abonament lumea satului

update 20 Oct 2017

Nopţi albe în ținuturile Rusiei (I)

  • Publicat în Turism

Dorinţa de a călători şi de a vedea locuri noi şi inedite mi-a fost încă o dată îndeplinită atunci când am ales ca destinaţie Rusia, mai exact Sankt Petersburg, Novgorod şi arhipelagul Solovetsky.

Nopţile magice din iunie petrecute în Sankt Petersburg, dar și la mai bine de 1.000 de km spre nord, aproape de Cercul Polar, seamănă cu un amurg prelungit în care soarele doar apune pentru câteva ore fără a atinge orizontul. Am dormit puţin în zilele acelea, dar n-am simţit oboseala, ca pe la noi după o „noapte albă“, pentru că strălucirea soarelui te încărca cu un fel de energie pe care n-am mai întâlnit-o în altă parte.

Nimic nu poate înlocui farmecul romantic al plimbărilor prin Sankt Petersburg în timpul nopţilor albe, mai cu seamă după câteva zile petrecute acolo.

Toată lumea iese pe stradă pentru a sărbători sfârșitul unei ierni foarte lungi, terasele orașului sunt la fel de animate chiar şi la ore ieșite din comun. Atunci se organizează Festivalul Nopţilor Albe şi astfel vin aici toţi marii artiști ruşi, dar şi staruri internaţionale care susţin spectacole, concerte şi carnavaluri unde se poartă costume din vremea ţarilor.

M-au uimit localnicii care mi-au părut un amestec de romantici şi sensibili, amabili şi buni tovarăși de petreceri, care instantaneu deveneau reci şi duri dacă nu erai de partea lor. Cred că tocmai în această diversitate a poporului rus există un filon care a unit acest neam şi l-a făcut atât de puternic.

Veneția Nordului, oraşul cultural al Rusiei, cum a fost supranumit Sankt Petersburgul, are toate atuurile pentru a intra în topul celor mai frumoase oraşe din lume. Tot ce am văzut aici – palate magnifice şi poduri baroce, o reţea impresionantă de canale navigabile, muzee, o extraordinară istorie şi tradiţii culturale care au inspirat literatura şi muzica, fastul clasic rusesc îmbinat cu modernitatea europeană şi mai ales magia spectacolelor de operă şi balet – face din acest loc o destinaţie turistică de neuitat.

Pelerinajul prin mănăstiri, biserici, complexe monahale m-a convins că ruşii sunt la originile lor un popor religios care încearcă de la o vreme să reînvie tradiţiile şi viaţa monahală.

Mă întreb totuşi; cum a fost posibil ca atâtea edificii religioase să fie închise, distruse sau transformate în săli de distracţie şi depozite pentru produse agricole, iar preoţii, călugării şi enoriaşii mai cucernici să fie împuşcaţi sau trimişi în gulag? Cred că ţine totuşi de caracterul lor coleric şi de dorinţa de a fi altfel decât majoritatea.

Deşi li s-a promis prin comunism „paradisul pe pământ“, lucrurile, aşa cum ştim, s-au desfăşurat altfel în cei 70 de ani. Apoi a venit „Perestroika“ lui Gorbaciov, care le-a adus din nou multă speranţă însă, pe măsură ce s-au închis fabricile, au apărut șomajul şi inflaţia, a năvălit peste ei un capitalism sălbatic care a polarizat societatea, iar acum cei mai mulţi au început să fie derutaţi şi chiar nostalgici.

Totuşi, ce m-a marcat mai mult în această călătorie a fost o altfel de noapte albă, petrecută în aeroportul din Istanbul la întoarcerea spre casă. Am fost printre martorii şi chiar supravieţuitorii sângerosului atac terorist din 28 iunie 2016. În plus, ziua în care m-am hotărât să încep povestea nopților albe este 3 aprilie 2017, marcată şi ea de un eveniment la fel de sângeros, de data acesta chiar în Sankt Petersburg. O fi destinul sau eu sunt ceva mai superstiţioasă decât alţii?

Dar povestea abia începe, iar eu sper şi de această dată să vă trezesc dorinţa de a citi şi a călători împreună cu mine.

GALERIE FOTO


Teofilia Banu

Revista Lumea Satului nr. 8, 16-30 aprilie 2017 – pag. 56-57