Lumea satului 750x100

update 29 Oct 2020

Nopţi albe în ținuturile Rusiei (VI)

PUBLICITATE: Agenție de turism: http://www.kmd-travel.ro/


Pe urmele lui Aleksandr Pușkin

Grandoarea monumentală a oraşului Sankt Petersburg începută în timpul ţarului Petru cel Mare a prins contur şi în timpul ţarinelor Ana Ivanovna, Elizabeta Petrovna și Ecaterina a II-a cea Mare a Rusiei. Mai mulți arhitecți străini au intrat în competiție pentru proiectarea palatelor monumentale și a reședințelor din suburbiile oraşului.

La aproximativ 20 de km de Sankt Petersburg se află oraşul Puşkin sau Tarskoe Selo (Satul Țarului). Acest „oraș al muzelor“ i-a inspirat pe cei mai celebri poeți, pictori și muzicieni ruși, pentru a-și crea capodoperele artistice. În anul 1791 Ecaterina a II-a a înfiinţat la Tarskoe Selo clase de studii pentru copiii care locuiau cu ea la palat. În 1811 şcoala s-a transformat în liceu, destinat fiilor de nobili, care urmau sa devină funcționari ai imperiului. Printre elevii din prima promoție s-a numărat şi Aleksandr Sergheevici Pușkin, liceul dobândind din acest motiv un renume universal. În 1937 oraşul a primit numele poetului care se păstrează şi azi pentru a comemora centenarul morții tragice a acestuia.

Moşia de la Ţarskoe Selo a fost dăruită de Petru cel Mare Ecaterinei I, a doua sa soţie şi cea despre care se afirmă că avut o viață aproape la fel de spectaculoasă și interesantă ca și ilustrul ei soț. Dacă Ecaterina este cea care și-a făcut acolo o reședință de vară numită Conacul de piatră, fiica ei Elisabeta, este însă cea care a demarat construcția Palatului Ecaterina, unul dintre cele mai mari din salba de palate care înconjoară Sankt Petersburgul. Terminat în 1756, palatul are o lungime de peste 300 m, exteriorul este împodobit cu admirabili atlanți, pilaștri, coloane şi stucaturi în jurul ferestrelor. Se spune că numai pentru decorațiunile exterioare s-au folosit peste 100 kg de aur. O grădină imensă care întregeşte farmecul locului, cu forme geometrice bine conturate se află chiar în faţa palatului.

Am avut prilejul să parcurg şi să admir acest ansamblu arhitectonic, considerat simbol al Rusiei. Ne-am făcut intra­rea pe scara de onoare de marmură albă deasupra căreia atârnau candelabre de cristal. Am parcurs o anfiladă, adică o suită de săli de aceleași dimensiuni, una mai frumoasă ca alta, ornate cu lemn sculptat și oglinzi. Deosebit de frumoasă mi s-a părut Sala de Onoare în care se ţineau baluri şi ceremonii, împodobită cu oglinzi şi ornamente aurite care pur şi simplu îţi luau ochii de atâta strălucire, iar pe tavan era pictată o alegorie reprezentând „Triumful Rusiei“.

Dar cea mai mare atracție a palatului o constituie Camera de Chihlimbar, considerată în epocă a opta minune a lumii. Creată în Prusia în secolul al XVIII-lea, a fost dăruită de regele Friedrich Wilhelm I prietenului şi aliatului său, Petru cel Mare. Camera este tapetată cu chihlimbar aranjat în diverse motive decorative şi compoziții. A fost jefuită de naziști, care au dat jos chihlimbarul şi aurul de pe pereți și le-au transportat la Königsberg. De acolo totul e învăluit în mister pentru că nu se știe unde a ajuns, fie pe un vas german scufundat de un submarin sovietic, fie ascunsă undeva foarte bine. Ce am văzut noi este reproducerea fidelă a celei originale, proiect care a început în anul 1980 şi a durat vreo 20 de ani. A fost inaugurată în anul 2003 şi este într-adevăr impresionantă. Nu am avut voie sa facem poze, dar mă rog ca mulţi dintre voi să ajungeţi s-o vedeţi în toată splendoarea ei.

Am plecat de acolo cu gândul să revin şi să stau pe îndelete să mă bucur de toată frumuseţea. Am trecut şi pe la statuia romanticului şi inegalabilului Puşkin, cel care a scris peste 100 de poeme dedicate locului. Pe voi, dragii mei, vă las să hoinăriți imaginar prin palatul Ecaterinei din Țarskoe Selo până la episodul următor când voi scrie o altă poveste despre locuri şi obiective la fel de interesante. Călătoria continuă.

GALERIE FOTO


 

Teofilia Banu

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2017 – pag. 56-57