Papagalii – explozie de culoare

Multe din ţările lumii şi-au ales o floare sau o pasăre dintre cele mai rare şi semnificative pentru ţinuturile lor pe care le consideră unice la nivel naţional.

Pentru Honduras de pildă papagalul Ara este pasărea naţională, o adevărată capodoperă a naturii. Am avut ocazia să-l vedem liber în parcul naţional în care se aflau ruinele templului mayaş Copan. Din fericire, această specie, care în Europa este crescută în captivitate, acolo încă există în număr destul de mare în libertate.

Papagalul Quetzal este pasărea simbol a Guatemalei, o altă ţară în care am păşit pe urmele mayașilor. Din păcate, exemplarele din această specie sunt în număr mic. Se pare că penajul lor deosebit era principala sursă de materie primă pentru confecţionarea costumelor conducătorilor mayaşi şi azteci. Se spune că, mai târziu evident, cel care îndrăznea să omoare o asemenea pasăre plătea la rându-i cu viața pentru fapta sa. Şi totuşi nu au fost depistaţi toţi cei vinovaţi având în vedere că aceasta specie este acum pe cale de dispariţie.

Priveliștea plină de culoare oferită de papagali i-a încântat pe exploratorii europeni care au pus piciorul în America Centrală și de Sud începând cu sfârșitul secolului al XV-lea. Pe hărțile întocmite la acea vreme au apărut imagini cu aceste păsări ca simbol al paradisului abia descoperit.

Îmi reamintesc cu mare plăcere cum grupul nostru s-a străduit să înceapă o conversaţie cu papagalii aflaţi parcă în aşteptarea turiştilor. Penajul lor cu roşu, galben şi albastru ne-a dus puţin cu gândul şi la noi acasă.

Guatemala – epicentrul istoriei mayaşe

Toată călătoria noastră în America Centrală a avut ca principal obiectiv Guatemala şi siturile mayașe de acolo. Este poate locul în care urmele mayașilor sunt mai prezente ca oriunde. A dispărut doar măreţia şi splendoarea acestei civilizaţii, dar rădăcinile ei sunt încă prezente. Urmaşii triburilor de amerindieni sunt aici parcă mai numeroşi şi se pare că şi-au păstrat cel mai bine tradiţia şi religia, în pofida stăruinţei spaniolilor de a-i converti la catolicism.

Ce am văzut în Guatemala este de neuitat. Îmi este greu să încep povestea mea despre aceste ţinuturi pentru că fiecare loc văzut este unic prin ce ne-a oferit. O listă scurtă ar începe cu:

– Tikal, care este unul dintre cele mai mari şi mai fascinate situri maya aflate in patrimoniul UNESCO;

– Oraşul colonial Antigua pe care l-am străbătut la pas şi am admirat trombele de fum ale vulcanului Fuego. Am stat o noapte pe malul lacului vulcanic Atitlan considerat cel mai frumos lac din lume.

– Chichicastenango este pentru mine imaginea celei mai originale pieţe pe care am văzut-o vreodată.

– Peşterile Candelaria devenite patrimoniu cultural naţional au fost între reperele noastre, dar şi Biotopo de Quetzal unde am văzut cei mai înalți arbori din lume.

Cele câteva fotografii sper să vă incite să citiţi povestea mea şi în episoadele ce vor urma. Aşadar călătoria continuă.

GALERIE FOTO

Teofilia Banu

Revista Lumea Satului nr. 20, 16-31 octombrie 2016 – pag. 54-55