Promoția 1982, la 37 de ani de la absolvirea Facultății de Horticultură Iași

„Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești (...), parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!“ N-am habar dacă se potrivește aici Ion Creangă, cu al său celebru paragraf din „Amintiri din copilărie“. Poate că da, având în vedere că am petrecut anii studenției sub semnul bojdeucii lui din Țicău, apoi al Junimii din Casa „Vasile Pogor“, al Castelului-muzeu „Mihail Sadoveanu“, al legendarului Copou și la fel de legendarelor teatru, operă, filarmonică etc. Aducerile noastre aminte nu sunt, ca să zicem așa, din fragedă copilărie, dar facultatea tot un fel de „acasă“ se cheamă, că doar ea ne-a pregătit drumul în viață. Parțial.

Așadar, de bucurie ne saltă și nouă inima când ne regăsim, iar și iar, absolvenți ai Facultății de Horticultură din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ Iași, promoția 1982. Pe atunci se numea institut, nu universitate, însă recunosc că ultima denumire e mai aproape de adevăr. Anul acesta, la sfârșitul lunii iunie, ne-am revăzut pentru a șasea oară de la absolvire. Fără profesori, fiindcă ei au plecat 90% în marele Dincolo. Și fără 11 dintre colegi, care și ei s-au grăbit înspre Dincolo... Acum au răspuns „prezent“ 20 de colegi. Anul trecut au fost mai mulți, iar la 35 de ani și mai mulți. Sper să ne „îmbogățim“ la anul din nou, să ridicăm ștacheta la 50%. Cam acesta este și procentul de horticultori din promoția noastră care au rămas pe baricade să-și facă meseria, fie în privat, fie în instituțiile agrare ale statului. Dacă îi adăugăm și pe cei din învățământ sau alte domenii care au legătură cu spațiul rural sau cu agricultura, procentul ar urca înspre 60%.

Cineva ne spunea că suntem una dintre cele mai statornice promoții din istoria facultății; am manifestat, cu alte cuvinte, cât s-a putut, fidelitate față de profesie. Organizatorii acestei din urmă revederi, de exemplu, soții Fica (fostă Bădan) și Iulian Boldea, sunt fermieri la Galați. Șeful de an, Dumitru Mursa, este unul dintre viticultorii reputați ai Iașului. În fine, azi ai Vasluiului, fiindcă aplică tehnologii în viile Avereștilor. Șefa de promoție însă, Caloian (Constantin) Fănica, și-a schimbat profesia după absolvirea Dreptului, dar tot are uneori tangență cu sectorul, încercând să salveze, printre altele, și fermele intrate în insolvență. Cel puțin 10-12 colegi au absolvit o a doua facultate din nevoia de reorientare profesională și repliere pe piața forței de muncă; însă, cum spuneam, au rămas în zone care au legătură cu lucruri învățate la „horti“, cum îi spuneam noi facultății. Prin ai noștri avem afinități cu viticultura, legumicultura, floricultura, zootehnia, pomi­cultura, procesarea fructelor, cârnații de Pleșcoi, industria vinului etc.

Anul aceasta s-au împlinit 37 de ani de la finalizarea studiilor și generația (grosul ei) împlinește 60 de ani de viață. Ne-am amintit de profesorii noștri extraordinari (academicianul Valeriu Cotea, prof. univ. dr. Nistor Stan, Ioan Alexandrescu, Mircea Hatman, Victor și Elena Cireașă, Mary-Ann și Gheorghe Dobrotă, Constantin Filipescu, Ioan Avarvarei, Ioan Tomiță, Natalia Ailincăi, Costachi Teșu, Laurențiu Palade, Petre Savitschi, Ioan Vieru și mulți alții), de calitatea învățământului superior de altădată, practică, armata pe care o făceau fetele, restanțe, chiul, laboratoare. Am vorbit apoi despre faptul că pe locul fermelor noastre azi au crescut... vile, despre viața de internat, iubiri trecătoare sau ba, examene, sudoarea notelor pentru bursă (măcar integrală II), despre cât de mult ne-a folosit teoria de la ore în ferme, despre cum s-au distrus IAS-urile și CAP-urile. Am povestit despre capitalism și economia de piață, viața culturală pe care n-o ratam, iar Iașul a fost și este darnic în cultură, despre excursia de studii care a însemnat un circuit tematic de o săptămână prin toată țara, despre agricultura de azi, România și cât de frumoasă este ea, despre copii și nepoți. Am reînviat, cum s-ar zice, studenția, fredonând cântecele de demult, am deschis cutia cu amintiri ai celor patru ani care ne țin uniți, am redevenit tineri pentru câteva zile, am reînviat prietenii. Mda... din promoția noastră n-a ieșit niciun ministru, dar viața a câștigat niște oameni de calitate, iar asta poate că atârnă mult mai mult decât o demnitate vremelnică. Poftim, e și demnitatea de a fi OM, cu tot ceea ce implică această banală alegație în fond – set de valori, corectitudine, sinceritate, bunătate, sprijin, deschidere, credință în Dumnezeu, iubire de semeni etc.

Maria BOGDAN