abonament lumea satului

update 11 Dec 2017

Acasă la Nicolae Bălcescu

  • Publicat în Turism

Nicolae Bălcescu este, fără doar și poate, una dintre cele mai cunoscute personalități ale istoriei României. Unora este cunoscut grație activității sale revoluționare, de la 1848. Altora datorită activității sale istorice, fiind cel care l-a readus pe Mihai Viteazul în atenția și în conștiința națională. Sau, mai banal și mai pragmatic, sunt numeroși aceia care îi asociază chipul cu bancnota de 100 de lei de dinainte de 1989. Dar dintre toți aceștia, doar o neînsemnată parte au găsit prilejul și motivația de a vizita locul de unde acest personaj își trage numele: moșia Bălcești.

Moșia ce le-a dat nume

Aflată la doar câțiva kilometri de Râmnicu Vâlcea, mai exact la 5 km de Milcoiu, pe un drum secundar, dar bine semnalizat, moșia Bălcești pare un loc unde timpul trece după alte coordonate. Cât de veche este localitatea e greu de spus. Începuturile ei se pierd în negura vremurilor. Dar, ceea ce este cert e că în anul 1828 serdarul Iancu și soția lui, Zinca, pun aici piatra de temelie a unui conac. Cei doi nu erau nici prea bogați (raportat la standardele vremii și prin comparație cu marile familii de atunci) și nici nu proveneau din vreun neam mare. Dar nici săraci nu erau, de vreme ce, pe lângă acareturile din București, și-au permis să cumpere și moșia Bălcești, care cuprindea păduri, livadă, pășuni, ba chiar și două sau trei sate. Și atunci, pentru că se cuvenea să-și arate cumva starea, și-au luat numele moșiei. Așa a apărut familia Bălcescu în rândul boierilor de țară din Muntenia.

Cei doi, Iancu și Zinca, au avut cinci copii. Al patrulea dintre ei avea să fie marele revoluționar Nicolae Bălcescu.

Dar să revenim la conac: în stadiul inițial avea doar patru încăperi principale și câteva anexe și camere pentru slujitori. De fapt, inițial era folosit mai mult pe timpul verii. Iarna familia Bălcescu o petrecea în București, în casa din mahalaua Boteanu. Astăzi, pe locul ei trece bulevardul care poartă numele revoluționarului.

Stilul clasic românesc, la el acasă

În spatele conacului se desfășoară un parc imens, mărginit pe două laturi de pădure. Stilul inițial al construcției a fost unul tradițional românesc, specific secolului al XIX-lea. Ulterior, conacul a trecut prin mai multe prefaceri. În anul 1907 i s-au adăugat mai multe încăperi, care practic i-au dublat dimensiunile. În 1913, într-una dintre extremități a fost alipit și un foișor care imită o culă oltenească în miniatură.

La înfățișarea sa de astăzi conacul a fost adus de către Radu Mandrea, strănepot de frate al lui Nicolae Bălcescu. Între 1936 și 1939 acesta a adăugat conacului un etaj întreg. Marele său merit este acela de a fi păstrat stilul original al construcției. Absolut toate elementele construcției te duc cu gândul la casele țărănești, la flori, la grâne, la păduri.

Dar transformările nu s-au rezumat doar la exterior. Proprietarul a amenajat și interiorul, îmbogățindu-l cu numeroase piese specifice primei jumătăți a secolului al XIX-lea. O altă contribuție valoroasă o reprezintă sobele frumos ornamentate, despre care se spune că ar fi fost lucrate de către deținuți de la Mănăstirea Văcărești, după schițele comanditarului.

Creatori la umbra Bălceștilor

Dar Radu Mandrea nu a fost numai un bun arhitect și restaurator, ci s-a dovedit a fi și un iscusit supraviețuitor. Odată cu instaurarea puterii comuniste, el a găsit soluția cea mai bună pentru a face ca reședința strămoșilor săi să beneficieze în continuare de un regim special. Pe 31 martie 1948 el va dona întregul ansamblu Ministerului Culturii. Actul de donație suna astfel: „Subsemnatul Radu N. Mandrea, domiciliat în București, str. Exarcu nr. 3, proprietar al moşiei de baştină a neamului Bălceştilor, donez, în memoria lui Nicolae Bălcescu, în calitate de strănepot al acestuia, STATULUI ROMÂN, reprezentat prin Ministerul Artelor, cu sediul în Bucureşti, str. Ştirbei Vodă, nr. 39, Conacul Bălceştilor, cu parc, pădure, teren de cultură și grădină de zarzavat, situate în Valea Topologului, judeţul Argeş. Scopul donaţiunii este ca întregul conac să devină un loc de reculegere, de studiu şi de însănătoşire a cărturarilor şi artiştilor de ambele sexe, care, prin activitatea lor culturală și socială, contribuie la propăşirea neamului nostru. Acest așezământ va purta numele de Căminul Nicolae Bălcescu.“

Dorința sa a fost respectată. Memoria lui Nicolae Bălcescu impunea respect chiar și comuniștilor, care, de altfel, nu au ezitat să și-l treacă pe lista precursorilor în idei. Fapt este că, până în 1968, aici s-a aflat o casă de creație unde, printre alții, au lucrat și Camil Petrescu și Mihail Sadoveanu.

O vizită ceaușistă cu urmare fericită

În 1968 Nicolae Ceaușescu a vizitat și el conacul. Probabil că nu vom afla niciodată ce sentimente i-a inspirat, dar a luat o decizie care a schimbat viitorul ansamblului: a hotărât transformarea sa în muzeu. De atunci a primit numele de Ansamblul Memorial „Nicolae Bălcescu“ și a intrat în circuitul public. Dar transformarea în muzeu a însemnat și îmbogățirea patrimo­niului cu o piesă extraordinar de valoroasă: biserica de lemn din Gâltofani. Acesta este un sat ce se află la marginea sud-vestică a moșiei Bălceștilor. Atunci când Iancu și Zinca au cumpărat moșia, în micuța așezare nu se afla nicio biserică. Femeie credincioasă, serdăreasa Zinca a ctitorit acolo o bisericuță mică, împreună cu doi copii, Costache și Sevastița, frați ai lui Nicolae Bălcescu. Apoi a intrat în tradiția familiei să se ocupe de întreținerea lăcașului. Biserica a fost pictată cu mult bun-gust, care arată că zugravii erau profesioniști.

Cu timpul, după înălțarea unei biserici de zid în sat, biserica a căzut în părăsire. Radu Mandrea a făcut unele reparații în 1938. În anul 1974, directorul de atunci al Complexului Memorial a avut inițiativa de a transfera biserica în cadrul ansamblului muzeal. Așa se face că acum sfântul lăcaș se află lângă mormintele Sevastiței și al lui Barbu Bălcescu.

Momente de viață, momente de inspirație

La ora actuală, muzeul este organizat în mai multe secțiuni. Prima dintre ele cuprinde patru camere din vechiul conac, care evocă modul boem de viață al micilor boieri din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Alte patru încăperi sunt destinate memoriei lui Nicolae Bălcescu, adăpostind exponate legate de viața și activitatea sa. Într-una dintre anexele conacului se organizează expoziții temporare ale artiștilor care participă la taberele de creație care încă se mai organizează în ansamblul memorial.

Bisericuța este, chiar și prin ea însăși, un obiectiv în sine. În sfârșit, dar nu în cele din urmă, parcul imens reprezintă și el un prilej de încântare în orice anotimp.

Nu vom dezvălui mai multe, pentru a nu strica nimic din surprizele rezervate vizitatorilor. Dar, vă rugăm să ne credeți pe cuvânt: indiferent de sezon, merită o vizită la Ansamblul Memorial Nicolae Bălcescu. Din noiembrie și până în martie zilnic între orele 8 și 16, iar din mai până în septembrie chiar și până la ora 20, toți cei curioși sunt așteptați cu drag.

GALERIE FOTO


 

Alexandru GRIGORIEV