De-a lungul mărgelei istorice Dalmația, printre așezările cu căsuțe cochete de pe malul estic al Mării Adriatice, răsare magnificul Split, cel mai mare oraș de pe coasta croată, o perlă rară, în al cărui suflet voi face un popas pentru puțin timp.

Oraș venețian după Evul Mediu târziu, Split a fost parte a Regatului Austriac al Dalmației, ocupat de Germania, parte a Iugoslaviei socialiste, urmând ca în anul 1991 Croația să se separe de Iugoslavia în Războiul de Independență.

Construit în anul 305 d.Hr., Palatul lui Dioclețian a rămas atât de bine păstrat încât simt că am pășit în timpul acela, demult strecurat printre norii cenușii. Clădirea împăratului a fost concepută ca un amplasament de vară, o vilă opulentă și o tabără fortificată în stil roman, delimitate de două străzi. În partea sudică se afla camera împăratului și locul unde se desfășurau ceremoniile religioase, iar partea nordică era destinată slujitorilor și militarilor. Ferestrele arcuite, marile turnuri și pridvorul monumental trăiesc ca niște frați, dezmierdați de sunetul clopotelor ce bat din când în când printre privirile zilnice ale vizitatorilor.

Catedrala Sfântul Domnius, localizată în Mausoleul împăratului Dioclețian, păstrează frânturi din creștinismul medieval, dar și fragmente de păgânism. Moaștele Sf. Anastasie și cele ale Sf. Domnius au fost așezate cu evlavie în altarele Catedralei. Pe stâlpii de la intrare sunt tăblițe cu scene despre Buna Vestire a lui Gavril, nașterea lui Hristos, dar și din Evanghelii. Martirul orașului roman Salona, Sf. Domnius, cel care a fost decapitat în anul 304 de împăratul Dioclețian, se spune că a fost unul dintre cei șaptezeci de apostoli trimiși ai lui Iisus, pomeniți în Evanghelia după Luca. Sculptorul venețian Morlaiter a construit în anul 1767 altarul în care se află rămășițele Sf. Domnius. Cu nerăbdare, urc treptele până la clopotnița catedralei, de unde pot vedea splendoarea orașului Split.

Decorată cu statuete ale lui Maximian, Galerius, Dioclețian și Constantius Chlorus, Poarta de Aur a orașului Split a fost construită doar pentru a trece împăratul și familia acestuia în drumul lor către Salona. Alături, în parcul Giardin, falnic și impunător, se află monumentul închinat Episcopului Grigorie de Nin, sculpat de Ivan Mestrovic. Ating degetul piciorului statuii pentru a avea noroc, așa se spune pe aici, printre localnici. Pe Poarta de Argint, prin care au trecut supușii lui Dioclețian, dar și Papa Ioan Paul al II-lea în anul 2000, au rămas doar resturi ale impresionantelor turnuri octagonale. Poarta de Fier emană amintiri din istoria Splitului, din epoca romană, Evul Mediu până azi. Aici se află ceasul orașului, cu 24 de cifre, nu doisprezece și palatul nobililor din Split, răposata familie Cypriani Benedetti. O cruce amintește de zeița romană a victoriei, Nike. Poarta de Alamă, ce duce direct către mare, era folosită în cazul unui atac asupra Palatului, pentru o fugă mai rapidă.

Piața din centrul Palatului, Peristilul, este locul ideal azi pentru scenele de teatru sau operă clasică. În trecut, coloanele de granit roșiatice erau martore la ceremoniile religioase la care participa Dioclețian. Mă așez și eu pe una dintre treptele ce înconjoară Peristilul și adun, printre miile de gânduri ale tuturor, puțin din liniștea dăruită Sfinxului vechi de 3.500 de ani, locul pe care oamenii din oraș il cred centrul Universului.

În mare parte, datorită Substructurilor Palatului Dioclețian ce păstrează elementele antice unice în lume, Split a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. Folosite altădată ca loc de depozitare sau zone rezidențiale, aceste substructuri semănau aproape perfect cu camerele de deasupra lor. Azi sunt folosite pentru diverse expoziții, Târgul Internațional de Flori și activități sociale, culturale.

Încă din timpul lui Napoleon, un adevărat rai pentru localnici și turiști, Riva este spațiul deschis pentru promenadă, în orice moment din zi ori noapte. O parte a Palatului lui Dioclețian, Biserica St. Francisc, Palatul Bajamonti Descovic umplu acest decor perfect, ce-ți dă starea de plutire, liniște a minții, dar și de frumos.

Urc nenumărate trepte pe Dealul Marjan, printre pădurea de pini și cactuși cu flori de culoare mov, în cale-mi apare timida și rustica Biserică închinată Sf. Nicolae. Îmi trag sufletul și-mi spun că mai e puțin până ajung sus de tot, la 178 de metri. Steagul croat flutură libertatea pe ritmul cântecului popular „Marjane, Marjane“, iar porțile se deschid către lumea de la picioarele mele, acest oraș ce expiră aura împăratului Dioclețian, Split.

Aurora GRIGORE

GALERIE FOTO