Lintea, o plantă ce se pretează culturii ecologice

Origine: a fost una dintre primele plante cultivate de om, în Orientul Apropiat, se pare că încă din Neolitic. În prezent, pe glob se cultivă pe 3,7 milioane de hectare, cele mai multe suprafețe fiind întâlnite în Asia. Cele mai mari cultivatoare sunt India (1,4 mil. ha) și Turcia (380.000 ha). În România suprafața de linte ecologică a trecut puțin peste 1.000 ha.
Utilizare: este un aliment apreciat pentru conținutul important în vitamine din grupul B (B1, B2, B3, B5, B6 și B9), vitaminele A, C, E, K, fosfor, fier, zinc, magneziu. Este recomandată ca aliment în regimul bolnavilor de diabet (reechilibrează glicemia), accelerează tranzitul intestinal, sporește nivelul de energie al organismului, combate anemia și crește rezistența fizică la efort, ajută la scăderea colesterolului, previne apariția afecțiunilor inimii, îmbunătățește memoria etc.
Descriere: tulpina este scundă (30-60 cm), striată, ramificată și firavă, frunzele sunt paripenate, terminate în cârcei, având 3-7 perechi de foliole lungi de 1-2 cm. Florile sunt grupate câte 2-4 în raceme, sunt de culoare albă, cu stindardul albăstrui, cu o înflorire care începe la 50 de zile de la răsărire. Păstaia, rombică sau ovală, de 10-15 mm lungime și 5-10 mm lățime, conține de la 1 la 3 semințe, de culori diferite, în funcție de soi (verde, roșie, brună).
Cerințe față de factorii de mediu: planta nu este pretențioasă față de căldură, dar rămâne totuși sensibilă la secetă, mai ales la cea atmosferică. De partea cealaltă, excesul de umiditate dăunează, mai ales ca factor favorizant în apariția bolilor. În România, cele mai bune condiții de cultură sunt întrunite în centrul și nordul Moldovei, Depresiunea Bârsei (Brașov) și Câmpia Vinga din Banat.
Cultură: fiind o legumă cu valențe terapeutice, se recomandă ca lintea să fie cultivată ecologic. Terenul se pregătește, după recoltarea plantei premergătoare, printr-o lucrare de dezmiriștit, care are rolul de a toca mărunt buruienile și o arătură (plug cu grapă), la adâncimea de 25-30 cm. În general, prin toate lucrările solului, trebuie să se obțină un pat germinativ bine nivelat, care să permită semănatul uniform. Sămânța trebuie să provină din culturi certificate ecologic și să aibă o puritate de 97% și germinația de peste 85%. Semănatul se efectuează primăvara devreme, în primă urgență; întârzierea face ca răsărirea să fie neuniformă, să apară îmburuienarea, iar eventuala secetă de peste vară diminuează fecundarea și formarea păstăilor. O întârziere de 10 zile scade recolta cu până la 500 kg/ha. Densitatea ideală este de 180-220 boabe germinabile/mp, ceea ce corespunde unei cantități de 80 kg de sămânță/ha pentru lintea mare și 100 kg/ha, pentru lintea mică. Se seamănă la distanța de 12-15 cm între rânduri, adâncimea de semănat fiind de 3-5 cm. Ca lucrări de îngrijire enumerăm: tăvălugirea, distrugerea crustei și a buruienilor etc.
Recoltarea: păstăile ajung la maturitate progresiv, în ordinea în care a avut loc înfloritul, de la partea inferioară a plantei înspre vârf. Momentul propice de recoltare este atunci când păstăile situate la baza plantei capătă culoarea galben-brun, cele de la mijloc sunt galbene (pârgă), iar cele superioare rămân încă verzi. Întârzierea duce la plesnirea și căderea păstăilor, iar o recoltare timpurie crește procentul boabelor verzi, care depreciază calitatea produsului. Se recoltează, de preferat, pe timp frumos. Nivelul recoltei este de 1.000-1.500 kg/ha.
Maria Bogdan
Revista Lumea Satului nr. 20, 16-31 octombrie 2016 – pag. 23
- Articol precedent: Meiul, o plantă cu valențe multiple
- Articolul următor: Toamna, anotimp critic pentru îngrijirea trandafirilor