Kuhn GMx aprilie2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 12 Apr 2021
Lumea Satului

Lumea Satului

Inatreq™ Active a fost aprobat în UK. Cultivatorii de cereale britanici au acum fungicidul Univoq™ pe bază de Inatreq™, o moleculă activă de ultimă generație

Corteva Agriscience a anunțat astăzi că Marea Britanie a aprobat omologarea unui produs pe bază de Inatreq™ active.

Univoq pe bază de Inatreq™ activ, aprobat acum pentru comercializare și utilizare în Marea Britanie, este un nou fungicid care oferă un control curativ și eradicativ excepțional pentru toate tulpinile de Septoria, oferind astfel o strategie de combatere pe termen lung pentru fermieri.

Produsul aprobat în Marea Britanie este prima și unica soluție din ultimii 15 ani pentru Septoria, cu formularea brevetată iQ-4 ce permite fungicidului Univoq™ să adere la frunze și să se răspândească în acestea.

Produsul va fi disponibil pentru comercializare în Marea Britanie la timp pentru a fi aplicat în al doilea trimestru în cultura de grâu. Inatreq™ active este deja aprobat pentru utilizare în culturile de cereale în Franța, Belgia, Luxemburg, Irlanda și Grecia, procesul de înregistrare continuând în toată Europa și în alte zone importante de cultivare a cerealelor.

Inatreq™ prezintă performanțe biologice excepționale, iar prin controlul și combaterea Septoriei, oferă fermierilor un nou instrument care să ajute la gestionarea eficientă a atacului, deoarece nu prezintă rezistență încrucișată la fungicidele chimice deja existente pentru combaterea bolilor din culturile de cereale. În plus, fermierii vor beneficia de flexibilitate în aplicarea produsului, ca și de performanțele sale consistente și cu spectrul larg de acțiune.

Michael Ashworth, Cereal Fungicides Category Marketing Manager, Corteva Agriscience UK, a declarat: „Punctul forte al fungicidului Univoq™ este controlul viguros al Septoriei - cea mai mare amenințare si cea mai păgubitoare boală care afectează fermele din Marea Britanie.”

„Lansarea fungicidului Univoq™ în Marea Britanie este un reper important pentru cultivatorii de cereale, deoarece acest produs răspunde provocărilor unui management durabil și satisface dorința fermierilor pentru produse inovative pentru protecția și siguranța culturilor. Molecula activă din Inatreq™ funcționează diferit față de orice alt fungicid pentru cereale disponibil în Marea Britanie. În ultimul deceniu de dezvoltare, și-a demonstrat capacitatea de a menține culturile verzi pentru mai mult timp, permițând plantelor să-și atingă potențialul de producție.”

William Corrigan, UK & Ireland Country Leader Corteva Agriscience, a declarat: „Corteva Agriscience este recunoscută ca având cel mai inovativ portofoliu de produse din industrie, iar comercializarea fungicidului Univoq™ pe piața din Marea Britanie este una dintre realizările majore ale companiei de-a lungul timpului. Datorită originii naturale a produsului Inatreq™ active, îndeplinim cerințele consumatorilor europeni pentru produse mai durabile.”[1https://www.corteva.com

Studiul sistemelor alimentare durabile in Europa” realizat de Financial Times Group, comandat de Corteva Agriscience, Sept 2019.

Măsuri pentru prevenirea Antraxului la animale

Antraxul (cărbunele sau dalac) este o boală infecțioasă comună omului şi animalelor, fiind întâlnită mai frecvent la paricopitate (bovine, caprine, ovine), produsă de un bacil (Bacillus anthracis) care în mediul ambiant se transformă în spori, o formă de supraviețuire a acestui microb și care îi conferă o rezistență înaltă la acţiunea factorilor mediului extern (razele solare, substanţele dezinfectante). Astfel se favorizează menţinerea focarelor telurice (teritorii cu sol contaminat cu spori) pe o perioadă îndelungată de zeci de ani şi posibilitatea îmbolnăvirii animalelor mai frecvent primăvara şi în anii cu precipitaţii abundente.

Animalele se pot îmbolnăvii prin intermediul furajelor şi al apei infectate; un risc major îl reprezintă organele şi ţesuturile animalului bolnav sau care a murit de această boală, inclusiv carnea, pielea, lâna, oasele, coarnele, copitele.

Omul se poate contamina în timpul îngrijirii animalelor bolnave prin sacrificarea şi tranşarea lor, la prelucrarea pielii şi lânii sau la contactul tegumentelor cu solul contaminat.

Semnele clinice se manifestă prin hipertermie, precedată de tulburări generale, hiperemia mucoaselor, cordul pocnitor metalic, pulsul filiform, respiraţia accelerată, dispneică, mersul oscilant, frisoane, hematurie, animalul cade în decubit, are contracţii musculare, cu final letal. Cadavrele animalelor cu antrax se balonează imediat, iar la nivelul cavităţilor nazale, bucală şi anală apar scurgeri sangvinolente, acestea fiind primele indicii ale antraxului.

Rapiditatea evoluţiei simptomelor este în funcţie de forma bolii, respectiv supraacută, acută sau subacută, finalizată cu moartea animalului în câteva ore sau la 3-6 zile de la debutul infecţiei.

În cazul de suspiciune sau îmbolnăvire a unui animal proprietarul are obligaţia:

  • să solicite consultarea animalului (animalelor, după caz) de către medicul veterinar;
  • să nu sacrifice animalele bolnave fără permisiunea autorizată a medicului veterinar;
  • de a respecta interdicția de a întrebuinţa în alimentaţie, în scopuri tehnice sau pentru comercializare, carnea şi produsele (pielea, lâna, alte subproduse) provenite de la animalele bolnave;
  • să utilizeze în activitatea lucrativă haine de protecţie (salopetă, şorţ, mănuşi, cizme etc.);
  • să gestioneze corect situația prin colectarea, înlăturarea şi inactivarea deşeurilor animaliere;
  • persoanele care au fost în contact cu animalul bolnav sau cu produsele provenite de la acesta trebuie să se prezine la medicul de familie pentru a solicita asistenţa medicală de specialitate.
  • Antraxul este o boală care se poate preveni prin măsuri profilactice care includ acţiuni şi responsabilităţi din partea proprietarilor de animale, a autorităţiilor locale în colaborare cu serviciile sanitare veterinare, respectiv:
  • proprietarii de animale să comunice medicului veterinar mişcările survenite în efectivul din exploatație prin fătări, cumpărări, vânzări, donații sau mortalităţi la data producerii;
  • să permită medicului veterinar monitorizarea stării de sănătate a animalelor din proprietate şi să anunţe cazurile de îmbolnăviri sau de mortalităţi la speciile pe care le au în exploataţie;
  • să implementeze normele de biosecuritate, normele de protecţie şi bunăstare a animalelor din exploataţiile comerciale şi exploataţiile din gospodăriile populaţiei;
  • să respecte legislaţia privind circulaţia animalelor pe teritoriul local, naţional şi în activitatea de import-export;
  • să se efectueze curăţirea mecanică, dezinfecţia adăposturilor şi acţiunile de deratizare cu unităţi şi personal de specialitate;
  • să implementeze legislaţia cu privire la ecarisarea teritoriului şi protecţia mediului prin utilizarea spaţilor de colectare a cadavrelor şi a deşeurilor de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman, în scopul distrugerii la unitatea specializată, Protan;
  • să interzică tăierea animalelor în scopul comercializării cărnii sau produselor rezultate pentru consum public în alte locuri sau spaţii decât cele autorizate sanitar veterinar, solicitând medicului veterinar examenul de specialitate;
  • să asigure sprijinul personalului veterinar pentru efectuarea operaţiunilor de vaccinare anticărbunoasă pentru toate cabalinele, bovinele, caprinele şi ovinele după împlinirea vârstei de două luni în campania organizată o dată pe an înainte ca animalele să fie scoase la păşunat, urmată de vaccinări de completare pentru animalele sub vârstă sau care nu au fost vaccinate în campania organizată.
  • Educaţia sanitară a populaţiei, a personalului care lucrează cu animalele şi consumă produsele obţinute de la acestea prin:
  • informarea, ori de câte ori este cazul, cu teme din domeniile specifice privind sănătatea animalelor şi siguranţa alimentelor, având ca surse mass-media sau consultări cu personal de specialitate;
  • achiziţionarea alimentelor de origine animală, în special carne, numai din spaţii sau unităţi autorizate / înregistrate sanitar veterinar, evitând comerţul „stradal“;
  • evitarea consumului de produse şi subproduse de origine animală necontrolate sanitar veterinar.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA, Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Mieii de la Ferma Mindirigiu, direct în țările arabe!

Pentru tânărul Marius Traian Mindirigiu din satul Hoisești, comuna Dumeşti, judeţul Iaşi, un crescător de ovine cu un efectiv de 500 de capete din rasa Țurcană, varietatea Oacheşă, campania de fătări ajunsese undeva la 70%, la mijlocul lunii martie, când i-am făcut și noi o vizită. Anul acesta, mieii din ferma sa vor pleca la export către țările arabe, pentru că așa este mai rentabil, ne mărturisește acesta.

15 kg, greutatea ideală a unui miel în perioada Paștelui

„Fătările au început undeva pe data de 12 februarie; am băgat berbecii în staul pe 14 septembrie, ținând cont că ele încep să fete cu o zi, două, trei mai înainte, în funcție de oaie; cu fătările am ajuns la stadiul de 70%, am undeva la peste 200 de miei“, ne specifică crescătorul ieșean.

Cu toate că prețul furajelor a crescut, existând majorări importante în ceea ce privește cerealele și nutrețul, prețul cărnii de miel va fi exact ca anul trecut, ne asigură Marius Mindirigiu. „Anul acesta a fost o situație foarte dificilă din cauza secetei din 2020 când cerealele au avut un preț de 1 leu/kg; acum prețul este mult mai mare, am auzit că se vând cu 1,20 lei/kg și chiar cu 1,40 lei/kg. Noi nu am avut de unde strânge strânsură, ne-am reorientat pe unde am putut, eu personal am vorbit cu o cunoștință și am balotat o miriște de porumb, greu tare am procurat cereale. Au fost foarte scumpe, plus că nu am avut de unde cumpăra, mai ales lucerna și fânul. Ținând cont că am fost în perioada de pandemie și mulți sunt cei care au rămas fără locuri de muncă, noi o să încercăm să menținem prețul, cel puțin la fel cum a fost anul trecut, undeva la 23-25 lei/kg mielul în caracasă, și sperăm să obținem 15 lei/kg în viu. Greutatea mieilor la mine în fermă variază; între 25-30 kg, cei care sunt fătați mai devreme, iar cei care vor fi fătați mai târziu, undeva la 15 kg, numai buni de tăiat pentru Paște, pentru o mare parte din clienții noștri.“

S-a deschis lista pentru rezervări...

Anul acesta mieii de la ferma tânărului din Dumești ajung în țările arabe, plus că ieșeanul renunță să mai vândă mielul în carcasă. „În acest moment am foarte multe cerințe cu privire la vânzarea mieilor, dar eu personal nu cred că voi tăia așa de mulți miei în perioada Paștelui, cum am făcut anul trecut, din cauză că atunci este perioada când se fac bani, dar se câștigă puțin în comparație cu efectivul pe care o să-l am de dat. Să sacrific câțiva miei dintr-un efectiv atât de mare nu înseamnă foarte mult pentru mine. Nu mai fac ca anii trecuți. Încarc în camion cât o să fie în viu, și asta este; fac banii grămadă, apoi pot să mă apuc de mulsul oilor, să vând brânza și să merg mai departe; dar o să îmi mai opresc pentru reproducție în jur de 60 de mieluțe, plus berbecuți. Am o cunoștință la Sibiu care are o îngrășătorie de miei, el îi ia de la mine, îi finisează, după care merg la export către țările arabe. În prezent am o mare cerere atât pentru mieii de reproducție și berbecuți, cât și pentru Paște; chiar dacă este prea devreme“, mulți își fac rezervări, încheie Marius Traian Mindirigiu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Noi proiecte europene obținute de 5 primării din Prahova

Cinci primării din Prahova au semnat, recent, la Agenția de Dezvoltare Regională Sud-Muntenia, mai multe contracte de finanțare prin Programul Operațional Regional 2014-2020, în valoare însumată de 66,12 mil. lei. Este vorba despre următoarele UAT, sume și proiecte:

  • Primăria Vălenii de Munte, „Creșterea calității vieții pentru populația din oraș prin îmbunătățirea serviciilor sociale, educaționale, culturale, recreative și îmbunătățirea spațiilor publice urbane”, în valoare de 22,75 milioane de lei, din care 22,3 mil. lei fonduri nerambursabile, în cadrul căruia se vor construi 4 imobile, cu 56 de locuințe sociale, un teren multifuncțional de sport, se va amenaja un parc și se vor extinde spațiile verzi din oraș;
  • Primăria Urlați, „Creșterea calității vieții pentru populația din oraș”, în valoare de 20,49 mil. lei, din care 20, 07 mil. lei fonduri nerambursabile, pentru construirea unei creșe și pentru amenajarea unui parc;
  • Primăria comunei Puchenii Mari, pentru demolare parțială, reabilitare, extindere și dotare Școala Pietroșani -6,58 mil. lei (5,43 mil. lei nerambursabil);
  • Primăria comunei Poiana Câmpina, modernizare Școala Gimnazială „Înv. Ion Mateescu”-6,63 mil. lei (6,4 mil lei nerambursabili);
  • Primăria comunei Filipeștii de Târg, sală de sport, terenuri de sport, alei pietonale și carosabile, spațiu parcare, împrejmuire, branșamente utilități la școala gimnazială-9,67 mil. lei.

Brăila și singura bursă de cereale a Europei

Brăila a fost cândva locul unde se stabilea preţul cerealelor şi unde se făceau tranzacţii uriaşe, cu zeci de mii de vagoane de cereale pe an. Puțin își mai amintesc, probabil, de faptul că aici a funcţionat singura bursă de cereale din spațiul european. Orașul din România devenise Capitala afacerilor cu grâu din Europa. Halele Centrale, construite în anul 1925, gemeau practic de marfă românească de calitate.

Se spune că brăilenii erau buni negustori. În perioada interbelică, în Brăila erau 13 parcuri şi grădini, opt cinematografe şi zeci de restaurante de lux. Lacu Sărat era locul cel mai apreciat și printre cele mai râvnite destinații de vacanță din România. În anul 1939, Primăria Brăila deţinea, în total, 23 de pieţe publice, pieţe deschise şi oboare, printre care Piaţa Concordiei, Piaţa Nordului, Piaţa Galaţi, Piaţa Luminii şi Piaţa Kosciusko. Activitatea comercianților era intensă, iar târgul de vite era deschis două zile pe săptămână, în zilele de joi şi sâmbăta.
Prin secolul al XX-lea, sunt publicate în "Monitorul Oficial" cotele mărfurilor traficate prin bursele din București, Brăila, Galați și Constanța. La Bursa Brăila se acordau, în anul 1904, pentru grâu cote de 14- 16 lei aur pe hectolitru, în funcție de calitate.

O Românie străină zilelor noastre, descrisă de un francez

Un turist, francezul Andre Bellessort (autor al volumului "La Roumanie Contemporaine" editata în 1904), scria despre activitatea bursieră la Brăila de atunci : ”Înainte de ora 6 dimineața, cafenelele sunt deschise (...) se îngrămădesc (...) toți cumpărătorii și vânzătorii de cereale, așteptând telegramele cu cursurile de bursă din străinătate. Nici unul nu seamănă cu curioșii jucători ai burselor din străinatate; ei nu fac zgomot; ei ies, reintră, își comunică telegramele, vorbesc împreună încet, înscriu cifre în carnețele lor (...) Destinatarii primind avizele de sosire a mărfurilor, se grăbesc spre gara de unde scot scrisorile de trasura ale transportului, rup plumburile de la vagoane, sondează sacii, și înarmați cu probele ridicate se grăbesc spre strada Misitiilor, strada curtierilor de bursă, o mică stradă paralela cu cheiul portului (...) Mai mult de 1500 vagoane așteaptă în gară și sunt în câteva ore repartizate și dirijate pe cele cinci linii de garaj deservind magaziile marilor comisionari. Fiecare știe ce vrea, face ce trebuie și cum nimenea nu caută să-și înșele vecinul, totul se îndeplinește în regulă și fără complicații (...) Misiții oficiali, în număr de 41, sunt numiți de către guvern, prin alegerea dintre personagiile de vază; ei se instalează în mici birouri  (…). Câteva rafturi pe lângă pereți, cu talere și străchini, unde comisionarii de cereale își depun probele, aici grâul nostru va trebui să treacă examenul (...) Grâul din România contează printre cele dintâi din lume. Puterea sa nutritivă este bine recunoscută de către toți morarii; chiar în anii când recolta din Ungaria este bogată, totuși morarii unguri cumpără grâu din România, pentru a ridica valoarea făinei ce o produc (...) Marii comisionari, patrunzând în aceste gherete, merg de la o strachină la alta, miroase, cercetează și cantaresc aceste grâne (...) Ei fac ceea ce se cheama comparația lor (...) și când ei au găsit care le convine și prețurile au fost tocmite, cumpărătorul, vânzătorul și curtierul se duc la vagoane și se asigură că marfa e conform cu proba. (...) Cei 2500 de cărutași ai Brăilei abia ajung. Organizați în coloane și în echipe descarcă vagoanele și duc sacii cu grâu".

Anca Lăpușneanu

BREAZA - origini și performanță

Rasa de oi țurcane Breze are ca leagăn de formare bazinul Văii Jiului mărginit de culmile abrupte ale Munților Parâng, Șureanu, Retezat, cu localități precum Petrila, Lupeni, Straja, Câmpul lui Neag, Aninoasa, Bănița, Jieț, Crivadia, Baru Mare până în Bumbeștii Gorjului.

Nu se cunoaște exact timpul și metodele de formare a acestei populații, dar există certitudinea că oamenii din zonă au exploatat apariția la un moment dat a unei mutații genetice. Caracteristicile fenotipice de atunci sunt specifice și populației actuale.

Specialiștii nu s-au aplecat prea mult spre această populație de oi, ea fiind lăsată în seama crescătorilor localnici care au crescut-o și au ameliorat-o cu mare dragoste, izolând-o reproductiv de toate celelalte populații de țurcană.

Caracteristica fenotipică care o definește este dată de desenul deosebit al feței cu obraji de culoare închisă, castaniu închis până la negru lucios, brăzdat de o brezătură de culoare albă mai îngustă sau mai largă în forma literei „V“ sau triunghi imperfect, cu baza în zona frunții (coarnelor) care coboară până la limita buzei superioare.

De acest desen s-au legat crescătorii din vremuri străvechi, când au început să selecționeze reproducătorii și să planifice împerecherile, astfel încât această brezătură să rămână dominantă și să se transmită din generație în generație.

Având efective relativ mici, cuprinse între 20 și 100 de oi, crescătorii au urmărit în selecție, pe lângă brezătura caracteristică, și o creștere a productivității animalelor mai ales în direcția producției de lapte care cu timpul, în generații succesive de selecție, a devenit importantă, fiind o sursă reală pentru traiul ciobanilor localnici.

Este important de reținut că brezătura caracteristică, coroborată cu producția mare de lapte, peste media populației la indivizii reținuți pentru reproducție, a creat în timp o corelație pozitivă între aspectul fenotipic și producția de lapte.

Oile breze au o constituție fină spre robustă, caracteristică oilor de munte, cu o talie cuprinsă între 50 și 70 cm și o lungime corporală între 70 și 110 cm.

Corpul este piriform, descriind aproape un trapez cu baza mare pe linia feselor, sprijinit pe patru picioare puternice terminate cu ongloane de culoare neagră foarte rezistente la mers și pășunat în terenuri tari, pietroase.

Toracele este suficient de larg și adânc, adăpostind în interiorul său inima și plămânii foarte bine dezvoltate, caracteristici anatomice ce favorizează o mare capacitate respiratorie transpusă în vitalitate pronunțată, consum sporit de furaje și, în final, producții ridicate de lapte. Capul este puțin convex (berbecat), cu coarne bine dezvoltate, continuat cu un gât bine prins de trunchi, lung și mai subțire ca la celelalte țurcane (bucălăi, bele).

Ca rezultat al selecției mamelor de berbeci, forma, dar mai ales mărimea glandei mamare impresionează prin mărime, sfârcurile având dimensiuni și formă pretabile la mulsul mecanic.

Capacitatea lactogenă a oilor breze este foarte bună, situând această rasă la limita inferioară imediată a raselor specializate pentru producția de lapte. Această caracteristică creează mari probleme crescătorilor în perioada de supt a mieilor pentru că trebuie să intervină zilnic pentru a mulge laptele rezidual, altfel riscând să compromită glanda mamară.

Pe lângă suprafețele mici de pășuni pe care sunt crescute, și această intervenție zilnică în timpul când mieii se află în perioada de alăptare face ca efectivele crescute în ferme să aibă dimensiuni mici.

Lâna este grosieră, acoperind trunchiul fără o extindere pe față și picioare, cu abdomenul mai puțin îmbrăcat ca la rasele Bucălae sau Bălă, greutatea cojocului fiind cuprinsă între 3 și 4 kg la oi și 5 și 9 kg la berbeci.

Dezvoltarea corporală este foarte bună acolo unde oile beneficiază de condiții optime de furajare și exploatare, acestea ajungând ușor la greutatea de 60-70 kg, iar berbecii la 90-120 kg și peste.

Mieii la fătare au greutăți cuprinse între 5-7,5 kg, cu recorduri de 8-10 kg, existând în populație exemplare cu fătări gemelare, greutatea mieilor însumând 13-14 kg (de exemplu exploatația doamnei Boantă Tamara, cântăriți în data de 4 martie 2021)

Producția de lapte este în anumite turme secționate (lotizate) și bine furajate, de peste 2-2,5 kg pe zi. Dacă la aceste producții mai adăugăm și faptul că în populație sunt efective cu o natalitate de 140-150%, realizăm cat de valoroasă poate să fie această rasă.

De valoarea acestei populații au început să își dea seama crescătorii care fac tranzacții de-a dreptul uluitoare, ajungând să cumpere berbeci din stadiul de miel la prețuri de 10.000 – 20.000 lei și mieluțe la prețuri de 2.000-3.000 lei.

Vă mărturisesc că am asistat la acest tip de tranzacții și cu altă ocazie, cu acceptul crescătorilor respectivi, despre care o să vă povestesc însă într-un alt articol.

Crescători remarcabili cu efective deosebite în zonă sunt Lupșa Ion, Stan Ion, Boantă Tamara, Labău Ion, Jurcă Anișoara și alții cu care sigur ne vom mai întâlni.

Ce este de făcut cu această populație?

1. Datorită faptului că se crește într-un areal defavorizat trebuie ca nivelul minim de efective pentru care se acordă sprijin voluntar cuplat să scadă de la 60 de capete la 30 de capete, astfel încât să poată beneficia de sprijin cât mai mulți crescători.

2. Fiind o populație mică, în pericol de dispariție, trebuie urgent făcut un program de reconstituire și dezvoltare al rasei conform Regulamentului European 1012/2016, astfel încât să poată folosi la reproducție în faza incipientă berbeci din populația respectivă fără origine cunoscută pe două generații, dar care să manifeste fenotipic toate caracterele rasei.

3. Având caracteristici de conformație și mai ales de producție total diferite de celelalte tipuri de țurcană, se impune extinderea lucrărilor de control oficial al performanțelor, constituirea unei baze de date separate de celelalte ecotipuri, astfel încât serviciul tehnic al registrului genealogic „DACIA“ Hunedoara să poată omologa această populație, sporind astfel zestrea genetică a populațiilor de ovine Romanești și creșterea biodiversității genetice în domeniul creșterii animalelor.

Desigur, pentru foarte mulți cititori datele prezentate în acest articol prezintă unele curiozități, de aceea îi invităm pe cei interesaţi de această populaţie să viziteze exploataţiile din zonă pentru a vedea că ecotipurile rasei țurcane sunt deosebit de valoroase, doar că trebuie asigurate condiții de creștere optime ca să-şi poată exprima potențialul real de producție.

Prof. dr. ing. Gheorghe NEAȚĂ

Director general coordonator R.G. „Dacia“ Hunedoara

Coloșii zootehniei mondiale

Agricultura mondială este un mozaic incredibil de ferme din toate specializările și cu dimensiuni variabile, pornind de la fermele de subzistență și până la coloșii acestui sector de activitate. Evident că cele care dețin acest titlu sunt cele care impresionează fie prin infrastructura masivă dezvoltată, prin suprafața de pământ deținută, fie prin numărul de animale aflate în exploatare. În topul celor mai mari ferme zootehnice pozițiile au rămas ani la rând aproape aceleași, cu mici variații. Supremația o deține China, care și-a asumat poziția de lider cu două ferme de vaci pentru lapte, cele mai mari unități de pe întreg mapamondul.

123 de milioane de euro pentru cea mai mare fermă din lume

În nord-estul Chinei se află ferma Mudanjiang, recunoscută ca fiind cea mai mare unitate zootehnică din lume. Aceasta a fost înființată în 2011 ca răspuns la interdicția rusească de a importa lactate din UE și a fost realizată pe baza unui parteneriat între investitorii ruși și chinezi, iar valoarea proiectului s-a ridicat la 123 de milioane de euro. Această fermă, uimitoare în primul rând prin dimensiunea sa, gestionează aproximativ 9 milioane de hectare de teren, este specializată în producția de lactate și are în exploatare 100.000 de vaci. Practic, este de trei ori mai mare decât cea mai mare fermă zootehnică din SUA. 

Ferma a fost populată cu exemplare importate din Australia, Noua Zeelandă și Uruguay, iar în prezent pentru reproducția junincilor este folosit material seminal de înaltă calitate de la tauri din SUA. În sistemul de creștere agreat în ferma Mudanjiang animalele sunt hrănite cu un amestec de cereale și furaje. Tehnicile specializate de reproducere și hrănire au fost concepute pentru a crește randamentul și în ultimii trei ani în ferma Mudanjiang producția de lapte pe vacă a crescut cu aproape 30%, de la aproximativ 6 tone pe an la 8 tone. Pentru că proiectul fermei a fost unul de amploare, iar terenurile din China sunt limitate, aplicarea modelului agricol american a fost varianta cea mai potrivită pentru concretizarea fermei. Asta înseamnă că vacile sunt ținute doar în stabulație, nu sunt scoase niciodată la pășunat. Deși sunt private de mișcarea în aer liber, adăposturile sunt aerisite adecvat, iar așternuturile cu nisip sunt schimbate de două ori pe zi. Vacile sunt mulse de trei ori pe zi în sistem rotativ într-un ciclu de 8 minute, iar producția de lapte este monitorizată atent pe tot ciclul de producție.

Compania cu cea mai rapidă creștere din China

China Modern Dairy se află, de asemenea, în topul celor mai mari ferme din lume și aparține tot chinezilor. Potrivit informațiilor de pe websiteul companiei, China Modern Dairy Holdings Ltd. (Modern Dairy) a fost înființată în septembrie 2005, este specializată în producția de lapte și are sediul central în orașul Ma’anshan, provincia Anhui. Compania a fost listată cu succes la Bursa de Valori din Hong Kong pe data de 26 noiembrie 2010, devenind astfel prima companie mondială listată cu produse lactate. Fermele Modern Dairy’s sunt situate în locații geografice favorabile, aproape de o serie de centre de procesare a produselor lactate.

Până în prezent au fost construite 26 de ferme, cu o capacitate de 10.000 de vaci în șapte provincii din întreaga țară. Efectivul total este de aproape 230.000 de vaci de lapte, iar suprafața deținută de companie este de peste 1 milion de hectare folosite pentru cultivarea furajelor. Zilnic sunt obținute 3.300 de tone de lapte crud, practic producția de lapte realizată în fiecare unitate este de 9 tone. Încă de la înființare, Modern Dairy a implementat o metodă inovatoare de producție bazată pe conceptul „integrarea plantării, reproducerii și prelucrării, precum și o distanță-zero de 2 ore“. Astfel, centrele de procesare a furajelor vin în sprijinul fermelor vegetale, lucru care nu numai că face posibilă integrarea organică a industriilor primare, secundare și terțiare, ci oferă, de asemenea, o conexiune fără distanțe, fără întreruperi, pe întregul lanț industrial și fiecare secțiune de producere a laptelui.

În 2010, Modern Dairy a fost nominalizată de către China Entrepreneur (o revistă independentă publicată din 1985 și sponsorizată de Economic Daily Newspaper Group) compania cu cea mai rapidă creștere din China. La începutul acestui an, China Modern Dairy Holding Co., Ltd. (1117. HK) a anunțat că, potrivit evaluării preliminare a conturilor de management generale neauditate disponibile în prezent ale companiei, este de așteptat ca performanța anuală a grupului în 2020 să înregistreze un profit de cel puțin 700 milioane RMB, cu o creștere interanuală de cel puțin 100% (profitul în aceeași perioadă a anului 2019 a fost de aproximativ 350 milioane RMB, inclusiv deprecierea unică a creanțelor de aproximativ 161 milioane RMB). Dacă se exclude venitul unic al celor două perioade, profitul a crescut cu peste 230% de la an la an.

Anna Creek, cea mai mare fermă de bovine din Australia

Despre ferma de bovine Anna Creek din Australia, profilată pe reproducție și îngrășare, se spune că ar fi a treia cea mai mare fermă de animale din lume și cea mai mare unitate zootehnică din Australia. Aceasta se întinde pe aproximativ 15.744 km² și este situată într-una dintre cele mai uscate zone ale continentului australian, acolo unde există perioade lungi de secetă, cu precipitații anuale care nu depășesc 140 mm pe an de ploaie. Stația Anna Creek a fost localizată inițial la Strangways Springs, când a fost achiziționată pentru prima dată de Julius Jeffreys, John Warren și William Bakewell în ianuarie 1863. A fost folosită inițial pentru creșterea oilor (între 1864 și 1866 a fost populată cu 7.300 de oi), dar din cauza pierderilor cauzate de atacurile câinilor dingo stația s-a reprofilat pe creșterea bovinelor. În anul 1872 stația a fost relocată în locația de acum.

Din 2016, stația este deținută de Williams Cattle Company, companie care are șapte proprietăți pastorale în nordul îndepărtat al Australiei de Sud și terenuri pentru pășunat și de cultură în jurul Carrieton în Flinders Ranges. În momentul de față, Anna Creek deține mai puțin de 10.000 de bovine, dar în sezoanele bune poate adăposti până la 17.000 de exemplare. 

Ferma care deține o suprafață echivalentă cu jumătate din suprafața Belgiei

Ca și Anna Creek, stația Clifton Hills Station, profilată încă de la înființare pe creșterea bovinelor pentru carne, are o tradiție îndelungată. Aceasta a fost înființată în anul 1878 în nord-estul Australiei, iar astăzi se întinde pe 1,65 milioane de hectare, adică aproape jumătate din suprafața Belgiei, și este considerată a fi a doua cea mai mare unitate zootehnică a Australiei. Până în decembrie 2018 proprietar a fost compania Clifton Hills Pastoral Company, practic un sindicat format din patru familii care au deținut această fermă de mai bine de 60 de ani.

În 2018 Viv Oldfield și Donny Costello, fermieri și oameni de afaceri, au cumpărat Clifton Hills și astfel au trecut stația în patrimoniul companiei Crown Point Pastoral Company. Proprietatea a fost vândută integral, cu toată infrastructura și cu cele 18.000 de animale dintr-o varietate de rase potrivite cerințelor piețelor sudice și nordice. Deși prețul de achiziție a acestei proprietăți uimitoare nu a fost făcut public, în perioada comercializării sale doar prețurile pentru teren erau estimate la aproximativ 34 de milioane de dolari. Aceste cifre sugerează că stația Clifton Hills este una dintre cele mai mari, dacă nu chiar cea mai mare vânzare a unei unități zootehnice care produce carne de vită certificată din punct de vedere organic din Australia.

Fostul manager al stației, Dave Harvey, spune că avantajul acestei unități nu constă neapărat în infrastructura unității, cât în suprafața mare de teren pe care o deține și în faptul că râurile Georgina, Cooper Creek și Diamantina curg de-a lungul dealurilor Clifton. Precipitațiile din bazinele hidrografice alimentează în mod constant zone întinse din Clifton Hills, creând aici una dintre cele mai favorabile regiuni pentru creșterea vitelor de carne din Australia.

(D.Z.)

Marinela Culea, omul care „sfințește“ Liceul Tehnologic „Cezar Nicolau“ din Brănești

Eforturile se văd deja de cum se intră în curtea liceului, iar detaliile arată că unitatea de învățământ este condusă de o mână forte care ajunge în liceu la 06:30 dimineața și supervizează tot, inclusiv modul în care funcționează neoanele... Modestă față de ce a realizat până acum, recunoaște că are și momente când îi dau lacrimile pentru că nu a ieșit totul așa cum trebuie, dar vorbește cu pasiune și credință despre ce va realiza cu întreaga echipă. Iar lucrurile se vor întâmpla așa cum trebuie, cum sunt schițele pe hârtie, și nu la voia întâmplării. „Lasă că merge și așa“ este un concept inadmisibil pentru liceul condus cu iubire de profesorul Marinela Culea. De altfel, doamna director este exact modelul de lider care l-a inspirat pe Regele Ferdinand I al României când a spus că „O școală nu trăiește prin zidurile sale, ci prin sufletele care palpită în ea.“

Cum învață viitorii adulți să economisească

Pentru că cel mai important capital dintr-o organizație este cel uman, elevii care studiază aici, într-o școală „ca afară“, care miroase a nou și are dotări de ultimă generație, sunt pregătiți temeinic. Nu doar atât, ei sunt învățați să prețuiască totul și să conștientizeze că fiecare detaliu înseamnă costuri și fiecare cost se adună. „Pentru a economisi bani pentru alte dotări utile liceului, tot ce s-a putut păstra a fost recondiționat“, explică directorul Marinela Culea. Băncile și scaunele recondiționate arată însă ca noi. Dacă doamna profesor nu ar fi spus că sunt tot cele vechi, nimeni nu ar fi băgat de seamă...

Dar de ce atâtea eforturi într-o lume în care calitatea scade pe zi ce trece, nu doar în sistemul de învățământ? De ce atâta zbucium într-o societate în care și incompetenții și leneșii care nu au chef de muncă își iau un salariu...? De ce atâtea sacrificii într-o țară în care tot mai mulți par să nu-și mai găsească locul și pleacă pe unde văd cu ochii? Ei bine, tocmai pentru că cel mai important capital este cel uman, indiferent de tipul de organizație. Fie că este instituție sau întreprindere de stat, ori companie privată – cu capital integral românesc, multinațională, colos cu zeci de mii de angajați, IMM sau un start-up la început de drum, omul sfințește locul și face ca rotițele să meargă în sensul cel bun, cu rezultate în cifre!


„De ce să dăm banii pe altele noi (mobilier – n.red.), când ne costă foarte puțin să le recondiționăm pe acestea și să nu facem altceva cu acei bani.“

Marinela Culea, director Liceul Tehnologic „Cezar Nicolau“


Comunicarea, elementul-cheie

Dar pentru ca acest capital uman să clădească mai departe viitorul României trebuie mai întâi de toate să fie instruit. Înainte de a fi pregătit temeinic, acest viitor capital uman trebuie mai întâi atras către o unitate de învățământ. Cum altfel am putea vorbi despre o rentabilitate a capitalului uman dacă nu începem cu primul pas, nu-i așa? De ce ar urma un elev un astfel de liceu? Ce i-ar convinge pe părinți să-și îndrume copiii către astfel de unități de învățământ? Ei bine, aici intervine abilitatea de a comunica, un instrument-cheie care completează eforturile și sacrificiile doamnei director Marinela Culea. Ar fi putut să stea mai puține ore la liceu – chiar și 12 ore pe zi –  și să petreacă mai mult timp alături de familie..., dar știe că are o misiune și doar un om puternic și dedicat o poate îndeplini. Nimic nu este întâmplător, iar Dumnezeu lucrează prin oameni...

Odată atrași către unitatea de învățământ, elevii intră în grija dascălilor. Nici misiunea îndrumătorilor nu este una ușoară, ba dimpotrivă! Căci profesorii de aici îi vor convinge pe cei care aleg sălile de clasă ale Liceului Tehnologic „Cezar Nicolau“ că meseria este brățară de aur – chiar dacă, după liceu, mulți se vor îndrepta către studii universitare și post-universitare. „După liceu, elevii noștri se îndreaptă către USAMV, ASE, Politehnică; sunt îndreptați și îndrumați către universitățile pe care și le doresc“, mai explică directorul Liceului Tehnologic „Cezar Nicolau“.

Investiție sigură pe termen lung

Deși poate părea o utopie pentru cei care înțeleg doar cât au citit sau cât nu ignoră în viață, investiția în educație este cea mai sigură și va avea o rentabilitate pe termen lung. Un exemplu la îndemână și poate cel mai ușor de înțeles este învățământul profesional de tip dual. Pe scurt, putem spune că este un fel de simbioză între agentul economic și viitoarea forță de muncă. De ce ar pleca tinerii peste mări și țări, departe de familie, când ar putea munci aici clădind țara pe care și-o doresc? Sau de ce am importa forță de muncă din afară, de multe ori plătită mai bine decât mâna de lucru născută aici, când ai noștri sunt cei mai buni? Investiția în educație și formare profesională a viitorilor adulți este singura modalitate de reîntoarcere a banilor către investitor – fie că este statul, fie că sunt firmele care au nevoie să-și formeze specialiștii de mâine.

Simona-Nicole David

Discrepanțe severe între viața la sat și traiul în oraș

Spațiul rural din România continuă să prezinte decalaje importante față de mediul urban, dar și în interiorul său, fie în funcție de situarea în apropierea marilor orașe, fie de performanțele economice ale regiunii. Disparitățile sunt legate de productivitatea muncii, accesul la sănătate și educație, la utilități publice etc.

În 2020 în mediul rural trăia 45,90% din populația rezidentă a României, în scădere cu 1,23 procente față de 2003 (47,13%), an din care INS publică date despre acest indicator (populație care locuiește real în țară, la un anumit moment). Populația rurală nu este distribuită uniform pe teritoriul țării. Astfel, cea mai mare pondere a celor care locuiesc la sate, în raport cu populația totală a zonei, se înregistrează în regiunile Sud-Muntenia (60,25%), Nord-Est (57,77%) și Sud-Vest Oltenia (53,50%).

regiuni populatie

În afară de București-Ilfov, cea mai mică pondere a populației rurale o au regiunile Vest (39,27%) și Centru (42,57%). Pe un teritoriu rural de 207.522 km2 (86,97% din suprafața națională), densitatea cea mai mare se întâlnește în Nord-Est, iar cea mai mică, în Vest. Spre comparație, în UE, în mediul rural trăiește 28% din populația celor 27 de state membre, România situându-se, din acest punct de vedere, pe ultimul loc, fiind depășită de Bulgaria, Polonia sau Ungaria.

Declin demografic accentuat

Populația rurală a cunoscut un permanent declin demografic. Dacă în 2003 în mediul rural trăiau 10.193.391 de locuitori, în 2020 numărul acestora a ajuns la 8.872.342 de locuitori, o diminuare așadar de 1.321.049 de persoane (12,96%). În perioada 2015-2020, segment pentru care avem date ale INS, populația cu vârsta între 0 și 14 ani a scăzut de la 1.546.944 la 1.423.565 de persoane. Cele mai drastice diminuări ale populației din această categorie s-au înregistrat în regiunea Sud-Vest Oltenia, Sud-Muntenia, Nord-Est, zone care corespund și cu așa-zisele pungi de sărăcie din țară. Doar în București-Ilfov se constată o creștere, generată de dezvoltările imobiliare din jurul Capitalei.

regiuni populatie sate

În același timp, se înregistrează un proces de îmbătrânire. Nu unul sever, ci ușor. Populația de peste 65 de ani din mediul rural a crescut, în intervalul analizat de noi, de la 1.806.247 de persoane, în 2015, la 1.829.023 de persoane, în 2020. Dar faptul că, în ponderea totală a populației, cifra este mai mare pentru seniori, comparativ cu grupa 0-14 ani, ar trebui să ne dea de gândit. Dar, la cum se desfășoară politicile sociale și economice de la noi, ne temem că acest trend se va mai păstra câteva zeci de ani de aici înainte. Într-un studiu al INS, prilejuit de Centenar (Ro Centenar), se face următoarea observație: „29% din populația din mediul rural din România trăiește în condiții de sărăcie absolută. Cauzele situației din mediul rural sunt numeroase: o puternică migrație de la orașe la sate, după 1990, odată cu dezindustrializarea, dezvoltarea inegală a localităților rurale, migrația și declinul demografic.“ Conform Eurostat, în România, în mediul urban, rata riscului de sărăcie era de 24,3%, în timp ce în mediul rural era la 51,7%. Media UE se situa la 23,6% în mediul urban și la 25,5% în mediul rural. Ar mai fi de spus că speranța medie de viață în mediul rural este de 74,30 ani.

25-26% forța de muncă în agricultură, la o contribuție de 4,2 % în PIB

Ponderea forței de muncă în agricultură, în România, era și este în jur de 25-26%, cea mai mare din UE, a cărei medie este de 4,4%. Dintre aceștia, 84% dintre lucrătorii în agricultură se încadrau în categoria personalului nesalariat, față de 72%, în UE, iar valoarea adăugată brută generată la nivel de lucrător este mai redusă cu circa 50%, comparativ cu media UE. Agricultura românească se confruntă cu o problemă majoră privind productivitatea scăzută a muncii. De altfel, aportul acestui sector (inclusiv silvicultura și pescuitul) la formarea PIB a scăzut de la 5,8%, în 2007, la 4,8%, în 2015, și 4,2%, în 2019. Producția agricolă din România are o contribuție de 3,09% în Europa și 0,33% în lume (date FAOSTAT, 2018). Activitățile agricole se desfășoară în 3.342.100 exploatații agricole, dimensiunea medie a unei ferme fiind de 3,74 ha. Distribuția exploatațiilor agricole pe clase de dimensiune se concentrează în intervalul 0-0,5 ha (36%), urmat de intervalul 2-5 ha (19,75%).

77,10% rata de cuprindere în învățământul primar și gimnazial

În anul 1996, în mediul rural existau 21.337 de unități școlare, iar în 2020 numărul acestora s-a redus la 3.117. Deși o mulțime de școli au fost închise, diminuarea nu înseamnă musai desființarea școlilor, ci arondarea lor la o unitate cu personalitate juridică. După anul 1990, populația școlară a început să scadă treptat, dar reducerea masei de elevi a avut loc pe fondul scăderii populației rezidente din mediul rural și nu prin limitarea accesului la educație. De exemplu, în 1995, în mediul rural erau  1.453.966 de elevi, iar în 2020 numărul a scăzut la 966.691 (minus 33,52%). Ultimul raport privind starea învățământului preuniversitar din România arată că, în mediul rural, populația școlară se reduce, anual, cu 27.000 de elevi. De asemenea, rata brută de cuprindere în diferite forme de învățământ (procentul celor cuprinși din totalul copiilor) era, în anul școlar 2017-2018, de 84,5% în învățământul preșcolar și de 77,10% pentru învățământul primar și gimnazial.

Accesul la serviciile de sănătate

Bugetul alocat sănătății în România (4-4,8%) reprezintă mai puțin de jumătate din media statelor UE 27 (8,9%). Unui locuitor îi revin, în medie, servicii medicale în valoare de 2.615,3 lei/an. În plus, în mediul rural apar o serie de factori care limitează accesul populației la sănătate: numărul redus de unități medicale, distanțele prea mari până la o clinică specializată, costurile ridicate sau listele de așteptare. În anul 2018, ultimul analizat de INS și Ministerul Sănătății, aveam următoarea situație pentru mediul rural:

  • numărul locuitorilor care revin unui medic: 1.575 de persoane (față de 191 în mediul urban);
  • numărul locuitorilor care revin unui medic stomatolog: 4.428 (față de 726 de locuitori, în urban);
  • număr de locuitori ce revin unui farmacist: 2.630 (față de 738, în mediul urban);
  • numărul locuitorilor care revin unui asistent: 566 (față de 81 în mediul urban).

Ar mai fi de spus că numărul consultațiilor acordate pacienților cu domiciliul în mediul rural a fost de două ori mai mic decât în urban.

Utilități publice

Și în cazul acestor servicii se păstrează discrepanțe severe între mediul rural și cel urban. Astfel, la alimentarea cu apă, dacă în cazul orașelor procentul celor cu rețea se ridică la 98,75% (316 municipii și orașe, din 320 total), în mediul rural cifra scade cu aproape 20 de procente, la 79,34% (2.270, din total 2.861 de comune). La sistemul de colectare și epurare a apelor uzate decalajul este și mai accentuat: 98,13% grad de acoperire cu canalizare în orașe (314, din 320), față de 36,35% în mediul rural (1.040 de comune cu rețea, din 2.861 total). În privința alimentării cu gaze, decalajul se păstrează cam în aceeași marjă: 77,18% grad de alimentare a orașelor (247 din 320 total) și 24,75% grad de acoperire în mediul rural (708 din 2.861 total).

Maria BOGDAN

  • Publicat în Sate
  • 0

Țara Viei și Vinului, pe ultimele locuri din regiunea Sud-Est, ca economie și infrastructură

Vrancea are o dimensiune aparte în istorie: aici s-a născut legenda babei Vrâncioaia și a bravilor săi fii, aici a fost fixată de Ștefan cel Mare granița dintre Moldova și Țara Românească, pe râul Milcov, cel „secat dintr-o sorbire“ în Hora Unirii și tot aici, la Mărăști și Mărășești (plus Oituz, din Bacău), au avut loc cele mai glorioase episoade de luptă în Primul Război Mondial, cu acel memorabil „Pe aici nu se trece“ al generalului Eremia Grigorescu. Atunci, e adevărat, germanii n-au trecut de oștenii români, dar astăzi au trecut vremurile peste Vrancea și vrânceni, lăsând urme ale tranziției nu prea plăcute. În fine, să zicem că au mai rămas de răsunet, în afară de trecut, cele trei podgorii – Panciu, Odobești și Cotești –, peisajul montan deosebit și, ei da, temuta zonă seismică din inima masivului vrâncean.

Organizat administrativ într-o rețea de 2 municipii (Focșani și Adjud), 3 orașe (Odobești, Panciu și Mărășești) și 68 de comune, cu 331 de sate, județul Vrancea este pe locul 30, la nivel național, ca populație (383.031 de locuitori) și pe 31, ca suprafață (4.857 kmp). Este unul dintre județele preponderent rurale, cu 62,46% procent de locuire la sate. Relieful predominant este cel al dealurilor subcarpatice (41,89%), urmat de câmpie (35,98%) și munți (22,13%). Parcul natural Putna-Vrancea cuprinde 41,32% din teritoriul montan, având o suprafață de 38.204 ha. În general, zona de munte are un specific diferit de majoritatea celor cu relief înalt din țară, fiind caracterizată de o împădurire abundentă (unii cred că aici ar fi cei mai denși codri din România). Județul are mai multe rezervații sau arii naturale protejate, printre care amintim: Aria Protejată Șindrilița, Căldările Zăbalei – Zârna Mică – Năruja, cascadele Mișina – Nistorești și Putnei- Lepșa, Focul Viu de la Andreiașu de Jos, Groapa cu Pini Tulnici, Lacul Negru, pădurile Cenaru – Andreiașu de Jos, Lepșa – Zboina, Merișor – Cotul Zătuanului Vânători, Verdele Cheile Nărujei, Poiana Muntioru, Rezervația Algheanu Vrâncioaia etc.

Lider național în viticultură

Ca putere economică, cu un PIB de 10.819 miliarde de lei, Vrancea se situează pe penultimul loc în regiunea Sud-Est, înaintea județului Tulcea, iar ca PIB/cap de locuitor (7.150 euro, jumătate din suma înregistrată în Constanța), ocupă ultimul loc regional. Cea mai mare parte a economiei este generată de Polul de creștere Focșani. Structura sectoarelor economice reflectă preponderența activităților de comerț (42,56%), a industriei prelucrătoare (12,84%) dar și a activităților de construcții (7,94%) și transport (circa 7%). Pentru spațiul rural contează câteva specificități, și anume patrimoniul viticol și turistic al zonei. Din acest punct de vedere, supranumit „Țara viei și vinului“, județul este lider național atât ca suprafață, cât și sub aspectul producției de struguri. Vrancea are un patrimoniu viticol de 27.639 ha (10% din suprafața viticolă a României), distribuit în cele trei mari podgorii: Panciu, cu 9.500 ha, în localitățile Panciu, Țifești și Păunești; Odobești, cu aproximativ 7.000 ha, în centrele viticole Odobești, Jariștea și Bolotești; Cotești, cu 6.600 ha, în localitățile Cotești, Vârteșcoiu, Cârligele, Urechești, Tâmboiești și Dumbrăveni. Filiala ANTREC și Clubul Podgorenilor din Odobești au mers un pic mai departe decât activitatea în scop productiv și au creat un traseu turistic, „Drumul Podgorenilor”, în care au inclus beciurile domnești din Odobești și Panciu, un festival internațional al viei și vinului și diferite târguri locale ale meșterilor populari etc. În profil turistic, pentru că stațiunea Soveja s-a stins, fiind înghițită  de interesele imobiliare ale potentaților locului, s-au inventat alte două trasee care să fructifice cumva cultura și istoria din Țara Vrancei: Drumul așezărilor monahale, care cuprinde mănăstirile Rogozu (comuna Slobozia Bradului), Recea (Cândești-Dumbrăveni), Vărzărești (Palanca-Urechești), Cotești (Cotești), Dălhăuți (Cârligele), Mera (com. Mera); Drumul de glorie al armatei române din 1917, cu puncte de vizită la mausoleele din Focșani, Mărășești, Mărăști și Soveja. Dar Vrancea mai are o bogăție culturală ce-o particularizează în Moldova, bisericile din lemn. Peste 20 dintre ele au ars în timpul celor două războaie mondiale, altele au pierit în primii ani ai comunismului ori au fost pur și simplu „desfigurate“ prin intervenții brutale de restaurare. În fine, azi mai sunt 40 de biserici din lemn în tot ținutul; 18 sunt monumente istorice, iar 21 au fost înregistrate la Institutul Român de Istorie Culturală. Dintre acestea sunt de remarcat bisericile de la Fiționești, Lepșa, Movilița, Ruginești, Nistorești, Străoane, Gugești etc.

Ultimul din regiune ca infrastructură de bază

În 2019 bugetul însumat (primării și Consiliul Județean) s-a ridicat la 947,9 milioane de lei, al 9-lea cel mai mic din țară. În același an, doar 6 comune au avut un buget mai mare de 10 milioane de lei: Vulturu, Vrâncioaia, Vidra, Slobozia Bradului, Homocea și Dumbrăveni. Nu-i de mirare, la asemenea cifre, că județul este cel mai slab performant din regiune la asigurarea infrastructurii de bază. De exemplu, județul mai are 18,05% drumuri din pământ (3 km de drumuri naționale, 105 km drumuri județene și 213 km drumuri comunale) și 22,38% căi rutiere pietruite (23 km d.naționale, 177 km d. județene și 198 comunale). La ce să vorbim despre drumuri comunale din pământ sau pietriș când, totuși, chiar și în mediul urban, infrastructura rutieră lasă de dorit: din 441 km de străzi, doar 247 km erau modernizate în 2019. Nu știm cât s-au schimbat lucrurile anul trecut!

Vezi tabel în revista tipărită!

Ceva mai bine stau lucrurile la alimentarea cu apă în sensul în care mediul urban este acoperit 100% cu acest serviciu, iar mediul rural, în proporție de 79,40% (54 de comune cu rețea, dintr-un total de 64 localități). Dar, chiar și cu acest procent, Vrancea se poziționează pe ultimul loc în regiune, la diferență de aproape 11 procente față de Buzău și de aproximativ 19% față de Constanța. La acest capitol, cel mai puțin performant județ din punct de vedere economic al regiunii, Tulcea, are grad de acoperire cu rețeaua de apă a comunelor de 97,82%, cu mult așadar peste Vrancea.

În privința sistemului de canalizare, județul are rețea în toate cele 5 orașe (100%) și în 12 comune, din 68 (17,65%). În regiune, doar Brăila (17,50%) are mai puține localități rurale cu rețea de colectare și epurare a apelor uzate. Din nou Tulcea, unul dintre cele mai sărace județe din România, a reușit performanțe mai bune, cu 50% rețea în spațiul rural.

La alimentarea cu gaze, în mediul urban, Vrancea are acoperire de 100%, fiind pe primul loc în regiune din acest punct de vedere. În schimb, în mediul rural doar 7 comune din 68 au rețea de distribuție a gazului metan, cifră care situează județul pe penultimul loc, înainte de Tulcea și după Brăila.

Maria Bogdan

Abonează-te la acest feed RSS