abonament lumea satului

update 20 Oct 2017

Simboluri rare în meșteșugul lingurilor

  • Publicat în Mestesuguri

Viorel Marian este un cioplitor în lemn foarte priceput din localitatea suceveană Fălticeni. El este prezent la manifestările dedicate meşterilor populari din marile oraşe, dar şi din Capitală la cele două mari târguri organizate la Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Târgul de Mărţişor, de Florii şi Târgul de Sfântul Nicolae. Lucrările sale sunt apreciate, fiind achiziţionate fie pentru împodobirea locuinţelor, fie pentru întrebuinţarea lor în treburile gospodăreşti.

De la tâmplar mecanic la meşter popular

Viorel Marian continuă o tradiţie a familiei. Bunicul său din partea tatălui a fost cel mai priceput şi mai solicitat tâmplar din satul Dolhești, județul Suceava, dar Viorel nu a reuşit să înveţe meserie de la acesta pentru că bunicul a murit în cel de-al Doilea Război Mondial. Bunicul dinspre mamă se ocupa cu oieritul şi îşi lucra singur lingurile şi instrumentele pentru stână. Viorel a lucrat şi în industria lemnului timp de 14 ani, iar în 1995, în urma disponibilizărilor făcute de fabrica de mobilă din Fălticeni, pentru a-şi câştiga existenţa, s-a apucat de înnobilat lemnul la sugestia unui bun prieten, tot cioplitor în lemn, profesorul Călin Dănilă. S-a perfecţionat din mers, la început învăţând să dea o nouă viaţă lemnului de la meşterii din urbea de pe Şomuz, iar după ce a acumulat experienţă şi a căpătat încredere că ceea ce face este valoros a luat drumul manifestărilor dedicate meşterilor populari. După primul an de cioplit a fost invitat de Complexul Muzeal „Astra“ din Sibiu la Târgul de Sfânta Mărie, unde a expus cruciuliţe de pus la gât, casete de bijuterii şi piese de mobilier.

Succesul însă l-au adus lingurile de lemn, Viorel Marian remarcându-se în timp prin multitudinea modelelor pe care ştie să le sculpteze.

Locul preferat de lucru este la Muzeul Satului Bucovinean

Pe lângă atelierul de acasă, cel mai bun loc pentru a da o nouă formă unei bucăţi de lemn este Muzeul Satului din vecinătatea Cetăţii de Scaun a lui Ştefan cel Mare de la Suceava.

„S-a întâmplat sau aşa a fost sortit de la început, de când s-a deschis Muzeul Satului Bucovinean, să fiu aşezat în acest loc. În toţi anii, tot aici la piua de sumane din comuna Satu Mare m-am aşezat să lucrez şi să arăt publicului ceea ce fac. Este un loc care mă face să trăiesc o călătorie în timp, sunt în mijlocul satului tradiţional bucovinean, în faţa gospodăriei ţărăneşti, lângă un atelier meşteşugăresc, sunt în locul unde poţi întâlni cele mai multe elemente populare tradiţionale. Lingura de lemn tradiţională, cu simboluri româneşti, și peretele de lemn înnegrit de la piua de sumane unde este expusă, se pun în valoare reciproc. Lingura pe care o fac eu fiind, lucrată în contemporaneitate, în contrast cu construcţia veche, se valorizează reciproc“, ne-a motivat Viorel Marian alegerea acestui loc pentru lucrul lingurilor de lemn.

O lingură de lemn are două părţi: materială şi spirituală

Lingurile de lemn îmbină partea materială, căuşul - cu ajutorul căruia ne hrănim, cu partea spirituală, coada, pe care se pun diverse simboluri, de aceea au şi o valoare mai mare, estetică şi pentru alimentaţie. Pentru a realiza o lingură de lemn, în prima etapă se alege, la dimensiunea dorită, o bucată de lemn uscat, fără noduri, de tei, cireş, prun sau nuc. Întâi se croieşte coada, apoi se formează căuşul care se curăţă de aşchii, se ajustează şi se subţiază coada lingurii până la dimensiunea dorită, după care se desenează modelul dorit şi se începe conturarea formei. Viorel Marian a studiat îndelung „Albumul de crestături în lemn“ al lui Dimitrie Comşa, dar şi alte lucrări de specialitate, a vizitat muzee care expun obiecte tradiţionale ţărăneşti, s-a documentat în teren, dar şi în biblioteci. Creaţiile sale sunt înnobilate cu simboluri tradiţionale precum: soarele rotitor, cocoşul, pomul vieţii, cercul vieţii, vulturul, bufniţa, şarpele, Dragobetele. Fiecare motiv are o anumită semnificaţie, cel mai răspândit fiind simbolul solar aplicat nu doar pe linguri, ci şi pe alte obiecte din gospodăria ţărănească şi care reprezintă divinitatea şi se pune pe obiecte cu scopul de a-l proteja pe cel care folosește obiectul.

Lingura românească cu simbolurile rare, vechi

Sculpturile de pe cozile lingurilor de lemn sunt simboluri. Simbolurile solare reprezentau divinitatea, cocoşul simbolizează speranţa, cântatul cocoşului alungând întunericul, soarele rotitor reprezintă continua trecere a timpului, având 12 raze care reprezintă cele 12 luni ale anului, cercul vieţii, simbol format dintr-o pasăre (aerul), dintr-un şarpe (pământul) şi un peşte (apa), care se mănâncă unul pe celălalt şi astfel viaţa se reia la nesfârşit. Solviorul – călăuză a sufletului pe tărâmul celălalt, vulturul – simbolul puterii, fiind consi­derat împăratul tuturor păsărilor, bufniţa, considerată simbolul înţelepciunii, pentru că ea vede acolo unde ceilalţi nu văd, în întunericul ignoranţei, şarpele, considerat spiritul protector al casei şi familiei şi protejat pentru a nu se abate necazuri asupra celor care se aflau în casa în care trăia, Dragobetele – simbolul iubirii prin cele două păsări aşezate faţă în faţă şi care au ochi doar una pentru cealaltă. Dacă deasupra păsărilor este o bufniţă, cei doi tineri vor fi călăuziţi de înţelepciune, iar dacă este un simbol solar deasupra, îndrăgostiţii vor fi protejaţi de divinitate. Pomul vieţii reprezentat de un brad stilizat, apa care este sursa vieţii reprezentată printr-o o linie ondulată stilizată sunt alte simboluri întâlnite pe lingurile lui Viorel Marian.

Lingura mirilor, folosită o singură dată în viaţă şi transmisă copiilor

„«Lingura îngemănată» sau «lingura mirilor», folosită o singură dată în viaţă, în noaptea nunţii, când mirele şi mireasa mâncau din aceeaşi strachină de lut şi cu aceeaşi lingură grâu fiert, care este simbolul belşugului, m-a determinat să lucrez cu predilecţie linguri. Pe coada lingurii sunt sculptate două păsări dispuse spate în spate, unite de o inimă (în partea superioară), care despică o broască, simbol al răului (în partea inferioară). Această dispunere a simbolurilor sugera, în satul tradiţional, că cei doi miri, uniţi de iubire, luptă ca nişte războinici cu pericolele care pot apărea din toate direcţiile. Semnificaţia era să rămână uniţi şi să se iubească tot restul vieţii ca în noaptea nunţii, după care o păstrau şi o dădeau primului copil care se căsătorea. Era o transmitere a simbolului fidelităţii.

Alte modele căutate de cei care achiziţionează linguri de lemn de la mine sunt coarnele de berbec, simbolul curajului, virilităţii şi fertilităţii, spicul  de grâu, simbolul belşugului. Realizez şi un model de lingură din zona Craiovei, hora păsărilor, care este o multiplicare a simbolului iubirii. Dansul păsărilor apare ca o succesiune de capete de păsări aşezate faţă în faţă, cioc în cioc, sugerând că viaţa poate fi perpetuată doar prin iubire. Prima oară am văzut-o la Muzeul de Etnografie din Craiova. Pentru ca la câteva târguri din zona Olteniei nu am văzut meşteri localnici care să redea această horă, am spus că este păcat să se piardă şi am început să o fac.

Oamenii sunt interesaţi, o parte dintre cei care admiră lingurile făcute de mine recunosc modele de linguri de la bunici sau de la părinţi şi îşi amintesc semnificaţia, mai ales că unele dintre ele erau folosite numai la anumite ocazii. Străinii descoperă cu uimire că avem o cultură cel puţin la fel de valoroasă şi de veche ca a multor popoare din Europa sau de pe alte continente“, ne-a povestit cioplitorul.

A practicat mai multe meserii până să se împrietenească cu lemnul

Viorel Marian s-a născut la Fălticeni pe 25 iunie 1962. A făcut o şcoală profesională de laminorist-trefilator conductori electrici, a fost sondor la prospecţiuni geologice, a lucrat în mină, a fost operator-chimist, apoi a fost tâmplar mecanic 11 ani şi 3 ani mecanic întreţinere maşini de prelucrare a lemnului. Din 1995 a început prietenia cu lemnul şi consideră că „s-ar putea adapta şi la alte ocupaţii, dar nu cu aceeaşi satisfacţie sufletească“.

GALERIE FOTO


 

Silviu Buculei

Mai multe din această categorie: « În Bucovina, tradițiile se află pe mâini bune