Degringolada legislativă

Parcurgeam zilele trecute paginile unui act normativ în intenţia de a ajuta un prieten să înţeleagă „scrisul“ dintre rânduri. N-a fost deloc greu să pricep, după ce, sigur, am mai răsfoit în timp şi alte asemenea documente, că „arhitecţii“ acestora sunt fie rău intenţionaţi, fie rupţi total de realităţile domeniului la care se referă. Sau, de ce nu, interesaţi ca respectivul act să servească în exclusivitate cuiva.

Ei bine, prost concepute, trecute „pe repede înainte“ prin Parlament sau Guvern, asemenea documente ajung mai degrabă să încurce lucrurile decât să reglementeze activităţi. Aşa se explică apariţia sintagmei, tot mai des întâlnite, „Legea care modifică Legea…“ ş.a.m.d. Valabil şi pentru HG-uri.

Şi uite-aşa, apar tot mai mulţi vinovaţi fără vină, inşi împotriva cărora oamenii investiţi să impună respectarea legilor nu pot proceda precum le dictează logica şi propriile convingeri ce-ar fi trebuit, de fapt, să se regăsească în acte normative. Numai că pentru asta, trebuie consultaţi profesioniştii, practicienii cu mulţi ani de experienţă în domeniile la care respectivele acte normative fac trimitere. Eventualele conflicte din societate, la nivel de individ, entitate economică, administrativă etc., n-ar mai fi greu de soluţionat, aşa cum de multe ori se întâmplă, iar eventualele soluţii n-ar mai fi contradictorii, ori interpretabile.

Sigur, nu putem generaliza şi nici nu ne putem erija în buni cunoscători ai domeniului. Numai că atunci când întâlneşti oameni al căror viitor este compromis ca urmare a unei decizii, ori hotărâri judecătoreşti greşite, generate nu doar de eventuala rea-credinţă a unui magistrat, ci mai degrabă de modul în care este conceput şi promovat un act normativ, parcă nu-ţi vine să rămâi impasibil.

„Aş da multe exemple de acte normative ale căror prevederi se contrazic, ori a căror interpretare te pot aduce din condei în stare de faliment – spunea recent un fermier trecut prin furcile caudine ale unui control financiar. Mi-ar lua mult timp şi nici nu am hârtiile în faţă pentru a dovedi ceea ce spun. Sunt numeroase situaţii, de multe ori identice, dar soluţiile sunt diferite. Asta înseamnă degringoladă legislativă. Unii fac, alţii desfac. Sunt ferm convins că o legislaţie clară, proiectată doar după o largă consultare a profesioniştilor din domeniul la care urmează să se refere, cu exemple clare şi judecarea consecinţelor aplicării acesteia, ar fi de natură a încuraja respectarea ei. Altfel, vom risca de fiecare dată să demolăm azi ce-am construit ieri. Şi-aş mai spune ceva: slăbiciunea şi nepriceperea unora dintre şefii de mari instituţii, lipsiţi de practica şi experienţa din domeniul pe care vremelnic îl conduce la un moment dat, nu fac decât să amplifice degringolada din societate. Cei care vor auzi sau vor citi ceea ce spun, sigur ştiu la ce mă refer.“

Comentariile sunt de prisos.

Ion Banu