Unbeaten 2021    Adama decembrie 2020
update 23 Jan 2021

Holstein Ro Progresiv Tour. O lecție de performanță pentru producții record (IV)

Moldova pare a fi ținutul extremelor. Am tot auzit vorbindu-se aici de polul secetei, polul sărăciei... Cu toate acestea există, tot aici, și un pol al performanței. O demonstrează o societate românească integrată, care reușește să ducă la nivel de rentabilitate 5 sectoare: agricultura, panificația, creșterea vacilor, a porcilor și, nu în ultimul rând , cofetăria. Deși funcționează cu 5 motoare turate la maximum, Panifcom Iași nu poate spune că reprezintă, așa cum ar fi fost normal în urma muncii depuse, și polul bunăstării. Piața, dar mai ales politicile agricole de până acum au ținut compania doar pe linia de plutire. Experiența și îndârjirea cu care merg înainte i-a calificat, în schimb, în circuitul Holstein Ro Progresiv Tour, ca exemplu de bună practică din care se pot inspira cu siguranță și alții.

Noțiunea de fermă modernă se conturează încă de la intrare. Aspectul îngrijit al locului, aleile betonate flancate de exemplare bătrâne, dar îngrijite de Thuja, bordurile vopsite, gardurile vii tunse, conacul renovat și adăposturile noi dau de înțeles că în spatele afacerii sunt oameni harnici, care sfințesc locul prin munca lor.

Doi tineri, Ștefan Holicov și Liviu Bălănici, au preluat în 1994 tradiția morăritului de la Petru Holicov (bunicul lui Ștefan Holicov), a cărui poveste de viață (poate fi citită pe site-ul companiei) a fost de multe ori brăzdată de muncă și ambiție. Trăsături de caracter moștenite și puse în valoare de cele 5 domenii de activitate în care lucrează: cultivarea, recepția și depozitarea cerealelor, morărit, panificație, creșterea animalelor (vaci de lapte și porci), cofetărie – patiserie. Pregătiți pentru musafiri, cei doi tineri au pus pe masă tot ce au mai bun și cu mare deschidere au împărtășit din experiența lor celor veniți din alte județe să vadă ce înseamnă performanță în această unitate.

Sună laudativ, însă oamenii chiar au cu ce se mândri. „Avem o societate integrată care lucrează 4.000 ha de teren la Vlădeni, în apropierea Iașului, o suprafață care asigură nu doar materia primă pentru fabrica care produce lunar 1.000 tone de pâine și alte produse de panificație, ci și baza furajeră pentru cele 1.300 de vaci Holstein și 4.500 de porci.“

Fermierii veniți pentru a vedea ferma de vaci și-au axat discuțiile strict pe acest domeniu. Așa am aflat că unitatea are, din cele 1.300 de capete Holstein, circa 600 la muls. Un efectiv ale cărui exemplare de elită au ajuns la performanța productivă de 36-37 litri de lapte. Ceea ce înseamnă că zilnic din fermă pleacă către procesatorii La Dorna și Lactalis circa 20.000 de litri de lapte. Tot la capitolul productivitate a fost amintită și performera fermei, o vacă care a dat 76 litri de lapte pe o perioadă de 200 de zile de lactație. De altfel, exemplarele de elită asigură o medie pe lactație de 11.300 litri de lapte. Aceste realizări nu ar fi putut fi înregistrate la începutul acestei activități, în 2008, când în fermă existau doar exemplare din rase autohtone. „La început am avut un mix de Brună, Simental, dar am vândut tot și ne-am hotărât să facem numai lapte și am ales animale cu o genetică bună din Olanda, Germania și România. S-a făcut profilul genetic al fermei și s-a mers pe programe de împerechere“, spunea Ștefan Holicov.

Decizia de a investi în vaca de lapte a atras și alte investiții, toate făcute prin credite bancare, fără a accesa vreun fond european. Au fost construite grajduri moderne, a fost achiziționată o sală de muls 2x12, cu evacuare rapidă, care mulge în 3 ore tot efectivul și multe alte utilaje. Dacă în agricultură se lucrează cu echipamente mari, de precizie, cu dotări de mecatronică și autoghidaje care asigură diferențe de 2-3 cm între treceri, pentru zootehnie se lucrează cu mașini autopropulsate pentru furaje. „Acestea au o capacitate de 22 mc și sunt inima fermei de vaci pentru că pe baza unui soft rețetele se fac automat“, afirma Holicov.

Efortul investițiilor a fost uriaș, mai ales că normele de mediu impun și sancțiuni în cazul nerespectării acestora. Doar pentru a asigura managementul dejecțiilor a fost accesat un credit de 500.000 euro. „Altfel nu am fi putut dormi noaptea, amenzile sunt usturătoare, de la 75.000 lei în sus“, își amintesc managerii fermei. În acest moment managementul dejecțiilor se referă la colectarea acestora din toate grajdurile, separarea solid de lichid, lagună de 15.000 mc pentru depozitarea acestora și împrăștierea lor pe câmp ca îngrășământ.

Ceea ce ușurează însă costurile fermei sunt furajele asigurate din producția proprie. „Grosierele sunt produse de noi, doar șroturile, floarea-soarelui, soia și rapița le cumpărăm. În fermele de mare performanță rațiile nu diferă foarte mult, sunt bazate pe silozul de porumb, lucernă, un siloz de borceag pe care noi îl facem foarte bun și sănătos pentru animale și furaje de volum de cea mai bună calitate. În opinia mea, cu cât vii cu mai multe concentrate cu atât cresc șansele să apară probleme de sănătate. Cât ai furaje de volum calitative, succesul este garantat. Deci, nu uitați, pe lângă genetică și adăposturi, furajele sunt foarte importante“, explica fermierilor Ștefan Holicov.

Într-o afacere de o asemenea anvergură ar trebui să-și facă loc și bunăstarea, însă recompensa în urma muncii depuse se lasă de mult așteptată. Și aceasta pentru că prețul laptelui este jignitor de mic, iar marjele de profit sunt și ele la fel de mici, de 1-3%, după cum spun proprietarii Panifcom. „Am avut 2 ani în care prețurile au fost sub costurile de producție, deci am pierdut bani, deși am făcut producții mari. Nici în continuare nu cred că vom câștiga, pentru că 80% din piață este ocupată de multinaționale și nu cred că este cineva mulțumit de colaborarea cu acestea. Un preț corect cred că ar trebui să fie de cel puțin 1,7 lei/litru. Cu subvențiile reușim să mai acoperim din pierderi, fără ele cred că ușor, ușor am fi renunțat la această activitate“, afirmă cu năduf Ștefan Holicov.

Întrebați dacă se gândesc să investească în procesarea laptelui, tocmai pentru a evita problema prețului, cei doi o consideră nerentabilă această idee. „Ar însemna să procesăm 20.000 de litri, când pe piață sunt procesatori care prelucrează 500.000-600.000 de litri de lapte. E adevărat că în Ungaria 51% din piață este deținută de fermierii care au procesarea lor, dar pentru a ajunge acolo România are nevoie de politici.

Deși lucrează în 5 sectoare, cei doi oameni de afaceri nu sunt mulțumiți și spun că nu câștigă prea mulți bani de nicăieri. „Dacă înainte sectoarele se compensau și se susțineau unul pe altul, acum fiecare merge pe propriul centru de cost. Nu mai merge povestea cu integrarea, pentru că s-ar putea să te trezești că le închizi pe toate“, mai spune Holicov.

Panifcom Iași este una dintre cele mai progresive ferme Holstein din țară, având ca obiective de selecție: producția de lapte, ameliorarea sănătății ugerului, fertilitatea, viața productivă și caracterele de conformație ale ugerului și membrelor.

Ferma utilizează tauri de top conform evaluărilor nord-americane. În anul 2015-2016 au fost folosiți tauri precum: Edg Rubicon-ET, Mr Oak DELCO 57279-ET, Mr Mogul DRAMA 1435-ET, Congent SUPERSHOT, Butz-Hill MEGASIRE-ET, River-Bridge Co-Op TROY-ET, Coyne-Farms JACEY CRI-ET, Mr Welcome Hill TANGO-ET, Ihg MONTANA-ET și Endco SUPERHERO-ET.

GALERIE FOTO


Patricia Alexandra Pop

Revista Lumea Satului nr. 3, 1-15 februarie 2017 – pag. 40-42

Holstein Ro Progresiv Tour, o lecție de performanță pentru producții record (III)

Înscrisă în circuitul Holstein Ro Progresiv Tour, ferma Agroind Focșani și-a deschis porțile pentru un schimb de experiență. Întâmpinați de Petre Azoiței, managerul fermei, și de Dănel Cosma, directorul tehnic, echipați cum se cuvine, toți cei prezenți, jurnaliști și crescători ai rasei Holstein, am inspectat la pas fiecare zonă importantă a fermei. Cu un trecut nu tocmai glorios și un parcurs destul de anevoios, ferma de la Doaga, județul Vrancea, se bucură astăzi de o genetică de top adusă de peste Ocean, dotări moderne și utilaje performante, devenind pe bună dreptate o sursă de inspirație pentru alți crescători de animale.

Un parcurs anevoios

holstein 4

În urmă cu 40 de ani, pe locul unde acum există una dintre fermele de elita nu doar din județ, ci și din țară, existau doar „câteva saivane de oi, 8 grajduri pentru bovine, 8 căruțe, 16 boi, 4 cai și 8 topoare cu care se tăia silozul“, își amintește Petre Azoiței. Evoluția a fost destul de neplăcută, după cum spunea managerul fermei, pentru că dezvoltarea s-a făcut treptat, în urma creditelor, a căror dobândă era la vremea aceea 150%. Timp de 10 ani am fost nevoiți să ne plătim datoriile, cam 15 miliarde de lei“, spunea Azoiței. Abia după plata creditelor, au început să se facă investiții în dotarea fermei.

În 2005 s-a apelat la SAPARD 1 și cu 200.000 de euro au fost achiziționate un tractor, un plug, o semănătoare și un cultivator. Un an mai târziu, prin SAPARD 2, cu alte 600.000 euro ferma a dobândit o bucătărie furajeră, o linie de furajare și 8 tractoare. În prezent, 1.000 ha din sectorul vegetal al fermei este irigat, aceasta pentru că au fost investiți 1 mil. euro în stația de irigat și alt milion de euro, printr-un proiect pe Măsura 125, în extinderea sistemului de irigații pe întreaga suprafață. Parcul de mașini și utilaje agricole a fost mărit printr-un proiect în valoare de 2 mil. euro, pe Măsura 121.

Planurile de viitor includ un proiect pe Măsura 4.1 în valoare de 3 mil. euro pentru o stație de biogaz, ce va fi demarată în primăvara acestui an, și un altul în valoare de 700.000 euro pentru achiziția unei noi generații de utilaje agricole necesare în activitatea zootehnică.

holstein 1

La nivel de genetică s-au folosit tauri de top conform evaluărilor nord-americane precum: River-Bridge Co-Op Troy-Et, Coyne-Farms Jacey Cri-Et, Co-op Bosside Massey-Et, Ihg Montana-ET și Endco Superhero-Et.

Investițiile au culminat în urmă cu 2 ani, când a fost inaugurat un grajd modern realizat de o companie din Germania care a ținut să lucreze cu angajații proprii. Costurile s-au ridicat la 2 mil. euro, bani care s-au dus nu doar pe ridicarea construcției, ci și pe dotarea acesteia pentru a asigura confortul și bunăstarea animalelor. Față de alte adăposturi pentru vaci, pe care le-am vizitat, aici am remarcat o construcție cu schelet din lemn, cu armătură de fier, a cărui acoperiș era confecționat din plăci de azbociment ecologic. Pentru evacuarea dejecțiilor există o instalație cu plub raglor care împinge gunoiul de grajd spre extremitățile adăpostului, unde există un storcător. Acesta separă practic materia solidă de cea lichidă, astfel încât dejecțiile lichide să fie preluate prin conducte spre laguna de stocare cu capacitate de 30.000 mc, iar cele solide să fie depozitate, ca după un an de fermentare să fie utilizate la fertilizarea solului. Sala de muls, adusă din Suedia, a costat 160.000 de euro și are o capacitate de 2 x 12.

holstein 3

Zootehnie pe două direcții

Cu pași mărunți, dar cu sume mari, sectorul zootehnic merge astăzi pe două direcții: vaci de lapte și vaci de carne. Ferma dedicată producției de lapte numără în prezent 902 capete de bovine din rasa Holstein, dintre acestea 360 la muls, în timp ce ferma pentru carne are 160 de bovine din rase de carne, în principal metiși ai rasei Angus, dar și câteva exemplare de metiși Charolaise, Limousine și Albastru Belgian.

„Ferma de vaci de carne este sămânța aruncată aici de dl. Gheorghe Neață, care acum 8 ani sugera intrarea raselor de carne pe piața românească și spunea că vacile care își termină viața productivă și reproductivă să fie inseminate cu rase de carne. Așa am ajuns să avem aceste animale, o ferma cu statut și cod de exploatație, înscrisă în Asociația Angus Sibiu“, explica Dănel Cosma, întrebat ce a determinat popularea fermei cu rase de carne. În ceea ce privește acest sector, Petre Azoiței spune mândru că ferma pe care o deține rivalizează cu orice altă fermă din Europa. Ba mai mult, valoarea animalelor și implicit a cărnii ar fi mult mai mare dacă ne gândim că pe zonele unde pășunează aceste animale nu se înregistrează nivelul de nitriți și nitrați regăsit în carnea provenită din alte țări europene. În plus, „pentru noi este cea mai ușoară muncă, pentru că avem pășuni, o pădure cu poieni pentru pășunat și e o plăcere pentru un văcar să-și vadă vacile la prânz stând la umbră și rumegând“, povestea Petre Azoiței. Un regret totuși există. „Din păcate, tăurașii îi vindem cu 6,5-7 lei/kg, un preț sub orice critică, deși în afară se vând cu 3 euro/kg“, spunea cu amar acesta.

holstein 2

Mândria fermei rămân însă exemplarele de Holstein în care s-a investit mult, genetică americană, nu doar dotări pentru bunăstare. Banii s-au dus, însă producțiile sunt mai mult decât mulțumitoare. „Am plecat de la 23 de litri, în vremurile cele mai bune, pentru că ăla era sistemul pe atunci: în contenție, legată, vara stabulație liberă, furajarea era anevoioasă, numai cu lucernă, dar am ajuns la 32 litri, o producție destul de greu de menținut“, afirma directorul tehnic al fermei. O performanță asigurată prin genetică, un management performant, muzică simfonică pentru relaxarea animalelor, dar și furaje de cea mai bună calitate. „Baza furajeră este asigurată din producție proprie. Avem 1.000 ha teren arabil, în care domină culturile pentru zootehnie, cum ar fi lucerna, porumbul siloz, dar și rapiță, grâu, orz, floarea-soarelui“, a mai adăugat Cosma.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 30-32

Holstein Ro Progresiv Tour - o lecție de performanță pentru producții record (II)

A doua oprire în incursiunea noastră – numită Holstein RO Progresiv Tour, prin fermele de elită dedicate acestei rase de lapte – a fost la AgroComplex Lunca Pașcani. O vizită care a debutat la lăsarea serii, în camera de așteptare a sălii de muls, acolo unde am fost întâmpinați de 5 exemplare de Holstein, expuse în regim de expoziție, alese pe sprânceană, pentru a reprezenta cu brio ferma în fața musafirilor care le-au stricat liniștea pentru câteva ore.

Înființată în anul 1991, societatea Agrocomplex Lunca Pașcani respectă modelul de afacere dezvoltată cu pași mărunți, dar siguri. Am putea spune că este unul dintre puținele unități, foste CAP-uri care au primit șansa restructurării și care prin investiții susținute au reușit să-și diversifice activitatea, să-și mărească numărul de animale, atingând azi performanța de a deține un nucleu valoros de animale productive.

„Am plecat de la un colectiv mic de oameni și de animale. La momentul preluării, din cele 1.000 de bovine care erau cândva, rămaseră doar 100“, își amintește Bogdan Pantazi, directorul general al societății. Treptat, lucrurile au evoluat în urma unui proces de investiții, mai accentuat după anii 2000. Cu ajutorul unor fonduri europene, cu credite, dar și cu fonduri proprii unitatea agricolă deține astăzi 3.500 ha, dintre care 3.000 ha arabil, și o fermă zootehnică de elită. Cu cele două „vâsle“ puternice, reprezentate de cele două sectoare – vegetal și zootehnic, afacerea merge cu toată viteza înainte. Suprafața agricolă are an de an o structură diversificată, care include cartofi, loturi semincere și sfeclă de zahăr, pe acest segment ferma fiind chiar cel mai mare cultivator din zona Moldovei. În ceea ce privește furajarea animalelor, aceasta este asigurată doar din producția proprie, la momentul sosirii noastre în depozite fiind stocate peste 8.000 t de porumb siloz, 800 t fân de lucernă, 600 t paie de grâu și orz. Un aspect interesant mi s-a părut faptul că managerul societății a investit de-a lungul timpului în irigații, în contextul în care anual Moldova este pusă la încercare de verile secetoase. În acest sens, suprafața spre care se tinde a fi irigată este de 700 ha, după cum a afirmat Bogdan Pantazi.

Ferma zootehnică este axată pe creșterea vitelor de lapte și carne, dar și pe cea a ovinelor. „Deținem în prezent 860 de taurine Holstein și 260 de taurine pentru carne. Mulgem 280 de capete, cu o medie de 30 litri la vacile mulgătoare. Avem în jur de 300 de capete tineret femel, 50 de capete masculi și 115 juninci. Ca structură fiziologică a efectivului de carne, avem 100 capete matcă, predominant rasă Charolaise și metisă, dar ne dorim să ajungem la 250 efectiv matcă. De asemenea, suntem crescători de ovine, avem peste 1.500 de capete din rasa Sulfolk și Carabașă și bovine de carne“, declara la sosirea noastră Florin Stanciu, administratorul fermei. Animalele nu au fost importate, însă s-a lucrat mult la genetică, adică s-a mers pe programul de selecție genomică a taurilor performanți, atunci când s-a ales materialul seminal cu care s-au făcut însămânțările. Rezultatul acestui demers este demonstrat de producția obținută în fermă, peste 8.000 litri de lapte livrați zilnic către un procesator din Bacău. Dar și de cele 5 exemplare de excepție ale rasei Holstein pregătite în condiții de expoziție, pentru a putea fi admirate în toată splendoarea lor. De prezentarea tipologiei și morfologiei acestor animale, dar și de bonitarea așa cum se face în show-urile de specialitate din străinătate s-a ocupat Gheorghe Neață. „Maia, recordista fermei, dă acum în jur de 68 litri de lapte, dar, fiind o fermă industrializată, prefer să am mai multe vaci cu producții mai mici decât un individ cu producție mare pentru că îți creează dificultăți în producție“, spunea Florin Stanciu fără să se laude cu performanța fermei. Deși mulțumiți de rezultatele muncii lor, managerii fermei se simt dezamăgiți de modul în care se distri­buie banii alocați fermierilor și slaba susținere pe care o oferă statul celor care muncesc.

rasa holstein

Pentru a atinge parametrii performanței s-a investit susținut. „Tot ce înseamnă nou consider că veți vedea în această fermă. De la managementul mulsului la cel al dejecțiilor, totul este automatizat. Sala de așteptare a sălii de muls are o capacitate de 2 x 12, paralel cu evacuare rapidă. Grajdul, ridicat în urmă cu 10 ani și care a presupus o investiție de 700.000 euro, are 350 de cușete și din punct de vedere tehnologic dispune de tot ce este nevoie pentru bunăstarea animalelor, linii de spray-ere pentru menținerea unei temperaturi de până la 24 grade C vara, montate pe linia de furajare, plug raclor, perii pentru scărpinat etc. În fermă există două tipuri de stabulație, stabulație pe cușete și pe așternut permanent, iar în funcție de stadiul fiziologic avem tehnologii diferite de creștere. Toate vacile recent fătate se află în stabulație pe așternut permanent. În același grajd pe o parte sunt vacile care au fătat, iar pe partea cealaltă sunt grupele de montă și două grupe de juninci gestante“, spunea tot administratorul fermei.

• Astăzi, în ferma zootehnică doar 25 de angajați se ocupă de animale, însă probabil că numărul acesta va crește odată cu demararea planurilor de viitor. „Ne propunem să creștem efectivul, să ajungem la 400 capete de vaci la muls. Vom continua investițiile mai ales pe partea de irigații, utilaje, iar în ceea ce privește ferma zootehnică, pe partea de igienă a laptelui, siguranța mediului, acestea fiind domeniile prioritare, mărind totodată și capacitatea de producție.

• „Eligibile au fost 250 de capete pe sprijin cuplat și animalele care le-a avut toată lumea în 2013, că am avut 100 sau 700 a fost tot aia. Pe 350 de capete nu încasăm nimic și nu am încasat niciodată. Aș spune autorităților să dea oamenilor care muncesc ceea ce merită, iar oamenilor care nu mai vor să muncească să nu le mai dăm absolut nimic. Pentru că zootehnia și mai ales vaca cu lapte este cea mai grea ramură“, declară nemulțumit Florin Stanciu.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 1, 1-15 ianuarie 2017 – pag. 30-31

Un automatist devenit fermier sprijină Bălțata Românească

Bălțata Românească este poate cea mai cunoscută rasă de vite de pe la noi. Cu toate acestea, până cu câțiva ani în urmă, creșterea ei era mai degrabă apanajul gospodăriilor individuale, decât al marilor ferme. Dar lucrurile s-au schimbat grație eforturilor unor entuziaști, care în 2011 au creat Asociația Crescătorilor de Vaci Bălțată Românească. Inițial au fost patru fermieri. Acum numărul membrilor organizației a ajuns la 5.000, iar numărul de animale înscrise în Registrul Genealogic al rasei depășește 200.000.

Lemn și aer pentru sănătatea vacilor

Unul dintre cei patru entuziaști care au pus umărul la recunoașterea și revenirea în forță a Bălțatei Românești este Zoltan Haller. „Pentru mine a fost un hobby, care s-a transformat în meserie“, ne-a spus fermierul. De meserie inginer specializat în robotică, s-a ocupat ani de zile de intermedieri în afaceri imobiliare. Abia în 2008 a început activitatea în zootehnie, la Hărman, lângă Brașov. Totul a început cu 23 de juninci, bineînțeles Bălțate Românești, gestante.

„Formația mea de inginer m-a ajutat să înțeleg importanța tehnologiei într-o afacere, indiferent de ramura în care se derulează ea“, a destăinuit domnia sa. Tocmai de aceea a reconstruit vechile grajduri. Cele de acum au structura din lemn. „Am pus accentul pe volumul mare de aer. Cu cât au mai mult aer animalele sunt mai sănătoase și pot produce lapte mai mult și mai bun. În plus, folosind lemnul ca structură, totul e mai bio, avem mai puțin ciment și mai puțin metal“, consideră proprietarul fermei Haller. O dată la doi ani stâlpii de lemn sunt curățați temeinic și, acolo unde este nevoie, sunt băițuiți. „În rest, întreținerea curentă este foarte simplă“, mai spune domnia sa. Pentru că adăposturile sunt bine aerisite, substratul, alcătuit din paie și bălegar, se scoate o dată la opt luni, când deja este fermentat și poate fi folosit ca îngrășământ.

Un om și zece roboți

Pentru îngrijirea celor 400 de animale pe care le are în fermă, Zoltan Haller lucrează de multe ori singur. Singur, dar ajutat de zece slujitori de nădejde. „Niciodată nu vin beți la serviciu și nici nu se plâng de ceva. I-am plătit dinainte pentru următorii cel puțin 20 de ani“, spune fermierul. Și pentru a risipi nedumerirea, ne prezintă cei zece roboți care dotează ferma. Patru roboți mulg vacile. Alți doi împing, din oră în oră, furajele împrăștiate mai aproape de animale. Unul furajează junincile, altul alăptează vițeii, în timp ce unul face curățenie. Ferma este dotată chiar și cu perii automate care scarpină vacile pe spate, pentru a le mări confortul! „Pe lângă ușurarea muncii, roboții au avantajul de a comunica date foarte importante, în timp real. Pe lângă activitatea lor de bază, ei colectează și informații despre sănătatea animalelor, perioada optimă de însămânțare, riscul de apariție a unei boli, cum ar fi mamita, și multe altele. Astfel putem pune accentul pe prevenție și nu pe tratament. În termeni economici aceasta se traduce prin faptul că nu trebuie să cheltuim pe medicamente“, explică Zoltan Haller avantajele lucrului cu roboții.

Rețeta succesului: tehnologia și managementul

Ferma Haler vaci Baltata Romaneasca

Deși importantă, tehnologizarea nu reprezintă, singură, întreaga cheie a succesului. O contribuție importantă o are și managementul animalelor. „Bălțata Românească este o rasă mixtă, de lapte și de carne. După prima fătare, producția de lapte a unei vaci ajunge la 30 – 35 litri de lapte/zi. După a doua sau a treia fătare, animalul ajunge la cca 1.000 de kilograme. Aceste caracteristici recomandă ca această rasă să fie foarte avantajoasă din punct de vedere economic.“ Pentru ca ritmul producției de lapte să fie constant tot timpul anului, în fermă s-au alcătuit loturi de câte 40 – 50 de juninci care sunt însămânțate simultan, astfel încât să se asigure câte 30 de fătări în fiecare lună. Junincile sunt montate doar atunci când greutatea lor depășește 600 – 650 kg și au minimum 24 de luni. Astfel există garanția că sunt dezvoltate suficient pentru a avea fătări ușoare și, după aceea, o producție mare de lapte. Materialul seminal este de cea mai bună calitate, „recoltat de la cei mai buni tauri din lume“, spune fermierul. După fătare, vițeii sunt duși la creșă, unde robotul îi hrănește cu lapte colostral, la început, apoi cu lapte normal și, în final, cu lapte praf.

„În cadrul asociației ne-am propus să obținem și să folosim tauri născuți, crescuți și testați în România. Deocamdată avem tăurașii, urmând ca ei să intre în testare cât de curând. Sperăm ca la sfârșitul anului viitor să putem oferi material seminal de la aceștia“, a spus Zoltan Haller.

Argumente pentru vitele autohtone

„Fermierii ar trebui să înțeleagă avantajul de a crește animale obținute în țară. Junincile din import, poate nu toate, dar o bună parte dintre ele, au o hibă. Oamenii vând, de regulă, ceea ce nu le mai trebuie. Așa se face că la noi ajung animale cu valoare genetică mai mică sau care au unele deficiențe, despre care, în prima fază, nu i se spune nimic cumpărătorului. Abia când omul se vede cu animalul în curte își dă seama că a fost păcălit!“, avertizează fermierul.

Păstrând același registru, al avertizărilor asupra riscurilor care îi pândesc pe fermieri, președintele ACVBR a ținut să transmită un mesaj important crescătorilor de vaci: „Una dintre condițiile de acordare a Sprijinului Voluntar Cuplat este ca animalele să se regăsească în Registrul Genealogic al rasei. Acest lucru înseamnă ca animalele să fie supuse Controlului Oficial de Performanță (COP). Mulți fermieri ignoră această prevedere, riscând să fie excluși de pe listele APIA. Insist pe lângă fermieri ca ei să cheme controlorii în ferme, la 28 de zile, așa cum prevăd normele. Din aceste controale nu au decât de profitat. Performanțele fiecărei vaci sunt monitorizate, iar crescătorii își dau seama dacă e cazul să intervină pentru îmbunătățirea calitativă și/sau cantitativă a producției prin modificarea furajării.“

„La ACVBR nu se face rabat de la calitate!“

În ceea ce privește activitatea asociației pe care o conduce, Zoltan Haller a ținut să precizeze: „Noi am pornit de la început cu principii foarte clare. Nu facem niciun rabat de la calitate. Disciplina este cuvântul de ordine. Cui nu-i place disciplina nu face parte din asociația noastră și nu lucrează cu noi. Există unii fermieri care se știu cu nereguli și care încearcă să migreze spre alte asociații, dar nu au unde.

Există un singur Registru Genealogic pentru Bălțata Românească, pe care îl gestionăm noi. Conform normelor europene în vigoare, nu se justifică întocmirea unui al doilea. Pe de altă parte, am devenit membri ai Federației Mondiale de Simmenthal și suntem reprezentanții ei în România. Prin cele 30 de organizații județene acoperim cca 99% din suprafața țării. Putem asigura fermierilor afiliați tot sprijinul de care au nevoie!“

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 22, 16-30 noiembrie 2016 – pag. 34-36

„După cinci ani în România nu am câştigat aproape nimic“

În urmă cu 7-8 ani Tnuva, o companie de top pe piața laptelui din Israel, și-a propus să cunoască acest succes și pe piața românească. Nu a reușit, așa că după doi ani de activitate compania israeliană și-a încheiat afacerile de aici. Nu însă fără consecințe. În urmă au rămas datorii importante și minima speranță de a mai fi recuperate. Ghenia Farm de la Balaciu, Ialomița, este una dintre fermele care au colaborat cu această companie. De fapt, existența ei este strâns legată de încercarea Tnuva de a se impune în România. Cum a rezistat după plecarea partenerului său israelian și ce se întâmplă astăzi cu unitatea am aflat de la Burg Nadav, șeful fermei Ghenia.

12 ha, 500 de vaci și 6 milioane de euro

Ferma de la Balaciu, o investiție 100% israeliană, a fost înființată în 2010 cu scopul de a deservi întreaga producție de lapte a companiei Tnuva. Aceasta a fost rațiunea investitorilor străini atunci când și-au propus să testeze existența în țara noastră. Planul acestei colaborări a fost valabil doar doi ani. După acest răgaz a început adevărata provocare. Retragerea companiei israeliene din România a impus un nou sistem de funcționare, iar prima prioritate a fost căutarea unui partener care să preia producția de lapte. Cert este că planul de management adoptat a funcționat, iar Ghenia Farm a supraviețuit după plecarea Tnuva. Astăzi ferma are 500 de vaci mulgătoare, plus 400 de viței, se întinde pe 12 ha și are în structura sa două grajduri, sală de muls, spații de depozitare pentru furaje, lagună pentru dejecții. În total vorbim despre o investiție de 6 milioane de euro. Toată tehnologia implementată în fermă are „etichetă“ israeliană. În sala de muls se mulg 40 de exemplare odată, iar laptele este colectat în tancul de răcire.

În grajd confortul vacilor este asigurat vara printr-un sistem de ventilație cu aspersoare. Temperatura este menținută sub control de ventilatoare ce funcționează de la 8-9 dimineața și până seara. Aspersoarele pornesc un minut și jumătate, după care se opresc trei minute. Apoi ciclul se reia. În zilele foarte călduroase, înainte de a intra în sala de muls vacile au parte de „dușuri“ menite să le răcorească. Practic, deasupra lor este activat un sistem de aspersie a apei. Iarna funcționează un sistem de încălzire. Inițial proiectul fermei de la Balaciu presupunea dezvoltarea unui nucleu de până la 1.200 de vaci mulgătoare și achiziționarea a minimum 200 de hectare de pe care să se asigure baza furajeră a unității. Aceste lucruri nu s-au mai realizat, iar necesarul de hrană al animalelor este cumpărat de la fermierii din zonă.

1,70 lei, un preț echitabil pentru litrul de lapte

Toate exemplarele de la ferma israeliană au fost atent selecționate. Unitatea a fost populată de la început cu 500 de vaci cumpărate din Germania. După doi ani au fost achiziționate, din aceeași țară, alte 130 de exemplare. Burg Nadav spune că a fost personal în Germania pentru a selecta exemplarele și că genetica aleasă este de top. Spune că a plecat în Germania pentru că aici nu ar fi găsit exemplare de calitate din această rasă specializată pe producția de lapte, Holstein. Vacile rămân în producție trei lactații, după care sunt abatorizate. Pe perioada verii, când este foarte cald, media este de 30 litri pe cap de animal. În cele două grajduri ale fermei sunt ținute patru grupe diferite de vaci, fiecare grupă având 120 de vaci mulgătoare. La grupa de juninci – exemplare aflate la prima lactație – media este de 30 de litri. Zilnic din ferma Ghenia se obțin 12.000 tone de lapte – 400.000 de litri pe lună. Întreaga producție este livrată către o fabrică de lapte din Brașov. Despre valorificare, Nadav Burg spune că cea mai mare problemă este vara, atunci când prețul de valorificare a laptelui este foarte mic, 1 leu/litru. Abia spre sfârșitul lui iulie prețul începe să crească. În opinia dlui Nadav, un preț echitabil pentru litrul de lapte ar fi de 1.70 lei. Astfel, spune el, ar putea obține și producătorii un profit rezonabil. Șeful fermei Ghenia spune că și sistemul de acordare a subvențiilor este problematic. Întârzierile frecvente îi determină pe israelieni, ca și pe fermierii români în general, să bată pasul pe loc cu investițiile. „De acordarea subvențiilor depind multe dintre investițiile ce trebuie făcute în fermă. Iar subvențiile și așa mici – 400 de euro pe cap de animal – se lasă așteptate. Cert este că după cei cinci ani de când suntem aici nu am câștigat aproape nimic. Avem multe pierderi, dar patronul spune să avem răbdare că o să fie mai bine.“

GALERIE FOTO

Laura ZMARANDA

„Creșterea bovinelor este de acum o pasiune“

Titi Vlad, așa cum este cunoscut fermierul din satul Floroaia, oraș Întorsura Buzăului, crește 43 de vaci rasa Bălțata Românească, iar ca să le asigure nutrețul, un fân de poveste și siloz de porumb făcut după rețeta unui sas, lucrează 15 ha de teren în nu mai puțin de 37 de parcele.

O vizită în Elveția l-a convins că se poate trăi bine crescând vaci de lapte

Dar, din păcate, România nu e nici pe departe Elveția. Așa că, deși din 1996 s-a hotărât să înmul­țească vacile (întotdeauna a avut 2, 3 vaci în curte) în urma unei vizite prin fermele din Alpii elvețieni, iată că acum se vede nevoit să le vândă unui investitor și, pentru că nu poate fără ele, condiția vânzării a fost să se ocupe de bunul mers al acelei ferme. Dar, din câte am observat, Titi Vlad încă mai așteaptă o minune care să-l oprească din acest gând.

De curând a vizitat și Austria. Tot ferme de vaci din zona montană. Așa a aflat că prețul laptelui acolo este de 0,28-0,31 euro, fără alte subvenții. În total, cu sprijinul pe produs și alte componente (gen indici de calitate – grăsime, proteină etc.), fermierul austriac vinde cu 0,53 euro/l de lapte, iar el este nevoit să vândă cu 90 bani/l. A achiziționat și un automat pentru lapte pe care l-a montat într-un magazin din oraș unde vinde cam 50 l/zi cu 2,5 lei/l. „Îmi asigură banii de motorină și de pâine zilnic, altfel aș fi nevoit să mă împrumut așa cum am făcut-o astă toamnă. Am luat 6.500 euro în speranța că îi voi înapoia când primesc subvenția. Iată că a trecut o jumătate de an aproape și nu am primit nimic“, spune, vădit supărat, fermierul din Floroaia. Se bucură că băieții au ales să se angajeze, că altfel s-ar fi certat în fiecare zi pe neajunsuri. Băiatul cel mare a absolvit economie și management agricol, iar cel mic agromontanologie ca să fie fermieri, într-o zi. Dar acum nu îi mai îndeamnă să o facă, ba dimpotrivă și-a pierdut orice spe­ranță în viitorul acelei ferme visate în munții din Elveția.

43 de nume și o poveste

Tehnician veterinar de meserie, Titi Vlad s-a străduit să creeze un nucleu de performanță. Prin metisări cu Red Holstein și Fleckvieh a urmărit să obțină vaci cu ugerul prins mai sus pentru a evita bolile specifice, dar și o creștere a productivității. Recordul a fost de 35 l/zi. Acum are o vacă de 5 ani care a dat la a treia fătare 33 l/zi. Este o fiică a taurului Bombas. Am văzut și o junincă gestantă complet albă, deși e o Simmental care nu a vrut să se bălțeze, obținută cu un tată de la Semtest BVN, taurul Imposium. Deși mama ei avea doar 400 kg, juninca are deja peste 550 kg. Media lactaților pe fermă e undeva la 21 - 23 l/cap de vacă, dar nu își permite să le alimenteze cu concentrate. Folosește doar maxi­mum 2 kg de uruială/cap de vacă/zi (amestec de cereale măcinate).

De la prima vacă cumpărată după vizita în Alpi (care avea 10 ani atunci) a obținut 7 produși femelă (a reformat-o după 20 de ani). Dar fermier a fost tot timpul după ce s-a căsătorit. Avea la un moment dat 80 de porci la îngrășat și șase vaci. În plus, muncea ca tehnician veterinar, o muncă care îl „răpea“ și noaptea, chiar și de la nunți, iar o dată și de la slujba de Înviere.

Are tot efectivul în COP, dar la doar 23 de vaci se încadrează pentru sprijinul cuplat. I-am spus că ministrul a promis că sprijinul cuplat va fi mai mare decât oriunde în Europa, dar Titi Vlad a subliniat: „Nu mai zic și nu mai cred nimic până nu văd banii în cont“.

De fonduri europene nu prea mai vrea să audă. A accesat Măsura 141 și, după 3 ani, fondurile i-au fost suspendate deoarece a uitat să treacă 5 ari de cartofi puși într-o grădină. Ar fi putut accesa copiii săi pe Măsura 6.1, dar nu le-a recomandat pentru ca nu cumva, într-o zi, un reprezentant APIA mult prea exigent le-ar găsi o virgulă pusă aiurea și le-ar strica viitorul. Așa că va face tot ceea ce poate doar din munca sa.

Muncește 15 ha în 37 de parcele...

Tractor U 445 si tractoras Pasquali 986

...ceea ce este foarte dificil. Utilajele sunt pe măsura acestui tip de activitate. De la „măgărușul“ fermei, un tractoraș Pasquali 986, până la tractorul U 445 pe care l-a cumpărat de nou tatăl său (87 ani acum) și pe care l-a trecut de 2 ani pe numele lui. Am mai văzut un tractor cu încărcător frontal, cumpărat la second-hand ca toate celelalte utilaje, exceptând U 445 și cositoarea. Are o presă de balotat cu care a făcut cei 7.000 de baloți de fân, dar și cei 9.000 de baloți de paie. Ca să transporte baloții a cheltuit ceva bani. În plus, la paie a balotat de 2 ori mai mulți, pentru că cei 9.000 de baloți au fost obținuți dintr-o prestație gen jumătate-jumătate cu deținătorii terenurilor cu păioase. O parte din teren îl are arendat în sistemul transilvănean (adică proprietarii iau subvenția și el le mai oferă aproximativ 100 euro/ha). Așa e când ai atâtea vaci și e atât de puțin teren disponibil. Anul trecut a obținut și circa 200 t de porumb siloz de pe 7 ha, un hibrid de la Pioneer. În rest, fân și prima coasă semifân. Dar un fân care are o compoziție florară deosebită. Lucerna nu merge în această zonă din cauza condițiilor meteo dificile.

Sper că Titi Vlad va continua să crească vaci pentru că, așa cum spune, „creșterea bovinelor este de acum o pasiune și mă străduiesc ca tot ceea ce fac să devină și performant“. Se simte dragostea pentru această muncă extrem de grea. O muncă care, ca și cea de tehnician veterinar, nu îi lasă nicio zi liberă. Doar atunci când a fost imobilizat după un accident cu tractorul la transportul fânului. Și speră să nu-și mai ia liber până când va trece „dincolo“. Deși, după cum am văzut eu, Titi Vlad și în rai va fi tot fermier!

dozator lapte

Tudor CALOTESCU

Vaci de lapte sau pentru carne?

Aurel Placinschi este unul dintre cei mai importanți fermieri din nord-estul țării, cunoscut în branșă mai ales datorită devotamentului pe care îl acordă sectorului agricol. Având o amplă experiență în spate, la începutul anilor 2000 a înființat ferma zootehnică de la Tigănași care astăzi a ajuns la peste 800 de bovine, de lapte și carne, deocamdată. Spun deocamdată pentru că fermierul ia în serios în calcul să renunțe la creșterea efectivului pentru carne. Motivul? Prețul.

Peste 6.000 de litri de lapte livrați zilnic

Înainte de a intra în zona privată a agriculturii, domnul Placinschi a activat în cadrul CAP-ul din Țigănași, unde la un moment dat conducea o fermă de vaci, însă, așa cum s-a întâmplat în mai multe zone din țară, după anii ’90 efectivul de animale a scăzut, iar acest lucru l-a motivat să-și înființeze propria fermă. A început prin a cumpăra 10 vaci de lapte, urmând o dezvoltare treptată prin achiziționarea altor animale de la fermele din zonă care erau în impas.

„Am selectat cele mai bune animale de la fermele din zonă, am mizat și mizăm în continuare doar pe material seminal de calitate importat din SUA de la cei mai buni tauri din lume, pot spune chiar din top 10. Apreciez că a fost o creștere foarte bună, iar în acest moment avem aproximativ 230 de vaci cu lapte și livrăm aproximativ 6.400 de litri zilnic. Avem vaci din rase pure, Holstein, Bălţată Românească, dar şi câteva Brune pentru că îmbunătăţesc calitatea laptelui şi dau producţii foarte bune, 28-30 litri de lapte/zi“, a declarat fermierul.

Pentru ca producţia de lapte să fie constantă, iar fluxul de vânzare a laptelui să nu fie afectat, fătările sunt controlate pe tot parcursul anului. Nu mai puţin de 7,5 de hectare sunt dedicate fermei zootehnice, fiecare viţel având spaţiul lui, în timp ce vacile de lapte stau în grajduri separate de cele pentru carne.

Cum mai toate începuturile sunt dificile, ferma de la Țigănași şi-a început activitatea cu o sală de muls 2x5 achiziționată la mâna a doua. În timp, lucrurile s-au schimbat, iar în acest moment este implementat un sistem 2 x 14, tip brăduț, de ale cărui rezultate agricultorul este mulțumit „Am ales acest sistem pentru că putem observa mult mai bine procesul, suntem mulţumiţi de rezultatele obţinute, de durata mulsului şi a calităţii laptelui. Cred că o vom putea menţine încă mult timp de acum încolo, urmează să o mai modernizăm, să punem şi un calculator“, a menționat Placinschi.

Buna evoluție a fermei zootehnice este dată și de faptul că furajarea animalelor este asigurată din propria producție vegetală, ceea ce înseamnă costuri de întreținere mai mici. Timp de 6 luni animalele stau în stabulaţie pe pat de paie care este valorificat ulterior. În ceea ce priveşte managementul dejecţiilor, acestea sunt depozitate pe o platformă betonată, de unde toamna sunt preluate şi încorporate sub brazdă.

Fiecare zi este identică cu cealaltă la o fermă zootehnică. La Ţigănaşi activitatea începe la 4 dimineaţa, atunci când se face inventarierea pentru a vedea ce s-a întâmplat peste noapte, apoi începe mulsul, care durează până la ora 7, când se trece la furajarea animalelor. La ora 16:00 se începe cel de-al doilea proces de mulgere, după care se reia fluxul. Întrebat dacă este mulţumit de acest sector agricol, domnul Placinschi a răspuns afirmativ, însă cu precizarea că ar fi loc şi de mai bine: „Noi lucrăm de aproximativ 6 ani cu aceeaşi firmă de prelucrare şi avem o relaţie de colaborare foarte bună. Cred că un preţ cu 10% mai mult la preţul/litru de lapte ne-ar ajuta să fim profitabili şi ne-am putea dezvolta mai bine. S-a tot vorbit de eliminarea cotelor de lapte şi cum i-a afectat acest lucru pe fermieri. Este cert că la nivel european a scăzut preţul laptelui şi da, ne afectează şi pe noi, crescătorii de animale, dar nu suntem pe pierdere pentru că ne asigurăm singuri furajele, terenurile sunt apropiate fermei şi nu avem cheltuieli deosebite cu producerea furajelor“, a mai completat agricultorul.

Vacile de carne, o alternativă care nu rentează

Nu în urmă cu foarte mult timp, domnul Placinschi s-a gândit la o soluţie pentru ca vacile care dădeau mai puţin lapte sau care nu erau cele mai bune la montă să ajute ferma cu cât mai mult posibil. „În ultimii 5 ani am început să însămânţăm vaci de lapte mai puţin productive cu rase de carne. Acum am ajuns să avem 100 de animale, dintre care 40% mame, apoi juninci şi viţele, metis, generaţia a doua sau a treia din cam toate rasele de carne. După mai multe încercări, am constatat faptul că cea mai bună alegere este Angusul, o rasă bună, cu fătare uşoară, cu creştere rapidă şi care valorifică foarte bine orice tip de furaje. Rasele de carne se îngrijesc mai uşor; de regulă, cine poate să le ţină pe păşune este ideal atât pentru crescător, pentru că nu îl costă mare lucru, cât şi pentru animale pentru că le place păşunea şi cresc uşor. Pentru noi a reprezentat o alternativă deoarece putem valorifica şi furajele cu o calitate mai slabă pentru că la vaca de lapte trebuie să dăm furaje de foarte bună calitate, iar ceea ce rămâne de acolo reutilizăm în furajarea vacilor de carne“, a declarat fermierul ieşean.

Întrebat care dintre rase este mai ren­tabilă, Aurel Placinschi a răspuns că vrea să rămână la creşterea vacilor de lapte şi că trebuie să se decidă cât de curând dacă va continua şi dezvoltarea fermei de vaci de carne sau va renunţa la creşterea lor: „Nu suntem foarte mulţumiţi de preţul acordat la ora actuală pentru vacile de carne. Să luam o situaţie: dacă pornim cu o vacă cu viţel mic, peste un an vom vinde acel viţel şi vom avea deja un altul, aşadar hrănim două capete. Vindem unul, dar nu cu un preţ care să acopere în întregime costurile. La fermă avem spaţiu pentru aproximativ 800 de capete; efectivul de vaci de lapte va creşte în perioada următoare, aşa că în câteva luni trebuie să decidem dacă extindem ferma de carne, ceea ce ar însemna că trebuie să mai facem o construcţie nouă pentru iarnă.“

GALERIE FOTO

Loredana Larissa SOFRON

La Întorsura Buzăului, fermele de vaci de lapte sunt în impas

Activitatea în sectorul zootehnic a devenit tot mai dificilă pe parcursul ultimilor ani, iar acest lucru îi determină pe tot mai mulţi fermieri să îşi schimbe domeniul de activitate. Nu aceeaşi decizie a luat şi Vlad Constantin, un fermier din judeţul Covasna care, chiar şi în condiţii vitrege, creşte în continuare vaci de lapte.

Ambiţii măreţe, condiţii vitrege

De meserie tehnician veterinar, Titi Vlad, după cum îl ştiu cei din branşă, este un fermier din comuna Floroaia care creşte vaci de lapte „de când se ştie“, însă la începutul anilor 2000 s-a decis că ar fi momentul în care să facă acest lucru la o scară mai mare, şi asta în speranţa unei reuşite mai mari faţă de cea a bunicului sau a tatălui său, ambii crescători de vaci de lapte. „De mic copil am crescut vaci de lapte şi mi-a plăcut acest lucru mai ales că era o activitate pe care a desfăşurat-o şi tatăl, și bunicul meu. În 2000 aveam 7 vaci cu lapte, iar în acest moment am 47 de capete, dintre care 18 vaci cu lapte, 15 tineret: 10 juninci gestante şi 5 care au peste un an, 10 exemplare bovin femelă de înlocuire şi 4 tăuraşi de reproducţie. Fac din plăcere această meserie și vreau să continui până la adânci bătrâneți, dar tare lipsesc condiţiile în zona noastră“, susţine Vlad Constantin.

Întorsura Buzăului este cunoscută ca fiind o zonă vitregă multor activităţi agricole, numeroşi fermieri renunţând să îşi mai desfăşoare activitatea aici, iar cei rămaşi nu încetează să caute soluţii pentru a-şi menţine afacerea pe linia de plutire. „Furajarea în această zonă este extrem de dificil de realizat. Suntem într-o zonă de munte unde temperaturile îngreunează activitatea şi asta mai ales pe timp de iarnă, când se înregistrează frecvent -20°C. Sunt perioade chiar și de 2 săptămâni în care temperatura se menține sub -30°C, atunci animalelor trebuie să le asigur furaje de calitate superioară. De asemenea, fărâmiţarea terenurilor ne îngreunează munca. Eu, ca să dau exemplul personal, lucrez în arendă aproximativ 14 ha care sunt fărâmițate în aproximativ 60 de parcele, iar cea mai mare se întinde pe 85 de ari. Noi, cei din zonă care activăm în sectorul zootehnic, cumpărăm toate cerealele, chiar şi paiele pe care le punem așternut. Am primit sfaturi să mă mut din zonă dacă vreau să mă ocup de această activitate în continuare, eu m-am încăpățânat cu speranţa că statul va oferi sprijin financiar pentru astfel de zone“, a continuat fermierul.

După 15 ani de activitate mai intensă, fermierul are în acest moment animale cu certificate de origine cu care participă la târgurile şi expoziţiile de specialitate şi asta datorită unei pieţe de desfacere nu tocmai mulţumitoare. Preţul scăzut al laptelui l-a determinat să caute soluţii pentru a se putea menţine, a cumpărat chiar şi un dozator de lapte, însă nici aici investiţia nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor. Cu ajutorul dozatorului comercializează între 40 și 70 de litri/zi, insuficient pentru o producție care ajunge la cel puțin 200 de litri/zi. Şi totuşi marfa trebuie comercializată! „Văzând mersul pieţei am început să fac brânză și produse tradiționale, efectiv tradiționale. Încerc să menţin ferma prin vânzarea acestor produse. Clienții mei sunt locuitorii din satele învecinate care mă cunosc, știu că sunt serios și au încredere să cumpere de la mine, altfel...“, nu îşi termină fraza parcă de teama recunoaşterii unui eventual crud adevăr.

Activitatea într-o astfel de fermă presupune muncă multă, iar fermierul are parte de două ajutoare de nădejde, cu toate că şi-ar fi dorit ca ajutorul să vină din partea copiilor săi: „Am 2 angajați, de bună credință, care iubesc animalele. Însă am şi o mare durere deoarece ambii feciori, unul de 26 şi celălalt de 32 de ani, sunt specialiști în agricultură, dar nu lucrează în domeniu. Unul este inginer agromontan, iar celălalt este inginer în economia agricolă şi, văzând că lucru­rile merg atât de greu, mai mult, avându-mă și pe mine ca exemplu și constatând că nu am resursele necesare pentru a-mi susține activitatea aşa cum mi-aş fi dorit, au ales să facă altceva pentru a se putea descurca mai bine, iar acum unul este pompier în cadru ISU, iar celălalt lucrează în comerț.“

Totuşi, ar fi soluţii?

Căutând soluţii pentru o mai bună activitate, Vlad Constantin a devenit şi preşedinte de asociaţie. În 2000, împreună cu alţi fermieri din zonă, a fondat Asociația Crescătorilor de Bovine și Producătorilor de Lapte Floroaia Mare din Întorsura Buzăului, se implică şi în activităţile de la nivel judeţean, doar-doar o fi mai bine. Încă speră şi oferă şi o soluţie pentru ca viitorul fermelor de vaci de lapte să nu fie o incertitudine: „Pentru zona mea, cooperativa este singura formulă prin care am putea ieși din aceste necazuri. Crescătorii de animale trebuie să înțeleagă ce înseamnă acest lucru, concret. Este foarte greu să motivezi oamenii din Întorsura Buzăului, unde nu a existat niciodată CAP, să se asocieze. Soluția este asocierea, asta am susținut demult, oamenii trebuie să înțeleagă că această cooperativă nu se înfiinţează pentru a li se fura, ci pentru a li se da“, conchide Titi Vlad.

Loredana Larissa SOFRON

Nutreţuri neconvenţionale pentru hrănirea vacilor de lapte (II)

Resturile din grădinile de zarzavat pot fi utilizate în hrana vacilor de lapte. În zonele preorăşeneşti, unde cultura legumelor este dezvoltată în scop comercial, sunt disponibile multe asemenea resturi formate din părţi necomestibile pentru om sau unele legume care, din diferite motive, nu pot fi comercializate. Acestea îşi pot găsi valorificarea în hrana taurinelor. De multe ori cultivarea legumelor se face în gospodării care cresc şi vaci de lapte, ceea ce face ca să fie avantajate ambele ocupaţii, vacile consumând resturile şi surplusurile de la grădinărit şi producând gunoiul de grajd necesar pentru cultivarea rentabilă a legumelor.

Sfecla roşie, care devine disponibilă pentru hrana vacilor, trebuie să fie administrată sub formă tocată sau mărunţită pentru a se evita înecarea vacilor. La fel guliile, ridichile sau păstârnacul. Ridichile, dacă sunt folosite în cantităţi mari, pot să imprime laptelui un gust specific. Frunzele de morcov, ca şi morcovii disponibili sunt consumaţi cu plăcere de către vaci, recomandându-se circa 20 kg pe zi. Cantităţi mai mari imprimă laptelui o culoare galbenă şi un gust specific în general plăcut datorită prezenţei substanţelor carotenoide.

Cartoful se utilizează mai rar în hrana vacilor de lapte, mai mult cei mărunţi căzuţi de la sortare. Pot fi folosiţi cruzi după o prealabilă tocare, avându-se grijă să fie curăţaţi de pământ. La utilizarea cartofilor trebuie să se ţină seama că aceştia conţin solanină, o substanţă toxică ce se găseşte în coajă mai ales dacă aceştia au fost expuşi la soare. Cantitatea cea mai mare de solanină se găseşte în cartofii încolţiţi, din care cauză aceştia pot să fie daţi hrană la animale numai după îndepărtarea colţilor. Cantitatea dată în hrana vacilor este de 10-12 kg pe zi.

Varza albă şi roşie, ca şi frunzele şi cotoarele de la acestea se consumă cu plăcere de către taurine. Introducerea lor în hrană trebuie să se facă treptat, pentru a nu produce diaree. Cotoarele trebuie să fie date sub formă tocată sau mărunţite.

Subprodusele de la industria berii

De la industria berii rămân o serie de subproduse importante pentru hrana vacilor de lapte, dintre care cel mai important este borhotul de bere.

Borhotul de bere rezultă după separarea părţii lichide de părţile solide. Este format din părţile insolubile în apă ale bobului de orez, respectiv învelişul, grăsimea şi resturi de amidon. Conţinutul de substanţă uscată (SU) este variabil de la 16 la 30%, iar valoarea nutritivă este în funcţie de acest conţinut. În medie se consideră 0,23 UNL, 40 g PDIN şi 29 g PDIE/ kg.

Poate să fie conservat prin însilozare după o prealabilă suprapresare prin care să se elimine o parte din conţinutul de apă sau prin deshidratare. Borhotul de bere uscat are valoare nutritivă de nutreţ concentrat, respectiv 0,90 UNL şi 157 g PDI/ N şi 114 g PDIE/kg la un conţinut de SU de 90-92%.

Poate să fie utilizat în hrana vacilor de lapte în cantităţi relativ mari de până la 2,5 kg/100 kg greutate vie a vacii. Stimulează producţia de lapte însă, folosit în cantităţi mari, este suspectat că ar afecta reproducţia. În urma unor cercetări, borhotul de bere utilizat în hrana vacilor de lapte a condus la creşterea producţiei de lapte cu circa 10%.

Subprodusele de la industria zahărului

Se produc în cantităţi mari şi, datorită acestui fapt, au o pondere însemnată în alimentaţia taurinilor, mai ales a unor categorii cum sunt în special taurinele la îngrăşat, însă unele dintre ele pot fi utile şi în hrana vacilor de lapte.

Tăiţeii umezi de sfeclă, numiţi uneori şi borhotul de sfeclă, rezultă în urma extracţiei zahărului din sfeclă. Au un conţinut iniţial mare de apă de 93-94%, însă în timpul transportului şi depozitării umiditatea poate să scadă până în jur de 90%. Au un conţinut scăzut de proteină, precum şi de săruri minerale. Sunt bogaţi în celuloză, însă aceasta este puţin lignificată şi are o digestibilitate mare (85-86%).

Pot fi utilizaţi în stare proaspătă sau conservaţi prin însilozare sau uscare. Însilozarea se poate face mai bine dacă se înlătură o parte de apă prin decantare pentru a se ajunge la o umiditate de 75-80%. Pentru grăbirea procesului de murare se poate adăuga melasă 1-2%. S-au încercat numeroase variante de însilozare a tăiţeilor împreună cu uruieli sau grosiere tocate pentru a le scădea şi mai mult umiditatea. S-au folosit în acest scop paiele de cereale, coceni sau ciocălăii de porumb, vrejii de leguminoase (mazăre, soia). Rezultatele folosirii în hrana taurinelor a tăiţeilor însilozaţi împreună cu grosiere au fost slabe.

Tăiţeii proaspeţi sau însilozaţi în special în hrana taurinelor la îngrăşat unde pot fi daţi la discreţie cu condiţia ca să fie administrate în paralel şi nutreţuri fibroase, fân sau paie, pentru a se preveni tulburările metabolice. La această categorie consumul zilnic poate ajunge până la 40-50 kg/zi.

În hrana vacilor de lapte se utilizează cantităţi mai mici de 20-25 kg/zi. Cantităţi mai mari pot determina scăderea procentului de grăsime din lapte.

Valoarea nutritivă este estimată la 0,08 UNL şi 5 g PDIN şi 4 g PDIE/kg la tăiţeii proaspeţi şi la cei însilozaţi sau 1,05 UNL şi 60 PDIN şi 74 g PDIE la cei uscaţi.

Tăiţeii uscaţi trebuie să fie înmuiaţi înainte de administrare în hrana animalelor. În hrana vacilor de lapte se pot folosi până la 10 kg pe zi (circa 8 kg SU pe zi). Când se utilizează tăiţei de sfeclă este necesar să se acorde atenţie mărită echilibrului nutritiv al raţiei mai ales sub raport fosfo-calcic.

Melasa provine în special de la rafinarea zahărului brut. Se prezintă sub forma unui lichid vâscos de culoare brun închisă cu miros specific. Conţine cantităţi mari de zahăr de până la 50% din greutatea sa şi puţine substanţe azotate formate în special din amide, amoniac ş.a. Conţine cantităţi mari de potasiu (50-80 g/kg), ceea ce impune administrarea ei cu atenţie şi după o prealabilă obişnuire treptată. La vacile de lapte se poate ajunge până la 2-3 kg pe zi în amestec cu unele componente fibroase la care le îmbunătăţesc consumabilitatea. Administrarea singură produce tulburări datorită fermentaţiei rapide la nivelul rumenului.

Valoarea nutritivă diferă după conţinutul în zahăr, în medie considerându-se 1,02 UNL, 52 g PDIN şi 66 g PDIE.

Melasa din trestie de zahăr provine la noi în urma rafinării zahărului brut importat. Conţinutul în zahăr poate ajunge până la 65%; în schimb, conţinutul în potasiu este mai mic decât la cea din sfeclă, fiind de 15-30 g/zi.

Valoarea nutritivă medie este de 1,0/8 UNL, 20 g PDIN şi 60 g PDIE/kg.

Se poate utiliza în hrana vacilor de lapte în aceleaşi condiţii ca şi melasa din sfecla de zahăr.

Ing. Ovidiu PETRAN

Vaca de lapte, în impas

Creşterea vacilor de lapte în România a intrat oarecum într-un con de umbră în ultimii ani, dovadă fiind şi reducerea semnificativă a efectivelor de animale. Chiar dacă avem ferme moderne, performante, care pot concura oricând cu cele din străinătate, există şi un număr mare de exploataţii – gospodăriile populaţiei, în general, de mici dimensiuni –, pentru care nici nu poate fi vorba de performanţă. Specialiştii propun o serie de măsuri pentru rentabilizarea lor, inclusiv transformarea unora în ferme de vaci de carne.

„Producţia de lapte de vacă a României necesară pentru consumul intern se poate realiza cu 500.000 de vaci de lapte specializate (efectivele totale de vaci de lapte se ridică în prezent la 1,4 milioane de capete, potrivit MADR), ceea ce înseamnă 3-4 miliarde de litri de lapte necesar pentru prelu­crare, la o producţie care să nu fie mai mică de 6.000 de litri pe lactaţie pe fermă pe vacă, pentru că altfel nu este rentabil“, a declarat Gheorghe Neaţă, director în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în cadrul celei de a treia ediţii a conferinţelor AGROSTANDARD, desfăşurate la ASAS.

Potrivit datelor MADR, la APIA au fost depuse cereri de subvenţie pentru 1.078.000 de vaci, cu o producție de 4.200 de litri pe lactaţie, respectiv 3.500 litri în gospodăriile populaţiei, a declarat secretarul de stat în Ministerul Agriculturii Peter Tamas Nagy, prezent la eveniment. Există însă şi ferme care au un potenţial de peste 10.000 de litri pe lactaţie.

Gheorghe Neaţă susţine că fermele mici, care au sub 20 de capete de animale, ar putea fi reconvertite pe producţia de carne, ceea ce ar mări semnificativ avantajele crescătorilor.

„La modul cum este subvenţionat la ora actuală viţelul de carne, pentru a primi subvenţia i se impune crescătorului să-l menţină o perioadă de şapte luni în crescătorie, deci şapte luni până la înţărcarea lui, timp în care realizează o greutate de 270-300 kg. Nu este totuna dacă livrezi un tăuraş sau o viţică la 300 kg faţă de o livrare la 100 kg, avantajul fiind triplu pentru crescătorul de vaci“, a precizat Gheorghe Neaţă.

De la câte vaci devine o fermă rentabilă?

Dorin Cojocaru, preşedinte APRIL, susține că, pe măsură ce efectivele de animale cresc, se reduc și costurile de producție. 2013, de exemplu, a fost un an benefic pentru ferma de vaci de lapte calculând cost input-uri la prețul de vânzare a laptelui la poarta fermei, adaugă Cojocaru. Polul de profitabilitate se schimbă o dată la doi ani, un an se câștigă bine pe ferma vegetală, celălalt pe cea animală.

Cojocaru afirmă că pentru o fermă de vaci sau pentru orice altă investiţie în zootehnie contează câteva lucruri: capitalul de investit, dimensiunea afacerii şi managementul.

„Nu putem compara profitabilitatea unei ferme de cinci vaci cu una de 1.000 de vaci. Dacă acum 5-6 ani spuneam că dimensiunea optimă este de 350 de vaci, acum, din perspectiva anului 2015, eu spun că este de 1.000 de vaci. Cu cât efectivul este mai mare, bineînţeles cu un management adecvat, costurile de producţie se reduc, dar trebuie să mai aşteptăm un pic pentru că mai avem şi amortismentele investiţiei făcute cu ani în urmă“, adaugă preşedintele APRIL.

Există şi fermieri care, deşi nu au foarte multe animale, au reuşit să se menţină pe profit. Un astfel de exemplu este Cristian Lungu, un crescător din localitatea Dascălu, judeţul Ilfov, care are doar 32 de animale, ferma sa numărându-se printre cele mai rentabile din România, după cum el însuşi sus­ţine. Secretul: vinde laptele la dozator şi la un preţ maxim de 3,5 lei pe litru.

Pentru micii fermieri soluţia salvatoare este asocierea, iar aceasta presupune ca ei să-şi cumpere utilaje împreună şi să stabilească o echipă de management.

„În Occident, în Olanda şi Italia, sunt cooperative de la fermă la magazin. Trebuie să înţelegem că afacerea trebuie gândită pe filieră, că o dată la doi ani se schimbă polul de profitabilitate… Suntem prinşi între comerciant şi fermier. Eu spun că 2015 a început să îşi facă apariţia, deja în luna mai preţurile au scăzut pe Europa – eu mă uit pe bursele de lapte, porci şi lapte praf din Australia până în Franţa şi SUA şi urmăresc aceste materii prime, care vor veni spre Europa de Est; la fel se va întâmpla şi cu produsele finite“, a precizat Cojocaru.

De altfel, încă din iarnă preţurile pe piaţa internaţională au început să scadă, iar tendinţa s-a menţinut şi în lunile care au urmat.

Crescătorii susţin că le este greu să devină rentabili şi din cauza taxelor şi a impozitelor numeroase. Claudiu Frânc, preşedintele Federaţiei Crescătorilor de Bovine din România, spune că numai pentru a plăti impozitele către primărie şi „taxa pe stâlp“, de exemplu, trebuie să ţină într-un an 56 de vaci, să le mulgă şi să le hrănească numai în acest scop.

România, departe de cota alocată de UE

România aplică sistemul cotelor de lapte de la aderarea la UE,

1 ianuarie 2007, însă niciodată cota totală de producție alocată, deși sub potențial (3.245.000 tone), nu a fost realizată integral, în cel mai bun caz s-a ajuns la 75%, a declarat Achim Irimescu, fostul secretar de stat la Ministerul Agriculturii, în prezent reprezentantul Delegației României pe lângă Comisia Europeană, în cadrul Convenţiei Naţionale a Laptelui. El trage un semnal de alarmă cu privire la soarta fermierilor români începând de anul viitor, când se vor elimina cotele.

Şi aceasta în contextul în care deja sunt „importate“ în România cantități de lapte provenite din statele membre vecine datorită respectării condițiilor de igienă, dar şi facilității furnizării procesatorilor români (se evită costurile mari de colectare), spune Irimescu. Fenomenul se întâm­plă şi din cauza randamentului redus de producție, a lipsei infrastructurii, a instalațiilor de mulgere și răcire sau a unor ferme de talie medie capabile să realizeze performanța.

„Vorbim de o piață cu număr mare de mici producători care au dificultăți în a respecta cerințele de igienă, au eficiență redusă, nu sunt organizați, nu beneficiază de consultanță și informații ale pieței, aceasta este imaginea sectorului local al laptelui“, afirmă fostul secretar de stat la MADR.

Ioana GUŢE

Sisteme integrate pentru fermele de vaci cu lapte

• Interviu cu Sorin Anderco, director general la GEA Farm Technologies

– Când a luat ființă GEA și care este obiectul de activitate al companiei?

– GEA a luat ființă în 1927, dacă discutăm de core businessul nostru, şi anume de Westfalia, care stă practic la originea a ceea ce noi facem astăzi. Este o firmă care a fost înființată în Germania şi are la bază tehnica de muls; a început cu separatoarele de smântână, dar treptat s-a dezvoltat, devenind un brand care, în momentul de față, este cunoscut în întreaga lume, brandul Westfalia ca tehnologie de vârf pentru ceea ce înseamnă mulsul. Mai târziu, în 2008, Westfalia a fost achiziționată de grupul GEA, grup din care facem astăzi parte și s-a format divizia GEA Farm Technologies. În cadrul acestei divizii activăm pe piața din România din anul 1997, timp în care am dezvoltat mai multe programe.

– Care sunt echipamentele și serviciile pe care le oferiţi fermierilor și, mai cu seamă, care sunt noutățile cu care veniți pe piața din România?

– Pot spune că în cadrul GEA Farm Technologies există mai multe pachete și programe, aici incluzând serviciile și produsele pe care GEA le oferă clienților. Dacă ne referim la servicii, vorbim de întreaga gamă de servicii de instalare, mentenanță şi service de necesitate pentru echipamentele pe care le vindem, iar din gama de programe ne orientăm către conceptul de total solutions, și anume tot ceea ce ține de gama echipamentelor pentru fermele de lapte în special. Și aici putem discuta de oi, capre, bovine și nu numai. Putem oferi o gamă întreagă de echipamente de muls, de la cele mai simple până la cele mai complexe și revin aici cu robotul de muls, despre care putem discuta mai târziu, gama de echipamente de grajd de la frontul de furajare, soluții pentru raclarea gunoiului şi cușetele în care stau animalele, inclusiv distribuția în cușete a paielor. Dacă ne referim la ce ține de gestiunea și managementul dejecțiilor, avem o gamă largă de pompe, soluții de gestiune a dejecțiilor după scoaterea acestora din grajd, pompe pentru lagune, mixere.

– Care sunt avantajele echipamentelor dvs. comparativ cu cele existente deja pe piață?

– În primul rând avantajele le reprezintă inovația pe care GEA o are în fiecare an faţă de concurența de pe piața mondială. Avem produse inovative care sunt premiate cu medalii de bronz, argint, respectiv aur în cadrul târgurilor, de exemplu la Hanovra acum 2 ani am obţinut medalie de argint şi aur pentru unele dintre produsele noastre și, pe lângă aceste inovații, la baza tuturor produselor stau calitatea, procesul de control al calității și prin acest lucru reușim să oferim fermierilor soluțiile adecvate pe termen lung și cu o bază calitativă superioară.

– Care sunt pachetele și strategiile propuse de GEA cu privire la noul program propus de ministrul Agriculturii în ceea ce privește achizițiile de tancuri de răcire pentru formele asociative ale fermierilor?

– Pot spune în momentul de față că GEA are programe și strategii pentru toate fermele din România și aici discutăm de la fermele mici, mijlocii și până la fermele industriale sau mari. Acest program inițiat de Ministerul Agriculturii îl considerăm benefic pentru a scoate din umbră piața laptelui nefiscalizat și pentru a susține fermierii pe care acum îi considerăm fermieri de subzistență. Acest program este un prim pas din punctul nostru de vedere pentru a ajuta micii fermieri să se asocieze, să aibă un lapte de calitate și să devină profitabili pentru a-și dezvolta fermele pe viitor. În ceea ce privește pachetele de produse pe care noi le propunem pentru acest program, pot aminti tancurile de răcire pe care le avem în gamă, începând de la 320 l, 500 l, 1.000 l și până la capacități de 35.000 l. Mai mult decât atât, avem unitățile de muls la bidon care, în cadrul unui asemenea program, sunt cele mai indicate în fermele cu 1-5 până la 10 vaci de muls, și, totodată, tot ceea ce ține de consumabile, de produse de igienă care merg în tandem cu un asemenea program și care oferă, pe lângă tancul de răcire și componentele tehnice, soluția ideală pentru igienizarea laptelui.

– Care sunt noutățile cu care ați venit anul acesta pe piață și ce proiecte aveți pentru anul viitor?

– În primul rând, pot spune că 2013 a fost un an benefic pentru noi. S-au derulat multe proiecte care erau în așteptare de câțiva ani, iar ca noutate pot menționa robotul de muls pe care l-am prezentat în cadrul expoziției IndAgra pentru prima dată anul acesta în România. Robotul de muls se adresează fermierilor cu efective între 50 şi 400 capete, celor care au nevoie de timp mai mult, nu găsesc o forță de muncă adecvată sau forța de muncă fluctuează foarte mult, oferind o soluție de A la Z privind mulsul, managementul, precum și eliminarea erorilor umane care pot interveni în cadrul procesului de muls.

– Mai pregătiți și alte proiecte de viitor?

– Sigur, pentru anii ce urmează GEA are deja câteva produse și soluții pe care le-am prezentat în cadrul unor târguri internaționale și care vor fi lansate începând cu anul 2014 pe piață. Dintre acestea pot aminti Dairy Farm View. Acesta este un program care gestionează întregul management al fermei, furnizând informații în timp real pe un dispozitiv mobil către managerul de fermă sau medicul veterinar. Acesta afișează date privind mulsul, locația animalului în grajd, comportamentul animalului, furajarea acestuia și multe alte detalii care sunt necesare pentru gestiunea fermei. Pe de altă parte, un alt produs care va fi lansat în 2014 este Dairy ProQ, aşa-numitul braț de muls automatizat sau robotizat. Acesta va putea fi instalat în orice sală de muls de tip paralel sau rotativă, care va funcționa de la curățarea ugerului până la stimulare, mulsul efectiv și dezinfectarea ugerului după muls, eliminând în felul acesta necesitatea unui mulgător în sala de muls și, bineînțeles, optimizând procesul de muls pentru maximizarea producției de lapte.

– Ce programe de training oferiți fermierilor pentru implementarea corectă a soluțiilor GEA?

– În momentul de față, echipamentele pe care le livrăm trebuie să vină în tandem cu niște programe de training adecvate, în așa fel încât operarea acestora să decurgă în mod optim. În acest sens, oferim fermierilor pachete de training și traineri specializați din Germania, în așa fel încât ei să înțeleagă cât mai bine funcționalitatea programului, îi lăsăm pe ei să lucreze cu programele respective, facem demonstrații cu ajutorul acestora pentru ca atunci când ei se întorc în fermele de origine să poată folosi programul la maxima lui capacitate, să înțeleagă procesele prin care programul trebuie să treacă și cum se poate optimiza întreaga fermă cu ajutorul soluțiilor de soft pe care noi le oferim.

Alina TRANDAFIR

O văcuţă din rasa Holstein a primit titlul de "Miss Văcuţa 2012"; exemplarul valoarează 20.000 de euro

Văcuţa încununată cu titlu de "Miss" la ediţia din acest an a târgului Indagra este din rasa Holstein, are o performanţă productivă care poate atinge 14.000 de litri de lapte şi valorează peste 20.000 de euro.

"Anul acesta au participat la Concursul Naţional de Animale, organizat la Indagra, peste 80 de vaci din nouă rase care cresc în România, titlul de "Miss Văcuţa" revenindu-i unei vaci din rasa Holstein, care din punctul meu de vedere este inestimabilă. Deşi nu se vinde un astfel de exemplar, văcuţa valorează peste 20.000 de euro. Este un animal care poate obţine oricând titlul de "Miss" al Europei, nu doar al României", a declarat, duminică, pentru AGERPRES, Gheorghe Neaţă, directorul general al Asociaţiei Crescătorilor de Vaci Holstein România, fostul şef al Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie (ANARZ).

"Miss Văcuţa 2012" provine de la ferma Matca din Galaţi şi are o performanţă productivă care poate atinge şi 14.000 de litri de lapte în a treia lactaţie.
"Concursul din acest an a adus un plus de valoare faţă de ediţiile precedente prin calitatea materialului genetic şi prin înscrierea în cărţile de rasă", a spus Neaţă.
Acesta consideră că România ar trebui să organizeze o bursă a animalelor întrucât în momentul de faţă se practică doar genul clasic de vânzare-cumpărare.

"La licitaţii nu se vinde o vacă cum este campioana din 2012, acestea se fac doar cu viţele foarte bune la preţuri situate între 3.000 şi 5.000 de euro. Din păcate, licitaţiile nu sunt suficient de mediatizate în România pentru că aici se practică genul clasic de vânzare-cumpărare, iar preţurile sunt între 1.700 şi 2.000 de euro. Aş vedea o bursă a animalelor în România, care s-ar putea organiza aici la Romexpo, ceea ce ar aduce şi o creştere a valorii genetice", a adăugat şeful Asociaţiei Holstein România.

În Concursul Naţional de Animale organizat anual la Indagra au intrat, pe secţiuni, alături de bovine şi ovinele, unde au concurat circa 250 de varietăţi din mai multe rase româneşti.

Sursa AGERPRES

Influenţa hranei asupra nivelului producţiei la vacile de lapte

Influenţa hranei asupra nivelului producţiei la vacile de lapte

Vacile de lapte, specia de animale domestice care asigură peste 60% din laptele de consum, merită toată atenţia din partea crescătorilor pentru a putea reflecta potenţialul genetic în producţiile obţinute. Acesta se realizează prin creşterea vacilor în condiţii igienice şi hrănirea corespunzătoare a acestora. Calitatea furajelor administrate, conţinutul acestora în substanţe nutritive conduc categoric la valorificarea potenţialului genetic al fiecărui animal.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

C. VÂLCEAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 20, 16-31 OCTOMBRIE 2012

Abonează-te la acest feed RSS