? De ce s-au investit atâtea resurse pentru a avea cea mai mare piramidă și ce servicii de „PR“ aveau faraonii pe vremea aceea? Căci oamenii de comunicare ai faraonului, scribii, au avut grijă să comunice posterității toate informațiile. Trebuie doar să le decriptăm. Asta mi-a fost clar în prima piramidă vizitată…

Cum au construit în deșert și cum s-au descurcat fără tehnologiile de acum erau întrebările pe care ghizii turistici le auzeau la fiecare secundă. Răspunsurile acestora erau uneori însoțite de un zâmbet: altă întrebare.

Prin împrăștierea nisipului ud în fața blocurilor de piatră, cei care au construit piramidele reușeau să reducă fricțiunea și puteau mișca oarecum ușor pietrele masive de sute de tone. Era nevoie doar de jumătate din muncitorii care ar fi făcut asta în condițiile în care lucrau cu nisipul uscat.

Cui datorăm faptul că ne putem bucura de marile piramide de pe platoul Giza, că putem admira vârfuri ale arhitecturii antice egiptene, că putem înțelege câte ceva din cultura și tradițiile egiptenilor?

De altfel, civilizația și cultura Egiptului antic s-au clădit în jurul căutării răspunsului la întrebare unică: „unde mergem și ce devenim după ce vom fi ajuns pe lumea cealaltă?“ Întrebarea aparține arheologului și profesorului de la Universitatea Americană din Cairo, dr. Kent Weeks.

Dar despre întrebări și răspunsuri, în numărul viitor al revistei. Cu voia bunului Dumnezeu, firește!


În numărul viitor voi continua să vă povestesc despre piramide, Valea Regilor, experiența în Cairo, vizita la moschee, croaziera pe Nil și lista continuă.


Simona Nicole David

GALERIE FOTO

  • Publicat în Turism

Măsuri imediate de interdicție la import a unor cantități de cartofi din Egipt

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Autoritatea Națională Fitosanitară, manifestă o exigență sporită pentru protejarea spațiului românesc privind prevenirea introducerii şi răspândirii organismelor de carantină dăunătoare plantelor sau produselor vegetale în România. Activitatea fitosanitară este îndreptată spre prevenirea introducerii de organisme dăunătoare în zone în care acestea nu sunt prezente, diminuarea arealelor de răspândire şi eradicarea organismelor dăunătoare.

Astfel, în urma acțiunilor de control, inspectorii fitosanitari au depistat o cantitate de 1100 tone de cartofi de proveniență Egipt, care au primit interdicția de a intra în țară prin portul Constanța, deoarece, conform analizelor de laborator a fost depistată prezența bacteriei Ralstonia solanacearum (Putregaiul brun).

Tuberculii de cartof au fost prelevați în baza Deciziei de punere în aplicare a Comisiei din data de 29 noiembrie 2011 pentru autorizarea statelor membre în vederea adoptării provizorii a unor măsuri urgente împotriva răspândirii bacteriei Ralstonia solanacearum (Smith) Yabuuchi et al. provenind din Egipt.

Măsura interdicției a fost luată în baza H.G. 563/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 136/2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii și răspândirii organismelor de carantină dăunătoare plantelor sau produselor vegetale în România, art. 14 (19) lit. a.

Impactul economic ar fi putut fi extrem de sever, având în vedere că la ora actuală nu există metodă chimică sau biologică pentru controlul acestui organism dăunător și, mai mult decât atât, ar exista riscul contaminării solului și a apelor de suprafață cu bacteria provenită din resturile rezultate în urma consumului cartofilor precum și din cartofii deteriorați și evacuați ca resturi menajere.

În acest sens, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Autoritatea Națională Fitosanitară, manifestă un interes deosebit pentru depistarea la timp a dăunătorilor, în vederea prevenirii răspândirii acestora, astfel încât pe masa consumatorului să ajungă produse sigure consumului.

Sursa: madr.ro

Egiptul ar putea respinge 63.000 de tone de grâu din România

Egiptul, cel mai mare importator mondial de grâu, analizează o posibilă respingere a unei livrări de 63.000 de tone de grâu din România care a ajuns în portul Safaga de la Marea Roșie, au declarat luni pentru Reuters mai multe surse din apropierea acestui dosar.

Potrivit surselor, Autoritatea sanitar veterinară din Egipt a identificat semințe de mac în grâul din România, achiziționat de Autoritatea Generală pentru Aprovizionare (GASC) din Egipt, entitatea responsabilă pentru achizițiile strategice de grâu în numele statului egiptean.

Dacă va fi re-exportată, aceasta va fi prima livrare de grâu achiziționată de GASC căreia îi va fi refuzat accesul într-un port egiptean după refuzarea unei livrări de grâu din Franța în anul 2015 pe motivul conținutului ridicat de cornul secarei (o ciupercă care parazitează diferite cereale — n. r.)., refuz care a provocat o dispută care s-a întins pe durata unui an cu privire la cerințele care trebuie respectate de grâul importat de Egipt.

O altă sursă a precizat pentru Reuters că o decizie finală cu privire la grâul românesc va fi luată marți. "Unele tipuri de semințe de mac nu pot fi eliminate prin cernere așa că grâul va trebui să fie respins", a declarat sursa.

Anul trecut, în urma boicotării licitațiilor sale de către traderii de cereale, autoritățile egiptene au trebuit să renunțe la cerințele conform căruia grâul importat trebuia să aibă un conținut zero de cornul secarei, standard pe care traderii îl consideră imposibil. În plus, autoritățile egiptene nu mai trimit inspectori guvernamentali peste hotare să aprobe grâul care urmează să ajungă în Egipt. Cu toate acestea, în luna iunie a acestui an acest sistem de inspecție a fost pus sub semnul întrebării după ce un tribunal egiptean a decis să îl suspende, chiar dacă guvernul de la Cairo nu a implementat încă decizia tribunalului și are timp să facă recurs la decizia curții.

Sursa: AGERPRES

Grâul românesc, foarte apreciat de egipteni

Egiptul a devenit un cumparator obisnuit al grâului românesc, achizitionat chiar la un pret mai mare fata de cel provenit din Franta sau SUA, scrie miercuri Capital, citând agrointel.ro.
În urma cu câteva zile, Egiptul a achizitionat circa 400 de mii de tone de grâu: 60 de mii din România, 60 de mii din Franta si 280 de mii din SUA, scrie agrointel.ro. Pretul obtinut pentru grâul românesc (362.4$/T FOB) este ceva mai bun decât cel primit de francezi (359.9$/T FOB) sau americani (între 335.9$/T si 351.5$/T FOB).

Asta înseamna ca grâul provenit din România este considerat, din start, ca se ridica la toate standardele de calitate. Cum se explica aceasta situatie, în conditiile în care cumparatorii locali acuza de ani de zile "calitatea slaba" a grâului autohton?

Aurel Popescu, presedintele Patronatului Român din Industria de Morarit si Panificatie (ROMPAN), spunea în timpul recoltei ca productia din acest an, desi mica, este de o calitate 'fara precedent'. Acum, el adauga că diferentele de pret apar pentru ca este vorba de 'o lupta între colosi, mai precis între cotele de profit ale acestora'.

Problema este, însa, ca se reduc stocurile interne, iar în primavara n-ar fi exclus sa ajungem din exportatori de grâu o tara importatoare, avertizeaza Popescu, adăugând că, cine a pastrat grâul, va da lovitura la primavara pe plan local.

Recolta de grâu a României a fost anul acesta de 4,8 milioane de tone, în scadere fata de cele 7,1 milioane de tone de anul trecut. În schimb, preturile au crescut pâna acum cu 25-30%, astfel că scaderile de încasari ale fermierilor au fost limitate. În vara, exista cerere 'pentru orice cantitate de cereale' din partea traderilor locali: Cargill, Alfred Toepfer, Glencore, Bunge, Ameropa sau Agricover. Sfârsitul de an ar putea aduce si alte contracte. Israel, de exemplu, a lansat o licitatie pentru achizitia a 35.000 tone de grâu si 115.000 tone de porumb, iar Bangladesh pentru 50.000 tone de grâu.

Sursa AGERPRES