„Dacă Dumnezeu ți-a dat darul de a cânta atunci cu siguranță El are un plan cu tine. Păstrează-l și prețuiește-l“, ne spune Nicoleta Ghelase, o tânără interpretă de muzică folclorică din comuna Unirea, județul Brăila.

„Muzica populară m-a cucerit din prima“

Studentă încă la Facultatea de Arte din Galați, tânăra interpretă a reușit să cucerească publicul prin talentul și vocea sa deosebită. A îndrăgit muzica populară încă de la o vârstă fragedă, iar visul ei este să delecteze pe cât mai mulți oameni cu cântecul tradițional. „Mi-am petrecut copilăria la țară în Movila Mireșii, consider că acolo mi-a fost insuflată dragostea pentru muzica folclorică. Iubesc România, iubesc tradițiile și melodiile noastre populare. Muzica populară m-a cucerit din prima. Dintotdeauna am fost pasionată de muzică, de aceea primele versuri le-am fredonat încă de când aveam 3 ani. La vârsta de 15 ani m-am înscris la Liceul de Arte «Hariclea Darclee» din Brăila, și atunci muzica pentru mine a început să prindă mai mult contur și am realizat că face parte din mine. Mi-am ales specializarea de canto – popular și consider că am făcut cea mai bună alegere. După care, am urmat și Școala Populară de Arte «Vespasian Lungu». Pentru a ieși din zona de confort, la Facultatea de Arte din Galați mi-am ales să studiez și muzica clasică.“

Nicoleta Ghelase ne-a mai mărturisit că își amintește cu drag și dor de momentele în care mama sa îi cânta din repertoriul Irinei Loghin: «Mamă, mamă, ce-ai crezut, când pe lume m-ai născut, of, of. În loc să-mi dai scutecu, mi-ai dat mamă cântecu». Astfel, Irina Loghin a devenit un model pentru tânăra interpretă și un imbold de a-și continua drumul în lumea soliștilor populari.

Grâușorul Osmănean

La căminul cultural din comuna Unirea se aud de după ușă mai mulți pași într-un ritm perfect armonios. Este vorba despre ansamblul de dansuri Grâușorul Osmănean. Acesta a fost înființat în anul 2011, iar din anul 2014 de acest ansamblu se ocupă Lenuța Puia. Din ansamblu fac parte mai mulți adolescenți din comună, însă, mai nou, s-a fondat și o grupă pentru copii. „Nu pot să spun că a fost ușor la început să îi strângem pe copii. Noi am pornit la drum inițial cu 11 perechi de adulți. Dar, din nefericire, nu am putut să ne menținem ca grup și la scurt timp ne-am despărțit. Însă nu am vrut să las acest ansamblu de izbeliște, de aceea, din pasiune și dorință, am început să formăm un nou grup de dansatori, de această dată cu copiii școlii Gimnaziale «Unirea». La început a fost mai greu, erau mici, aveau doar 6 – 7 ani, însă cu pași mici și dorințe mari am reușit și am închegat suite de Brăila“, ne-a declarat Lenuța Puia. 

Mai multe premii la concursuri şi festivaluri

Ansamblul a participat la o serie de concursuri şi festivaluri, prestaţia artistică a brăilenilor fiind apreciată atât de public, cât şi de jurii: Trofeul Festivalului și locul I la Festivalul „Flori de munte“ în 2016 la Măneciu, județul Prahova; Locul I la Festivalul „Magia Sfinxului“ Bușteni 1-2 septembrie 2016; Locul I la Festivalul interjudețean „Pe-o gură de rai“ Focșani, județul Vrancea, martie 2017; Locul I la Festivalul Național de Folclor „Ciuleandra“ București, mai 2017; Trofeul Festivalului „Cântec drag din plai străbun“, Vaslui 27-28 aprilie 2018; Locul I la Festivalul Național de Folclor „Magia Sfinxului“ Bușteni, august, 2018; Trofeul la Festivalul Interjudețean de datini și obiceiuri Liești, județul Galați, 8 decembrie 2017; Locul I la Festivalul Internațional „Duminică la Florii“, Câșlița – Prut, Republica Moldova (...).

„Ansamblul Grâușorul Osmănean are în repertoriul său atât jocuri care provin din Brăila, cât și jocuri specifice zonei Sibiu, Ardeal, jiane și brâie din Muntenia. Totodată, împreună cu copiii ansamblului am studiat și dansurile din sud specifice zonei Moldova. Încercăm să avem un repertoriu cât mai vast și să învățăm din toate câte puțin. Consider că este foarte important să păstrăm tradiția românească și să o transmitem și următoarelor generații. Ne dorim să ne perfecționăm cât mai mult și să participăm în continuare la diverse festivaluri pentru că așa ne-am făcut remarcați și așa ne vom putea face cunoscuți în continuare. Nu doar prin dans, dar și prin dragostea noastră față de tradiție și popor“, a mărturisit Lenuța Puia.


Ambiția Nicoletei Ghelase nu se rezumă doar la studiile de la facultate, aceasta are și o serie de proiecte la care muncește în paralel. Printre acestea se numără câteva melodii înregistrate și promovate în mass-media. Totodată, solista și-a propus să promoveze și zona din care provine, de aceea următoarele melodii interpretate de ea vor fi specifice zonei brăilene. „Ca orice interpret, bineînțeles că vreau să ajung cât mai departe. Știu că este un drum lung și greu, dar cu răbdare și ambiție sper să îmi ating scopul. De aceea, sugerez și celorlalți tineri care vor să parcurgă acest drum să se înarmeze cu multă răbdare și credință în Dumnezeu“, a conchis Nicoleta Ghelase.


Liliana Postica

Poate cel mai frumos, complet, complex  și profund elogiu adus universului rural vine de la Lucian Blaga, prin acea mult citată și prea puțin înțeleasă filosofie scurtă, esență a metaforei, „veșnicia s-a născut la sat“. Acest timp fără început și fără sfârșit, nesupus niciunei determinări temporale, adună în el, de secole, bucurie și tristețe, primăvară și iarnă, naștere și moarte, trudă și speranță, bocet și cântec de petrecere, război și pace, pământ și cer, caierul de lână și caierul de gânduri, toate transmise din generație în generație sub forma a ceea ce numim noi, azi, obiceiuri, tradiții, izvor popular etc. În zestrea populară – păstrată mai mult în muzee, cărți, cântec și mai puțin în realitatea spațiului rural cu pretenții corecte de urbanizare, prosperitate și trai decent – un loc aparte îl ocupă tradițiile Sărbătorilor de iarnă. Iar pentru că suntem la rubrica noastră dedicată interpreților de muzică populară, ei fiind cei care poartă spre lume, prin cântec, sentimentul născocit de veacuri la sat, i-am invitat să evoce cea mai frumoasă amintire legată de această bogată perioadă în obiceiuri, ei da, și ele născute tot la țară – colinde, Crăciun, Nașterea Domnului, plugușor, sorcova etc.

Tita Bărbulescu: „Una dintre amintirile de preț este legată de Topoloveni – Argeș, acolo unde, după ce lansasem primul album la 16 ani și eram difuzată la radio, devenisem un nume cunoscut și primită peste tot cu bucurie și mândrie. Plăcerea mea cea mai mare era ca iarna să merg, împreună cu alți colegi de cântec, cu colindul. Oamenii rămâneau înmărmuriți când se trezeau cu mine la fereastră – uite-o pe Tita Bărbulescu! –, iar eu eram mulțumită că le aduc un strop de fericire, cântând cele mai vechi și frumoase colinde și mai ales fiind prezentă în mijlocul lor.“

„Vă doresc tuturor sărbători cu sănătate, pace și credință, bucurie în familie și un an mai bun decât cel pe care-l încheiem.“

Veta Biriș: „Timpul mă poartă în urmă cu 58-59 de ani, când eram copiliță de 7-8 ani. Mama cocea cozonaci și colaci pentru colindători ori pentru noi, fiindcă în rest nu mâncam prea des pâine, în vremurile acelea încă sărace, iar tata, după ce termina treburile pe afară, se așeza pe un scăunel la gura sobei, ne lua pe genunchi și ne spunea povești. Știa multe povești, dar de cele mai multe ori își amintea cu voce tare întâmplări din război, Doamne, ce triste erau! Îl văd și acum cum i se împăienjeneau ochii de lacrimi, lăcrimam și noi, dar acelea mi s-au părut cele mai ocrotitoare și pline de căldură momente din câte pot exista într-o familie.“

„De la tata am învățat să iubesc țara. Și iubesc România ca viața, ca pe Dumnezeu. Așa ceva doresc cititorilor revistei Lumea satului, să iubească România mai presus de orice și să nu uite niciodată unde s-au născut.“

Ștefania Rareș (Suceava): „Multe și de neuitat sunt amintirile mele, dar cel mai apropiat de suflet este acel decembrie din 1970, când, pe 4 decembrie, s-a născut fiul meu. Sărbătorile mi-au fost de-o lumină neegalată de nimic altceva nici înainte și nici de atunci încoace. Crăciunul a fost altfel, colindele mi-au ajuns în miezul inimii, iar brăduțul de Moș Gerilă, așa-i zicea pe atunci, ce alt dar mai mare să-mi fi adus decât cel dăruit mie de Dumnezeu?“

„Mereu am fost atașată de sat, acolo unde oamenii, lucrând și răscolind pământul, au răscolit și în inima și mintea lor, inventând nepieritoare versuri și cântece. Aș vrea să le mulțumesc azi pentru că mi-au oferit prilejul să preiau melodiile lor vechi și să le fac cunoscute în toată țara!“

Ion Ghițulescu: „La țară (n.n. – în județul Buzău), în vremea copilăriei mele, n-aveam atâtea jucării ca astăzi, așa că iarna era ca un dar, jucăria noastră cea de toate zilele, cu dusul pe derdeluș de dimineață până seara. În preajma sărbătorilor, abia așteptam să mergem la colindat, nu neapărat pentru nucile și bănuții primiți de la gospodari, ci mai ales fiindcă ne reuneam în grupuri mari și puneam la cale tot felul de năzbâtii. Oho, sărbătorile îmi amintesc de turta dulce, era răsfățul maxim, abia așteptam să mănânc dulcele nostru de lux!“

„Vă doresc, oameni buni, sănătate multă, să aveți masă bogată, inimi bune și suflet împăcat!“

Polina Manoilă: „Cele mai puternice amintiri vin din copilărie. Bucuria noastră începea din clipa în care pregăteam casa, să ne găsească Anul Nou cu ea curată, iar totul culmina cu ziua în care muma ne dăruia haine și ghetuțe noi, iar tata – zahărul cubic, fiindcă în vremurile mele nu se auzise încă de bomboane. Simt și azi gustul ușor de naftalină, fiindcă taica ascundea zahărul între haine... Pe urmă așteptam Pițărăii, frumosul obicei din zona de munte a Gorjului, când plecam cu colindul din casă în casă, iar la sfârșit țin minte că răsturnam traista cu daruri în mijlocul patului, să număr câți bănuți, mere, nuci ori castane am primit.“

„Adresez cititorilor dvs. gândul meu de bine și rugămintea de a nu renunța la port, obicei și tradiție, la cântecul adevărat, fiindcă doar așa ne identificăm ca neam!“

Simona Dinescu (Dâmbovița): „Port cu mine, ca pe o magie aproape, anul în care, nu țin minte de ce, părinții au împodobit brăduțul nu în casa mare, cum numeam noi încăperile unde primeam oaspeții, ci în camera în care dormeam. Simt și acum emoția care mă încerca seară de seară, adormind cu luminițele din brad licărind ori privind ghirlandele. Şi ce tainic arunca jarul din sobă lumini și umbre! Atâta liniște duioasă, atâta bucurie lină căutând darurile aduse de Moșul, atâta căldură moleșitoare, atâta relaxare și timp lipsit de griji nu-mi amintesc să mai fi simțit altădată.“

„Să v-aducă Sărbătorile de iarnă belșug, bunătate și să nu uităm să mulțumim Domnului în fiecare zi pentru darurile acestei vieți! Să ne bucurăm și să prețuim ceea ce avem, să fim cu toții sănătoși și mai buni!“

Gheorghe Gheorghe: „Cele mai vii și dragi amintiri vin copilărie, din iernile pline cu omăt ale satului nașterii mele, Olteni - Teleorman, când plecam cu băieții de vârsta mea pe la case, să colindăm. Înotam prin zăpada până-n brâu, cu traista agățată de gât, cu bețe în mâini, să ne apărăm de câini, ne jucam până să ajungem la câte un gospodar, să-i urăm sub fereastră. Parcă aud și acum zăpada scârțâind sub bocanci. Da, frumoase acele ierni de neuitat!“

„Cititorilor revistei Lumea satului le doresc să aibă liniște în suflet, belșug pe masă și în casă și să nu uite niciodată să-și iubească aproapele, să trăiască în armonie, că doar așa devenim cu toții mai buni.“

Maria Bogdan

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti