Biserica cu Lună din Oradea, unică în Europa...

Biserica cu Lună din Oradea adăpostește sub cupola ei un mecanism ingenios instalat în turla bisericii, despre care se spune că este unic în Europa. Fără îndoială, nu s-a găsit nimeni să îl copieze. Acesta pune în mișcare o sferă de forma Lunii, cu diametrul de 3 m, vopsită jumătate în negru, jumătate în auriu, astfel că prin glob se indică fazele lunare.

Minunea? Legea gravitației!

Mecanismul unic în Europa situat în turla bisericii poartă amprenta meşterului vienez George Rueppe. Este un orologiu creat în combinaţie cu un glob lunar, jumătate negru, jumătate auriu, situat în peretele din turla bisericii, vizibil în exterior, care funcţionează de la sine. A fost și este considerat o minune inginerească, o adevărată revelaţie în domeniu la aceea vreme. Neavând nici nituri sau şuruburi, mecanismul funcţionează cu ajutorul a trei tambura, magia fiind posibilă cu aplicaţia în practică a legii gravitaţiei. Mecanismul globului este corelat cu mecanismul orologiului, tot la 28 de zile, globul face o rotire în jurul axei sale, indicând fazele lunii. De aici și denumirea bisericii, care a rămas cunoscută ca și „Biserica cu Lună“. Pe roata ancoră a orologiului este scris în limba germană numele constructorului: „Georg Rueppert in Grosswardein, 1793“.

Biserica ortodoxă are hramul „Adormirea Maicii Domnului“ și piatra de temelie a fost pusă în data de 9 noiembrie 1784. Însă, construcţia propriu-zisă a început mai târziu deoarece ortodoxia era o religie tolerată şi nu s-a primit acordul împăratului vremii pentru construcția unei noi biserici  ortodoxe. În acea vreme mai exista doar o singură biserică ortodoxă la Oradea, în Velenţa. Biserica s-a zidit „cu cheltuiala norodului drept credincios neunit grecesc, românesc şi sârbesc“, locuitori ai Oraşului Nou. Primul serviciu divin s-a oficiat după 6 ani, în ziua de 17 noiembrie 1790, însă biserica s-a sfinţit în ziua de 11 iunie 1832, în urma terminării tuturor lucrărilor şi a decoraţiunilor interioare. Din anul 1920 este şi catedrala episcopală.

O altă particularitate a Bisericii cu Lună este turnul său. A fost singura biserică cu turn din Oraşul Nou. Coiful turnului este construit în stil baroc, din tablă de aramă cu aurituri. La cele patru colţuri ale sale se află icoanele aurite ale celor patru Evanghelişti, crucea şi globul pe care se sprijină. Formele baroce ale bisericii sunt adaptate unui program cultic tipic ortodox. „Biserica cu Lună este o mărturie ortodoxă şi românească, o mărturie a continuităţii, a dăinuirii noastre în această extremitate vestică a pământului românesc“, spunea vrednicul de pomenire mitropolit al Ardealului Antonie Plămădeală.

Chipul lui Horea, ascuns printre pictur

Istoria Bisericii cu Lună se contopește cu istoria locului, iar începuturile sale sunt legate de mișcarea de emancipare naţională a românilor din Munții Apuseni. Mai exact, răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan de la 1784, care, chiar dacă nu a obținut rezultatele dorite, a constituit un imbold pentru dobândirea drepturilor şi libertăţilor naţionale româneşti. Spiritul de libertate al lui Horea, care în drumul său spre Viena a trecut prin aceste locuri, i-a cuprins şi pe locuitorii vechii cetăţi a Bihariei. Într-un astfel de context a luat naştere Biserica cu Lună, rod al comuniunii şi strădaniilor materiale ale credincioşilor ortodocşi români, macedo-români şi sârbi.

Horea este pictat deasupra iconostasului, pe sfânta năframă, aşa cum Îl găsim reprezentat pe Mântuitorul. Diferenţa între imaginea Mântuitorului reprezentat pe sfânta năframă şi cea a lui Horea, din Biserica cu Lună este aceea că, deşi chipul lui Horea este reprezentat frontal, nu are aureolă sau nimb şi nici nu este încadrat de iniţialele IC-XC. Motivul acestei reprezentări este, se pare, atât recunoaşterea rolului pe care l-a avut Răscoala lui Horea la naşterea acestui lăcaş, cât și discreţia acestui gest în faţa oricăror suspiciuni ale vremii.

În anul 1786, ca urmare a unor ploi torenţiale ce au durat câteva zile, precum şi a calităţii slabe a cărămizilor, bolta bisericii s-a prăbuşit. În şase ani au fost încununate cu succes lucrările de rezidire. La 17 noiembrie 1790 biserica îşi primea credincioșii. La scurtă vreme după sfinţirea bisericii, locuitorii oraşului au avut de înfruntat o adevărată tragedie, incendiul din anul 1836. Atunci, timp de patru zile consecutive, oraşul a fost cucerit de flăcări şi fum. Au pierit atunci în flăcări peste 100 de case în Oraşul nou şi toate casele din jurul Bisericii cu Lună, inclusiv clădirea şcolii. Singura, Biserica cu Lună, a rămas neatinsă, înnegrită doar de fum.

Anca Lăpușneanu