Cea de-a VI-a ediţie a Festivalului Etnofol­cloric Interregional al Malăncilor „Malanka-fest 2017“ s-a desfăşurat la Cernăuţi, în 15 ianuarie 2017.

Festivalul de etnografie şi folclor de la Cernăuţi este cel mai de masă şi pitoresc festival de Anul Nou pe stil vechi din Estul Europei. Au participat 46 de colective din regiunea Cernăuţi şi din alte regiuni ale Ucrainei (Transcarpatia, Hmelniţki, Ivano-Frankivsk), şi România (Câmpulung Moldovenesc şi satul Mălini, judeţul Suceava), care au fascinat publicul spectator prin varietatea şi bogăţia costumelor populare, măiestria interpretativă, diversitatea repertoriului, prin scenetele hazlii şi spectaculoase.

Românii din ţinut s-au evidențiat la fiecare ediţie a festivalului „Malanca Fest“, ocupând locuri de frunte şi impresionând locuitorii şi oaspeţii oraşului Cernăuţi nu numai prin costumaţie şi motivele „Malăncii“ tradiţionale, ci şi prin mecanisme speciale. „Malanca“ de la Crasna a putut fi încununată cu lauri, adică considerată învingătoare, fiind cea mai pitorească reprezentaţie populară a obiceiurilor tradiţionale româneşti, uimind şi captivând numerosul public prin scenete şi prin diversitatea costumelor: „Regii“, îmbrăcaţi în haine naţionale româneşti, la inimă cu Tricolorul – pe ambele umere străluceau, încrucişate la piept, cele trei culori, roşu, galben şi albastru. „Urşii“, în haine confecţionate din paie de rogoz şi cei cu aripi din paie de 5 metri, „crescute“ în spate, erau ţinuţi în lanţuri de „Ţigani“. Horbovenii, la rândul lor, au impresionat publicul prin mecanisme speciale – „Cucoş uriaş“ – simbolul anului 2017, şi „Calul troian“, înalţi de aproape 5 m, înscenând şi povestea populară românească „Punguţa cu doi bani“. N-au lipsit de la joc şi voie bună nici moşnegi, babe, urşi, capre, domnişoare, militari, căluţi, Moşi Crăciun, necuraţi, monştri, dragoni, văcuţe, eroi din filme artistice şi desene animate, ţigani, vrăjitori, piraţi, regi etc. Ca şi în anii precedenţi, a uimit şi tehnica improvizată de impresionante mărimi.

În acest an, pentru a exclude orice influenţă a membrilor juriului, organizatorii au hotărât că votarea locurilor premiante să fie on-line, pe site-ul „Malanka Fest“ (www.malanka.chv.ua). Astfel, conform acestei votări, premiul I de 50.000 grivne a fost acordat colectivului „Regii Egiptului“ din satul Ceahor, raionul Hliboca. Iar premiile II de 30.000 grivne şi III de 20.000 grivne au fost înmânate grupului „Calul troian“ şi „Malăncii din Horbova“, ambele din satul românesc Horbova, raionul Herţa.

„Malanka-Fest“ a devenit cel mai pitoresc şi extins festival etnografic naţional din Europa de Est. Evenimentul a fost urmărit de zeci de mii de vizitatori, care l-au transformat într-o carte de vizită a Bucovinei de Nord. Menţionez că fiecare colectiv din satele populate de români și ucraineni din regiunea Cernăuți s-a evidenţiat prin costumele tradiționale, iar alte colective au prezentat costume creative, evidențiindu-se chiar și prin spectacole teatralizate.

Malanca este denumirea slavă a cetelor organizate de mascaţi la Anul Nou, denumire întâlnită nu numai în satele ce ţin sărbătorile pe stil vechi, în special în cele huţăneşti sau cu populaţie ucraineană, ci şi în multe sate care au trecut la noul stil. Din păcate, astăzi acest obicei frumos se pierde încetul cu încetul. Pe an ce trece, se organizează tot mai puţine Malănci şi tot mai puţini gospodari le primesc în casele sau cel puţin în ogrăzile lor.

E ceva trist. De fapt, Malanca are aceeaşi soartă ca şi toate cetele de colindători, urători şi semănători. Nu e vina tradiţiilor că noi am devenit mai… fuduli, iar să mergi cu colinda e o ruşine. Dar nu pentru asta am scris tot acest text. Am făcut-o pentru a păstra pentru alţii ceea ce mai este, iar mâine s-ar putea să fie dat uitării. Orașul Cernăuți se aseamănă tot mai mult în luna ianuarie cu un epicentru al carnavalurilor de iarnă.

Malanca Fest este un astfel de festival etno-folcloric, care se desfășoară cu scopul de a păstra și a promova tradițiile și obiceiurile strămoșești din Bucovina de Nord.

GALERIE FOTO


Clement LUPU

Revista Lumea Satului nr. 4, 16-28 februarie 2017 – pag. 52-53

Pentru românii din comuna Mahala, raionul Noua Suliţă, din regiunea Cernăuţi, păstrarea limbii române, a portului popular, a tradiţiilor şi a valorilor culturale româneşti sunt obiectivele autorităţilor locale, a cadrelor didactice, a istoricilor şi a cronicarilor din Nordul Bucovinei.

Mahala este o comună formată din patru sate, Buda, Mahala, Ostriţa şi Prut, cu puţin peste 7.000 de locuitori, 98% fiind români. În centrul comunei, la primărie, alături de steagul Ucrainei, flutură cel românesc. De la Elena Nandriş, primarul acestei localităţi, am aflat că a fost o luptă grea pe vremuri pentru a menţine tricolorul, dar acum oamenii s-au obişnuit cu ideea că acest steag trebuie să fie pe clădirera administraţiei locale.

„Propunerea ca tricolorul să stea pe primărie a fost susţinută de tot satul, de toţi consilierii locali. Ideea a venit de la lumea din sat la adunarea satului, când am spus că fiecare localitate trebuie să aibă un steag al ei, care să fie pus la primărie, la căminul cultural, la şcoală, pe stadion şi pe alte clădiri oficiale. Şi toţi au spus că noi suntem români şi vrem ca steagul să fie tricolor. Constituţia ne permite ca noi, ca minoritate, să avem stemă, steag, imn, limbă, religie, tradiţii şi obiceiuri proprii. La noi toţi ştiu limba ucraineană şi limba română. Tinerii sunt nevoiţi să înveţe limba ucraineană pentru că ajung să lucreze în ţară, să studieze în universităţi, dar limba de suflet rămâne limba română. Noi aici trebuie să luptăm ca să vorbim româneşte, în timp ce în România este ceva banal“, ne-a spus Elena Nandriş.

Pe lângă steaguri româneşti, la Mahala sunt şi străzi cu nume româneşti, iar strada principală poartă numele voievodului moldav Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Mahala, sat martir

Mahala este un sat martir, oamenii plătind cu viaţa mândria de a fi români, păstrarea tradiţiilor, a obiceiurilor şi a limbii. Sub ocupaţia sovietică, din sat au fost deportate în Siberia sute de familii, iar 1.000 de oameni au fost împuşcaţi la Lunca, în februarie 1941.

„Comuna Mahala se numeşte sat martir pentru că cei mai mulţi locuitori au fost ridicaţi şi duşi în Siberia. Peste 1.000 de săteni au fost omorâţi la Lunca, în trei rânduri. Noaptea veneau cu maşinile, îi încărcau şi îi duceau să-i omoare. Copii de două-trei luni împreună cu părinţii au fost ucişi, fiind numiţi duşmani ai poporului. Ai cărui popor erau duşmani? Noi aici am fost dintotdeauna români. Satul Mahala a fost pe moşia lui Ştefan cel Mare, iar în documente am găsit că acest pământ era legat de Mănăstirea Putna. Dar au fost «cozi de topor» care au dat liste cu cei mai buni gospodari din sat, cu profesori. Întâi au fost ridicaţi oamenii cei mai inteligenţi“, ne-a spus primăriţa Elena Nandriş.

Oamenii îşi aduc aminte şi acum când ruşii au venit în 1941 şi şi-au bătut joc de români şi de ucrainenii de aici. Din 1992 ei au dreptul de a vorbi despre represaliile staliniste, de genocidul pe care l-au făcut în 1941, de cei deportaţi în Siberia, despre cei omorâţi la Lunca sau la Fântâna Albă.

„Dacă vorbeam, fiecare discuta în casa lui. În toate familiile a fost cel puţin o soră, un frate, un părinte, un bunic ucis. Mulţi au plecat în timpul războiului în România şi au rămas acolo pentru că nu s-au mai putut întoarce. Aproape în fiecare familie este această durere şi abia din 1992 noi am putut să ne vizităm rudele din România“, a precizat Elena Nandriş.

Aniţa Nandriş Cudla, un simbol al mamelor deportate în Siberia

Printre deportaţi s-a aflat şi Aniţa Nandriş Cudla care a fost deportată şi dusă în Siberia timp de 20 de ani împreună cu cei trei copii mici. Calvarul ei siberian a devenit cunoscut în lumea întreagă prin cartea scrisă de ea şi tradusă în cinci limbi de circulaţie universală, „Douăzeci de ani în Siberia – Destin bucovinean“. Aniţa Nandriş a scris cartea cu lacrimi şi durere. Ea povesteşte nu numai drama ei, ci şi a celorlalţi oameni, indiferent de originea lor. În satul Mahala urmele ocupaţiei sunt povestite de bătrânii care au trăit dezrădăcinarea de locul natal, iar rugăciunile şi omagiile corului Bisericii „Sfânta Treime“ pentru martirii din sat răsună ca un ecou de jale pentru cei purtaţi înfometaţi şi îngheţaţi pe drumul către Siberia sau Lunca. La bustul Aniţei Nandriş, realizat cu sprijinul lui Mircea Cozma, preşedintele Fundaţiei „Mihai Viteazul“ din Ploieşti la sugestia scriitorului Vasile Tărâţeanu, bust aşezat în centrul satului şi dezvelit în anul 2012, copiii aduc flori, bătrânii aduc lacrimi, iar bărbaţii îşi scot pălăria în semn de respect.

„Aniţa Nandriş este imaginea ţărăncii românce, harnică, deşteaptă, înţeleaptă, pe care o poţi asemui cu Vitoria Lipan din romanul «Baltagul». Aniţa Nandriş şi-a iubit copiii până la sacrificiu. Această carte a făcut înconjurul lumii, a ridicat Mahalaua în slăvi prin durerea, prin necazul Aniţei, a copiilor ei şi a celorlalte sute de persoane de aici duse în Siberia. Monumentul Aniţei Nandriş l-am făcut ca simbol al tuturor mamelor cu copii care au fost duse în Siberia şi doar o parte s-au mai întors, mulţi români rămânând pe acele meleaguri, fără morminte, fără însemne, fără să mai ştie cineva de ei“, ne-a spus Elena Nandriş.

Stema comunei păstrează însemnele istorice, religioase şi culturale

Comuna Mahala are stemă proprie pe care este înscris 1472, anul primei atestări documentare a aşezării. Nu lipsesc bourul, cartea, mormântul sfânt şi biserica.

„Prima pe stemă este coroana lui Ştefan cel Mare, cu patru colţuri, care reprezintă cele patru sate ale comunei. Pentru că aici s-a dat jertfă de sânge şi de suferinţă pe timpul ocupaţiei sovietice, există crucile. În cimitir avem 37 de cruci unde sunt înmormântaţi peste 100 de oameni, o parte dintre cei omorâţi la Lunca şi de care trebuie să ne aducem aminte permanent. Apoi cele trei biserici, Buda, Mahala şi Ostriţa, biserica de la Mahala fiind monument istoric construit în 1832. Capul de bour care are între coarne o stea cu opt raze simbolizează forţa, puterea şi lumina, fiind un simbol care se regăseşte frecvent pe sigiliile din aceste locuri încă din epoca lui Ştefan cel Mare. Cartea reprezintă cultura, oamenii studioşi din această comună. Şcoala din Mahala poartă numele fostului lingvist, filolog şi memorialist român, profesor la universităţile din Cernăuţi, Cracovia, Bucureşti, Londra şi Oxford, Grigore Nandriş. Avem două şcoli, una la Mahala, cu peste 300 de copii, şi alta la Ostriţa, în care învaţă peste 200 de copiii în clasele I - XI. La întâi septembrie vrem să inaugurăm noua grădiniţă, în toată comuna fiind aproape 500 de preşcolari“, ne-a spus Elena Nandriş.

Silviu Buculei

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti