Dovleacul sau bostanul este o legumă ușor de crescut din semințe. Acesta crește cel mai bine în soluri organice bogate, cu umiditate medie, fertile, bine drenate și cu soare din plin. Semințele pot fi plantate în aer liber, atunci când temperatura solului s-a ridicat la cel puțin 18,5°C, de obicei în jurul ultimului îngheț de primăvară. Este indicată plantarea a mai multor semințe împreună pe fiecare rând de plantare, pentru o dezvoltare a fiecărei legume în parte.

Mana dovleacului (Pseudoperonospora cubensis)

Boala se manifestă pe frunze. Pe acestea apar pete la început de culoare verde-gălbuie, apoi galbene, iar apoi devin brune deschis. În dreptul petelor se formează un puf cenușiu-violaceu, alcătuit din organele de înmulțire asexuată a ciupercii.

Boala atacă aproape toate frunzele plantelor, începând cu cele de la bază. Frunzele se usucă, devin sfărâmicioase și cad. Infecția apare în prezența picăturii de apă pe frunze la temperaturi cuprinse între 16-22°C. Transmiterea ciupercii se face prin apa de ploaie sau apa de irigație, iar de la an la an transmiterea ciupercii se realizează prin sporii prezenți chiar în resturile vegetale.

Făinarea la dovleac (Sphaeroteca fuliginea)

Și această boală apare numai pe frunze, pe ambele fețe sub forma unor colonii albe, de miceliu, care pot cuprinde tot limbul. Ciuperca este avantajată de temperaturi de peste 24°C și o umiditate a aerului de 70% și este răspândită în perioada de vegetație prin spori aduși de vânt, de apă sau insecte.

Antracgnoza la dovleac (Colletotrichum lagenarium)

Această boală este produsă de ciuperca Coletotrichum lagenarium, care atacă fructele, tulpina și frunzele dovleacului. Așadar, pe frunze apar pete cafenii care se măresc și frunza se distruge. Pe partea inferioară se face un mucegai roșiatic, iar frunzele atacate prezintă aceleași simptome. Petele respective au bacterii care provoacă în final putrezirea fructelor. În perioada de vegetație boala se răspândește cu ajutorul stropilor de apă, a vântului și a insectelor, iar de la un an la altul se transmite prin resturile vegetale sau prin sămânța infectată.

Pătarea unghiulară a frunzelor (Pseudomonas syringae pv. Lachrymans.)

Această boală produce pagube și la dovleci în seră, și la dovleci în câmp. Semnalele sunt mai vizibile la cele de seră. Primele simptome apar pe frunzele cotiledonate, sub forma unor pete mici, cu aspect uleios la început, apoi brune. Frunzele apar perforate din cauza țesutului uscat al frunzei care se deteriorează și se rupe. Pe fructe, petele sunt mai mici, ușor denivelate. Bacteria se localizează în tegument și în acest mod și semințele sunt infectate. În sere poate să apară și tipul de infecție sistematică, prin tulpină până la fruct. La acești dovleci, țesutul vascular este îngălbenit, iar fructele se înmoaie și pot prezenta exudat bacterian pe suprafață.

Bacteria se transmite cel mai des prin semințe infectate. Resturile vegetale nedescompuse prezintă, de asemenea, o sursă de infecție, dar și picăturile de apă care ajută la diseminarea bacteriei în cultură. Pot apărea în culturile irigate și în condiții de precipitații frecvente în câmp. Bacteria necesită temperaturi ridicate de 25-2°C, temperatura minimă fiind în jur de 0 grade, iar maxima de circa 35°C.

Prevenirea și combaterea bacteriei se poate realiza prin rotația culturilor (cel puțin un an) și descompunerea cât mai bună a resturilor vegetale.

Putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea)

Atacul cu putregai cenușiu se manifestă în sere, solarii, iar în anii cu precipitații abundente și în câmp. Simptomul cel mai frecvent la infestarea cu putregaiul cenușiu este ofilirea bruscă a tulpinilor și frunzelor tinere. Pe fructe atacul se prezintă sub forma unor pete adâncite, umede, de culoare brună, de forme și mărimi neregulate. În condiții de umiditate ridicată pe suprafața petelor se dezvoltă un puf cenușiu. Atacul ciupercii este favorizat de umiditatea ridicată (peste 95% mai multe zile la rând), lipsa aerisirii, nebulozitatea persistentă, fertilizarea și udarea.

Ofilirea bacteriană a cucurbitaceelor (Erwinia tracheiphila)

Ofilirea bacteriană a cucurbitaceelor atacă, frunzele se ofilesc, iar apoi atacă și tulpina, iar planta se usucă. În cultură, transmiterea bolii se realizează prin intermediul Gândacului dungat (Acalymma vittata) și al gândacului pătat (Diabrotica undecimpunctata), iar de la un an la altul prin intermediul resturilor vegetale.

Dăunătorii la cultura de dovleac

Păianjenul roșu comun (acarian) (Tetranycus urticae)

Prezența păianjenului roșu este anunțată de petele mici de culoare albă de pe frunze și a unei pânze de păianjen țesute în jurul plantei sau a anumitor părți ale plantei. Frunzele se înălbesc din cauza leziunilor multiple. Planta este în totalitate acoperită cu o pânză de păianjen, iar pe extremitățile frunzelor și ale mugurilor de floare se acumulează o masă de trupuri mișcătoare. Frunzele atacate au pete de culoare gălbui, se usucă și cad.

Tripsul tutunului (Trips tabaci)

Femela tripsului tutunului depune ouăle în țesuturile frunzelor și ale florilor. La 3-5 zile de dezvoltare embrionară apar larvele, care, timp de 8-10 zile de viață pe suprafața frunzei, năpârlesc de patru ori. Larvele pătrund în sol, unde peste 4-5 zile se transformă în insecte adulte aripate.

Păduchele verde (Myzodes persicae)

Păduchii formează colonii masive pe partea inferioară a frunzelor și se hrănesc prin sugerea sevei plantelor. Frunzele se necrozează și se răsucesc. Plantele atacate suferă și producția scade.

Anca LĂPUȘNEANU

Andrei Timotei Răchită, un tânăr inginer agronom din comuna Vultureni, sat Șoimeni, județul Cluj, administrează o mică fermă agricolă, atât cu culturi de câmp, cât și cu culturi de nișă, precum zmeură, coacăz negru și mentă. Povestea fermei a început în anul 2014, când, din pasiune pentru tractoare și utilaje agricole, clujeanul a pornit pe drumul agriculturii. Cu bani puțini la început, dar dornic de cunoaștere și dezvoltare, a evoluat treptat, iar în prezent administrează 60 de hectare.

Zmeura - cultura profitabilă pe suprafață relativ mică

Încă de la bun început, a mizat pe cultura de zmeură pentru a avea fructe proaspete pe masă și a face produse procesate pe placul întregii familii.

„Am înființat cultura de zmeură în anul 2018, din dorința familiei de a avea fructe proaspete pe masă și de a face produse procesate pe placul nostru. Ulterior, am extins paleta de culturi speciale prin coacăz negru, mentă și căpșuni. Am prins drag pentru cultura de zmeură abia după momentul înființării culturii. Îmi plăcea ideea și am crezut în ea împreună cu întreaga familie. Locuind în zona Clujului, prețul terenurilor au explodat în perioada în care noi am decis să facem agricultură și de aici a venit ideea că trebuie să avem o cultură profitabilă pe o suprafață relativ mică, pe care o putem controla și din punctul de vedere al irigațiilor, al spațiului și, mai ales, am decis ca, fiind aproape de Cluj, de o metropolă, putem ușor avea o piață mare de desfacere a fructelor sau a produselor“, specifică ing. Andrei Timotei Răchită.

Pentru înființarea culturii de zmeură sau a celorlalte culturi speciale din fermă, tânărul clujean a folosit doar fonduri proprii.

„Atât la începutul afacerii familiale, cât și pe parcurs am crescut și ne-am dezvoltat din venituri și fonduri proprii aduse din afacere pentru afacere“, mai adaugă acesta.

Pentru cultura de zmeur, alegerea locației este extrem de importantă, dat fiind faptul că este o cultură perenă, cu arbuști fructiferi care intră pe rod semnificativ abia în anul al treilea.

„În primul rând, avem nevoie de acces la apă, nu putem risca întreaga cultură într-o perioadă secetoasă sau să riscăm prin exces de umiditate pe un termen lung în cultură. În al doilea rând, planeitatea și uniformitatea parcelei pentru cultură este importantă pentru lucrările care se efectuează mecanizat. Pentru a evita patinarea, răsturnarea sau deteriorarea culturii din cauza amintită mai sus, trebuie luat în considerare pH-ul solului, lucru care trebuie analizat înainte de a bate vreun cui sau de a planta vreun arbust în teren. Recoltarea fructelor se face exclusiv manual, având zilieri, dar și împreună cu familia recoltăm fructele și pregătim materia primă pentru procesare“, spune fermierul.

Polka și Polana, soiuri remontante

Andrei a ales Polka și Polana, soiuri remontante, care îl ajută la controlul întregii supra­fețe, chiar și la curățarea și întreținerea culturii.

„Avem un avantaj prin prezența fructelor până toamna târziu, dar și un început de recoltare ușor dezavantajos, dat fiind faptul că prima recoltă apare aproximativ în perioada 10-15 iulie. Momentan cultivăm suprafața de 0.5 ha cu culturi de nișă, dar avem în plan extinderea și dezvoltarea suprafețelor pentru anii care urmează. În privința tratamentelor fitosanitare am aplicat o politică proprie. Tratamentele de orice fel se fac până maximum la căderea petalelor sau începerea formării primelor boabe. După acest moment nu se intervine în cultură cu tratamente fitosanitare decât în cazuri excepționale și de extremă urgență. La cultura de zmeur întâmpin probleme diverse. În primul rând, dacă apar dăunători în sol trebuie ținut cont că această cultură nu dispare după un an sau după doi și soluțiile găsite trebuie să fie rapide și de durată, fără intervenție fizică sau chimică agresivă“, adaugă cultivatorul din județul Cluj.

Mâna de lucru este necesară și indisponibilă pentru că recoltarea se face manual și întreținerea culturii în cea mai mare parte se face tot manual de către familie sau zilieri, în plantația de la Șoimeni. Distribuția se face atât în mediul rural și preponderent în mediul urban, unde există o piață mare de desfacere în Cluj și zonele metropolitane ale orașului.

„Livrăm la domiciliu comenzile de minimum 150 de lei sau vindem din fermă orice fel de comandă. Kilogramul de zmeură variază de la an la an sau de la sezon la sezon, acesta fiind influențat de mulți factori externi pe care nu-i putem controla. Prețul mediu este de 25 de lei/kg. Atât în viitorul apropiat, cât și în cel îndepărtat avem ca perspectivă extinderea plantației și utilarea cu tehnică competitivă pentru a ne ușura munca fizică din câmp. Ne dorim creșterea productivității, dar fără a neglija calitatea produselor și a fructelor noastre, aspect care este primordial în afacerea noastră de familie“, menționează inginerul agronom.

Nu există business care să te facă milionar în 24 h, dar există business pentru care merită să lupți și să investești pentru a ajunge milionar, specifică tânărul din comuna Vultureni.

„Într-un astfel de business trebuie multă răbdare, calitate pe care, dacă nu o ai, o dobândești sau renunți. Acest aspect trebuie cunoscut înainte de a începe orice afacere. Pe lângă răbdare, trebuie perseverență și informare. Sunt atâția oameni care au încercat și care au reușit deja ce tu acum începi. Apelează la ei, apelează la informații pe care le dețin și întreabă, întrebările nu costă nimic, poate soluțiile costă puțin, dar învață acum ca să poți ajunge să creezi soluții.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Gigel-Radu Rîclea are 19 ani, este student în cadrul Facultății de Agricultură din Iași, iar în weekenduri și vacanțe revine acasă, în comuna Dodești, județul Vaslui, unde împreună cu familia administrează o fermă cu un efectiv de 400 de ovine și 70 ha de teren arabil. Acesta a ales un domeniu în care specialiștii adevărați au devenit greu de găsit şi visează să facă agricultură ca la manual, de aceea chiar de pe băncile facultății încearcă să-şi facă loc pe piaţă.

Povestea fermei din județul Vaslui începe în urmă cu 20 de ani, când tatăl său a achiziționat 25 de ovine, astăzi ajungând la un efectiv de 400 de capete de ovine din rasa Merinos de Palas, specifică tânărul fermier vasluian. Cum nu poate exista zootehnie fără producție vegetală, viitorul inginer ne spune și cum este anul agricol pentru ferma de la Dodești.

„La noi în familie, creșterea ovinelor este o tradiție care este dusă mai departe din generație în generație. În 2015 am achiziționat primul tractor, unul românesc U650, și utilajele necesare. Producțiile de grâu și orz au fost bune anul acesta, în schimb, culturile de porumb sunt compromise, lipsa apei și temperaturile ridicate le ofilește de la o zi la alta. Nu avem posibilitatea să construim un sistem de irigație, fiind mai mult o zonă de deal în comuna noastră. 2023 este un an problemă și nu doar în cazul meu, cred că în cazul multor fermieri; pășunile sunt uscate, animalele nu mai au ce mânca și culturile sunt compromise“, ne spune tânărul fermier din comuna Dodești, județul Vaslui.

Tatăl, un model demn de urmat

Fără pasiune, o fermă nu poate funcționa, punctează tânărul.

„Cei care doresc să investească într-o asemenea fermă trebuie să aibă dragoste pentru animale și natură. În viitor îmi doresc să accesez fonduri europene pentru dezvoltarea fermei, creșterea efectivului de animale, precum și a suprafeței de teren. De asemenea, doresc să achiziționez și un tractor nou. Peste 5-10 ani văd ferma acesta undeva mult mai sus, mult mai dezvoltată și mult mai frumoasă. Ca tânăr fermier, sunt mândru să activez în acest domeniu, cu toate că încă sunt la nivelul de a învăța.

Am ales acest domeniu în primul rând pentru a duce afacerea familiei mai departe și, mai ales, pentru că îmi place, având un bun exemplu în tatăl meu, care este un perfecționist în ceea ce face“, ne mai spune Gigel-Radu Rîclea.

Merinos de Palas, oi productive și bine adaptate

Prolificul de Palas este intens solicitat pentru încrucișări cu rasele locale, din care rezultă indici înalți de productivitate în asociație cu rezistența sporită specifică raselor autohtone.

Merinosul de Palas și liniile noi create ale acestuia se consideră rasă de top pentru creștere în regiunile noastre.

Animalele sunt căutate de crescătorii noi, ca rasă de profit, dar și de cei vechi pentru îmbunătățirea calităților turmei.

Beatrice Alexandra MODIGA

Soiurile de tomate, destinate producerii sucului de tomate, de cele mai multe ori nu corespund parametrilor fiziologici, nutritivi și organoleptici. Nivelul scăzut de aciditate şi densitatea înaltă a tomatelor sunt parametri importanți de care orice fermier trebuie să țină cont.

La fabricarea sucului de tomate se utilizează şi materiale auxiliare cum ar fi: apa, sarea și zahărul.

Se recomandă utilizarea apei cu duritatea mai ridicată până la 12 grade germane, în care scop se adaugă clorură de calciu. Dacă apa este prea alcalină, produsele se înmoaie şi îşi pierd forma, iar dacă este prea dură materia primă devine rigidă şi se prelucrează greu.

Pe lângă clorura de sodiu (97-98%), sarea conţine şi săruri de magneziu, calciu şi potasiu sub formă de sulfaţi sau cloruri. Prezenţa în sare a unei cantităţi de clorură şi sulfat de magneziu peste 0,15% îi conferă gust amar.

Cristalele de zahăr trebuie să fie uscate, albe, fără gust şi/sau miros străin. Soluţia de 25% concentraţie în zahăr trebuie să fie complet solubilă, fără sediment şi fără corpuri străine.

Transportul se face cu mijloace de transport acoperite pentru a proteja materia primă de influenţa intemperiilor. La interval de 8 ore este obligatorie spălarea şi dezinfectarea benelor şi cisternelor de transport al tomatelor. Dezinfectarea se execută cu apă clorinată (50-100 mg clor activ la litru).

Păstrarea tomatelor se efectuează în bazine cu apă sau în depozite simple sau frigorifice în containere cu masa 25 kg sau lăzi care trebuie sa fie curate, cât mai puţin supuse acţiunii directe a radiaţiilor solare şi ploilor cu ventilaţie naturală sau mecanică a atmosferei interioare.

Păstrarea tomatelor în bazine cu apă durează nu mai mult de 10 ore, deoarece dezavantajul acestei metode constă în pierderea substanțelor solubile, glucidelor, vitaminelor, substanțelor minerale etc.

În cazul păstrării în containere sau în lăzi, fiecare lot este însoţit cu pașaport unde este indicată masa, gospodăria şi calitatea tomatelor.

Spălarea legumelor se face în trei faze: înmuiere, spălarea propriu-zisă şi clătire.

Pentru o spălare mai eficientă se aplică tratarea termică la 100°C timp de 2-5 min. Urmează inspectarea, care se realizează cu scopul înlăturării părţilor necomestibile şi se efectuează cu ajutorul transportoarelor cu role.

Apoi, urmează zdrobirea. Aici se distrug mecanic 30-35% din total. Strecurarea grosieră se efectuează prin site speciale cu diametrul orificiilor de 5 mm. În acest mod se îndepărtează părţile verzi de la tomate, pedunculii şi semințele. Sucul se obține prin presarea masei de tomate mărunţită la prese sau extractoare sau prin folosirea sitelor cu diferite diametre a orificiilor (0,5 mm). În urma extragerii, densitatea sucului este 60-70%, iar deșeuri 30-40% care se utilizează la fabricarea pastei de tomate.

Temperatura sucului trebuie să fie între 65-70°C, presiunea de 8-10 MPa şi masa mărunțită trebuie să conțină particule mai mici de 50 µ. După omogenizare, sucul este adus până la presiunea de 100 de atmosfere și apoi trece prin operația de deaerare.

Înainte de ambalare, temperatura sucului depinde de volumul recipientului şi metoda de conservare. Dacă ambalarea se efectuează în recipiente cu capac mare de la 3-10 kg, temperatura sucului trebuie să fie 96°C.

Anca LĂPUȘNEANU

După o campanie cu producții bune, compania Corteva Agriscience dă startul comunicatelor de presă în care sunt prezentați fermierii campioni la rapiță din acest an. Fără doar și poate, vedetele din câmpurile de rapiță au fost hibrizii PT298/Agile și PT303 Sclerotinia Protector. Primul este un hibrid deja bine cunoscut de fermieri pentru productivitatea ridicată pe care o oferă, dar și pentru rezistența la scuturare, iar cel de-al doilea este un hibrid unic în Europa prin gradul ridicat de toleranță la Sclerotinia pe care îl prezintă, ceea ce oferă și o productivitate excelentă.

„Mă bucur că și în acest an reușim să aducem în atenție rezultate excelente la cultura de rapiță. Acesta este motivul pentru care noi, toată echipa Corteva, lucrăm zi de zi. Ne dorim ca în fiecare campanie și la fiecare cultură să avem fermieri campioni, deci producții ridicate care nu doar să contribuie la dezvoltarea unei ferme, ci împreună la dezvoltarea agriculturii românești. Nu este ușor să lucrezi în acest domeniu, fiecare fermier știe acest lucru, de aceea alegerile pe care le fac în ceea ce privește sămânța pe care o seamănă în fermă sunt foarte importante. Hibridul potrivit poate garanta siguranță, stabilitate și o producție reușită. Vreau să îi felicit pe toți colaboratorii noștri pentru că aleg hibrizii Pioneer, că aleg soluțiile complete din portofoliul Corteva și că ne dau motive să îi prezentăm ca modele demne de urmat“, a declarat Maria Cîrjă, Marketing Manager Romania & Republica Moldova.

Primul fermier campion din județul Dolj este domnul Cristian Dinuț din comuna Orodel. Acesta a ales hibridul PT303 Sclerotinia Protector și a obținut o producție de 5.315 kg/ha. „Lucrez o suprafață de 1.000 ha, rapiță am avut pe 85 ha, dintre care 40 ha au fost semănate cu hibridul PT303, planta premergătoare fiind orzul. Am arat terenul, apoi l-am lucrat cu combinatorul, iar la pregătirea patului germinativ am și fertilizat, apoi am semănat începând cu 20 august. După răsărire am administrat un erbicid, apoi un graminicid și a fost necesară intervenția cu mai multe insecticide; cred că am aplicat trei insecticide. Am administrat un fungicid și înainte de iernare am aplicat îngrășământ foliar pe bază de bor. În primăvară am fertilizat cu uree – 170 kg/ha și apoi cu îngrășăminte pe bază de azot și sulf, 300 kg/ha în luna mai. Insecticide am aplicat la nevoie, cred că au mai fost încă trei treceri, precum și un fungicid. Cultura a fost în neirigat, iar producția chiar foarte bună, nu am ce mai spune la această valoare, hibridul acesta nu s-a scuturat deloc, este foarte bun“, a punctat fermierul campion. Acesta a mai declarat faptul că, în general, seamănă minimum 100 ha cu rapiță, lucru pe care intenționează să îl facă și în acest an, însă, dacă nu poate pregăti terenul în condiții corespunzătoare, mai bine nu seamănă deloc.

Următorul fermier campion este din localitatea Poiana Mare, domnul Constantin Gâdea. Acesta lucrează 550 ha, iar în această campanie a semănat rapiță pe 120 ha. A ales pentru 50 ha hibridul PT303 Sclerotinia Protector și a ales bine, deoarece a obținut o producție de 5.100 kg/ha. „Am semănat hibridul PT303 în perioada 1-5 septembrie, după cultură de grâu, și este de precizat că practicăm în fermă lucrări minimum tillage. La semănat am fertilizat cu îngrășăminte complexe 18.46.0-200 kg/ha și am mai intervenit în cultură atunci când a fost necesar. Am administrat un regulator de creștere și un fungicid, două treceri cu insecticid, dar și un erbicid. În primăvară, respectiv în perioada 10-15 martie, am fertilizat cu azot 200 kg/ha, după care am intervenit în jurul datei de 25 martie cu un tratament format din fungicid și insecticid, iar în jurul datei de 1 mai am aplicat un fungicid și un insecticid. Am recoltat în perioada 1-10 iulie și pot spune că a fost un an foarte bun pentru rapiță față de celelalte culturi, a și plouat, ce-i drept, așa că am avut și producție mare, dar și preț bun“, a declarat fermierul campion. Acesta a precizat că toamna aceasta va semăna în jur de 100 ha cu rapiță și a ales hibrizii Pioneer PT303 și PT314, fiecare pentru câte 50 ha.

Hibridul PT298/Agile i-a oferit următorului fermier campion o producție de 4.850 kg/ha. Este vorba despre domnul Ionuț Marinescu din localitatea Maglavit, care lucrează 400 ha. „Rapița a ocupat anul acesta o suprafață de 45 ha, dintre care 21 ha au fost semănate cu PT298, după grâu. După recoltatul grâului terenul a fost arat, discuit, erbicidat, apoi din nou am efectuat o lucrare cu discul, am intervenit cu combinatorul și am semănat la începutul lunii septembrie. La semănat am și fertilizat cu îngrășământ complex 200 kg/ha. În toamnă am aplicat un erbicid și două insecticide, după care în primăvară am aplicat două tratamente. Primul, chiar la desprimăvărat, a constat în insecticid, fungicid și îngrășământ foliar, apoi, la apariția butonului floral, am aplicat din nou fungicid, insecticid și îngrășământ foliar. În ceea ce privește fertilizarea, am mai administrat uree la început de martie, respectiv 200 kg/ha, și a doua administrare a fost la apariția butonului floral cu azot – 150 kg/ha. Am recoltat începând cu data de 1 iulie. Cultura nu a fost irigată, dar producția a fost foarte bună, pot spune că ne-a ajutat vremea. Hibridul este foarte bun, am fost foarte mulțumit și îl recomand la toată lumea“, a precizat fermierul campion. În această toamnă, dacă condițiile vor permite pregătirea corespunzătoare a terenului, va semăna în jur de 60 ha cu rapiță.

Domnul Petre Petrescu, din localitatea Coțofenii din Dos, a devenit fermier campion deoarece a ales hibridul PT298/Agile și a obținut o producție de 4.600 kg/ha. „Lucrăm 1.050 ha, iar rapiță am avut 250 ha, semănată după cultură de grâu. Terenul a fost scarificat, apoi am intervenit cu combinatorul, cât de puțin posibil, fără întoarcere, pentru a păstra apa în sol. Am semănat începând cu data de 10 septembrie, atunci am și fertilizat cu 18.46.0 – 300 kg/ha. Plantele s-au dezvoltat corespunzător, am aplicat un erbicid și nu a fost nevoie de o altă intervenție. Noi nu ne-am grăbit cu semănatul și nu am avut atac de dăunători așa cum am auzit la alți fermieri, care au fost nevoiți să aplice multe insecticide. Noi nu am avut niciun fel de problemă. În primăvară nu a mai fost nevoie de erbicid, rapița s-a dezvoltat foarte bine, am aplicat două tratamente cu fungicid și insecticid și, totodată, la fiecare trecere am făcut și fertilizare lichidă. A fost un an foarte bun, am avut și ploi, deci cultura a fost în neirigat și s-a comportat foarte bine. În fermă am avut și hibridul PT303, care a oferit producții ridicate, și ne bucurăm că am încheiat recoltatul cu media pe fermă de 4.600 kg/ha. De aceea, și în această toamnă voi semăna 75 ha cu PT298 și 75 ha cu PT303“, a afirmat domnul Petrescu.

În localitatea Ghercești, domnul Florin Marin lucrează 239 ha, iar rapiță în acest an agricol a semănat pe 65 ha. Pentru o suprafață de 10 ha a semănat hibridul PT298/Agile și a obținut o producție de 4.500 kg/ha. „Planta premergătoare pentru acest hibrid a fost grâul, astfel că terenul a fost pregătit corespunzător, adică am dezmiriștit și am scarificat, apoi am intervenit cu combinatorul sau discul, depinde de cum se pregătea terenul. La pregătirea patului germinativ am și fertilizat cu îngrășământ triplu 15-250 kg/ha. Am semănat la finalul lunii august, după răsărire am erbicidat, am aplicat și un regulator de creștere, din nou un erbicid și la fiecare dintre aceste treceri am administrat și un insecticid. Am continuat în primăvară cu fertilizarea și am administrat la începutul lunii martie 200 kg/ha de uree, iar în ceea ce privește tratamentele pot spune că au mai fost două intervenții cu fungicid și insecticid și am recoltat în data de

11 iulie. Am fost foarte mulțumit de cum s-a comportat hibridul și producția a fost foarte bună. De fapt, a fost prima oară când am semănat hibrizi Pioneer, nu doar la rapiță, ci și la porumb și floarea-soarelui am semănat pentru prima oară, dar sunt foarte mulțumit“, a specificat fermierul campion. Încântat fiind de prima experiență cu hibrizii Pioneer, domnul Florin Marin a ales din nou pentru această toamnă hibridul PT298 pentru o suprafață de 25 ha.

În cadrul societății Titirigă Agroinvest din Urzicuța, fermieri campioni au devenit și domnii ing. Alexandru Voinea și Adrian Titirigă, care au semănat hibridul PT298/Agile pe o suprafață de 40 ha, după cultură de grâu, și au obținut 4.080 kg/ha. „Lucrăm 300 ha, iar totalul de rapiță semănat în acest an a fost de 80 ha. După recoltatul cerealelor am efectuat o lucrare cu Tiggerul și alta cu combinatorul, apoi am semănat la final de august; atunci am și fertilizat cu îngrășăminte complexe 18.46.0-300 kg/ha. În toamnă a mai fost necesar un tratament cu insecticid, fungicid și erbicid, am irigat, o singură udare – 25 litri de apă. Apoi, în primăvară am erbicidat și am avut 3 intervenții cu fungicide și insecticide. Am recoltat pe 30 iunie și 1 iulie și pot spune că am fost foarte mulțumit de acest hibrid deoarece a fost rezistent și la cădere, și la Sclerotinia, chiar a oferit o producție foarte bună“, a precizat domnul ing. Voinea.

Puțini tineri mai sunt atrași de apicultură, pentru că anii cu producții bune sunt tot mai puțini, dar când ai norocul să fie moștenire de familie, alte direcții pe care să mergi nu-și au rostul. Pasiunea cere sacrificii, iar fără sacrificii nu poți ajunge să te numești apicultor! Credem în exemple de bune practici și de aceea vă propunem acest articol.

Produsul montan, mențiune de calitate

Ovidiu Dănuț Hura a început cu patru stupi, a mai cumpărat încă câțiva, a înţeles, la 15 ani, că asta vrea să facă şi în prezent are peste 500 familii de albine.

Ovidiu are 26 ani, este din Voitinel, o comună din județul Suceava, şi face apicultură de aproape 10 ani. A trecut cu bine şi prin provocările anului pandemic, deşi ocaziile de a-şi face cunoscute produsele prin târguri au fost mai puţine. A reuşit, cu toate acestea, să vândă aproape întreaga producţie.

„Am început acest business din pasiune și am prins drag de albine. Avem produse din diverse sortimente, fiindcă fac și pastoral, am mai multe locații. Anul acesta am scos pe piață un produs nou, respectiv un făguraș în stare pură construit doar de albină, noi nu am intervenit cu nimic; precum și mierea de mană, un produs din zona de munte complex pentru dieta noastră, care are foarte multe proprietăți (minerale, vitamine, aminoacizi). Inițial, am avut patru familii de albine, actualmente am ajuns la peste 500 de familii de albine, iar împreună cu familia vrem să aducem atât pe masa bucovinenilor, cât și întregii țări produsele noastre montane. Aș dori ca toate produsele noastre locale să nu meargă la export, iar noi, ca români, să încercăm să consumăm produse românești bio, produse montane“, a specificat tânărul apicultor din județul Suceava.

Miere din suflet de floare

Adrian Bejenaru comercializează produse apicole sub brand-ul „Beezum – Miere din Suflet de Floare.“ Apicultorul și-a început afacerea în urmă cu 15 ani, ducând mai departe tradiția începută de bunica sa. Astăzi, Adrian Bejenaru îngrijește 140 de familii de albine în Comănești, județul Bacău.

„Povestea a început acum 15 ani, când am continuat tradiția începută de bunica mea. De mic copil am fost învățat de tatăl meu să am o deosebită grijă de albine și așa am început să iubesc timpul petrecut lângă ele. Cu timpul, am deprins o parte din tainele apiculturii. Pornind de la câteva familii, prin dedicare și pasiune am ajuns să îngrijesc 140 de familii de albine. Ideea Beezum a venit din dorința de a împărtăși cu ceilalți delicioasa miere realizată de albinele noastre. Cu cât am oferit mai multă atenție albinelor, cu atât acestea ne-au răsplătit din belșug cu o miere și mai delicioasă. Ele ne surprind mereu cu inteligența și dedicarea lor, lucru care ne face să le îngrijim și cu mai multă dragoste și, totodată, cu o deosebită atenție“, punctează apicultorul.

Beatrice Alexandra MODIGA

Lecții de la un tânăr crescător de animale de doar 33 de ani din localitatea Mihail Kogălniceanu, comuna Țigănași, județul Iași, care are un efectiv de aproximativ 100 de capete din rasa metis autentic românesc, dar și două măcelării, un fast food și un supermarket. Pe viitor, businessul său va lua amploarea pentru că ieșeanul vrea să investească și într-o sală de tranșare. Împreună îl vom cunoaște în cele ce urmează pe Lucian Duca.

Materie primă pentru măcelării

„Acesta este unul dintre cele cinci puncte de lucru pe care le avem. Eu împreună cu familia mea administrăm o fermă de văcuțe, două măcelării, un fast food și un supermarket. Ferma de văcuțe a luat viață în urmă cu cinci ani; ne-am gândit că avem nevoie de materie primă pentru măcelării datorită faptului că oamenilor de la țară le este foarte greu să crească animale. Astfel am ales să începem să ne creștem propriile animale, să avem pentru magazinele noastre. Practic, am început cu un efectiv de 10 capete adulte, iar în prezent avem un efectiv undeva la 100 de capete, rasa metis autentic românesc. Ne-am bazat pe o rasă mixtă de carne și lapte, pentru că lucrăm cu montă artificială și naturală, astfel avem o siguranță că vaca poate produce destul lapte pentru vițel. Media este între 15-18 litri/vacă/zi; ele produc destul lapte și atunci putem să adăugăm chiar 2-3 viței per văcuță“, specifică antreprenorul din Iași.

Cu vaca de carne este mai eficient de lucrat

Legat de desfacere, acesta are două măcelării, una se află în Târgul Obor Cârniceni, iar cealaltă se află în piața Nicolina din Iași.

„La aceste două puncte de vânzare lucrăm doar cu vită și porc, practic pentru asta este înființată firma, de a avea materie primă la măcelării. Pentru carnea de porc lucrăm cu un producător din Botoșani, efectiv căutăm ca totul să fie cât  mai autentic. Atât timp cât nu ai contact cu lactația este mai facil pentru că acolo este o muncă suplimentară. Am încercat și noi și am văzut că avem nevoie de mai mulți oameni, este vorba de igienă, și atunci ne-am zis că nu avem posibilitatea și timpul necesar; fiind cinci puncte de lucru trebuie să ne împărțim atribuțiile în afacerea de familie, de aceea am prefera să ținem animalele doar pentru carne, pentru viței. Lucrăm cu abatoare pentru că noi nu sacrificăm vaca adultă.“

Crescătorul a început să dea contur acestui business în perioada pandemiei, mai exact în 2020, dar acesta specifică că, după pandemie, practic și-a recuperat pierderile. Cum a făcut asta?

„Pentru că o bună perioadă de timp, în jur de 9 luni de zile, am făcut livrări la domiciliu cu carne proaspătă, am căpătat o marjă foarte mare de clienți“, mai adaugă acesta.

Sala de tranșare, următorul obiectiv

Tinerii de vârsta lui Lucian nu prea frecventează piața, dar încet, încet au început să înțeleagă că este mai sănătos să lucrezi cu producătorul local, specifică fermierul.

„În ceea ce privește planurile de viitor, ne dorim să ne înmulțim cu acest efectiv, dar în mare parte vrem să ne schimbăm pe o rasă doar de carne, deoarece în viitorul apropiat vom construi și o sală de tranșare pentru a putea produce, ambala produsul nostru, respectiv să vindem la o scară mai mare, iar atunci va trebui să avem și un efectiv mai mare de animale“, încheie Lucian Duca, crescător de animale din județul Iași.

Beatrice Alexandra MODIGA

În fiecare toamnă culturile de rapiță, aflate la început de drum, pot fi atacate de larvele viespii rapiței (Athalia rosae, sin. Athalia colibri). Într-un interval de numai câteva zile, în cazul unui atac ridicat, din plantele de rapiță pot rămâne întregi numai nervurile frunzelor.

Mulți fermieri au avut cel puțin o dată această experiență, dacă nu chiar de mai multe ori. De exemplu, vineri după masă cultura arăta foarte bine, iar când au revenit în câmp, la începutul săptămânii următoare, au constatat că la mai mult de jumătate din plante din sola atacată au rămas întregi numai nervurile. În condiții de secetă și temperaturi ridicate, aceste insecte sunt foarte vorace. La o temperatură medie a aerului, în timpul zilei, de 20ºC, larvele viespii rapiței consumă într-o singură zi o cantitate de hrană de două ori mai mare decât masa ei. În ultimii ani, s-au înregistrat multe zile în septembrie cu temperaturi maxime de 30ºC sau chiar mai ridicate. Practic, vara se prelungește și în septembrie (uneori și în luna octombrie). Acum câțiva ani am constatat prezența insectelor adulte, în prima decadă a lunii octombrie. Cauza pentru apariția eșalonată a adulților viespii rapiței, de la începutul lui septembrie până în prima decadă a lunii octombie, este temperatura ridicată a aerului, înregistrată în aceste prime două luni de toamnă. Cum pot fermierii să-și protejeze cultura rapiței, aflată la început de drum, de atacul larvelor viespii rapiței? În primul rând trebuie tratate semințele înainte de semănat. În prezent, în România este omologată o singură substanță activă pentru tratamentul semințelor de rapiță împotriva dăunătorilor. Avantajele tratamentului semințelor sunt incontestabile și bine cunoscute de către toți fermierii, prin urmare nu consider că nu mai este necesar să le enumăr în acest articol.

Ulterior, după răsărirea plantelor, când acestea se află în primele faze de vegetație, este necesară o monitorizare zilnică a solelor cu rapiță. Nu o dată la câteva zile, și asta numai aruncând câteva priviri fugare, de la marginea solei sau din mersul mașinii. Trebuie mers pe diagonala solei, făcute observații vizuale, apoi efectuate sondaje, ca la carte, pentru a constata dacă s-a atins pragul economic de dăunare (PED), în  cazul viespii rapiței, de 2 larve/plantă. Dacă s-a constatat depășirea PED-ului se recomandă efectuarea unui tratament în vegetație cu unul dintre insecticidele omologate pentru combaterea acestui dăunător. Nu este simplu de efectuat sondaje pentru determinarea nivelului populației larvelor viespii rapiței dintr-o anumită solă. Larvele (mai ales cele aflate în primele stadii de dezvoltare) sunt mici, în general stând pe fața inferioară a frunzelor. Având în vedere că plantele de rapiță sunt și ele mici, cine face sondajele trebuie să stea în poziție aplecată, să se uite cu atenție la frunze, pe toate fețele, și trebuie să aibă ochi buni pentru a observa larvele. Mai ales, trebuie să aibă multă răbdare. Este necesar să se facă sondaje pentru a nu exista riscul de a efectua un tratament când nu trebuie, ceea ce înseamnă risipă de bani. Dacă au apărut orificii pe frunze, nu putem ști numai din prezența acestora care este nivelul populației acestui dăunător. Pe de altă parte, dacă condițiile climatice sunt favorabile (căldură și secetă), în numai câteva zile ne putem trezi fără cultură. Atacul larvelor viespii rapiței poate să fie în vetre, dar poate să fie afectată toată sola (situații mai rare). În ambele cazuri, în loc de frunze putem vedea numai nervurile.

Ce putem face ca să scădem în timp populația viespii rapiței? În primul rând combaterea buruienilor, mai ales a celor din aceeași familie botanică cu a rapiței (crucifere), acestea putând să fie gazde intermediare pentru larvele viespii rapiței. De asemenea, distrugerea samulastrei de rapiță din culturile de grâu sau orz (care au urmat după rapiță). Rotația rapiță-păioase este des întâlnită la noi în țară. Samulastra de rapiță, la fel ca și buruienile crucifere, reprezintă gazde ideale pentru larvele viespii rapiței, adică surse de hrană. Prin combaterea buruienilor și distrugerea samulastrei de rapiță nu oferim oportunități de hrănire larvelor viespii rapiței.

O altă recomandare se referea la efectuarea arăturilor adânci, după recoltarea rapiței sau a altor crucifere, pentru a scoate larvele din sol. În prezent, mulți fermieri au înlocuit arătura cu sistemul de lucrări minime al solului. Nu în ultimul rând, se recomandă o fertilizare echilibrată pentru a asigura un start bun al plantelor de rapiță la începutul perioadei de vegetație, precum și o bună dezvoltare a acestora. O plantă bine hrănită „se luptă“ mai bine cu insectele dăunătoare, inclusiv larvele viespii rapiței. Marea barieră în realizarea unei fertilizări echilibrate, ca la carte, inclusiv aplicarea îngrășămintelor starter o reprezintă creșterea foarte mare a prețurilor la fertilizanți, mai ales la cei pe bază de fosfor și potasiu.

Efectuarea tratamentului semințelor, precum și respectarea măsurilor preventive pot să țină sub control larvele viespii rapiței, iar plantele, aflate în primele faze de vegetație, pot să aibă o creștere și dezvoltare normală. E adevărat că pentru acest lucru mai avem nevoie de ceva, de o umiditate corespunzătoare a solului. Din păcate, ultimele toamne ne-au arătat încă o dată cât de capricioasă este vremea, fie avem o secetă foarte mare, fie avem ploi prea multe, într-o perioadă scurtă de timp. Schimbările climatice favorizează, în cele mai multe cazuri, insectele dăunătoare, prin urmare cultura rapiței va fi „sub asediu“ în fiecare toamnă.

Dr. ing. Emil GEORGESCU, INCDA Fundulea

O serie de evenimente, dezvoltate în parteneriat cu Financial Times Live, au drept obiectiv furnizarea de recomandări practice pentru factorii de decizie din sfera agriculturii și a producției alimentare sustenabile.

Corteva Agriscience a confirmat noile sale angajamente privind sustenabilitatea și R&D. Compania se angajează ca, până în 2025, fiecare soluție nouă din oferta sa să îndeplinească criteriile de sustenabilitate. În plus, compania alocă peste 1,3 miliarde USD sferei R&D, în 2023, și crește acest tip de investiții cu opt procente din vânzările nete anuale, până în 2025.

Acest anunț a fost catalizatorul pentru lansarea unei noi serii de evenimente, începând cu septembrie 2023, în parteneriat cu Financial Times Live. Seria de evenimente „Growing for Good“ va explora idei practice și de actualitate în ceea ce privește asigurarea unui viitor sustenabil și prosper pentru agricultura europeană. 

Seria „Growing for Good“ va avea în program discuții la nivel înalt și oportunități de schimb de cunoștințe pentru industria alimentară superioară, liderii inovatori din sectorul agricol și alte părți interesate. Temele discuțiilor vor include modul de promovare a transformării agriculturii, aspect subliniat în Pactul verde european, luând, totodată, în considerare nevoile întregului lanț alimentar.

Teresa Babuscio, Șeful Departamentului pentru afaceri guvernamentale și industriale EMEA la Corteva Agriscience, a declarat:

„Progresul în evoluția către zero emisii necesită politici care iau în considerare nevoile și provocările eterogene cu care se confruntă diverși membri, de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente. Doar prin implicarea și colaborarea cu colegii noștri putem explora aceste idei și prezenta soluții inovatoare și incluzive, cu scopul de a promova transformarea sustenabilă în agricultură. Obiectivul nostru principal este facilitarea înțelegerii și, ulterior, promovarea unor soluții pe care să le dezvoltăm împreună.“

Prin inițiativa „Growing for Good“, Corteva Agriscience urmărește să valorifice înțelepciunea colectivă, experiențele și spiritul inovator ale comunității agricole și produselor alimentare și să ofere factorilor decizionali recomandări concrete privind nevoia de a susține transformarea sustenabilă.

Această serie cuprinde patru evenimente circulare, care se întrepătrund, pentru a adresa pilonii-cheie ai Pactului verde și ai strategiei „de la fermă, la consumator“, din perspectiva industriei alimentare, a comerțului cu produse agricole și a fermierilor. Acestea vor fi urmate de o ceremonie de închidere, în care concluziile evenimentelor vor fi folosite pentru a dezvolta recomandări tangibile și practice pentru factorii de decizie.

Viața fiecăruia dintre noi s-a schimbat de când am început să avem electrocasnice, aparate de comunicare și de cercetare, mașinării speciale pentru toate domeniile și multe multe altele.

Ce-ar fi ca acum să nu mai ai frigider, aragaz, lumină și apă?

Astăzi par nevoi primordiale care ne conferă o viață stabilă și sigură pentru desfășurarea activităților de zi cu zi.

Omul s-a schimbat odată cu nevoile, iar asta se vede clar în cerințele fiecăruia și pretențiile acestora. Mai nou, se dorește a avea lucruri cât mai performante care să ne ușureze munca, dar câteodată și fala o ia pe dinainte.

Dorința de a fi acceptați în societate se vede cel mai bine în rândul tinerilor, pentru că ei, în juvenila lor vârstă, cred că ce contează cu adevărat stă în bunuri materiale care ajung să-l definească pe om și să-i creeze o falsă imagine.

Caracterul însă exprimă altceva, iar, în loc să oglindească aspectul exterior, îl deteriorează.

Aici se află problema și de aceea lumea devine din ce în ce mai rece, mai neatentă și mai bulversată.

Noi, cei de astăzi, trăim în două lumi pe care mulți nu le mai pot distinge, iar acestea sunt „online-ul“ și „viața reală“.

Totul pe Internet poate fi văzut cu alți ochi, frumos, grandios, ușor realizabil și aproape de tine, însă, după stingerea ecranului, revii aici, în lumea aceasta, reală, care te definește și care îți dă adevărata forță. Comunicarea fizică, directă, cu fiecare om, are un mare plus în viața personală, precum și la nivel de societate. Spun asta pentru că sunt îngrijorat să văd în timpul mersului cu mijloace de transport sau pe stradă atât de mulți oameni care, în loc să-și arunce priviri unul altuia, stau cu capul plecat spre un ecran, care îți dă uitare și te face orb în lume.

Privirile romantice de care ne povesteau bunicii și părinții noștri au fost și vor rămâne o poveste foarte frumoasă, fiindcă în prezent pare că acelea au fost scoase din basme, nu dintr-o întâmplare reală, în care om cu om se conecta și creau emoții și amintiri de neuitat.

Dacă încerci să ieși puțin din bula asta a digitalizării continue și să te uiți din afară, totul pare a fi moleșitor și trist.

Pe cât de multe beneficii are asupra omului și a întregii lumi, pe atât de rea este în privința comunicării interumane, verbală sau nonverbală.

Ce spun se leagă de marea masă și de cum se vede în perspectivă această boală media.

Totuși, acesta este cursul lumii, iar noi trebuie să ne adaptăm trendului, dar să nu devenim ca el.

Ziua de ieri, de astăzi și de mâine va avea un rol primordial în cum va arăta viitorul peste ani, creionându-l încet încet, așa cum se cuvine.

Aceasta este fața digitalizării prin ochii mei, una foarte performantă în toate domeniile, dar eșuată printre suflete!!!

Alexandru OPREA-BANU