reclama Nusees
update 7 Dec 2022

Grandiosul strămoș al Bulgariei, Nessebar

Inundat de valurile mării uneori, când vremea e mai ambițioasă, istmul, porțiunea ce desparte peninsula de continent, e plin de oamenii ce vin să vadă vechea așezare Messembria. Azi poartă denumirea de Nessebar, nume atestat în secolul al XI-lea, orașul de pe litoralul bulgar, cu o istorie de peste trei mii de ani, ce amintește de traci, coloniile grecești și ocupațiile otomane.

Poarta pe unde intru acum către Nessebarul vechi păstrează în inima sa aburul istoriei și povestea locului descrisă în cuvinte de foarte multe ori, dar de fiecare dată diferit fiindcă trecerea timpului aduce cu sine imagini cu alte margini.

Zidurile cetății din anticul oraș au fost ridicate prin secolul al III-lea ca mijloc de apărare împotriva inamicilor ce râvneau neîncetat la magnificul loc de la Marea Neagră.

Posibil să dateze din timpul Renașterii bulgare, Moara de vânt de pe istm, unul dintre simbolurile orașului, este construită la bază din piatra unei biserici bizantine. Aceasta are trei nivele, jos era camera utilizată ca depozit unde se făcea făina, apoi gospodăria morarului și ultimul era folosit pentru dispozitivele morii. Rezemat de pietrele morii, un copil sfios suflă-ntr-un saxofon ritmuri cu iz oriental, încălzind și mai intens simțurile trecătorilor.

Statuia Sf. Nicolae, patronul pescarilor, a celor care călătoresc pe mare și pe uscat, o zărești de la distanță, are o înălțime considerabilă și toți turiștii așteaptă la rând să o fotografieze, să aibă o amintire cu ea.

După multe invazii otomane, câteva dintre cele peste patruzeci de biserici din Antichitate încântă și azi privirile tuturor, aducând puțină aromă duhovnicească ochiului și sufletului. Azi, devenită muzeu, Biserica Sf. Ștefan a fost Biserică Ortodoxă Răsăriteană, construită probabil în secolul al XI-lea. Mirosul acoperișului din lemn, resturile plăcilor de ceramică pe care calc, picturile sfinților pe alocuri șterse, exteriorul din cărămizi și piatră zidite fără vreo formă precisă mă conduc către o lume ascunsă aici demult, dar încă vie.

Catedrală în Evul Mediu, Biserica Sf. Sofia a fost ridicată la finele secolului al V-lea. A fost prădată de venețieni prin anii 1200, doar pereții laterali au rămas de-a lungul vremii în picioare. Ating cu mâna zidurile ruginii precum frunza de toamnă și mă îndepărtez încet, fără a le mai șterge din urma pătrunsă de ploi și vuietul mării.

Mergând pe strada Messembriei, mă întâmpină cu iubire și sfințenie Biserica Hristos Pantocratorul (Atotputernicul). Datează din secolul al XIII-lea, din timpul domniei țarului Ivan Alexandru al Bulgariei, și este unul dintre lăcașurile medievale de cult care s-a păstrat foarte bine odată cu trecerea timpului. Stilul bizantin al construcției, zidurile mărețe cu toate nuanțele maronii amestecate, forma dreptunghiulară, motivele florale, ferestrele sub formă de arcade și adăugarea svasticii ca simbol al soarelui formează un strat pitoresc deosebit. Aici regăsim și expoziția fotografică „Nessebar și golful de hărți vechi“ unde sunt prezentate hărți comerciale, rutiere și continentale din perioada secolelor IV-XIX.  

Printre străzile înguste și pietruite am dat și de ruinele băilor romane ce zac în spatele unui gard de fier. Printre zăbrelele ruginite se pot vedea resturi ale arcadelor ce poartă cu ele amintiri ale anilor 70 î.Hr., pe când orașul era ocupat de romani.

Amfiteatrul din Nessebar, situat foarte aproape de mare, este locul  ideal pentru a petrece serile de vară la un spectacol în aer liber. Nu departe de scenă, puțin ridicând privirea în sus, se înalță frumoasa biserică Ioan Aliturghetos (ce nu este sfințită).

Liniștea acestui loc binecuvântat nu am găsit-o doar printre străzile înguste pavate cu piatră cubică prin care soarele-și face loc la apus, ci și la malul mării, în valurile limpezi și nisipul atât de fin prin care-mi plimb acum degetele.

Mă uit acum la casele îmbinate cu piatră și lemn, rufele întinse ce se aerisesc la balcoanele decorate cu mușcate roșii, doamnele în vârstă ce stau de vorbă la poartă, șezând fiecare pe un scăunel din lemn. E atât de frumos, e normalitate în jurul meu, așa e rostul vieții în acest colțișor de lume.

Întâlnesc la orice pas smochinii bătrâni și tineri la umbra cărora pisicile adorm și se trezesc, iar oamenii zăbovesc la un pahar de limonadă, ascultând marea ziua și cântecul neîncetat al greierilor noaptea. Acestea amintesc acum și peste veacuri de grandiosul strămoș al Bulgariei, Nessebar.

Aurora Grigore

GALERIE FOTO