Spațiul rural din România continuă să prezinte decalaje importante față de mediul urban, dar și în interiorul său, fie în funcție de situarea în apropierea marilor orașe, fie de performanțele economice ale regiunii. Disparitățile sunt legate de productivitatea muncii, accesul la sănătate și educație, la utilități publice etc.

În 2020 în mediul rural trăia 45,90% din populația rezidentă a României, în scădere cu 1,23 procente față de 2003 (47,13%), an din care INS publică date despre acest indicator (populație care locuiește real în țară, la un anumit moment). Populația rurală nu este distribuită uniform pe teritoriul țării. Astfel, cea mai mare pondere a celor care locuiesc la sate, în raport cu populația totală a zonei, se înregistrează în regiunile Sud-Muntenia (60,25%), Nord-Est (57,77%) și Sud-Vest Oltenia (53,50%).

regiuni populatie

În afară de București-Ilfov, cea mai mică pondere a populației rurale o au regiunile Vest (39,27%) și Centru (42,57%). Pe un teritoriu rural de 207.522 km2 (86,97% din suprafața națională), densitatea cea mai mare se întâlnește în Nord-Est, iar cea mai mică, în Vest. Spre comparație, în UE, în mediul rural trăiește 28% din populația celor 27 de state membre, România situându-se, din acest punct de vedere, pe ultimul loc, fiind depășită de Bulgaria, Polonia sau Ungaria.

Declin demografic accentuat

Populația rurală a cunoscut un permanent declin demografic. Dacă în 2003 în mediul rural trăiau 10.193.391 de locuitori, în 2020 numărul acestora a ajuns la 8.872.342 de locuitori, o diminuare așadar de 1.321.049 de persoane (12,96%). În perioada 2015-2020, segment pentru care avem date ale INS, populația cu vârsta între 0 și 14 ani a scăzut de la 1.546.944 la 1.423.565 de persoane. Cele mai drastice diminuări ale populației din această categorie s-au înregistrat în regiunea Sud-Vest Oltenia, Sud-Muntenia, Nord-Est, zone care corespund și cu așa-zisele pungi de sărăcie din țară. Doar în București-Ilfov se constată o creștere, generată de dezvoltările imobiliare din jurul Capitalei.

regiuni populatie sate

În același timp, se înregistrează un proces de îmbătrânire. Nu unul sever, ci ușor. Populația de peste 65 de ani din mediul rural a crescut, în intervalul analizat de noi, de la 1.806.247 de persoane, în 2015, la 1.829.023 de persoane, în 2020. Dar faptul că, în ponderea totală a populației, cifra este mai mare pentru seniori, comparativ cu grupa 0-14 ani, ar trebui să ne dea de gândit. Dar, la cum se desfășoară politicile sociale și economice de la noi, ne temem că acest trend se va mai păstra câteva zeci de ani de aici înainte. Într-un studiu al INS, prilejuit de Centenar (Ro Centenar), se face următoarea observație: „29% din populația din mediul rural din România trăiește în condiții de sărăcie absolută. Cauzele situației din mediul rural sunt numeroase: o puternică migrație de la orașe la sate, după 1990, odată cu dezindustrializarea, dezvoltarea inegală a localităților rurale, migrația și declinul demografic.“ Conform Eurostat, în România, în mediul urban, rata riscului de sărăcie era de 24,3%, în timp ce în mediul rural era la 51,7%. Media UE se situa la 23,6% în mediul urban și la 25,5% în mediul rural. Ar mai fi de spus că speranța medie de viață în mediul rural este de 74,30 ani.

25-26% forța de muncă în agricultură, la o contribuție de 4,2 % în PIB

Ponderea forței de muncă în agricultură, în România, era și este în jur de 25-26%, cea mai mare din UE, a cărei medie este de 4,4%. Dintre aceștia, 84% dintre lucrătorii în agricultură se încadrau în categoria personalului nesalariat, față de 72%, în UE, iar valoarea adăugată brută generată la nivel de lucrător este mai redusă cu circa 50%, comparativ cu media UE. Agricultura românească se confruntă cu o problemă majoră privind productivitatea scăzută a muncii. De altfel, aportul acestui sector (inclusiv silvicultura și pescuitul) la formarea PIB a scăzut de la 5,8%, în 2007, la 4,8%, în 2015, și 4,2%, în 2019. Producția agricolă din România are o contribuție de 3,09% în Europa și 0,33% în lume (date FAOSTAT, 2018). Activitățile agricole se desfășoară în 3.342.100 exploatații agricole, dimensiunea medie a unei ferme fiind de 3,74 ha. Distribuția exploatațiilor agricole pe clase de dimensiune se concentrează în intervalul 0-0,5 ha (36%), urmat de intervalul 2-5 ha (19,75%).

77,10% rata de cuprindere în învățământul primar și gimnazial

În anul 1996, în mediul rural existau 21.337 de unități școlare, iar în 2020 numărul acestora s-a redus la 3.117. Deși o mulțime de școli au fost închise, diminuarea nu înseamnă musai desființarea școlilor, ci arondarea lor la o unitate cu personalitate juridică. După anul 1990, populația școlară a început să scadă treptat, dar reducerea masei de elevi a avut loc pe fondul scăderii populației rezidente din mediul rural și nu prin limitarea accesului la educație. De exemplu, în 1995, în mediul rural erau  1.453.966 de elevi, iar în 2020 numărul a scăzut la 966.691 (minus 33,52%). Ultimul raport privind starea învățământului preuniversitar din România arată că, în mediul rural, populația școlară se reduce, anual, cu 27.000 de elevi. De asemenea, rata brută de cuprindere în diferite forme de învățământ (procentul celor cuprinși din totalul copiilor) era, în anul școlar 2017-2018, de 84,5% în învățământul preșcolar și de 77,10% pentru învățământul primar și gimnazial.

Accesul la serviciile de sănătate

Bugetul alocat sănătății în România (4-4,8%) reprezintă mai puțin de jumătate din media statelor UE 27 (8,9%). Unui locuitor îi revin, în medie, servicii medicale în valoare de 2.615,3 lei/an. În plus, în mediul rural apar o serie de factori care limitează accesul populației la sănătate: numărul redus de unități medicale, distanțele prea mari până la o clinică specializată, costurile ridicate sau listele de așteptare. În anul 2018, ultimul analizat de INS și Ministerul Sănătății, aveam următoarea situație pentru mediul rural:

  • numărul locuitorilor care revin unui medic: 1.575 de persoane (față de 191 în mediul urban);
  • numărul locuitorilor care revin unui medic stomatolog: 4.428 (față de 726 de locuitori, în urban);
  • număr de locuitori ce revin unui farmacist: 2.630 (față de 738, în mediul urban);
  • numărul locuitorilor care revin unui asistent: 566 (față de 81 în mediul urban).

Ar mai fi de spus că numărul consultațiilor acordate pacienților cu domiciliul în mediul rural a fost de două ori mai mic decât în urban.

Utilități publice

Și în cazul acestor servicii se păstrează discrepanțe severe între mediul rural și cel urban. Astfel, la alimentarea cu apă, dacă în cazul orașelor procentul celor cu rețea se ridică la 98,75% (316 municipii și orașe, din 320 total), în mediul rural cifra scade cu aproape 20 de procente, la 79,34% (2.270, din total 2.861 de comune). La sistemul de colectare și epurare a apelor uzate decalajul este și mai accentuat: 98,13% grad de acoperire cu canalizare în orașe (314, din 320), față de 36,35% în mediul rural (1.040 de comune cu rețea, din 2.861 total). În privința alimentării cu gaze, decalajul se păstrează cam în aceeași marjă: 77,18% grad de alimentare a orașelor (247 din 320 total) și 24,75% grad de acoperire în mediul rural (708 din 2.861 total).

Maria BOGDAN

Am stat de vorbă cu unul dintre cei mai iubiți și populari critici literari ai României. Este vorba de Alex Ștefănescu. Un om cult, carismatic, profund și cu multă măiestrie în jocul cuvintelor. În rândurile de mai jos povestește și analizează pentru revista Lumea Satului evoluția vieții la țară de acum o sută de ani până în prezent.

– Sunteți o persoană deosebită, v-ați remarcat datorită umorului fin pe care îl aveți. Însă, cum sunteți văzut de colegii din domeniu? Adresez această întrebare deoarece, în general, imaginea unui critic literar este una a unui om obiectiv. Folosiți umorul pentru a comunica mai ușor cu cei din jur?

– Ați pus degetul pe rană! Încă din tinerețe am optat pentru un scris accesibil, nu m-am gândit să intimidez, nici să fac impresie sau paradă de superioritate intelectuală, ci să mă fac util, să inițiez oamenii în frumusețea literaturii. Oamenii nu sunt mai puțini inteligenți ca mine, dar nu se ocupă de asta. Atunci eu, care sunt un cititor de serviciu, pentru că asta este un critic literar, m-am gândit să le atrag atenția prin frumusețea literaturii. Acest lucru îl poți face doar pe înțelesul tuturor. Să știți că pentru mine este mult mai greu să vorbesc simplu decât să folosesc terminologia de specialitate. Atunci când o folosesc e ca și cum aș pune scrisul pe pilot automat. Ca să scrii simplu trebuie să faci un efort de reformulare a acelor adevăruri pe care trebuie să le comunic. Asta mi-a adus simpatia din partea publicului și o foarte mare nemulțumire, chiar dispreț, din partea unor critici literari, care au impresia că le-am stricat piața. Umorul este o formă de comunicare foarte bună! Totodată, vreau să fac deosebirea dintre ironie și umor, eu nu sunt adeptul ironiei. Ironia este o armă, sunt capabil să o folosesc ca o armă, ca să mă apăr. Ironia înseamnă să râd de tine pentru amuzamentul publicului, pe când umorul înseamnă că eu și cu tine râdem împreună. Umorul ne apropie unii de alții.

– Să vorbim un pic și despre viața la țară. Aș dori să faceți o comparație despre lumea satului de acum o sută de ani până în prezent. Cum a evoluat în tot acest timp din punct de vedere social, spiritual și economic?

– A involuat, dar ar trebui spus un cuvânt mai tare: a fost distrusă viața de la țară de către comunism. Farmecul vieții de la țară a fost distrus! Lumea nu înțelege, spune că ce înseamnă să trăiești la țară, să ai toaleta în curte? Aceștia vorbesc cu dispreț. Aici fac o mică paranteză, faptul că ai toaletă în curte nu este un lucru rău, este o dovadă de decență a țăranilor. Satul românesc ajunsese un model de echilibru ecologic, la figurat vorbind.

Ca dovadă, atunci când Dimitrie Gusti a înființat muzeul satului român cu toate casele regiunilor din România, sociologii din Europa de Vest veneau aici ca să afle cum funcționa viața în satul românesc deoarece era un exemplu de armonie. Țăranii aveau de toate: forță de muncă, cultură, divertisment, se duceau la hore și aveau o morală formidabilă. De exemplu, țăranii de odinioară aveau un respect față de lucrul muncit. În romanul Răscoala al lui Liviu Rebreanu, unde este vorba despre niște țărani indignați care se duceau să dea foc unui conac, ocoleau răzorul cu flori din fața conacului pentru că aveau un respect față de munca depusă de cei de acolo. Acum a dispărut asta, în parcuri se calcă pe flori fără nicio reținere. Viața la țară ajunsese la o armonie uimitoare prin reglări succesive, iar anumite imperfecțiuni s-au corectat de la sine. De exemplu, dacă unul își cumpăra o batoză își dădea seama că nu are rost să-și cumpere și alții pentru că batoza are o capacitate mare de prelucrare a grâului și o pot folosi mai mulți. Se asociau singuri, din bun simț făceau asta. De asemenea, erau foarte rare cazurile în care fetele rămâneau gravide înainte de căsătorie. Nu am nicio prejudecată, dar atunci era o adevărată dramă socială. În general, viața la țară era armonioasă și bine gândită, avea farmec! Comunismul a distrus asta în mod brutal, nu că a involuat satul românesc, a fost pur și simplu distrus. De asemenea, colectivizarea forțată a fost o altă mare tragedie. Una este asocierea liberă a unor oameni care se cunosc între ei și alta este ca pe cei mai buni să-i deportezi în Bărăgan. Toată elita satelor a fost supusă unor persecuții, iar ura oamenilor valoroși a fost prezentă și în lumea satelor. Cei care aveau cât de cât o anumită bunăstare din munca lor, din mâinile lor pline de pământ, au fost numiți chiaburi și pedepsiți groaznic. Iar toți bețivii și toți nenorociții au fost considerați oameni cinstiți. Cât despre colectivizarea forțată avem documente, a fost de un tragism sfâșietor. Cu plutonul de securiști în mijlocul satului, un țăran a spus că nu poate să trăiască fără pământ și că fără el mai bine îl împușcă. Iar ei l-au împușcat. Ei bine, primul țăran care a făcut asta putea să creadă că nu se va întâmpla așa ceva și putea să facă o asemenea scenă doar ca să impresioneze, însă a venit și al doilea țăran cu aceeași replică și a fost împușcat, a venit și al treilea. Vă dați seama, în total au fost opt bărbați curajoși care au făcut chestia asta și au murit. Fac o paranteză, cum să ne mai mirăm cu nu mai avem bărbați curajoși astăzi? Mai sunt, dar s-a diluat calitatea populației.

– De curând, am sărbătorit Centenarul Marii Uniri. Din punctul dumneavoastră de vedere, ce trebuia marcat?

– Sunt multe de spus, dar cea mai mare realizare care marchează Centenarul Marii Uniri este construirea Catedralei Mântuirii Neamului.

alex stef poza deschidere

– Construirea acesteia a născocit diferite discuții pro și contra. Până la urmă este un lucru bun, cum comentați?

– Este un lucru extraordinar de bun, sunt foarte mândru ca s-a construit această catedrală. Mulți oameni sunt împotrivă și gândesc negativ din cauză că au o gândire lipsită de poezie, de măreție. E ca și cum te-ai duce la o fată cu un buchet de flori și ea te-ar întreba cât au costat și că mai bine de banii ăia cumpărai niște carne. Odată i-am arătat marea unui prieten, avea un joc impresionant de culori. Și îi spun: „Uite ce măreție!“: Iar el îmi răspunde: „Ce să văd, niște apă?“ Sunt unii oameni care au un fel de orbire, nu văd frumosul, văd doar partea practică. Revenind la subiect, sunt persoane care judecă construirea catedralei și spun că mai bine cu banii folosiți construiau niște spitale. Asta este o dovadă de prostie, catedrala conține în ansamblul ei un spital, un azil de bătrâni, o cantină pentru săraci, o bibliotecă, un centru cultural, social, este formidabilă. Din păcate, ne aflăm într-o situație mai proastă decât acum o sută de ani, nu suntem la înălțimea celor care au făcut marea unire în 1918. Avem teritorii și mai puține decât aveam atunci, pentru că le-am pierdut între timp. Avem o infrastructură sub orice critică, nu există țară din jurul nostru care să stea așa de prost cu mijlocul de transport. De asemenea, avem o stare a populației foarte proastă, mereu agitată. Când mă duceam în altă țară mă uitam cât de calmi sunt oamenii, senini, politicoși, ce sentiment de siguranță au. Asta se vede când te întorci dintr-o vizită în străinătate. Populația noastră este foarte agitată, mie nu-mi pare rău că sunt tratat nepoliticos pe stradă, dar mi-e milă de acei oameni care trăiesc atât de încordați, nervoși și irascibili. Dacă aș fi conducătorul acestei țări m-ar îngrijora foarte tare ce se întâmplă cu oamenii din țara mea.

– Dacă ați ocupa o asemenea funcție, care sunt primele măsuri pe care le-ați lua?

– O soluție care pare simplă, dar nu este: toată lumea trebuie să-și facă datoria! Când toți vor face asta lucrurile vor merge bine.

– Aveți perfectă dreptate! Mi-a făcut o deosebită plăcere să vă am alături și vă mulțumesc pentru găzduire și timpul acordat. Sper să ne vedem mai des și să dezbatem diferite teme de interes pentru revista Lumea Satului.

Ruxandra HĂBEANU

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti