Logo
Imprimă această pagină

Palatul Ruginoasa sau patru secole de nenoroc

Palatul și domeniul domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa-Iași, transformat în muzeu în anul 1982, are toate motivele să fie mândria localnicilor și blazonul comunei. Puțini știu însă că locul păstrează foarte puțin din ceea ce clădise Elena Cuza sau, mai înainte, de stilul în care îl construise familia Sturdza. Ansamblul este înscris în lista monumentelor istorice cu cinci obiective: palatul în sine, Biserica „Adormirea Maicii Domnului“, zidul din incintă (cu o latură și ceva valid), parcul datat din 1813 și turnurile.

palat ruginoasa curte

În loc de a descrie muzeul de astăzi, găsim că e mult mai interesant să recompunem istoria sa, poate și prin prisma nefericirilor care s-au consumat între zidurile (altele decât cele de azi) palatului. Așadar, la sfârșitul secolului al XVII-lea, familia Sturdza a cumpărat moșia de la Ruginoasa de la Duca Vodă, stăpânind-o aproape două secole. În 1804, marele vistiernic Săndulache Sturdza l-a angajat pe arhitectul vienez Johann Freiwald pentru a reconstrui vechea casă boierească de pe această moșie și pe grădinarul german Mehler care avea sarcina să amenajeze un parc cu alei, statui, bănci ascunse în labirinturi de vegetație, un iaz mărginit cu sălcii. Palatul este realizat în stil neoclasic. În spatele acestuia, prin 1811, vistiernicul zidește și o biserică de conac. Peste zeci de ani, logofătul Costache Sturdza, fiul lui Săndulache, pare nemulțumit de înfățișarea clădirii și îl angajează pe arhitectul Johann Brandel pentru a reface palatul în stil neogotic. Costache n-a locuit aici, mutându-se în proprietățile de la Iași, dar la Ruginoasa și-a ascuns soția, Marghiolița Ghika-Comănești, care făcuse o pasiune pentru boierul Nicolae Roznovanu. Mă rog, amorul era reciproc. Femeia a fost pusă sub paza unuia dintre fiii lui Costache, Săndulache Sturdza, botezat astfel în amintirea bunicului. La un moment dat însă Roznovanu, însoțit de niște arnăuți, intră pe domeniu și are loc o luptă în care Săndulache este înjunghiat în inimă. Celălalt fiu, vornicul Alexandru Sturdza, căruia îi revine moșia de la Ruginoasa, pierde averea după ce a ipotecat conacul pentru un împrumut de 60.000 de galbeni. Cel care, în 1862, cumpără moșia de la Banca Moldovei, la prețul de 52.011 galbeni, este nimeni altul decât domnitorul Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza.

Inaugurarea de la 1864

interior palat

Prima sa grijă a fost să renoveze integral palatul, iar soția s-a ocupat de decorarea interioară. Piesele de mobilier, tapetul de pe pereți și în general toate obiectele din interior au fost comandate la Paris, iar documentele acelor vremuri consemnează gustul desăvârșit al Elenei Cuza. Palatul a fost inaugurat în 1864, când domnitorul este primit cu pâine și sare de țăranii pe care tocmai îi împroprietărise și chiar locuiește aici vreme de o lună. După ce este forțat să ia calea exilului (1866), Cuza se va îngriji de domeniu, pe care-l arendează contra sumei de 5.000 de galbeni/an. După moartea acestuia, survenită în 1873, Elena Cuza se va muta cu fiii domnitorului, Alexandru și Dimitrie, rezultați din relația cu Maria Obrenovici, dar pe care „doamna Elena îi crește ca pe propriii săi copii“, la Paris. Aici, Dimitrie Cuza își pune capăt zilelor, după o decepție, iar Alexandru moare de ftizie, la puțin timp după ce se însurase cu Maria Moruzzi, strănepoată a domnitorului fanariot ce-l ucisese pe Ioniță Cuza, un străbun de-al lui Alexandru Ioan Cuza. Palatul de la Ruginoasa intră așadar în proprietatea Mariei Moruzzi, care are o aventură – plus o căsătorie-divorț în aceeași zi – cu Ionel I.C. Brătianu, din care se naște istoricul de mai târziu, Gheorghe I. Brătianu. În tot acest timp, neînțelegându-se cu fosta noră, Elena Cuza s-a stabilit la Iași, apoi într-o casă sărăcăcioasă la Piatra Neamț, ocupându-se tot timpul cu acte caritabile pentru bolnavi și săraci.

Renovat și abandonat...

Poarta de intrare in domeniul Ruginoasa

Moruzzi nu are parte de avuția moștenită din întâmplare. După un proces cu Elena Cuza și ca urmare a dispozițiilor testamentare ale lui Al. I. Cuza, palatul de la Ruginoasa a fost donat Spitalului „Caritatea“ din Iași, care l-a transformat în Spitalul de copii „Cuza-Vodă“. O parte din mobilier intră în posesia Muzeului Militar. În cursul Primului Război Mondial, domeniul a servit ca spital militar, iar în 1936 devine proprietatea Regiei CFR, care a amenajat în toate spațiile un sanatoriu TBC. Construcția se degradează văzând cu ochii, apoi luptele din al Doilea Război Mondial provoacă avarii grave; din toată avuția rămân doar câteva ziduri de incintă și bucăți ruinate de pereți. După alți 20 de ani, în perioada 1967-1978, Complexul de la Ruginoasa a fost reconstruit în stil neogotic, fiind refăcut palatul propriu-zis, o parte din zidul de incintă și doar un bastion în partea de nord-vest. În ansamblul muzeistic au fost integrate numai 13 din cele 27 de hectare cumpărate ce Cuza. În 1979, pe fondul penuriei de bani și a desființării Direcției Monumentelor Istorice, lucrările au fost abandonate, fără a mai fi execute 33 de elemente prevăzute în planul de restaurare inițial. Inaugurarea muzeului s-a produs în 1982, cu o secție de istorie și alta de etnografie, fiind recuperate doar câteva din piesele originale care au aparținut domnitorului și soției sale, Elena Cuza.

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului