În preajma solstițiului de vară, o importantă sărbătoare anima satele de altădată. Sânzienele sau Drăgaica, căci despre această sărbătoare este vorba, era un moment mult așteptat pentru că nu era doar acea zi în care oamenii nu munceau pe lângă casă ori la câmp, ci era un prilej de a respecta tradiții vechi, de a se bucura și de a merge la bâlci sau iarmaroc. Multe s-au schimbat de-a lungul timpului, unele tradiții au dispărut, altele încep să apară. Dintre cele noi, cea mai importantă este aceea de a purta cămășile naționale pentru a cinsti Ziua Universală a Iei, indiferent de locul în care te afli.

Magie și mituri străvechi

Pe 24 iunie, în calendarul ortodox este sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, deci creștinii nu muncesc în această zi, iar în popor se spune că cei care vor lucra acum vor înnebuni și Sânzienele le vor trimite boală și neputință. Despre Sânziene se spune că ar fi niște femei extrem de frumoase, divinități nocturne ce stau ascunse în zone și păduri neumblate de oameni. În noaptea de Sânziene ele se adună, se prind în horă, cântă și dansează. Mai mult decât atât, se mai spune că pot oferi plantelor întrebuințări speciale, tocmai pentru ca oamenii să poată trata anumite afecțiuni. În același timp, apără culturile de primejdii și ursesc fetele de măritat, dar pot produce și dezastre, adică pot stârni vijelii și pot schimba vremea tocmai pentru ca plantele să nu mai aibă rol de leac ori miros.

Însă, de unde vine denumirea de Sânziene? În primul rând, se spune că de la aceste ființe ce apar în noaptea din 23-24 iunie și în al doilea rând de la florile galbene ce înfloresc în această perioadă și au atribute magice. Totuși, în funcție de zonă, aceste figuri mitologice sunt cunoscute ca Sânziene, Drăgăici, Iele, Împărătese, Regine ale holdelor sau mirese.

Despre noaptea de Sânziene există numeroase mituri și legende, unele mai bine păstrate în diferite zone, altele mai puțin cunoscute și practicate în alte colțuri ale țării. Așa că voi enumera doar câteva, dintre cele mai populare. De exemplu, în această noapte se spune că se deschid cerurile și animalele vorbesc între ele, iar cine le pândește chiar le poate înțelege. În unele zone se fac făclii și oamenii înconjoară casa, grajdul ori culturile. Se mai spune și că, dacă sari peste acel foc, vei fi purificat și ocrotit tot anul care urmează. Se mai face și zgomot pentru a alunga duhurile rele. Spre dimineață, flăcăii merg pe la casele fetelor bune de măritat și aruncă cununi de flori pe acoperiș, iar în alte zone, în ziua de Sânziene, fetele aruncă aceste cununi și, dacă rămân pe casă, e semn că se vor mărita anul în curs. Tot în această noapte fetele pun flori sau busuioc sub pernă, pentru a-și visa ursitul.

Dimineața, se spune că fetele obișnuiau să strângă cu o cârpă roua de pe florile de Sânziene și apoi să se spele cu lichidul obținut pentru a fi protejate tot anul. De asemenea, aceste flori culese în dimineața de 24 iunie devin folositoare în tratarea anumitor boli. Se mai spune că cei care fac baie într-o apă curgătoare în această zi scapă de toate nenorocirile și supărările anului trecut.

Despre această zi se mai spune că este momentul în care păsările încep să se pregătească pentru iarnă, iar cucul nu mai poate cânta, pentru că se îneacă cu orz și răgușește.

În anumite zone ale țării încă se mai organizează serbări unde se joacă Drăgaica. Adică două fete se îmbracă în costume populare, unul feminin și altul masculin, devin Drăgan și Drăgaica și merg din casă în casă, iar oamenii care le primesc vor avea noroc tot anul, recolte bogate și mult spor.

Dacă în ziua de Sânziene va ploua e semn de belșug și recolte bune, iar dacă cucul va continua să cânte după această zi nu este semn bun, ba mai mult, se anunță vremuri grele în lume.

În multe zone din țară, în această zi se organizau târguri și iarmaroace, iar unele dintre ele rezistă chiar și în prezent. Unul dintre cele mai cunoscute se desfășoară an de an la Suceava.

Ziua Universală a Iei, sărbătoare mondială

Puține dintre tradițiile, obiceiurile și ritualurile menționate mai sus ori altele nemenționate se mai păstrează. Un nou obicei și o sărbătoare a fost lansată în 2013, iar în scurt timp avea să devină cunoscută și recunoscută la nivel mondial. Ziua Universală a Iei, un motiv de a purta cămășile naționale, poate demult uitate în șifonier. A fost vorba, de fapt, despre inițiativa Andreei Tănăsescu, care a reușit, prin intermediul rețelelor de socializare, să viralizeze această idee și să-i determine pe români, indiferent de locul în care se află, să arate lumii ia ori cămașa zonei din care provin. Inițial a fost vorba despre publicarea unor fotografii în mediul online, apoi s-au organizat evenimente mai restrânse, unde oamenii se adunau, socializau și făceau fotografii purtând o parte din identitatea neamului românesc, cămașa națională.

De la an la an, această sărbătoare a devenit tot mai cunoscută, ba chiar s-au creat grupuri și șezători în mediul online, dar și fizic, iar femeile au început să coasă din nou ii, ținând cont de specificul fiecărei zone. Anul acesta vom sărbători cea de a X-a ediție, una aniversară, și se anunță numeroase evenimente în întreaga țară, dar și peste hotare. Pentru că acesta a fost un alt efect produs de inițiativa Andreei Tănănescu, adică un motiv în plus de a organiza un târg, o serbare, o manifestare de orice fel, unde să participi îmbrăcat frumos, purtând cămașa națională.

Insist spunând cămașa națională, nu doar ie, pentru că nu toate cămășile naționale sunt ii. Nici măcar cele femeiești, iar atunci când vorbim despre ceea ce poartă bărbații nu vom spune niciodată că poartă ie, ci cămașă națională. Desigur, în funcție de zona geografică, sunt cunoscute și sub alte denumiri.

Așadar, haideți să ținem cont în continuare de tradițiile de Sânziene și să purtăm cu mândrie cămașa națională, măcar de Ziua Universală a Iei, de Sânziene, pe 24 iunie.

Larissa DINU