Adama Sultan iulie 2020
update 14 Jul 2020

Colecția etnografică „Pădurea, leagăn de civilizaţie a răzeşilor Dornei“

Cea mai nouă colecţie etnografică din judeţul Suceava şi una dintre cele mai valoroase prin natura exponatelor şi cercetarea etnografică desfăşurată chiar în vatra satelor din care provin obiectele, a fost inaugurată în comuna Dorna Arini. Colecţia Etnografică „Pădurea, leagăn de civilizaţie a răzeşilor Dornei“, a profesorului Mihai Vleju, este o expoziţie permanentă găzduită la etajul Căminului Cultural „Savin Alexievici“ din satul Cozăneşti, în centrul reşedinţei de comună.

35 de ani de cercetare etnografică au creat un muzeu

În entitatea culturală şi artistică românească şi europeană, judeţul Suceava reprezintă una dintre vetrele de străveche civilizaţie, mărturie fiind peste 30 de colecţii etnografice din satele sucevene, cele mai multe fiind colecţii particulare şi doar cinci fiind găzduite de spaţii publice, respectiv case muzeu şi cămine culturale din subordinea administraţiilor publice locale. Muzeele şi colecţiile etnografice din satele Bucovinei constituie un factor de identitate, originalitate şi specific local al unei comunităţi, dar şi o resursă importantă de patrimoniu şi pentru dezvoltarea turismului cultural, insuficient valorificată atât la nivel local, cât şi naţional.

Colecţia Etnografică de la Dorna Arini cuprinde aproape 200 de obiecte adunate de-a lungul anilor de profesorul Mihai Vleju, pentru fiecare obiect existând în documentarea etnografică o descriere amănunţită, începând cu tehnica realizării, uneltele folosite şi terminând cu modul de utilizare şi necesitatea folosirii lui. „Expoziţia este finalizarea muncii mele de cercetare etnografică începută în 1983. Sub genericul «Pădurea, leagăn de civilizaţie a răzeşilor Dornei» avem obiecte folosite la exploatarea lemnului din pădure, avem prezentate plutăritul şi scule pentru plutărit. Trecem apoi la ustensilele folosite la stână, budăci, coveţi, găleţi mici, doniţe, avem industria casnică, de unde nu lipsesc ceaunul cu pirosteie, fierul de călcat, războiul de ţesut şi toate ustensilele care ajută la realizarea ştergarelor, lăicerelor, covoarelor, dar şi a costumului popular. Semnificative pentru colecţia etnografică sunt costumul popular din sat, de femeie şi de bărbat, şi costumul ciobanului. Fiind din lână, aceste obiecte sunt în vitrine de sticlă etanşate foarte bine pentru a nu pătrunde molia“, ne-a spus profesorul Mihai Vleju.

Arhitectura tradiţională ţărănească, element definitoriu al unei aşezări

Chiar dacă în satul de azi se mai păstrează doar foarte puţin din ceea ce a fost odată, iar locuitorii lui nu mai sunt ţăranii de odinioară, sufletul satului românesc este acelaşi, de cele mai multe ori prin cei care îşi au rădăcinile în el, chiar dacă ei sunt orăşenii de astăzi, şi prin cei mai în vârstă locuitori, martori ai evoluţiilor socio-culturale şi politico-economice ale aşezărilor rurale de-a lungul istoriei şi care, de cele mai multe ori, au contribuit la definirea identităţii unei localităţi. Deşi satul românesc are altă faţă acum, arhitectura tradiţională ţărănească este un element definitoriu al unei aşezări, fie că e vorba de casa simplă, construită din lemn, ori de biserica sau şcoala satului. 

Bazinul Dornelor este o zonă cu o situaţie aparte, ţăranii de aici fiind liberi, răzeşi, având organizare şi conducere proprii, ce le ofereau un statut aparte, de relativă autonomie. Dominanţa lemnului ca material de construcţie este un prim element distinctiv al arhitecturii ţărăneşti locale din cele mai vechi timpuri şi până în vremurile recente, cel mai folosit fiind lemnul de brad. Influenţa austriecilor, care din 1775 au fost ocupanţi ai Bucovinei, a dus la o unitate de stil a locuinţelor ţărăneşti, casa dorneană ajungând să aibă dimensiuni destul de mari, de 40-60 metri pătraţi, construită la început din bârne rotunde de lemn, foarte lungi, cât un perete întreg, apoi din bârne cioplite pe două sau patru părţi care se încheiau „în cheotori“ sau în îmbinări crestate, capetele grinzii fiind tăiate în varii dimensiuni şi forme şi care dobândeau de multe ori valoare decorativă pentru exteriorul casei. Alături de modurile de „încheiere“ şi înno­bilare a capetelor grinzilor, în colecţia profesorului Vleju putem studia decorarea prin cioplire a stâlpilor prispei alcătuind succesiuni de trunchiuri de piramidă (acele coloane ale infinitului), a cerdacului, a uşilor, prin aplicarea de cuie decorative, cu floare, a grinzilor transversale ale casei.

Un muzeu făcut de oameni simpli

Ideea profesorului Vleju de a organiza în comuna natală un muzeu care conţine creaţii ale civilizaţiei populare tradiţionale româneşti este mai veche, dar până în urmă cu trei luni nu a găsit spaţiul necesar. Dorinţa sa a fost ca muzeul să fie vizitat de turişti, să fie un loc de cunoaştere a tradiţiilor şi obiceiurilor de către elevi şi tineri, deci se impunea să fie amenajat într-o clădire situată în zona centrală a comunei, cu parcare, bine semnalizată, în apropierea şcolii şi a primăriei. Pentru Colecţia Etnografică „Pădurea, leagăn de civilizaţie a răzeşilor Dornei“, profesorul dornean a primit „un spaţiu generos la etajul Căminului Cultural, dar mult prea mic pentru numărul impresionant de exponate pe care domnul profesor le deţine“, după cum a precizat Ioan Moraru, primarul comunei Dorna Arini. La amenajarea colecţiei au contribuit actualii şi foştii elevi, pentru că, deşi are vârsta de 70 de ani, Mihai Vleju încă îi îndrumă pe elevii dorneni în arta înnobilării lemnului şi osului cu ajutorul dălţilor, însă şi Obştea de răzeşi Cozăneşti-Ortoaia şi oameni simpli din Dorna Arini, Cozăneşti, Gheorghiţeni, Ortoaia, Rusca, Sunători, care, timp de 35 de ani, au oferit profesorului Vleju o parte din obiectele de uz gospodăresc moştenite de la bunici şi străbunici.

48 de generaţii au învăţat să redea viaţă lemnului şi osului

Mihai Vleju este absolvent al Facultăţii de Arte Plastice din Iaşi, promoţia 1970, şi timp de 50 de ani i-a învăţat pe copii să prelucreze lemnul şi osul, fiind conducătorul cercurilor de sculptură şi meşteşuguri artistice de la Clubul Copiilor din Vatra Dornei. Rezultatele muncii sale şi a elevilor s-au concretizat în sute de premii, majoritatea locul I, la Faza Naţională a Olimpiadei meşteşugurilor populare. O parte din foştii elevi fac astăzi uşi pentru catapetesme sau restaurează lucrări vechi, de sute de ani. Pe lângă înnobilarea lemnului, profesorul Vleju şi-a dedicat ultimii 35 de ani cercetării etnografice din această vatră etnofolclorică. Profesorul Vleju a contribuit la dezvoltarea turismului în Bazinul Dornelor prin conceptul de includere a turistului în populaţia sătească şi atragerea celui venit  la odihnă într-un şir de îndeletniciri practice, care formează aşa-numita „industrie casnică“, bazată pe materia primă locală, uneltele lucrate în gospodărie, braţele de muncă ale membrilor casei.

„Domnul Vleju este o valoare pentru Vatra Dornei şi nu o spun pentru că suntem lângă dumnealui. Ştie toată lumea că până acum s-a ocupat de tinerii de lângă dânsul, 48 de generaţii a înnobilat domnul Vleju la Clubul Copiilor, obţinând 17 titluri olimpice la prelucrarea lemnului şi 5 la prelucrarea osului. Acestea nu sunt singurele lucrări, dacă ar fi să mai deschidem o expoziţie cu lucrările domnului Vleju ne-ar trebui un spaţiu imens“, a precizat Minorica Dranca, directorul Muzeului Etnografic din Vatra Dornei.

Silviu Buculei

GALERIE FOTO

Dorna Arini, una dintre cele mai frumoase comune din Bazinul Dornelor

Comuna Dorna Arini este una dintre unităţile administrativ-teritoriale ale judeţului Suceava care an de an atrage tot mai mulţi turişti, mai ales după ce în satul Gheorghiţeni, la 5 km de Vatra Dornei, pe malul râului Bistriţa, lângă o pădure de brazi şi arini, au luat fiinţă un ansamblu monahal şi un complex SPA, cu o bază de tratament foarte modernă.

Comuna Dorna-Arini are în componenţă şase sate: Dorna Arini, Cozăneşti, Gheorghiţeni, Ortoaia, Rusca, Sunători, totalizând aproape 1.500 de gospodării. De la Ioan Moraru, primarul comunei Dorna Arini, am aflat că priorităţile comunei sunt proiectele investiţionale, agricultura şi dezvoltarea turismului.

Dorna Arini, fiind una dintre comunele reprezentative ale Ţării Dornelor, a beneficiat de mai multe proiecte de dezvoltare rurală.

„Ţara Dornelor curată“

Trei comune din Bazinul Dornelor – Şarul Dornei, Panaci şi Dorna Arini – au derulat în perioada 2010 - 2012 proiectul „Ţara Dornelor curată“, finanţat prin programul PHARE 2006, în cadrul căruia cele trei localităţi au fost ecologizate. Prin acest proiect au fost achiziţionate pubele pentru fiecare gospodărie în parte.

„Comuna este mai curată de când s-a finalizat acest proiect. Suntem mulţumiţi doar în parte deoarece educaţia adulţilor este foarte dificilă. Cu oamenii noştri, cu firma cu care avem contract de salubrizare am reuşit să menţinem comuna mult mai curată decât era înainte şi asta se vede pe cursurile de apă. Chiar dacă mai sunt PET-uri izolate, nu mai sunt în cantităţi mari. În fiecare sat, în fiecare cătun există platforme de gunoi în funcţie de numărul de locuitori din zonă. Gunoiul se ridică de la cele 52 de platforme şi de la containerele din fiecare gospodărie“, ne-a spus primarul Ioan Moraru.

Zootehnia, îndeletnicirea de bază

Majoritatea locuitorilor se ocupă cu creşterea animalelor, dar, din păcate, populaţia ocupată în zootehnie este tot mai îmbătrânită. Cu subvenţiile care se dau pe teren, pe cap de animal, pe zona defavorizată şi cu acei bani foarte puţini care se primesc pe produse, creşterea animalelor este singura sursă de venit pentru multe familii.

„Bani foarte puţini în comparaţie cu munca depusă pentru a scoate un litru de lapte sau pentru a creşte un viţel pentru carne. Preţul pe produs plus aceste subvenţii încurajează cât de cât oamenii de vârstă mijlocie să rămână în agricultură. Sunt şi tineri de 20 – 30 de ani care au început să crească animale în gospodărie, dar nu putem spune că sunt fermieri. Ferme care depăşesc 10 capete avem doar 4 în comună. Restul gospodăriilor au 5 – 6 capete“, mai spune primarul.

Reţeaua de apă potabilă, una dintre problemele comunei

De la edilii din Dorna Arini am aflat că una dintre problemele comunei pentru care nu s-a găsit rezolvare este alimentarea cu apă. Primarul Ioan Moraru ne-a spus că toate gospodăriile au puţuri sau izvoare captate.

Administraţia locală a avut aprobat pe Măsura 3.2.2 un proiect de alimentare cu apă şi canalizare, dar care nu a intrat la finanţare. În prezent este pregătit un alt proiect pentru finanţările care vor veni din 2014.

„Câteodată tot răul este spre bine. Prin proiectul pe Măsura 3.2.2. eram obligaţi să ne înţepăm în coloana de apă a municipiului Vatra Dornei. Apa era scumpă, iar locuitorii noştri erau sceptici pentru că trebuie să înlocuiască apa de la nişte izvoare foarte bune care concurează cu apa plată cu apa din râul Dorna.

Noul proiect de alimentare cu apă a comunei este de la un astfel de izvor care are toate calităţile apei plate. Apa fiind adusă din munte, prin cădere liberă, nu vom avea costuri cu energia electrică. Costurile mai mari se vor înregistra la staţia de epurare. Va fi dificil pentru că totul este până la plată, oamenii fiind învăţaţi să aibă apa gratis“, a concluzionat primarul Ioan Moraru.

Primarul Moraru spune că la proiectele europene dificultatea constă în presiunea care apasă pe bugetul local pentru asigurarea cotelor de cofinanţare, plata lucră­rilor eligibile dar şi TVA-ul care este recuperat destul de târziu. Situaţia s-ar schimba dacă ar exista acele certificate de scutire de TVA, cum au fost la programul SAPARD.

Educaţie în parteneriat cu francezii

Din păcate, din cauza scăderii natalităţii, populaţia şcolară şi preşcolară s-a redus, motiv pentru care şi numărul de şcoli şi grădiniţe a scăzut. Din cele cinci şcoli, patru au numai învăţământ primar şi una are învăţământ gimnazial. Şcoala de la centru, din Cozăneşti, este modernă, îngrijită, cu un colectiv de cadre didactice foarte bune care se ocupă de educaţia elevilor, dar şi de felul cum arată şcoala.

„Avem o colaborare bună cu conducerea şcolii, iar o parte din cadrele didactice, în afară de orele de curs, se implică în tot felul de proiecte. Avem colaborări cu localităţi din Franţa, Italia, Germania, având şi schimburi pe linie de educaţie.

În toamna acestui an va veni un pictor să îi stimuleze pe copiii care au talent într-o tabără de pictură cu elevi începători şi avansaţi. Avem un proiect comun cu Centrul pentru Protecţia Copilului din Paris, instituţie-parteneră, de mai mulţi ani, a Şcolii din Dorna Arini, prin care copii cu posibilităţi mai modeste din comună primesc un fel de bursă de la francezi şi, în plus, beneficiază de tabere gratuite sponsorizate de acei oameni de suflet. Tot prin aceste colaborări am reuşit să aducem bani în plus pentru şcoală“, ne-a spus primarul Ioan Moraru.

Proiecte în desfăşurare

Printre proiectele aflate în derulare la Dorna Arini se numără cel de pe POSDRU, prin care se urmăreşte formare profesională pentru cei care sunt ocupaţi în agricultură sau sunt şomeri. Pe GAL Bazinul Dornelor, din care comuna Dorna Arini face parte, este depus un proiect pentru construirea unei grădiniţe cu program normal. Noua grădiniţă va fi construită şi dotată la standarde europene, urmează ca în cel mai scurt timp să fie semnat contractul de finanţare şi să înceapă lucrările.

În două luni va fi dat în folosinţă şi terenul de fotbal. „Am avut o echipă, am promovat, dar, neavând o bază sportivă proprie, am fost nevoiţi să jucăm pe terenul de la Vatra Dornei, la costuri destul de mari, motiv pentru care trebuie să o luăm de la început. Avem tineri talentaţi în comună şi care, beneficiind şi de condiţii bune de pregătire, începând cu echipament, mingi, teren şi terminând cu vestiare şi cele necesare deplasărilor, sperăm ca în scurt timp să revenim într-una din diviziile naţionale“, a precizat primarul Ioan Moraru.

Anul trecut s-a început construcţia digurilor de apărare împotriva inundaţiilor, pe malurile râului Bistriţa, printr-un proiect gestionat de Sistemul de Gospodărire a Apelor Bacău. Deşi momentan proiectul este blocat, primarul Ioan Moraru speră ca, la rectificarea bugetară din luna august, să se găsească banii necesari pentru continuarea lucrărilor pentru a elimina riscurile de inundaţii care apar în fiecare primăvară, odată cu topirea zăpezii şi apariţia zăpoarelor de gheaţă. Deocamdată sunt apărate de inundaţii doar gospodăriile din cătunul Buliceni şi din satele Gheorghiţeni şi Rusca.

Potenţial turistic ridicat

Conducerea comunei susţine cu argumente că Dorna Arini este cea mai frumoasă comună din Bazinul Dornelor din punct de vedere natural, peisajele putând concura oricând cu cele din Elveţia, Canada, Austria.

Râul Bistriţa traversează comuna de la vest la sud - est alături de Drumul Naţional 17 B şi oferă vizitatorului o privelişte de vis. Comuna este flancată de Muntele Giumalău în stânga, care, de la cota 1857, de la Crucea de pe Giumalău, are o privelişte impresionantă. De pe „Cupola Bucovinei“ se văd toţi munţii din jur – Călimani, Suhard, Rodnei, Ceahlăul, Rarăul, Pietrosul Bistriţei cu Obcina Şandrului, Creasta Bîda, Bîrnărelul. O parte dintre localnici, dar şi oameni de afaceri din alte localităţi au investit în infrastructura turistică. În comună sunt 25 de pensiuni de 3 şi 4 stele, care pot oferi turistului un sejur plăcut.

„Suntem într-o zonă la trecerea dinspre mănăstirile Bucovinei spre mănăstirile din judeţul Neamţ, dinspre Pasul Tihuţa spre Barajul de la Bicaz sau spre Coada Lacului, de unde alegi dacă te duci spre Târgu-Neamţ sau spre Ceahlău, Durău, Topliţa, Lacul Roşu. Important nu este turismul de tranzit, ci să ţinem turistul mai mult de trei zile, mai ales că turiştii dornici să vadă zona în timpul săptămânii pot beneficia de ghidaj gratuit. Amatorii de senzaţii tari pot face river rafting pe Bistriţa, pot apela la tiroliană, călătorii ecvestre“, a precizat primarul Ioan Moraru.

La nivel de comună a fost creat un serviciu voluntar salvamont, cu ajutorul căruia au fost refăcute o parte din marcajele traseelor montane, au fost marcate trasee noi pentru montan bike, plimbare la pas şi trasee ecvestre.

În comuna Dorna Arini sunt cinci biserici şi mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului“ din satul Gheorghiţeni. Mulţi dintre turişti vin în această comună şi de două ori pe an pentru că în cadrul mănăstirii este o bază modernă de tratament pentru afecţiuni cardiace, reumatice, locomotorii.

Baza este deservită de un medic care a lucrat zeci de ani la Băile Herculane şi are experienţă în servicii balneare. Indiferent de recomandările cu care vin de la medicii de familie, pacienţii sunt evaluaţi de doctorul bazei de tratament pentru a se prescrie un tratament corect. Baza de tratamente urmează a fi extinsă în vederea utilizării izvoarelor cu apă carbogazoasă existente în curtea mănăstirii.

Silviu Buculei

Abonează-te la acest feed RSS