Înconjurat de metereze istorice, cu exemple evidente de arhitectură venețiană, romană, bizantină, orașul Zadar este o adevărată zestre a Croației, localizat în inima Adriaticii. Printre monumentele din vremurile antice și medievale, renascentiste, abia aștept să ajung la prima orgă de mare din lume, o bijuterie a lumii contemporane, pentru a-i asculta misterioasele sunete.

S-a lăsat amurgul, dinspre strada Stjepana Radica, printre felinarele deja trezite, privesc până-n capătul celălalt al podului ce parcă nu se mai termină. Rătăcesc prin Piața Poporului, acest buchet ce a adunat în interiorul lui flori cu parfum duhovnicesc, Biseria Sf. Lawrence, ridicată în secolul al XI-lea, Turnul cu Ceas înălțat în secolul al XVI-lea și locul unde cândva se aflau camerele de consiliu și tribunalul, pe numele de azi City Loggia. Printre mirosul de pește proaspăt pescuit din Marea Adriatică, a diverselor ierburi, legume, fructe, fermierii din piață te invită să deguști brânza proaspătă și își laudă uleiul de măsline, toate făcute de mâna lor.

Porțile Zadarului au fost adevărate ziduri de apărare ale orașului împotriva otomanilor, mai ales Poarta Terestră, prin care se intra în oraș. Acestea au fost ridicate în secolul al XVI-lea, pe când Zadar era parte integrantă a Republicii Veneția. Acum, calc la propriu pe bucăți din pietrele porților, ce au devenit, fără voia lor, cărări pe alocuri pentru noi, cei veniți din depărtări și nu numai.

Construită în stil bizantin, pe locul forumului roman, Biseria Sf. Donatus, cea mai mare construcție preromanică din Croația, atrage toate privirile prin forma ei rotundă și, totodată, printr-o sobrietate ieșită parcă din toate încheieturile. Denumirea bisericii vine de la sfântul dalmat Donatus, cel care a pus temelia lăcașului de cult prin secolul al IX-lea. Ruinele templului roman sunt vizibile și azi, ele fiind folosite la fundație. Artiști de renume aduc aici muzica pe cele mai înalte culmi, în fiecare an, la Festivalul Internațional de Muzică Medievală a Renașterii.

Expoziția de Artă Religioasă, una dintre cele mai de seamă expoziții din Croația, se află în incinta Mănăstirii Sf. Maria. Aceasta mai poartă și denumirea populară de „Aurul și Argintul din Zadar“ și a fost inițiată în anul 1951 de către scriitorul de origine croată Miroslav Krleza. Sunt expuse obiete de artă religioasă, racle de aur și argint, iar elementul cel mai important este o refacere a capelei Sf. Nediljica.  

Palatul Cosmacendi găzduiește Muzeul sticlei antice Zadar, locul unde regăsim colecții de sticlărie romană, în special pahare, fiole aduse din siturile arheologice din Dalmația sau anumite recipiente utilizate de doamnele romane unde-și puneau uleiurile esențiale, parfumurile ori cremele pentru corp.

O sală remarcabilă de iluzii optice foarte cunoscută în oraș se află la Muzeul Iluziilor Zadar. Mare-ți va fi mirarea când corpul tău va fi deformat, cu fața-n jos ori mergând pe pereți, totul este o adevărată provocare. Echilibrul îl poți testa în tunelul Vortex, dar și în camera rotativă. Camera infinită te multiplică și te transpune în bucățile de oglinzi împrăștiate în toate direcțiile.

Unica Orgă de Mare din lume a fost proiectată de arhitectul Nikola Basic în anul 2005 și reprezintă unul dintre cele mai importante puncte de atracție din Zadar. Scările din piatră perforată ce coboară spre mare au în componența lor niște țevi cu fluiere ce dau naștere unor sunete ce-mi dau impresia că lângă mine sunt persoane care cântă la flaut. Pe măsură ce valurile mării aduc aerul către aceste fluiere se creează adevărate capodopere muzicale, cu diferite tonuri pastelate, gata să curgă peste îndrăgostiții sau singuraticii ce vin să privească preafrumosul apus.

Un disc de 22 de metri atrage razele soarelui cât e ziua de lungă. Este vorba despre Monumentul Soarelui, proiectat tot de Nikola Basic. Cele 300 de panouri solare așezate pe asfalt așteaptă lăsarea nopții pentru a declanșa spectacolul feeric de lumini ce-i fascinează mai ales pe copii, dar nici adulții nu se dau deoparte.

Ca un copil mă bucur și eu acum de luminițele colorate ce s-au împrăștiat pe imensul soare din podeaua falezei; nici luna nu se lasă mai prejos și strălucește din tot sufletul cerului. M-am așezat pe o margine încălzită de soba naturii... Pescarul așteaptă ca undița să se afunde puțin, vaporul din larg plutește pe acordul sunetelor ce ies la suprafață din faimoasa orgă, suspinând la fiecare adiere de vânt. De-ar fi să pictez acum, din acuarelă ar ieși îmbinări de albastru din zare, cu roz și mov, galben ori roșu, oamenii fericiți, cu zâmbetul larg, fiindcă aici l-au întâlnit pe liniștitul oraș ce cântă și strălucește mereu, Zadar.

Aurora GRIGORE

GALERIE FOTO

Delegația Alianței pentru Agricultură și Cooperare a participat la cea de-a zecea ediție a Congresului Agricultorilor Europeni organizat de COPA-COGECA, în perioada 12-14 octombrie, în Sibenik, Croația, cu tematica: O agricultură europeană rezilientă și provocările mondiale.

Evenimentul a avut peste 40 de vorbitori și au fost prezenți peste 350 de producători, reprezentanți de cooperative și organizații ale acestora din Europa.

Detalii privind acesta se găsesc aici: http://europeanfarmerscongress.eu/; #FarmersCongress22@COPACOGECA.

Printre aspectele de interes pentru fermierii și cooperativele din România s-a discutat de:

- Necesitatea urgentării aprobării utilizării tehnicilor de ameliorare moderne;

- Propunerea de regulament privind utilizarea sustenabilă a produselor de protecția plantelor;

- Prețurile foarte crescute la inputuri;

- Necesitatea oferirii de alternative înainte de a interzice substanțe de protecția plantelor;

- Nevoia de actualizare a legislației privind animalele carnivore mari;

- Criza cauzată de Războiul din Ucraina;

- Seceta pedologică și arșița atmosferică;

- Instrumente de managementul riscurilor în Agricultură flexibile și adaptate la specificitățile fiecărui stat;

- Planurile Naționale Strategice și strategiile dezbătute;

- Promovarea agriculturii ca o soluție pentru asigurarea hranei, securității alimentare a globului și un contributor important la biodiversitate și mediu, nu un dușman așa cum lasă de înțeles directiva privind poluarea industrială că este zootehnia sau Pactul Ecologic European, Strategia de la Fermă la Consumator și Strategia Biodiversitate.

Delegația română a ridicat problemele cele mai stringente cu care se confruntă fermierii și cooperativele din țara noastră. AAC a susținut public ca instrumentele pe care le are astăzi fermierul european sunt insuficiente pentru a rămâne sustenabil iar problemele provocate de criza actuala trebuie să își găsească răspuns și susținere europeană nu doar locală.

La categoria provocărilor din agricultură, fără menționarea celor evidente, create de criza sanitară, de conflictul prelungit din Ucraina și consecințele sale multivalente pe care întreaga lume le resimte, Comisia Europeană merge mai departe, în același ritm, cu implementarea Pactului Verde iar strategia ”De la fermă la consumator”, așa cum a fost lansată este o adevărată provocare, care însă devine impediment în noile contexte.

Exemplul elocvent este cel al unui Regulament care se dorește a fi instrument al acestei Strategii: Regulamentul privind utilizarea sustenabilă a pesticidelor. Fără a menționa că reducerea sub forma unor procente nete nu are nicio justificare iar dacă forma actuală va fi aprobată, producția României va suferi o scădere de 40%, conform estimărilor AAC.

Prețurile inputurilor cresc și există o reală problemă cu capacitatea de autosusținere a fermierilor, dublată de o criză a fertilizanților. În România, foarte mulți fermieri nu mai pot susține COSTURILE de producție , iar aceasta este o problemă generală a fermierului European. Dublate de o interdicție de a utiliza suficiente pesticide, cei care vor mai reusi să producă vor produce cu costuri foarte mare, ceea ce va impacta prețul final și jumătate de miliard de consumatori europeni. 

Este clar ca fermierii și cooperativele au nevoie de mai multe instrumente pentru a-și putea continua activitatea în aceste condiții și să nu se ajungă la o problemă socială. Pentru acești oameni, dacă se vor afla în imposibilitatea de a mai face agricultură, șansele să se reprofileze sau să își găsească alte locuri de muncă sunt mici. Se va ajunge la o problemă socială care ne va costa pe noi toți mai mult. Pentru a avea acces mai facil la instrumente este necesar ca actele delegate ale regulamentului PAC să cuprindă flexibilizări pentru a permite asigurarea cofinanțării instrumentelor de managementul riscurilor adaptate la nevoile specifice ale fiecărui stat.

Una dintre soluții este ca autoritățile europene, să introducă în același pachet, alături de proiectul de regulament privind utilizarea durabilă a produselor de protecție a plantelor, proiectul de directiva/regulament pentru utilizarea inovării și a tehnicilor de ameliorare moderne.

Conflictul din Ucraina se prelungește, din păcate. Se pare că nu va exista consens prea repede, în ciuda tuturor eforturilor. Poporul ucrainian va trebui susținut în tot acest timp și chiar o bună perioadă după încheierea conflictului, fiindcă violența atacurilor este de neimaginat. Ajutorul va trebui să vină de la fiecare dintre noi, iar Uniunea Europeană trebuie să fie, în continuare, solidară. România și celelalte state vecine au susținut acest ajutor, uneori chiar prin sacrificarea unor interese proprii. Cerealele din Ucraina au prețuri mult mai mici și au fost importate în cantități mari iar acest lucru nu este posibil să nu creeze dezechilibre ale prețurilor și ale capacităților logistice, dar NU putem fi de acord cu importul de floarea soarelui, porumb tratate cu substanțe interzise în U.E. sau cu rapiță modificată genetică care ajunge pe teritoriul european, din moment ce producătorilor noștri li se aplică reguli mult mai stricte.

Îngrijorările delegației române au fost confirmate și în concluziile președinților Copa și Cogeca care atras atenția asupra situației noi, cu provocări inedite și extrem de complicată în care se află sectorul agro-alimentar european.

Cea de-a 11-a ediție a Congresului Fermierilor Europeni, va avea loc în anul 2024, în România, în București iar acesta va fi un nou prilej prin care vom putea arăta colegilor  europeni care sunt provocările majore ale fermierilor și cooperativelor noastre.

Cele 4 organizații profesionale din agricultură, industrie alimentară și servicii conexe, reunite informal în Alianța pentru Agricultură și Cooperare, însumează aproximativ 3500 de fermieri care lucrează o suprafață totală de 2,5 mil ha, la care se adaugă 1,5 mil ha echivalentul UVM aferent zootehniei, pe întreg teritoriul României. Alianța cuprinde totodată și membri care activează în industria alimentară și cumulează a cifră de afaceri de 24,2%, respectiv un număr de angajați de 15,95% din totalul sectorului agroalimentar românesc.

Pentru informații suplimentare: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Mă furișez în culoarea zidurilor pentru a descoperi frumusețea interioară ce poartă privirile tuturor adunate ca un buchet de flori bougainvillea, de-a lungul atâtor ani, dar și a momentelor de răscruce din timpul războaielor... Sunt nuanțele griului deschis și închis, amestecate cu alb și maro, ale zidurilor din Dubrovnik, orașul din Marea Adriatică fondat de refugiații din Ragusa Vecchia prin secolul al VII-lea.

Dacă mi-am dorit să văd panorama orașului de sus și să admir Cetatea, m-am ales și cu un antrenament de coborât și urcat câte 480 de scări, dar, din tot adâncul meu de spirit sportiv, a meritat efortul. Aerul e altul, aici sus, iar ochii sunt fericiți.

Cobor dimineața pe strada Matije Gubca și mă opresc puțin să-mi trag respirația în dreptul casei cu numărul patru. Gardul este împodobit cu o brazdă coloristică de flori roze și galbene. Mă îndrept către Orașul Vechi, această comoară protejată de UNESCO.

Traversez podul de piatră și intru pe Poarta Ploce, deasupra căreia se află o statuetă a lui Sveti Vlaho, hramul din Dubrovnik. Mănăstirea Dominicană îmi spune „Bun venit!“ și mă introduce în povestea gotică a coloanelor ce stau înșirate ca niște palme deschise, iar arcadele mă conduc spre a-l vedea pe Sfântul Dominic, preaslăvit acum printr-o statuie parcă însuflețită.

Stradun este locul de promenadă pe unde umbra și soarele revin mereu pentru că le place să atingă brațele Palatului Rectorului, acest muzeu în care sunt expuse piese de mobilier unice din epoca medievală.

Biserica Sfântul Blaise, protectoarea orașului Dubrovnik, binecuvântează ochiul prin stilul său baroc, statuetele și îngerii de pe exterior stau ca niște păzitori ce dau speranță și încredere celor care intră în acest lăcaș, construit după modelul bisericii venețiene San Maurizio.

Mă așez comod lângă Fântâna Mare Onofrio, construită prin anii 1400 pentru alimentarea cu apă a orașului, unul dintre simbolurile din Dubrovnik care stă neclintită în fața Bisericii Mântuitorului. Fântâna este punctul final al unui sistem de apeduct ce ține de la Sumet până aici, la picioarele mele.

Butoaie pline cu acadele de toate sortimentele și culorile, înghețată cu fistic și ciocolată pe care trebuie neapărat să o încerci, mileuri cusute manual și expuse cu drag pentru vânzare, păpuși îmbrăcate tradițional, în culori mov aprins, săpunuri cu esențe naturale sunt doar câteva din lucrurile pe care le vezi pe străzile înguste, învăluite de parfumul amețitor de lavandă pe care vrei să-l miroși și, de ce nu, să cumperi un săculeț ca suvenir.

Merg pe lângă ziduri, nici nu știu cum de s-a strâns atâta frumusețe la un loc, clopotele bat rând pe rând și se aud din toate direcțiile, acoperișurile se văd ca o plajă cu nisip maroniu de aici de sus. E o sărbătoare continuă pe fețele oamenilor pe care-i întâlnesc în cale. Ajung la Turnul Minceta, cetatea construită în anul 1319 de Nichifor Ranjina, om simplu al locului, de meserie constructor. Denumirea Minceta vine de la familia Mencetic, aceștia având în proprietate terenul pe care a fost zidit Turnul. Azi, steagul croat flutură glorios în voia vântului la înălțime, semn că este liber și triumfător, apărător de nădejde al orașului.

Catedrala romano-catolică din Dubrovnik, ce poartă hramul Adormirii Maicii Domnului, a răsărit, ca o floare de crin în grădină, prin creația extraordinară a maeștrilor arhitecți Andreea Buffalini și Paolo Andreotti prin anii 1600, însă finalizarea a fost realizată de arhitectul Katicic, în anul 1713. Regele Richard Inimă de Leu și-a dorit să contribuie financiar la ridicarea lăcașului pentru că a supraviețuit unui naufragiu de lângă Insula Lokrum, pe când se întorcea de la Cruciada din 1192, mulțumind astfel divinității pentru minunea împlinită.

În capătul străzii Stradun stă cu spatele drept, chipeș, de 31 metri înălțime, cu ochii negri deschiși și vorbește cu tine la orele exacte și jumătățile lor printr-o tonalitate duioasă antică. E Turnul cu Ceas, născut în secolul al XV-lea, vecin cu Palatul Sponza. În această Clopotniță a orașului observ niște statuete de omuleți verzi care lovesc clopotul greu de aproximativ două tone.

Bat tobele, merg la pas de soldat și atrag atenția prin tradiționalele costume cu care defilează pe lângă trecători; acești frumoși localnici s-au deghizat la sfârșit de zi, anunțând că zidurile din Dubrovnik au nevoie de puțină odihnă, plantele agățătoare cu rădăcini împletite vor să se reculeagă, iar ecoul muzicii din clopote va cânta, în surdină, doar Mării Adriatice, până la venirea zorilor.

Aurora Grigore

Cu o gastronomie tradițională renumită, vinuri de calitate și contribuții importante în domeniul cultural, artistic, științific și al sportului la nivel mondial, Croația își merită cu prisosință locul 18 în clasamentul celor mai importante destinații turistice din lume. Și încă un amănunt interesant: începând cu anul 2000, guvernul croat a investit masiv și în infrastructură.

O destinație deloc banală, Dubrovnik este unul dintre cele mai spectaculoase orașe-port și nu degeaba Lord Byron i-a spus „Perla Adriaticii“. Situat pe coasta dalmată, Dubrovnik este un orășel mic, cu mai puțin de 50 de mii de locuitori, care atrage pasionații de istorie, arhitectură. Dar asta nu înseamnă că cei care vor doar distracție se vor plictisi. Plajele și magazinele croate oferă destule pentru vizitatori. Fondat prin secolul al VII-lea, Dubrovnik poartă amprenta celor care l-au condus – venețieni, maghiari etc. Inclus în patrimoniul mondial UNESCO din 1979 pentru arhitectura sa impresionantă, Dubrovnik este locul perfect pentru elita artistică și intelectuală a Croației. De altfel, aici se organizează numeroase festivaluri și activități culturale ce atrag nu doar localnicii, ci și turiștii veniți din diferite colțuri ale lumii.

Zidurile vechi

Odată ajunși în Dubrovnik, observăm vechile ziduri ale orașului. Construite în secolul al X-lea și consolidate câteva secole mai târziu, aceste ziduri au apărat orașul de invadatori. Zidurile cetății Dubrovnik au o grosime de aproape șase metri și o lungime de doi kilometri. Poate că cel mai potrivit moment de vizitat zidurile cetății este apusul sau răsăritul. Dacă se merge vara, este bine să se evite excursia pe timpul zilei deoarece este foarte cald. Dimineața sau seara ar fi cele mai potrivite momente, mai ales pentru amatorii de fotografie.

Poarta Pile

De asemenea, Poarta Pile – intrarea principală în oraș – este unul dintre cele mai interesante puncte de acces în acest minunat oraș-port. Aici poate fi admirată statuia Sfântului Blaise, realizată de sculptorul croat Ivan Mestrovic. Poarta Ploce, din secolul al XIV-lea, și cea din interior (din secolul al XV-lea) merită văzute. Tot aici se poate admira și strada principală – Stradun, locul în care se poate lua o pauză pentru o gustare sau o cafea căci locul este plin de cafenele, restaurante și magazine de suveniruri. În capătul străzii domnește celebrul Turn cu Ceas, ce poate fi admirat în voie.

Catedrale, mănăstiri, biblioteci, obiecte de artă

După o scurtă pauză, se poate vizita Catedrala Dubrovnik, construită în stil baroc de Andrea Buffalini de la Roma, prin secolul al XVIII-lea. Frumoasa catedrală din Dubrovnik stă pe locul unei vechi catedrale, construite prin secolul al VI-lea, și mai este cunoscută sub numele de Catedrala Adormirii Maicii Domnului.

Mai merită vizitate și mănăstirile dominicane și franciscane ale căror muzee adăpostesc picturi religioase vechi, din secolele XV și XVI, precum și obiecte din aur și argint. De asemenea, în mănăstirea franciscană, ce adăpostește una dintre cele mai valoroase biblioteci din Croația, se mai pot vedea inclusiv dispozitive de măsurare de uz farmaceutic. În Croația, farmacia datează de la începutul anilor 1300. Despre Mănăstirea Franciscană se mai spune că este cel mai bun exemplu de conservare a arhitecturii locale și merită văzută indiferent dacă suntem sau nu religioși.

Despre Croația se pot afla mai multe vizitând și Muzeul Istoric Cultural al orașului Dubrovnik, fostul Palat Rector, construit în 1435 de Onofrio de la Cava. Modificat de-a lungul timpului, construcția atrage prin armonia stilurilor gotice și renascentiste. Dincolo de arhitectura superbă, acustica este una perfectă! Dacă ajungeți acolo, încercați să vizitați palatul într-una dintre zilele în care se organizează spectacole de muzică clasică. Este o experiență de neuitat. De asemenea, muzeul mai deține aproape 15.000 de piese de colecție ce ilustrează perioada medievală, dar și picturi ale unor artiști venețieni și nu numai. Pe vremuri, palatul a fost și sediu al guvernului.

Merită să vă „pierdeți“ pe străduțele înguste

Cei care adoră mersul pe jos se vor bucura și de aleile laterale care oferă surprize la tot pasul. E drept că trebuie urcate și coborâte câteva scări, dar merită cu prisosință. Iar pasionații de poze pentru Facebook și Instagram vor fi foarte fericiți să aibă ce arăta urmăritorilor.

Dubrovnik are ce oferi și celor care nu sunt interesați de istorie, arhitectură, poveste. La restaurantele locale se pot mânca diferite preparate tradiționale absolut delicioase. De neratat ar trebui să fie peștele și fructele de mare, gătite excelent de bucătarii croați. De pildă, unul dintre cele mai populare aperitive croate este șunca de porc sărată și uscată. Se mai pot gusta și cotletul de porc, carnea suculentă de miel sau friptura de rață. Nu trebuie ocolite nici curcanul cu găluște sau vițelul învelit în șuncă și umplut cu cașcaval (da, un fel de cordon bleu...), ștrudelul cu brânză, cașcaval, carne sau cârnații picanți de porc cu mult usturoi la care merge perfect o halbă de bere de prin partea locului. Apropo, berea croată este foarte bună! Ca desert, merită încercate celebrele clătite – crepes – musai cu înghețată preparată aici sau cremă caramel.

Iar dacă nu este prea cald puteți încerca și țuica lor de prune îmbogățită cu diferite ierburi aromatice sau esență de nucă.

Dar despre bucătăria croată se poate vorbi mult pentru că este destul de variată și se împarte chiar în bucătărie regională croată. Dacă veți face și excursii în afara orașului, unul dintre cele mai bune locuri de vizitat este Samobor, ideal pentru gurmanzi. Aici pot fi gustate preparate vechi de sute ani, ale căror rețete sunt păstrate secrete. Bucătăria dalmată este celebră pentru simplitatea și naturalețea sa, pentru puritate și absența reziduurilor chimice. Este și o bucătărie sănătoasă, de altfel, ce poate fi testată zilnic în cele peste 60 de restaurante și taverne doar în Dubrovnik.

Turismul, sursă importantă de venituri pe timpul verii

Pentru amatorii de plajă, Dubrovnik are o ofertă bogată de plaje cu apă ireal de albastră, transparentă și curată. Cele mai cunoscute plaje sunt Buza, Sveti Jakov și Banje, curate și cu priveliști superbe asupra orașului. Iar dacă aveți mai mult timp la dispoziție, merită vizitate și insulele din jurul Dubrovnikului.

Ospitalieri și amabili, croații au o atitudine binevoitoare față de turiști, indiferent de unde vin. Comunicativi și veseli, croații își întâmpină clienții cu zâmbetul pe buze, motiv pentru care sectorul serviciilor domină economia Croației. Turismul este o sursă importantă de venituri mai ales în timpul verii și clasează Croația pe locul 18 în clasamentul celor mai populare destinații turistice din lume. După servicii, economia croată este dominată de industrie și agricultură. Foarte important de menționat: după 2000, guvernul croat a investit în infrastructură, în special în infrastructură de transport pe coridoarele pan-europene.

Simona-Nicole David