În perioada 12-14 septembrie a avut loc la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti“ evenimentul cultural Ziua Crucii sau Cârstovul Viilor. În ziua marii sărbători a fost oficiată Sfânta Liturghie la Biserica Turea, acolo unde credincioșii s-au rugat respectând normele de siguranță impuse de pandemia de coronavirus, iar în curtea bisericii Dragomirești a fost sfințită crucea de mormânt Toader Turda din Săpânța, donată de fiul acestuia, cunoscutul artist, interpret de muzică populară, Gheorghe Turda.

Gest mare la moment de sărbătoare

Biserica Dragomirești este unul dintre cele mai vizitate monumente din Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti“. Măreția bisericii atrage ca un magnet turiștii. Ce-i drept, este poziționată într-o zonă centrală, astfel că indiferent din ce parte a muzeului vii nu ai cum să nu o observi. Un motiv în plus de atracție a devenit crucea adusă de la Cimitirul Vesel din Săpânța, a cărui renume a depășit cu mult granițele țării noastre. Specificul crucilor din acest cimitir este dat de versurile care apar atât pe fața, cât și pe spatele crucii, precum și de culoarea albastră cu care au fost vopsite.

Interpretul Gheorghe Turda și sora sa, vizibil emoționați, au asistat la slujba de sfințire a crucii și cea a parastasului care au fost realizate de un sobor important de preoți – părintele Florin Şerbănescu, protos. Iachint Vardianu de la Mănăstirea „Radu Vodă“, pr. Emil Cărămizaru, Biserica „Sfântul Gheorghe“ – Nou din Bucureşti şi pr. Mircea Uţă de la Parohia Apărătorii Patriei.

„Am vrut de mult timp să dăruiesc Muzeului Satului ce am mai sfânt pe acest pământ, din partea familiei mele, simbolul cimitirului de la Săpânța. Vreau să îi mulțumesc doamnei manager Paula Popoiu pentru faptul că a binevoit şi a aprobat gestul meu ca această cruce să poposească definitiv aici. Și am invitat oameni dragi la această mare sărbătoare, Ziua Crucii, şi la acest moment de suflet. Am emoții, nu vreau să plâng, însă vreau să vă mulțumesc că sunteți astăzi alături de mine și de sora mea“, a precizat Gheorghe Turda.

Muzeul Satului, mai bogat

Mulți ar spune că locul acestora ar fi doar la Săpânța, însă doamna Paula Popoiu a menționat în cadrul ceremoniei cât de importantă este această donație pentru întregirea imaginii Maramureșului: „În urmă cu câteva săptămâni, domnul Turda a venit la mine încercând să mă convingă să aducă la Muzeul Satului crucea tatălui său, însă eu eram convinsă de câțiva ani de zile. Nimic nu este întâmplător și spun asta pentru că acum mult timp, atunci când am vizitat Cimitirul Vesel, am văzut mai întâi chiar această cruce și privind-o, mi-am dorit foarte mult să avem și la Muzeul Satului o cruce de la Săpânța. Iată că acest gând s-a împlinit și nu întâmplător, de Ziua Crucii. Muzeul Satului s-a îmbogățit prin prezența unui nou monument de o valoare cu totul și cu totul deosebită, dar și prin prezența atâtor oameni extraordinari, dovadă a faptului că această instituție de cultură, în mijlocul unui mare oraș, este păstrătoare de valori, de tradiții. Astfel, Muzeul Satului este mărturia faptului că, deși satul românesc se schimbă, el nu dispare.“

Așa cum poate era de așteptat, artistul a interpretat și o priceasnă dedicată sfintei cruci, iar momentul a stârnit emoții în rândul turiștilor care s-au oprit din vizita lor prin muzeu și l-au ascultat cu mare drag. Alături de familie, alți oamenii ai cântecului i-au fost alături interpretului născut chiar la Săpânța. De exemplu, îndrăgita solistă Aneta Stan a interpretat La crucea de la Golgota, o altă priceasnă îndrăgită de toți românii.

Până nu demult, crucea donată de interpretul Gheorghe Turda a fost în Cimitirul Vesel de la Săpânța, al cărui fondator a fost Stan Ioan Pătraș, și care astăzi se bucură de o faimă mondială, fiind vizitat de turiști din toată lumea. Ineditul acestui cimitir este dat de mesajele ce pot fi citite pe cruci:

Aici eu mă odihnesc,
Turda Toader mă numesc,
zis Toaderu haicului din mijlocul satului.

Pe lume cât am trăit, tare bine am găzdălit,
3 copii eu am avut, pe toți bine i-am crescut.

Pe feciori i-am învățat să fie de cinste în sat,
iar cu fata am rămas să ne ajute la necaz,
însă partea nemiloasă m-a luat din a mea casă.

Mărie, nevasta mea, iartă-mă dacă-i putea,
că te-am lăsat cu durere, cu necaz și mare jele
și iată am venit aici în fața bisericii.

Larissa DINU (SOFRON)

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO