Ce-ați face dacă v-ați afla, în concediu, în județul Vâlcea? Prima oară ați fi tentați să urmați sfatul: „Relieful, cu precădere cel carpatin, se înscrie ca fiind cel mai important avantaj turistic al zonei“. Și căutați mai departe: „Vâlcea dispune și de un important potențial speologic, multe dintre peșteri fiind ocrotite de lege ca monumente ale naturii“. Sau: „Județul ocupă locul al doilea în țară în privința așezămintelor monahale, pe teritoriul său fiind construite 33 de mănăstiri, 327 de biserici și 22 de schituri.“ Apoi nu uitați de Călimănești-Căciulata, Băile Olănești și Băile Govora. Iarna? Cele 7 domenii schiabile din Voineasa. Perla coroanei? Horezu! Însă, oricum ați face, zona nu poate fi expediată într-un singur concediu. Trebuie planificate în amănunt trasee.

Întâi de toate, există suficiente capacități de cazare: 233 de structuri de primire, pensiuni și vile turistice, agroturistice și hoteluri, ceea ce face ca Vâlcea să se situeze în top 10 după numărul de locuri de înnoptat. Pe timpul verii, oricine și-ar dori să înceapă traseul de vacanță de la munte. Sau nu. Poate că punctul de plecare ar putea fi Horezu, doar pentru a vedea ceramica de aici, celebră și peste granițele țării și, mai ales, ansamblul mănăstiresc Hurezi sau Horezu, înscris încă din anul 1993 în lista patrimoniului mondial cultural – UNESCO, sigurul de acest fel din județ. Revenind la Carpații Meridionali, sunt câteva rute care nu trebuie ocolite: inconfundabila Vale a Oltului (E 81) poate la fel de căutată, dacă nu chiar mai căutată decât Cocoșul de Horezu, cu splendorile pe care deja le cunoașteți; ramificația (DN7A) de la Brezoi înspre stațiunea Voineasa și, mai departe, cu străpungere în Transalpina, la Obârșia Lotrului; varianta (DJ 703M) desprinsă din Valea Oltului, în dreptul Mănăstirii Cornetu, înspre Pripoare (locul unde unii istorici ar localiza Bătălia de la Posada, din 1330); drumul (DN 7D) Valea Oltului, în dreptul localității Câineni, înspre Boișoara. Toate acestea duc într-un fel sau altul înspre platourile Munților Căpățânii, Făgăraș, Lotru și Parâng. Mare parte din aceste masive corespund unui însemnat număr de arii protejate (33 cu totul, în Vâlcea): două parcuri naționale (Cozia, cu o suprafață de 17.100 ha, și Buila – Vânturarița, cu suprafață de 4.186 ha) și 11 monu­mente ale naturii (speologice), în suprafață de 10,5 ha.

Perlele Munților Vâlcei

Parcul Național Cozia se suprapune cu Defileul Oltului, începând de la Călimănești-Căciulata (stațiuni balneoclimaterice), trecând pe la Cozia și până la Cornetu, apoi stânga, prin munți, până la Valea lui Stan și dreapta, până la Pripoare. În sine este de urmărit Defileul Oltului, dar sunt o mulțime de obiective turistice de vizitat: Castrul Arutela – cu vestigii romane ridicate pe o așezare dacică, pe malul stâng al Oltului, în Poiana Bivolari, unde se află și apele termale de la Bivolari; Masa lui Traian, un promontoriu stâncos din care mai apare o mică insulă în lacul de acumulare Turnu; Castrul Pretorium, în dreptul satului Copăceni – Racovița, în stânga Oltului, plus rețeaua de castre romane din apropierea masivului Cozia; Mănăstirile Cozia, Turnu, Stânișoara, schitul Ostrov (Călimănești), Cornetu (Călinești), Frăsinei (Muereasca); Cetatea lui Vlad Tepeș, situată pe Valea Băiașului etc. În Parcul Național Buila – Vânturarița (Munții Căpățânii), probabil cea mai spectaculoasă zonă este considerată a fi Cheile Cheii, cu intrare pe drumul Băilor Olănești, spre satul Cheia, și apoi, pe jos, până în defileul apei Cheia, cu stânci abrupte de 300 m, și Peștera cu Lac sau Peștera Laleaua Verde, poiana cu orhidee și alte locul de-a dreptul spectaculoase oferite de munte. Obiectivele naturale de mare interes și cu mult mers pe jos ar mai fi Cheile Bistriței, Costești, Olănești, Peștera Liliecilor (Sfântul Grigore Decapolitul de la Bistrița), Peștera Urșilor, Dolinele din Muntele Arnota, Arcada natu­rală Casa de Piatră de la Pătrunsa și așa mai departe. Zona este una foarte bogată în așeză­minte monahale: Mănăstirile Bistrița, Arnota, Pătrunsa, schiturile 44 de izvoare, Păpușa, Iezer, Jgheaburi, Dobrușa, Sf. Ioan de sub piatră, Pahomie și Bradu, biserica Ovidenia – Peștera Liliecilor. Vorbind despre zona carpatică, să mai spunem că stațiunea Voineasa are o triplă ofertă: bază de tratament pentru afecțiuni precum nevroza astenică, surmenajul fizic și intelectual, afecțiuni locomotorii și ale căilor respiratorii; domeniul schiabil deschis din 2012; agrement – Lacul Vidra.

Turism balnear așa și așa

Pentru turismul balnear, iar o astfel de vacanță s-ar putea reduce la tratamentul în sine, cu rare escapade prin împrejurimi, trebuie să știți ceea ce și autoritățile județene recunosc: „În majoritatea stațiunilor balneare există infrastructură turistică specifică însă, indiferent dacă aparține sectorului de stat sau al celui privat, aceasta este în cea mai mare parte în stare precară. Cele mai multe spații sunt de două stele sau mai puțin. Există o discrepanță între nivelul cantitativ al ofertei de servicii de cazare, relativ ridicat, și nivelul calitativ al acesteia, relativ redus (Strategia de dezvoltare 2020).“ Salvarea vine de la sistemul subvenționat de bilete (pensionari, bolnavi, cu cazare și tratament plătite de stat), ceea ce se numește „turism social“ și de la întreprinzătorii privați care își modernizează și extind oferta de facilități și produse pentru a satisface cererea turistică în creștere. Totuși, nu privații au la Călimănești-Căciulata cea mai tentantă ofertă: dincolo de piscinele termale, stațiunea dispune de un nou AquaPark cu 11 bazine interioare și exterioare, restaurant, 10 tobogane, aceasta fiind o investiție a autorităților locale și județene. Despre Băile Olănești se știe că ocupă primul loc între stațiunile balneoclimaterice din România în ceea ce privește numărul de izvoare, 41 inițial, acum 35 cu totul. Sunt inventariate izvoare iodurate, sulfurate, cu ape diuretice purgative, feru­ginoase, izvor bicarbonat, cu emanații abundente de gaze etc. Și Băile Govora au o unicitate: aici se află cel mai mare parc balnear din România, cu o suprafață de aproape 20 ha și alei cu o lungime totală de 5-6 km, proiectat în urmă cu 87 de ani, iar motivul existenței sale ar fi că tratamentul constă în plimbări, aerul având calități excepționale.

GALERIE FOTO

Pagini realizate de Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2017 – pag. 54-55