ipso august 2021    reclama youtube lumeasatuluitv

Tehnici ecologice utilizate pentru îmbunătățirea fertilității solului

Agricultura este un domeniu aflat permanent sub stres, dar acest lucru se resimte mai ales acum, când criza climatică se înrăutățește în multe regiuni ale planetei. Peste câteva decenii, evenimentele meteorologice și condițiile climatice imprevizibile și neregulate vor deveni probabil și mai frecvente. Incertitudinile privind sistemul energetic și piața mărfurilor vor contribui la amplificarea acestor probleme. De aceea este nevoie să construim un sistem agricol mai rezistent, iar agricultura ecologică este parte a răspunsului.

Beneficiile agriculturii ecologice

Agricultura ecologică îmbunătățește gestionarea solului și a apei, are un impact negativ minim asupra mediului și nu contaminează solul și apa. Aceasta implică costuri mai mici de producție pentru fermieri, precum și creșterea randamentelor (adesea comparabil sau chiar mai mult decât în cazul folosirii intensive a substanțelor chimice) și ca atare și profituri crescute. În agricultura ecologică se folosesc, în special, semințe cu toleranță mai mare față de clima extremă, dăunători și boli și astfel rezistența comunităților vulnerabile în fața fenomenelor meteorologice este mai mare. Practicile precum rotația culturilor, intercultura și policultura (multiple culturi) cresc nivelul de disponibilitate a alimentelor pe tot parcursul anului și ajută la diversificarea producției de alimente. În plus, sănătatea fermierilor și a societății poate fi îmbunătățită prin agricultura ecologică, deoarece aceasta promovează adesea o dietă mai diversificată prin producerea multor produse alimentare diferite, prin utilizarea a mai puține pesticide și prin îmbunătățirea disponibilității apei curate. În plus tehnicile utilizate în agricultura ecologică ajută la îmbunătățirea fertilității solului.

Degradarea solului

Aceasta este o modificare a stării de sănătate a solului care are ca rezultat o capacitate redusă a ecosistemului. Cauzele degradării solului sunt, în principal, epuizarea nutrienților și a materiei organice din sol și eroziunea. O altă cauză primordială o reprezintă practicile de supra-pășunat și cultivarea neadaptate la condițiile locale. Există însă și alte forme de degradare, mai rar întâlnite, cum este cea chimică prin poluarea solului și fizică determinată de compactarea pământului și absența apei. Toți acești factori conduc într-un final la scăderea fertilității solului. Există aproximativ șaptesprezece elemente care s-au dovedit a fi esențiale pentru creșterea plantelor. Tipurile și cantitățile de nutrienți trebuie să fie corect echilibrate și aplicate, astfel încât culturile să fie viguroase și sănătoase. Culturile diferite necesită diferite tipuri și cantități de nutrienți. Macro-elementele sunt necesare în cantități mari, în timp ce microelementele sunt necesare în cantități mici. Elementele trebuie să fie prezente în forme utilizabile de către plante și în concentrații optime pentru creșterea plantelor. Spre exemplu, atunci când unii nutrienți sunt prezenți în cantități excesive, cum este cazul manganului, aluminiului și sulfului, sunt toxici pentru plantă, de exemplu. Macroelementele necesare solului sunt: carbon (C), hidrogen (H2), oxigen (O) – derivate din aer și apă – azot (N), fosfor (P), potasiu (K), calciu (Ca) – derivate din sol, iar unele din aer – magneziu (Mg), sulf (S) – derivate din sol – fier (Fe), molibden (Mo), cupru (Cu), zinc (Zn), mangan (Mn), cobalt (Co), bor (Bo), clor (Cl) – derivate din sol.

Tehnicile ecologice care restabilesc echilibrul solului și îi îmbunătățesc calitatea sunt prezentate în rândurile următoare.

Compostarea este procesul de descompunere a materiilor organice de origine vegetală și animală în urma căruia rezultă humusul. Condițiile necesare pentru obținerea compostului sunt prezența microorganismelor din sol și a materiilor organice precum gunoiul de grajd, resturile de recoltă, gunoiul municipal, deșeurile din bucătărie, lemnul rezultat în urma tăierilor de gard viu și a buruienilor. Factorii care favorizează reușita acestui proces sunt umiditatea care grăbește descompunerea materiilor, controlul temperaturii pentru optimizarea activității microorganismelor și aerarea pentru a furniza oxigen adecvat procesului de descompunere. Compostul poate fi utilizat în toate solurile cu fertilitate redusă. Este deosebit de bun în zonele cu precipitații reduse, unde îngrășămintele nu pot fi utilizate eficient din cauza lipsei de umiditate. Este, de asemenea, util în solurile nisipoase care au o capacitate redusă de reținere a apei. Compostul îmbunătățește structura și drenajul tuturor solurilor.

Mulcirea este acoperirea solului cu reziduuri de recoltă, iarbă uscată și frunze. Odată putred și descompus, mulciul formează humus și se adaugă la materia organică din sol. Mulcirea este importantă pentru prevenirea eroziunii solului pentru că astfel se adaugă materie organică în sol, contribuie la reglarea temperaturii solului, crește nivelul microorganismelor din sol și activitatea biologică, suprimă creșterea buruienilor, ajută la creșterea retenției de apă și scăderea evaporării ei din sol.

Mulciul poate fi folosit înainte și după plantare, precum și în jurul plantelor tinere recoltate. Este util, în special, în cazul culturilor de legume cu valoare ridicată și pentru cultivarea în zone uscate, în timpul secerișului de recoltare și în locurile în care solul este ușor erodat de ploi abundente. Acolo unde eroziunea solului este o problemă, mulciul care se descompune încet (conținut scăzut de azot, raport C/N ridicat) va oferi o protecție pe termen lung în comparație cu alte materii care se descompun rapid.

Mulciul menține solul umed mai mult timp, controlează eroziunea prin amortizarea impactului picăturilor de ploaie și prin încetinirea scurgerii, suprimă buruienile și determină o creștere sănătoasă a culturilor. Dezavantajele sunt că mulcirea necesită multă muncă și că odată cu mulciul se pot introduce noi dăunători și boli într-un câmp.

Gunoiul de grajd verde reprezintă practic plantele care sunt cultivate în mod deliberat cu scopul încorporării în sol pentru a îmbunătăți fertilitatea acestuia și conținutul de materie organică. În acest sens, sunt folosite în general leguminoasele. Acestea mai au un rol important pentru că prin acoperirea solului îl protejează de radiații și de eroziune. Beneficiile utilizării lor includ:

  • azotul furnizat;
  • îmbunătățirea înclinării solului și a infiltrării apei;
  • reducerea bolilor și a nematodelor;
  • controlul buruienilor;
  • captarea nitraților și prevenirea levigării;
  • controlul eroziunii;
  • sursă de hrană pentru animale.

O cultură ideală pentru a fi folosită drept gunoi de grajd verde este una care îndeplinește majoritatea criteriilor următoare: crește rapid (acumulează multă biomasă într-o perioadă scurtă de timp), fixează azotul din aer, este înrădăcinată profund și astfel îmbunătățește structura solului, acoperă rapid solul, controlând astfel eroziunea și suprimând buruienile.

Îngrășămintele organice sunt derivate din părți vegetale și animale /excremente sau reziduuri care se aplică pentru fertilizarea solului. Acestea includ gunoi de grajd, reziduuri de buruieni, masă lemnoasă rezultată în urma tăierilor, compost, gunoi de grajd și gunoi verde și reziduuri de cultură, printre altele. De asemenea, animalele care pășunează joacă un rol important în fluxul de nutrienți către terenurile cultivate. Plantele conțin substanțe care își definesc calitatea ca îngrășământ organic: azot, fenoli și lignină.

Intercultura implică cultivarea a două sau mai multe culturi în același câmp în același timp, cu condiția ca cel puțin una dintre culturile să asigure o acoperire rapidă a solului. Intercultivarea permite, de asemenea, utilizarea intensivă a suprafețelor de teren mici.

Rotația culturilor presupune cultivarea diferitelor culturi într-un ciclu prestabilit pe aceeași suprafață de teren. Aceste culturi au nevoie de minerale diferite, au adâncimi diferite ale rădăcinilor și atrag boli și dăunători diferiți. Rotirea culturilor previne acumularea dăunătorilor și asigură un echilibru al nutrienților în funcție de cerințele nutritive și de înrădăcinare ale diferitelor plante.


  • În Africa subsahariană, se așteaptă ca schimbările climatice să afecteze securitatea alimentară pentru că în această regiune, agricultura este dependentă de precipitații. Estimările arată că până în 2050, recolta va scădea cu 14% în cazul orezului, cu 22% în cazul grâului și cu 5% la porumb și ca urmare oamenii săraci care depind de agricultură pentru existența lor vor deveni și mai vulnerabili.
  • Fermele ecologice care țin cont de biodiversitate mai degrabă decât de consumul intensiv de substanțe chimice sunt cele mai rezistente într-un climat mai uscat și cu fenomene meteorologice din ce în ce mai imprevizibile.

(D.Z.)

Măsuri de evitare a tasării-compactării solului

Procesul de tasare-compactare are loc, în special, pe solurile grele, cu conținut ridicat de argilă, când se lucrează la un grad de umiditate ridicat cu utilaje grele, prin treceri repetate.

Efectele procesului de tasare-compactare se manifestă atât asupra solului prin creșterea rezistenței la lucrările mecanice și a consumului de combustibil, prin reducerea porozități și permeabilității, precum și prin degradarea structurii, dar și asupra plantelor prin îngreunarea răsăririi, a pătrunderii rădăcinilor în adâncime și, în final, asupra nivelului și calității recoltelor.

În țara noastră suprafața expusă procesului de tasare-compactare este de peste 3,7 mil.ha moderat tasată, peste 2 mil. ha puternic tasată și peste 550.000 ha excesiv tasată.

Pe asemenea, pe suprafețe apa din precipitații se infiltrează greu, băltește sau se scurge la suprafața solului, provocând eroziune. Regimul aerohidric este deficitar și activitatea microbiologică redusă.

De exemplu, porumbul cultivat pe asemenea teren are sistemul radicular redus cu 41 %, suprafața foliară a unei plante s-a redus de la 5.504 cm2 la 2.804 cm2, iar înălțimea a scăzut de la 1,70 m la 1,40 m.

Influența gradului de tasare la o arătură la 30 cm se manifestă astfel:

Tasare

Patinare

Rezistența la tracțiune

Productivitate

Consum

Mică

11,3%

940 daN/cm2

0,49 ha/ora

22,83 l/ha

Mare

15,3%

1.480 daN/cm2

0,34 ha/ora

38,75 l/ha

Toate acestea ne demonstrează că sunt necesare măsuri care să ducă la evitarea procesului de tasare-compactare.

În primul rând trebuie să se asigure cantități suficiente de materie organică pentru sol care prin descompunere aerobă formează humus și nutrienți. Se vor administra gunoi de grajd, îngrășăminte verzi, toate resturile vegetale astfel încât solul să beneficieze de minimum 10 t/ha materie organică în fiecare an.

Prezența materiei organice și a humusului face solul mai elastic, cu o bună permeabilitate și un regim aerohidric favorabil creșterii și dezvoltării plantelor.

Humusul împreună cu argila din sol formează complexul coloidal argilo-humic care constituie liantul pentru unirea particulelor elementare de sol (praf, nisip) în agregate structurale stabile.

Dacă este necesar, se vor aplica amendamente pentru corectarea pH-lui.

Este indicat ca lucrările solului să varieze ca adâncime, de la un an la altul, pentru a evita formarea hardpanolui, iar la 3-4 ani să se efectueze o afânare adâncă.

Pe asemenea terenuri sunt necesare asolamente de lungă durată, cu ierburi perene, cu peste 20% leguminoase.

Terenurile expuse procesului de tasare-compactare trebuie lucrate cu multă atenție pentru a evita provocarea acestui fenomen, și anume:

  • se lucrează numai la umiditatea optimă și cât mai puține treceri;
  • se folosesc agregate complexe care efectuează mai multe lucrări la o trecere și acestea trebuie să fie cât mai ușoare.

Exemplu: densitatea aparentă pe urmele roților tractorului a fost:

 

suprafață necălcată

pe urmele roților

la tractoare mijlocii

0,96 g/cm3

1,31 g/cm3

la tractoare mari

1,09 g/cm3

1,41 g/cm3

În funcție de lățimea pneului tasarea a fost:

  • la pneu obișnuit s-a tasat pe 12-15 cm;
  • la pneul cu balon mare s-a tasat pe 5-6 cm;
  • când au fost roți duble s-a tasat pe 2-3 cm.

În funcție de umiditatea solului tasarea a fost:

  • pe sol uscat – tasare superficială;
  • pe sol umed roțile au pătruns în sol 2-3 cm;
  • pe sol foarte umed au pătruns 8 cm.

În funcție de utilajul tractat roțile au pătruns:

  • când a tractat grapa cu discuri au pătruns în sol 12 cm;
  • când a tractat cultivatorul au pătruns 8 cm.

În funcție de presiunea din pneuri, tasarea a fost:

  • la 1 bar presiune densitatea aparentă sub roți = 1,31 g/cm3;
  • la 1,4 bari, presiune mai mare, densitatea = 1,39 g/cm3.

În mod normal presiunea pe sol nu trebuie să depășească 1 daN/cm2.

Folosirea tractoarelor care au pneuri cu balonul mare, cu presiune redusă în pneuri sau cu roți duble exercită cea mai mică presiune asupra solului.

Tractoarele și combinele echipate cu șenile reduc presiunea pe sol cu 60%.

Prin experiențe riguroase s-a demonstrat că pe terenurile tasate-compactate nivelul producției a scăzut la porumb cu 11-26%, la floarea-soarelui cu 10-29%, iar la sfecla de zahăr, cu 19-44%.

Este la îndemâna fermierilor să ia toate măsurile care să ducă la evitarea procesului de tasare-compactare a solului.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Măsuri pentru prevenirea evoluției negative a solurilor

Aplicarea tehnologiilor de cultură necorespunzătoare duce la degradarea continuă a solului, care ajunge uneori la starea de nefolosință prin sărăturarea secundară, prin acidifiere, prin înmlăștinire, prin eroziune avansată, prin tasare-compactare, prin scăderea conținutului în humus, prin diminuarea elementelor fertilizante etc.

O contramăsură la aceste dezechilibre o constituie agricultura durabilă care constă în capacitatea acesteia de a satisface necesitățile generației actuale, fără a compromite șansa generațiilor viitoare de a-și satisface propriile necesități.

Pentru a evita aceste fenomene de degradare a solului sunt necesare o serie de măsuri, și anume:

1. Dezvoltarea sectorului zootehnic care, pe lângă faptul că poate valorifica superior producția agricolă, este un furnizor de îngrășăminte naturale foarte favorabile îmbunătățirii însușirilor solului. Dacă ne referim numai la sectorul taurin, efectivele au scăzut de la peste 5 mil. capete în 1989 la mai puțin de jumătate.

a) Dacă există zootehnie se vor cultiva plante furajere, graminee și leguminoase anuale și perene. Acestea, pe lângă faptul că oferă furaj de bună calitate, au acțiune benefică asupra structurii solului și acumulării și conservării apei. Prin procesul de simbioză al leguminoaselor solul este îmbogățit în azot.

Totodată, leguminoasele, prin rădăcinile pivotante adânci, aduc calciu la suprafață, acesta fiind foarte necesar în complexul coloidal argilo-humic de formare a agregatelor structurale.

b) Dacă există zootehnie există gunoi de grajd care, prin aplicarea a 30 t/ha, asigură 3.000 kg humus care constituie sursa de elemente nutritive pentru plante.

2) Prin menținerea solului permanent verde, adică după recoltarea culturilor principale, se însămânțează culturile secundare prin care se valorifică energia luminoasă până toamna târziu, se protejează solul de acțiunea mecanică a picăturilor de ploaie și de temperaturile foarte ridicate.

Se reține apa și se previne eroziunea, se evită levigarea nitraților și, foarte important, se asigură cantități importante de masă organică pentru sol.

3) Încorporarea în sol a tuturor resturilor vegetale. Pentru a menține în echilibru procesele de humificare/mineralizare este necesar să se asigure anual cca 10 t/ha materie organică. Din resturile vegetale se asigură până la 5 t/ha, restul trebuie administrat ca îngrășământ organic.

4) Fertilizarea corectă a culturilor se face evitând fenomenele de acidifiere sau alcalinizare. Scăderea sau creșterea pH-ului sunt determinate atât de fertilizări necorespunzătoare cu îngrășăminte cu caracter acid pe solurile cu pH-ul scăzut sau un caracter basic pe cel cu pH-ul ridicat, dar și din cauza capacității de tamponare a solului scăzută ca urmare a legării calciului de către radicalii acizi.

Prin aplicarea gunoiului de grajd și prin culturile leguminoase și, dacă este necesar prin amendamente, se îmbunătățesc aceste soluri.

5. Se recomandă executarea de lucrări mecanice cât mai puține, cu utilaje ușoare, la umiditatea optimă pentru a evita acțiunea de prăfuire a agregatelor structurale, praf care astupă porii solului și nu permite infiltrarea apei care băltește, se scurge, se evaporă, se pierde.

De dorit ar fi să se lucreze cu utilaje agricole cu șenile care reduc cu 60% presiunea asupra solului, evitând astfel compactarea. În astfel de condiții regimul aerohidric este favorabil unei activități intense a microorganismelor din sol, creatoare de elemente nutritive pentru plante.

Din cele de mai sus rezultă că este la îndemâna agricultorilor ca, prin tehnologii de cultură corecte, să prevină evoluția negativă a solurilor.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Cum să fie evitată degradarea structurii solului

Solul cu structură glomerulară stabilă asigură condiții optime pentru creșterea și dezvoltarea plantelor. Aici regimul aerohidric termic și de nutriție se găsesc la parametrii cei mai favorabili.

Astfel, porozitatea totală are valori de 48-60%, din care porozitatea capilară 30-36%, iar cea necapilară (de aerație) 18-24%, densitatea aparentă este cuprinsă între 1,0 și 1,4 g/cm3 și această stare de afânare asigură o bună acumulare și conservare a apei în sol, iar lucrările solului se efectuează cu efort minim și consum redus de combustibil.

Un sol este considerat bine structurat atunci când are peste 55% agregate hidrostabile cu diametrul de 0,25-7,0 mm.

Rezistența la degradare a agregatelor structurale este maximă atunci când conțin 4-6% materie organică, 25-45% argilă și ioni de calciu și magneziu.

Condițiile în care se poate distruge structura solului sunt:

1. Condiții de natură mecanică

S-a constatat că picăturile de ploaie cu diametrul de 0,5 mm și greutatea de 0,65 g, la o viteză de cădere de 7 m/secundă, au o energie cinetică de 16,3 g/cm/sec și determină sfărâmarea agregatelor structurale.

Picăturile lovesc agregatele, apa intră în ele prin vasele capilare și elimină aerul cu presiune, spărgând agregatele structurale. Apa are, în același timp, și acțiune de levigare.

Când terenul lucrat este uscat se rupe solul în bolovani foarte mari, iar când este umed taie brazda sub formă de curele care prin uscare se întăresc beton. Pentru sfărâmarea acestora se folosesc utilaje care lucrează prin lovire, zdrobire de tipul grapei rotative care macină solul sau tăvălugi Güttler care pisează solul transformând totul în praf.

Praful astupă porii solului și nu mai permite infiltrarea apei. Aceasta băltește și se scurge la suprafață, provocând eroziunea solului.

Dacă s-a făcut o asemenea greșeală este indicat ca aceste suprafețe să fie lăsate pentru primăvară ca în timpul iernii, prin procesul de îngheț-dezgheț, să se asigure o mărunțire naturală.

Tot cu acțiune mecanică, de degradare a structurii solului, este și procesul de compactare, când se efectuează lucrări la umiditate ridicată, cu utilaje grele și prin treceri repetate.

Măsurile de prevenire a distrugerii structurii solului au în vedere procedeul „permanent verde“, menținerea la suprafața solului a unui mulci cu rol de protecție și lucrarea solului numai la umiditatea optimă cu utilaje cu acțiune de presare sub 1 daN/cm2.

2. Condiții de natură fizico-chimică

Acestea, care pot contribui la degradarea structurii solului, au în vedere tot apa care înlocuiește cationii de calciu (Ca++) din complexul caloidal al solului cu cationic de hidrogen (H+) și sodiu (Na+). Se știe că structura glomerulară stabilă se obține atunci când în complexul coloidal care unește particulele elementare de sol în agregate hidrostabile se găsește calciu. Prezența calciului în sol se poate realiza prin aplicarea de amendamente și prin cultivarea plantelor leguminoase care aduc calciu din adâncime la suprafața solului.

Degradarea structurii are loc și atunci când printr-o afânare exagerată a solului are loc procesul de mineralizare a humusului.

3. Condiții de natură biologică

Se referă la sărăcirea solului în materie organică din care, prin descompunere, se formează humusul. Lipsa materiei organice înseamnă lipsa humusului și inexistența complexului coloidal argilo-humic care constituie factorul de bază al structurării solului.

Prin urmare, pentru a preveni degradarea structurii solului, trebuie asigurată materie organică, cca 10 t/ha pe an, din care 4-5 t/ha provin de la resturi vegetale, restul trebuie adăugat prin îngrășăminte organice, îngrășăminte verzi etc.

Prin lucrări raționale trebuie să se asigure un grad de afânare a solului în care activitatea microbiologică să realizeze un echilibru în procesele de humificare/mineralizare.

Este la îndemâna fiecărui cultivator ca prin tehnologiile de cultură aplicate să prevină distrugerea structurii solului.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Solul cu structură glomelurală stabilă, favorabil acumulării și conservării apei

Prin desțelenirea unei pajiști sau prin desființarea unei sole amelioratoare din graminee și leguminoase perene, care a durat 3-4-5 ani, se poate observa o structură măzărată în care regimurile aerohidric, termic și de nutriție sunt optime pentru creșterea și dezvoltarea plantelor, iar procesele de humificare/mineralizare se mențin în echilibru.

Unirea componentelor elementare de praf și nisip din sol în agregate structurale stabile o realizează complexul coloidal argilo-humic saturat cu cationi de calciu. Aceasta presupune ca solul să fie asigurat în permanență cu materie organică, iar aceasta să fie încorporată până la 12-15 cm adâncime pentru a avea asigurate condiții aerobe de descompunere cu formarea de humus și elemente nutritive.

Un sol se consideră bine structurat când peste 55% din agregate au diametrul cuprins între 0,25 și 7 mm. În solul bine structurat componentele apă din spațiile capilare și aer din cele necapilare se găsesc în raport de 2/3 apă și 1/3 aer. În astfel de sol porozitatea și permeabilitatea sunt optime, iar materia organică se descompune treptat și continuu.

Solul cu structură glomerulară stabilă este capabil să acumuleze și să păstreze cea mai mare parte din precipitațiile căzute. Chiar și în cazul ploilor repezi, torențiale, pe solul cu structură, cu foarte bun grad de afânare, apa se poate infiltra ușor. Pierderea apei prin evaporare în aceste soluri este împiedicată de vaporii de apă existenți în spațiile dintre glomerule care constituie un tampon, un mulci natural.

În solul fără structură, prăfuit, porii sunt astupați de praf și apa din precipitații nu se poate infiltra, ci băltește sau se scurge provocând eroziunea solului. Rezultă că este foarte important ca prin toate mijloacele să se asigure o bună structurare a solului și să fie evitați toți factorii care duc la distrugerea structurii solului.

Agregatele structurale sunt rezistente la distrugere când conțin 4-6% materie organică, 25-45% argilă și ioni de Ca și Mg.

Din precipitațiile căzute într-un sol structurat se infiltrează 85%, iar în cel fără structură sub 30-40%. Capacitatea de reținere a apei de către sol este considerată unică atunci când reține 300-500 mm și este mare când reține 900-1.200 mm.

După cum se știe, prezența materiei organice în sol are capacitatea de a reține cu 20% mai multă apă, iar humusul de 4-5 ori mai multă.


Sunt necesare o serie de măsuri pentru menținerea structurii hidrosolubile precum:

– asigurarea a cel puțin 10 t materie organică pe an;

– asolamente cu prezența solei amelioratoare;

– solul lucrat cât mai puțin și numai la umiditatea optimă;

– la lucrări trebuie folosite agregate ușoare și complexe care efectuează mai multe lucrări la o trecere și care să nu exercite presiune asupra solului mai mare de 0,6 daN/cm2.


Pe stratul 0-90 cm, când s-au reținut 100-150 mm apă, poate rezista 1-2 luni la secetă. Cantitatea de apă utilă pe stratul 0-100 cm este insuficientă când este sub 600 t/ha, este mică la 1.000-1.400 t/ha și este mare la 1.700-2.000 t/ha. Din precipitațiile căzute într-un interval de timp se infiltrează 64,4% în solul afânat, structurat, și numai 9,2% în cel neafânat.

Cele de mai sus ne demonstrează rolul solului afânat, structurat în acumularea și păstrarea apei în sol, apă care constituie factorul limitativ al producției agricole.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Protecţia şi îmbunătăţirea fertilităţii solului prin acţiunea „permanent verde“

Însușirea de bază a solului este fertilitatea, care este asigurată de conținutul în humus, iar humusul provine din materia organică transformată în sol de către microorganisme.

Rezultă că pentru a avea soluri fertile trebuie să le asigurăm cu cantităţi corespunzătoare de materie organică.

Materia organică provine din plante verzi în urma procesului de fotosinteză. Prin urmare, pentru a avea cât mai multă materie organică trebuie să fie valorificată la maximum energia solară prin plante.

Se apreciază că limita rodniciei pământului este determinată, în primul rând, de coeficientul folosirii energiei solare prin plantele verzi în fenomenul de fotosinteză.

Energia solară furnizată în principalele zone agricole ajunge la 3.800-4.100°C, din care plantele valorifică, în cultura principală, 2.500-3.000°C. Rămân peste 1.000°C din vară până cade bruma nevalorificate. Din acest motiv solul trebuie să fie permanent verde. Asigurarea cu materie vegetală se poate realiza prin:

  • cultura de plante leguminoase folosite ca îngrăşământ verde fie în cultura principală, fie cultură în mirişte;
  • din resturile vegetale rămase după recoltarea culturilor;
  • din masa de buruieni rezultată în urma dezmiriştirii;
  • din acţiunea de „înverzire“ devenită obligatorie în ţările UE, pe anumite suprafeţe.

În perimetrele irigate terenul se poate menţine permanent verde prin cultivarea de soiuri (hibrizi) extratimpurii de porumb, floarea-soarelui, soia, fasole, în miriştea de orz, grâu, rapiţă. Acestea pot ajunge la maturitate până cade bruma folosind foarte eficient energia solară, prin producţiile obţinute sub formă de boabe sau pentru siloz. După recoltarea acestora resturile vegetale se adaugă la cele din cultura principală, îmbogăţind solul în materia organică. În zonele neirigate, după culturile recoltate în vară, este obligatorie lucrarea de dezmiriştit care prezintă multiple avantaje, printre care şi acela că forţează germinarea seminţelor de buruieni care acoperă terenul pe perioada de vară-toamnă folosind energia solară, iar după tocarea masei de buruieni se asigură cantităţi importante de materie organică pentru sol.

În mod asemănător se procedează la acţiunea de înverzire care se realizează după recoltarea culturilor principale. Se folosesc seminţe de diferite plante precum: ovăz, muştar, facelia, rapiţă, latir, măzăriche, mazăre, secară, triticale, lupin, trifoi, bob, camelină, care se însămânţează două câte două, în funcţie de condiţiile climatice din zonă.

Se foloseşte utilajul tip APV care asigură pregătirea solului şi însămânţarea. Culturile verzi se înfiinţează în vară sau toamna, până la 1 octombrie, şi rămân pe teren peste iarnă.

În primăvară, culturile respective se desfiinţează până la 31 martie fie putrezind singure în sol, fie prin erbicidare.

Principalele avantaje ale menţinerii terenului permanent verde sunt:

  • reţine şi conservă apa din precipitaţii, evitând eroziunea solului;
  • se valorifică îngrăşămintele neconsumate de cultura principală;
  • este evitată levigarea nitraţilor care se întorc în sol cu masa vegetală;
  • se reduce rezerva de seminţe de buruieni şi agenţi fitogeni, dăunători;
  • se valorifică energia solară, cresc biodiversitatea şi agenţii polenizatori;
  • protejează agregatele structurale ale solului de lovirea picăturilor de ploaie;
  • prezenţa covorului vegetal fereşte solul de arşiţă, menţinând o temperatură mai mică cu 4-6°C, favorabilă microorganismelor din sol;
  • rădăcinile acestor plante afânează straturile compactate ale solului, solubilizează substanţele greu solubile din sol şi contribuie la îmbunătăţirea structurii solului.

Considerăm că sunt suficiente motive pentru a milita pentru menţinerea terenului permanent verde.


Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

De ce solul trebuie lucrat numai la umiditate optimă?

Solul lucrat la umiditatea optimă, când pământul este reavăn și se revarsă în urma utilajelor, fără bolovani, curele sau praf, se desface după suprafața de contact de minimă coeziune protejând agregatele structurale, nu se lipește de unelte și opune cea mai mică rezistență la înaintare, nu uzează utilajele și realizează consum redus de combustibil.

Umiditatea optimă (maturitatea fizică a solului) este intervalul de umiditate caracteristică fiecărui tip de sol, în care forțele de rezistență sunt minime, deci lucrarea se poate executa cu cel mai mic consum de energie, iar calitatea lucrărilor este superioară.

Rezistența la înaintare a utilajelor folosite la lucrările solului crește cu 20-30% pe solurile compactate și cu 30-50% pe solurile foarte uscate sau umede și scade cu 40% pe solurile bine structurate.

Umiditatea optimă în funcție de textura solului este:

  • 8-30% pe solul nisipos;
  • 10-28% pe solul nisipo-lutos;
  • 13-26% pe solul luto-nisipos;
  • 15-25% pe solul lutos;
  • 17-23% pe solul luto-argilos;
  • 18-20% pe solul argilos.

Se observă că intervalul optim de umiditate este larg (8-30%) pe solurile ușoare, nisipoase și foarte îngust (18-20%) pe solurile grele, argiloase.

Lucrarea solului începe pe cele ușoare care se zvântă mai repede și se întrerupe activitatea când solul argilos ajunge la umiditatea optimă pentru executarea lucrării pe aceste soluri, pe celelalte putându-se lucra și după aceea.

Lucrat la umiditatea optimă rezultă teren afânat, mărunțit și nivelat, cu o bună permeabilitate pentru înmagazinarea apei provenite din precipitații și cu evitarea pierderii apei prin evaporare, activitatea microbiologică se desfășoară în condiții optime, iar creșterea rădăcinilor nestingherită.

Lucrat când solul este uscat se rup bolovani foarte mari, cu uzura foarte avansată a utilajelor și cu consum ridicat de combustibil. Printre bolovani se creează adevărate canale prin care circulă aerul antrenând și puțină apă existentă în adâncimea solului care se evaporă și intensificând procesul de mineralizare a humusului.

Lucrat când este umed, solul se taie în curele (felii) care după ce se usucă se întăresc precum betonul.

În ambele cazuri pentru mărunțirea solului se folosesc treceri repetate cu utilaje care zdrobesc și macină solul transformându-l în praf, cu uzura avansată a utilajelor, cu consum exagerat de energie și de fapt, cu distrugerea solului.

Praful rezultat astupă porii solului împiedicând infiltrarea apei din precipitații care se scurge la suprafața solului sau băltește și se evaporă, deci se pierde.

La fel, împiedică aerisirea solului, activitatea biologică aerobă, iar creșterea rădăcinilor este stânjenită.

Rezultă că în asemenea condiții regimul aerohidric, termic și de nutriție a plantelor este necorespunzător influențând direct nivelul și calitatea recoltelor.

Dacă s-a făcut o asemenea greșeală de lucrat solul prea uscat sau prea umed, este recomandată să se aștepte parcurgerea fenomenelor de umezire-uscare, contracție-gonflare, îngheț-dezgheț când solul se mărunțește în mod natural fără a provoca distrugerea agregatelor structurale.

Regula ce trebuie avută în vedere este că solul trebuie lucrat cât mai puțin și numai în intervalul optim de umiditate.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Măsuri pentru conservarea apei în sol

Apa, în condițiile schimbărilor climatice și a frecvenței tot mai mari a secetei pe teritoriul țării noastre, a devenit factorul decisiv al producțiilor agricole. În buna gestionare a apei provenite din precipitații lucrările solului au un rol important prin asigurarea gradului de afânare care să realizeze o bună înmagazinare și conservare a apei.

Pierderile de apă din sol pot avea loc în următoarele situații:

  • când solul este tasat-compactat și deține vase capilare fine până la suprafața solului, prin care are loc ascensiunea apei și pierderea ei prin evaporare la suprafața solului;
  • când solul este prea afânat, bolovănos, se intensifică circulația aerului (bolovanii măresc de 2-3 ori suprafața de evaporare), aer care antrenează apa din sol și o elimină;
  • când terenul este denivelat și expune o suprafață mărită atmosferei, pierderile prin evaporare vor fi proporționale cu suprafața expusă (în medie cresc cu 30-50%);
  • cresc pierderile în funcție de gradul de îmburuienare.

Sarcina agricultorilor este să găsească mijloace pentru limitarea acestor pierderi și acestea se găsesc în fiecare lucrare a solului astfel:

  • lucrarea de dezmiriștit trebuie să se efectueze imediat după trecerea combinei, când terenul mai păstrează o anumită umiditate. Resturile vegetale tocate de combină și împrăștiate uniform pe teren, prin trecerea grapei cu discuri, care lucrează la 8-10-12 cm adâncime, continuă mărunțirea și amestecarea lor cu stratul superficial al solului, făcând un fel de mulci care facilitează înconjurarea în sol a apei provenite din precipitații și împiedică pierderea ei prin evaporare. La determinările efectuate în toamnă s-a găsit 19,5% în parcela dezmiriștită și 11% în cea nedezmiriștită;
  • lucrarea de arat are un rol important în creșterea capacității de înmagazinare a apei în sol. În cadrul rotației culturilor are loc variația adâncimii arăturii, prevenindu-se astfel formarea straturilor impermeabile. Plugul lucrează în mod obligatoriu în agregat cu grapa stelată care are rolul de mărunțire, nivelare și o ușoară așezare a solului, reducând astfel pierderile de apă prin evaporare. În cazul când se lucrează cu pluguri reversibile care nu sunt prevăzute cu dispozitiv pentru grapă, este obligatoriu ca imediat sau cel târziu a doua zi să se efectueze o lucrare de grăpat.

La determinările de umiditate, în parcelele corect arate în vară s-au găsit 800 tone de apă în plus față de terenul nearat.

  • lucrarea de pregătire a patului germinativ, în special pentru culturile de primăvară, trebuie să se efectueze numai până la adâncimea de semănat și cu organe active care nu răscolesc solul. Terenul corect pregătit din toamnă, în primăvară se zvântă cu 7-10 zile mai devreme și pentru culturile cu semințe mici, din urgența I, se poate intra direct la semănat, fără pregătirea patului germinativ, evitând pierderile de apă.

Dacă încep să apară buruienile anuale, se va trece cu grapa cu colți sau cu sapa rotativă care distruge buruienile în curs de răsărire sau abia răsărite, situație în care se pot pierde până la 3 mm de apă din sol.

În cazul folosirii combinatorului, printr-o singură trecere, până la nivelul de încorporare a seminței, se pot pierde până la 6,2 mm din apă.

În niciun caz nu trebuie folosită grapa cu discuri care vântură solul la adâncime mai mare, provocând pierderi de 12,8 până la 28 mm din apa din sol.;

  • lucrarea de prășit contribuie la reducerea pierderilor de apă prin combaterea buruienilor și prin evaporare la suprafața solului. Este indicat ca organele active (cuțitele) ale cultivatorului să fie cât mai plate pentru a nu răscoli solul și să fie cât mai bine ascuțite pentru a nu tăia buruienile pe dedesubt, la mică adâncime. Prin aceasta se întrerupe capilaritatea , iar buruienile rămase la suprafața solului constituie un strat izolator, un fel de mulci care împiedică evaporarea apei.

Determinările de umiditate efectuate în luna mai au înregistrat pierderi mari de apă prin evaporare de 4,9 mm/zi în parcela neprășită și 1,8 mm/zi în cea prășită.

Este la îndemâna fiecărui agricultor ca, prin lucrări în perioada optimă și de bună calitate, să asigure înmagazinarea în sol a întregii cantități de apă provenită din precipitații și să împiedice  pierderea ei prin infiltrare în adâncime, peste nivelul de creștere a sistemului radicular al plantelor, prin scurgeri la suprafața solului, greu permeabil, și prin evaporare la suprafața solului, fără strat izolator și mai ales prin consumul de către buruieni.

Prof. dr. ing Vasile POPESCU

Metode practice la îndemâna fermierilor

La prezentarea într-o parcelă mai puțin cunoscută fermierul este interesat să îi cunoască principalele caracteristici la fața locului.

La aprecierea texturii solului se urmăresc următoarele caracteristici:

  • este sol nisipos dacă este format din grăunți de nisip nelegați care nu formează agregate;
  • este sol nisipos dacă alături de nisip se găsește material fin. Acesta formează agregate care se sfărâmă ușor;
  • este sol lutonisipos cu aspect heterogen, formând agregate cu grad de sfărâmare mijlociu;
  • este sol lutos, alcătuit din material fin, omogen, formează agregate care se sfărâmă greu;
  • este sol lutoargilos format din material foarte fin și omogen care formează agregate rezistente;
  • este sol argilos din care lipsesc grăunții de nisip și formează agregate tari care nu se sfărâmă.

Determinarea texturii solului în câmp

Se ia o probă de sol din parcelă, se umectează și se sfărâmă în mână până când se poate modela. Se face un sul de 3-5 cm lungime și 0,5 cm grosime care se îndoaie în formă de inel. În urma acestei proceduri se constată următoarele:

  • dacă nu se poate forma sulul și se sfărâmă este o textură grosieră;
  • dacă se poate forma sulul, dar se rupe la îndoire, este o textură mijlocie;
  • dacă se formează ușor sul și nu se rupe la îndoire este textură fină.

Când se dorește verificarea umidității solului în câmp se procedează în felul următor:

A) se strânge în mână un bulgăre din parcela respectivă și, dacă este rece și palma se udă, este prea umed și nu se poate lucra;

- dacă se udă mâna și, trecut peste o hârtie sugativă nu lasă urmă, se poate lucra;

B) se frământă în mână un bulgăre din parcelă și i se dă drumul de la 1 metru înălțime. Dacă se turtește, este prea umed și se amână lucrarea;

- dacă se sfărâmă în agregate, se poate lucra;

C) se trage o brazdă și, dacă se varsă în urma plugului, se poate lucra;

- dacă se lipește de melte și taie brazda sub formă de curele, se amână lucrarea.

Determinarea umidității

Aprecierea aproximativă a gradului de umiditate a solului se face cu degetele, iar dacă prin cădere se turtește are umiditate de 40-50%.

  • Este sol umed când umezește ușor mâna și hârtia și dă senzația de rece la mână. Are umiditate de 36-40%.
  • Este jilav când prin presare umezește hârtia și prin uscare se decolorează. Strâns în mână, formează un bulgăre care prin cădere se desface în agregate. Are umiditate de 25-30%.
  • Este reavăn atunci când în contact cu mâna dă senzația de rece, dar nu umezește hârtia. Are umiditate de 18-25%.
  • Este sol uscat atunci când prin frecare rezultă praf, iar prin umezire se închide la culoare. Are umiditate 15-18%.

Gradul de tasare-compactare

Se decupează din sol o bucată cât o cărămidă:

  • dacă se sfărâmă ușor, în bucăți mici, nu este tasat;
  • dacă sfărâmăturile sunt mari și colțuroase, este tasat.
  • Se mai poate aprecia tasarea după o ploaie de 15-20 mm:
  • dacă parcela respectivă se usucă în mai puțin de 5 zile, este afânat;
  • dacă se usucă în mai mult de 8 zile, este tasat.

Dacă după ploaie umiditatea ajunge, în 24 de ore, la 1 metru adâncime solul respectiv are permeabilitate corespunzătoare.

Aprecierea Ph-ului solului după buruienile care cresc în parcelă

Se apreciază că:

  • este sol puternic acid când crește Nardus stricta (țepoșica);
  • este sol acid când predomină Oxalis acetosella (măcrișul iepurelui);
  • este slab acid spre neutru când crește Anemone nemorosa (păștiță);
  • este sărătură când crește Salicornia herbacea și Sueda maritima.

Sunt suprafețe cu apă stagnantă când întâlnim buruienile coada calului (Egvizetum arvense), isma (Mentha longifolia) și stuf (Pharagmites communis).

Sunt soluri bogate în azot cele pe care cresc știr (Amaranthus), lobodă (Chenopodium), zârnă (Solanum nigrum), laptele cucului (Euphorbia), răcovină (Stelaria media) etc.

Sunt soluri sărace în calciu, cu structură necorespunzătore, pe care cresc punguța (Thlaspi arvense), trei frați pătați (Viola tricolor), piciorul cocoșului (Ranunculus rp) etc.

Cunoașterea acestora dă posibilitatea fermierilor să se orienteze în câmp asupra caracteristicilor parcelelor pe care lucrează.

Prof. dr. ing Vasile POPESCU

Câteva elemente pedoclimatice utile fermierilor

Clima reprezintă totalitatea fenomenelor meteorologice care caracterizează starea mijlocie a atmosferei într-un punct al suprafeței pământului. România are o climă temperat continentală de tranziție la răscrucea a trei climate și anume:

  • climatul atlantic umed;
  • climatul continental european, aspru și secetos;
  • climatul sud-mediteranean, cald și uscat.

Principalele zone climatice din țara noastră

Zona I – caldă, secetoasă, ocupă 29% din suprafața agricolă în Câmpia Română, Dobrogea și o parte din Câmpia de Vest. Precipitații medii anuale de 350-600 mm, deficit de umiditate pe 0-100 cm 2.010-4.646 mᶟ/ha. Resurse termice mai mari de 0°C 4.000-4.300°C și mai mari de 10°C 1.400-1.700°C.

Zona a II-a – moderată, subumedă, ocupă 24% din suprafața agricolă. Precipitații medii anuale de 470-735 mm. Resurse termice mai mari de 0°C 3.400-4.100°C și mai mari de 10°C 1.100-1.600°C.

La principalele culturi agricole constanta termică (temperatura mai mare de 0°C este 1.700-3.700°C la porumb, 2.000-2.300°C la grâu, 1.700-2.500°C la floarea-soarelui, 2.000-2.300°C la soia etc. Aceste diferențe sunt în funcție de precocitatea sau tardivitatea soiului (hibridului).

Zona a III-a – răcoroasă, umedă, se găsește în jurul munților.

Se prevede că în România se va instala un climat cu două anotimpuri, unul secetos, celălalt ploios. Primăvara și toamna vor dispărea treptat. Stepa se transformă în semideșert, silvostepa în stepă, iar zona de pădure în silvostepă.

Seceta este considerată perioada de 10 zile vara și 14 zile iarna fără precipitații.

În zilele de secetă și arșiţă temperatura depășește 32°C, iar umiditatea atmosferică scade sub 30%.

Limita la care începe seceta este dată de raportul temperatură/cantitatea de precipitații astfel:

recomadari pedoclimatice tabel1

Rezultă că în zonele cu temperatura medie anuală de 10°C seceta începe la 400 mm precipitații.

Despre coeficiente

Sunt socotite zile de caniculă când temperatura depășește 35°C, zile tropicale la peste 30°C și nopți tropicale la peste 20°C.

Coeficientul de transpirație (cantitatea de apă – kg – necesară pentru a forma 1 kg de substanță uscată), la diferitele plante de cultură, este: 311 mei, 322 la sorg, 368 la porumb, 397 la sfeclă, 518 la grâu, 905 la in etc.

Rezultă că inul consumă de trei ori mai multă apă decât meiul deoarece meiul și sorgul sunt cele mai rezistente la secetă.

Coeficientul de ofilire depinde de textura solului. Pe solul nisipos plantele se ofilesc când mai conține 1-3% apă, pe solul lutonisipos când mai conține 3-10% apă, iar solul pe solul argilos când mai conține 10-15% apă.

Din totalul energiei solare ajunse pe frunze acestea absorb 75%; care este folosită 1-5% în fotosinteză, iar restul se transformă în căldură din care, o parte se pierde prin iradiere, iar cealaltă parte este folosită în procesul de evapotranspirație.

Coeficientul de utilizare a energiei luminoase la diferite culturi este: 2,1% la sfeclă, 2,5% la porumb, 3,26% la grâu, 4,5% floarea-soarelui etc.

Umiditatea necesară la germinarea semințelor este de 45-50% la cereale, 100% la leguminoase, 120% la sfecla de zahăr din greutatea seminței.

Clase de pretabilitate

Ponderea anilor secetoși în diferite zone din țară este 89% în Dobrogea, 69% în Muntenia și Moldova, 43% în Bărăgan și 35-39% în Câmpia Olteniei și N-E Moldovei.

Resursele de sol – clasele de pretabilitate – în țara noastră sunt:

  • clasa I cuprinde 2,8% din terenul agricol și 3,8% din arabil;
  • clasa II cuprinde 24,6% din terenul agricol și 35,8% din terenul arabil;
  • clasa III cuprinde 20,8% din terenul agricol și 25,2% din terenul arabil;
  • clasa IV și V cuprinde 51,8% din terenul agricol și 35% din terenul arabil.

Conținutul în humus din solurile noastre este 2-3% (în solurile sărace),

3-5% în solurile moderate și 5-7,5% în solurile bogate.

Asigurarea solului cu principalele elemente nutritive este:

recomadari pedoclimatice tabel2

Reacția solului exprimată în pH:

  • solul este puternic acid când are pH-ul sub 5,0;
  • solul este slab acid când are pH-ul 5,8-6,8;
  • solul este neutru când are pH-ul 6,8-7,2;
  • solul este slab alcalin când are pH-ul 7,2-8,4.

Când pH-ul depășește 8,5 se aplică amendamente sub formă de gips, iar când Ph-ul este sub 5,8 se aplică carbonat de calciu.

Starea de aprovizionare a solului cu apă pe stratul 0-100 cm se consideră: insuficientă când conține sub 600 mᶟ/ha:

  • foarte mică, când conține 600-1.000 mᶟ/ha;
  • mică, când conține 1.000-1.400 mᶟ/ha;
  • mijlocie, când conține 1.400-1.700 mᶟ/ha;
  • mare, când conține 1.700-2.000 mᶟ/ha.

Cantitatea de apă ușor accesibilă plantelor este mică atunci când conține 300-500 mᶟ/ha, mijlocie când conține 500-700 mᶟ/ha, mare când conține 700-900 mᶟ/ha.

În funcție de dezvoltarea sistemului radicular plantele pot folosi și apa din pânza freatică dacă se găsește la adâncimea de:

  • 1,5 m pentru grâu și soia;
  • 2,0 m pentru porumb;
  • 2,5 m pentru floarea-soarelui;
  • 3,5 m pentru lucernă.

Climatul arid se întâlnește  acolo unde evaporația depășește nivelul precipitațiilor

(P-E˂0). În regiunile aride indicele de ariditate este sub 24-25, iar factorul de ploaie sub 49-50.

Ia = P/T+10

Factorul de ploaie = P/T

P = precipitații anuale

T = temperatura anuală

Am prezentat principalele elemente pedoclimatice care pot ajuta fermierii la alegerea culturilor, a soiurilor și hibrizilor în funcție de zona în care se află și la stabilirea corectă a tehnologiilor de cultură.

Prof. dr. ing Vasile POPESCU

TRANSFORMER – Un produs nou în piața din România. Ameliorator al proprietăților fizice ale solului

Compania Naturevo, prezentă în piața românească de inputuri agricole de peste douăzeci de ani, este preocupată în mod constant de găsirea de noi soluții pentru tehnologii agricole, extinzându-și continuu gama de produse, dovedind eficacitate şi oferind soluții practice și eficiente pentru clienții săi.

Avem în companie o serie de specialiști de înaltă calificare agronomică. Aceștia furnizează valoare adăugată serviciilor de distribuție către producătorii agricoli, cei mai mulți dintre clienții noștri se bazează de fiecare dată pe consultanța noastră. Tehnicienii noștri se preocupă constant de produsele și soluțiile recomandate și introduse în tehnologiile de cultură, studiind eficacitatea lor în teren împreună cu producătorii locali și sprijinindu-i în luarea deciziilor la fața locului, în fermă sau prin sesiuni de comunicare, pentru a-i instrui in ceea ce privește utilizarea gamei noastre proprii de produse.

Astfel, am adus in portofoliul nostru câteva produse unice în Romania, dar și în lume, unul dintre ele fiind prezentat în articolul de față.

TRANSFORMER este un produs inovativ prin însăși modul lui de acțiune. Până acum, în România nu a existat un ameliorator al proprietăților fizice ale solului cu un asemenea mod de acțiune.

TRANSFORMER are o capacitate excelentă de a îmbunătăți infiltrarea, distribuția și drenarea apei de irigat sau de ploaie în sol. El are capacitatea de a atenua diferențele solului și chiar de a elimina proprietatea hidrofobă a solului care nu permite soluției să curgă de-a lungul profilului solului.

TRANSFORMER este un produs care are capacitatea de a reduce tensiunea superficială a apei. Atunci când este aplicat la sol, permite îmbunătățirea proprietăților hidraulice ale solului cum ar fi: infiltrarea, drenajul, conductivitatea hidraulică, retenția de apă în sol, eliminând acțiunea hidrofobă a solului.

Prin îmbunătățirea acestor proprietăți ale solului, apa aplicată este disponibilă pentru plante și nu este pierdută prin scurgere de-a lungul capilarelor și/sau a crăpăturilor solului, dimpotrivă, permite umezirea egală a profilului de sol, atât in profunzime cât si lateral.

BENEFICII MULTIPLE CU TRANSFORMER

Prin îmbunătățirea proprietăților fizice ale solului, produsul TRANSFORMER:

  • Îmbunătățește rata de infiltrare a apei în solurile grele și argiloase;
  • Mărește capacitatea de reținere a apei în toate tipurile de sol;
  • Reduce băltirea, spălarea și levigarea pe adâncime;
  • Îmbunătățește infiltrarea apei în solurile compactate, reducând rezistența la penetrare, permițând o dezvoltare optimă a rădăcinilor;
  • Îmbunătățește distribuția laterală a apei în sol;
  • Reduce proprietatea hidrofobă a solului și îmbunătățește reținerea și redistribuția mai bună a apei în solurile nisipoase;
  • Favorizează dezvoltarea rădăcinilor absorbante și intensifică creșterea aparatului radicular;
  • Îmbunătățește disponibilitatea și absorbția substanțelor nutritive;
  • Asigură distribuirea uniform în sol a produselor de protecția plantelor și a nutrienților;
  • Stimulează activitatea microbiană.

CUM UTILIZAM TRANSFORMER?

Ideal este ca TRANSFORMER să fie aplicat printr-un sistem de irigare care poate fi: prin picurare, fertirigare, microaspersie sau chiar aspersie. TRANSFORMER poate fi aplicat și prin pulverizare pe solurile curate, înainte de plantare sau postplantare, cu orice aparat de stropit.

Pe solurile lutoase sau nisipoase se aplică o doza de 5-10 l/ha TRANSFORMER astfel:

  • Se începe umectarea solului cu apă - 25% din norma de udare.
  • Se stropește cu o doză de 5-10 litri/ha în următoarele 50% din norma de udare, în scopul de a îmbunătăți zona de distribuție a soluțiilor.
  • La sfârșitul procesului de irigare, se aplică numai apă (25% din cantitatea rămasă) pentru a se asigura că TRANSFORMER va fi distribuit în mod adecvat pe sol.

În solurile grele sau unde ternul prezinta o crustă superficială:

  • Urmați aceeași ordine ca în paragraful anterior, cu o doză de 10 – 15 litri/ha, dar în aplicații succesive de 5 litri/ha la fiecare 15 zile.
  • Concentrația soluției nu trebuie să depășească mai mult de 1 litru la 1000 de litri de apă (concentrația 0,1%)

Un exemplu de utilizare practică a produsului TRANSFORMER la cultura porumbului, îl vom prezenta în cele ce urmează.

tratament la sol cu Transformer

Proba cântarului – rezultate 2019

proba cantarului 2019

TRANSFORMER este marca înregistrată Oro Agri International Ltd.

Pentru a beneficia de consultanta personalizata, contactați echipa NATUREVO!

Consultați www.naturevo.ro , secțiunea contacte!

Finisarea lucrărilor solului în ferestrele iernii


La intrarea în iarnă suprafețele agricole se prezintă în următoarea situație:
1. suprafețe arate la umiditatea optimă, dar negrăpate;
2. suprafețe arate pe sol uscat sau umed, bolovănoase;
3. suprafețe scarificate, dar negrăpate și care prezintă bolovani la suprafață;
4. suprafețe care au rămas nelucrate.

De la început trebuie să pornim de la ideea, bine fundamentată, că în primăvară trebuie să facem cât mai puține lucrări și nu de răscolire a solului.

În situația suprafețelor prezentate mai sus, pe terenurile din primele trei poziții, se intră în ferestrele iernii cu noile tipuri de grape cu discuri prevăzute în spate cu tăvălugi care pot realiza o bună mărunțire și nivelare a solului. Succesiunea fenomenelor de îngheț-dezgheț a creat condiții pentru sfărâmarea bolovanilor, pe linia de minimă coeziune, fără a provoca prăfuirea solului.

Uneori, în mod eronat se afirmă că prin îngheț-dezgheț se realizează structurarea solului. Formarea structurii solului este un proces mai complex realizat de complexul coloidal argilo-humic existent în sol.

În situația suprafețelor nelucrate (poziția 4), dacă fermierii au în intenție executarea arăturii, acesta este momentul potrivit, în ferestrele iernii. O arătură la 12-15 cm adâncime executată în iarnă nu este la nivelul arăturii de toamnă dar este net superioară arăturii de primăvară.

Se apreciază că arătura de primăvară este o crimă agrotehnică.

Pe suprafețele astfel finisate, până la desprimăvărare mai cad precipitații, mai au loc fenomene de îngheț-dezgheț, încât la desprimăvărare toate terenurile se prezintă mărunțite și nivelate, cu o bună rezervă de apă în sol și corect afânate, apte pentru a fi însămânțate în epoca optimă. Grija agricultorilor acum este să-și gestioneze cât mai bine apa din sol, să evite pierderile. Trebuie exclusă orice lucrare de răscolire a solului care produce mari pierderi de apă. Din experiență s-a constatat că o singură trecere cu grapa cu discuri în primăvară provoacă pierderi de apă echivalente cu o ploaie de 15 l/m2.

Se va folosi grapa cu discuri mari pe suprafețele nelucrate, cu riscurile respective. Semănatul din urgența I a culturilor cu semințe mici se poate efectua direct, fără nicio pregătire a patului germinativ. Brăzdarele semănătorilor pot pătrunde ușor în terenul afânat, până la 2-3 cm adâncime. Pentru culturile însămânțate mai adânc, pregătirea patului germinativ se va face cu combinatorul, printr-o singură trecere, care lucrează până la adâncimea de semănat. În niciun caz nu se va folosi grapa cu discuri la pregătirea patului germinativ deoarece ea lucrează la adâncimi mai mari, cu răscolirea și vânturarea solului, cu mari pierderi de apă și nu se realizează acel „pat tare“ cu aport capilar pe care trebuie așezată sămânța.

Prin urmare, trebuie urmărite cu atenție aceste ferestre favorabile și trecut neîntârziat la finisarea lucrărilor solului. Numai în asemenea condiții, în teren bine mărunțit și nivelat, se va putea efectua semănatul în primăvară, în epoca optimă și de bună calitate.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Gradul de afânare, criteriu de apreciere a fertilității solului

Un teren tasat-compactat, chiar dacă are conținut ridicat de materie organică, humus și elemente nutritive, acestea nu pot fi valorificate. Aici au loc procese lente de descompunere anaerobă cu acumulare de gaze toxice.

Prin afânare se asigură mobilizarea fertilității potențiale a solului, iar schimbul de gaze se realizează ușor, fără acumularea gazelor toxice de tipul nitriților, hidrogenului sulfurat, metanului etc.

Afânarea trebuie însă realizată în anumite limite deoarece în terenul prea afânat apa se infiltrează repede peste nivelul de creștere a rădăcinilor, antrenând cu ea diverși produși chimici care poluează pânza freatică.

În același timp, aerul circulă intens prin sol antrenând apa care se evaporă la suprafața solului și provocând mineralizarea materiei organice și a humusului din sol cu eliminarea de elemente nutritive peste nivelul de consum al plantelor și surplusul se pierde prin levigare, volatilizare și eroziune.

Afânarea corectă se realizează pe solurile cu structură glomerulară stabilă și prin lucrări raționale, numai la umiditatea optimă care este de 8-26% pe solurile nisipoase, 12-22% pe solurile lutoase și 19-21% pe solurile argiloase. În aceste condiții solul se fragmentează pe linia de minimă coeziune și nu prin rupere sau compresiune.

Împrospătarea aerului din sol depinde de variațiile de temperatură între zi și noapte, de variațiile de presiune, de unghiul de incidență a vântului, de prezența apei din precipitații sau irigații care înlocuiește aerul, precum și de galeriile formate de șoareci, cârtițe și râme. Solul realizează și o afânare naturală prin îngheț-dezgheț, uscare-umezire și contracție-gonflare.

Gradul de afânare a solului se poate determina astfel:

  • Prin măsurarea densității aparente (Da) a solului a cărei valori favorabile plantelor variază între 1,0-1,4 g/cm3. Într-o arătură proaspătă, negrăpată, terenul este foarte afânat, cu Da 0,8-1,0 g/cm3, iar pe terenul tasat-compactat Da este mai mare de 1,5-1,6 cm3 și apa pătrunde greu, se scurge la suprafața solului sau băltește, deci se pierde.
  • Sistemul radicular crește nestingherit la Da 1,07-1,40 g/cm3, iar nitrificarea la 1,11-1,15 g/cm3.
  • Prin măsurarea vitezei de infiltrare a apei în sol, care este influențată în mod direct de gradul de afânare sub denumirea de permeabilitate.
  • Prin măsurarea rezistenței la penetrare care pe solurile nisipoase este mică, de 15 daN&cm2, iar pe solurile argiloase variază între 50 și 150 daN/cm2.

Aceste valori ne indică, pe de o parte, gradul de afânare, iar pe de altă parte permeabilitatea solului în funcție de care are loc circulația apei și aerului, precum și creșterea rădăcinilor.

Cunoașterea acestor valori ne indică ce lucrări să fie efectuate asupra solului. Pe solurile tasate-compactate sunt necesare lucrări de distrugere a straturilor impermeabile, de aplicare a îngrășămintelor organice, iar în asolament să nu lipsească sola săritoare de graminee și leguminoase perene care contribuie la refacerea structurii solului.

Exemplu: porumbul cultivat într-un sol tasat-compactat are sistemul radicular mai mic cu 41%, suprafața foliară scăzută de la 5.504 cm2 pe o plantă la 2.804 cm2/plantă, iar înălțimea redusă de la 171 cm la 140 cm și, bineînțeles, producțiea este diminuată corespunzător.


În terenul corect afânat au acces apa, aerul și căldura, asigurând o intensă activitate microbiologică aerobă și procese de oxidare generatoare de energie care este folosită în creșterea sistemului radicular și în procesul de absorbție a apei și elementelor nutritive și de circulație a acestora în corpul plantelor.

Pentru realizarea și menținerea gradului de afânare corespunzător nevoilor de creștere și dezvoltare optimă a plantelor este necesar să se intervină cât mai puțin asupra solului și numai la umiditatea optimă cu utilaje complexe, de mare productivitate și care să aibă o presiune asupra solului de maximum 1 daN/cm2.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Corect gestionată, apa din sol asigură reușita culturilor agricole

În condițiile frecventelor schimbări climatice, apa din sol constituie factorul decisiv al realizării nivelului și calității recoltelor. În astfel de condiții, reușita și gradul de profesionalism al fiecărui agricultor sunt evidențiate de modul cum a putut să gestioneze acumularea și conservarea apei în sol. Ne referim la zonele fără irigații care cuprind majoritatea suprafețelor agricole. Aceasta presupune ca solul să se mențină în permanență ca un burete care înmagazinează fiecare picătură de apă din precipitații și limitează la minimum pierderile de apă prin diferite căi.

Prezentăm principalele mijloace prin care se poate dirija regimul de apă din sol:

  • Sistemul de lucrări aplicate solului în vederea creșterii porozității și permeabilității prin desființarea straturilor impermeabile aflate la diferite adâncimi din sol. Se urmărește ca pe profilul de până la adâncimea de 100-150 cm să se poată înmagazina apă, adică pe stratul în care se dezvoltă sistemul radicular al culturilor agricole.

Importante nu sunt numai măsurile de acumulare a apei ci, în egală măsură, căile prin care se pot reduce pierderile de apă. Terenul trebuie menținut bine nivelat. Pierderile de apă cresc cu cca 30% pe terenul denivelat în funcție de suprafața expusă la soare și vânt. În primăvară terenul nu trebuie răscolit cu grapa cu discuri când pierderile de apă pot ajunge la 28-29% și să se însămânțeze direct, în terenul pregătit din toamnă, mai ales culturile din urgența I. Când este necesar, pregătirea patului germinativ se efectuează numai cu combinatorul, bine reglat și printr-o singură trecere, până la adâncimea de încorporare a seminței, caz în care pierderile de apă se situează sub 5-6%.

Efect important în reducerea pierderilor de apă prin evaporare la suprafața solului are operația de mulcire care,

totodată, împiedică și îmburuienarea culturilor agricole. La plantele prășitoare, aplicarea lucrării de prășit contribuie la distrugerea crustei și a buruienilor, astupă crăpăturile și, în final, reduce pierderea apei din sol.

De exemplu, la cultura porumbului în luna mai s-au pierdut 1,8 mm/zi apă în parcela prășită și 4,9 mm/zi în cea neprășită.

  • Ameliorarea structurii solului prin care se asigură o porozitate și permeabilitate optime se obține printr-o corectă fertilizare organo-minerală, prin valorificarea tuturor resturilor vegetale, prin aplicarea de amendamente acolo unde este necesar și prin folosirea în asolament a culturilor de graminee și leguminoase perene.

La fel de importante sunt măsurile de evitare a distrugerii structurii solului prin lucrări la umiditate necorespunzătoare cu utilaje care provoacă prăfuirea solului (grapa rotativă).

Se va avea în vedere că materia organică din sol are capacitatea de a reține cu 20% mai multă apă, iar humusul poate reține de 5-6 ori mai multă apă, întârziind cu două săptămâni efectele secetei.

  • Rotația culturilor asigură dirijarea regimului de apă din sol prin aceea că, după culturile cu înrădăcinare adâncă, urmează culturi cu înrădăcinare superficială care folosesc apa din alt strat al solului care nu a fost epuizat de cultura premergătoare.
  • Alegerea speciilor și soiurilor (hibrizilor) cultivați în funcție de zonă, de rezerva de apă din sol și de prognoza evoluțiilor precipitațiilor în perioada următoare. În condiții de secetă se vor prefera culturi mai rezistente precum sorgul, meiul, șofrănelul, năutul etc. care pot asigura producții satisfăcătoare și în anii mai dificili. Acestea au coeficientul de transpirație (consumul specific) mai mic, adică pentru a forma 1 kg de substanță uscată consumă: meiul 311 kg de apă, sorgul 322 pe când orzul 534, cartoful 536 și ajunge la in 905 kg de apă.

Consumul specific variază și în funcție de starea de fertilitate a solului. Spre exemplu, grâul fertilizat are consum specific de 349, iar nefertilizat 922, iar la sfecla de zahăr în prealabil fertilizată este 305, iar nefertilizată 522. Dacă floarea-soarelui cu 1 litru de apă consumat realizează 3,4 g substanță uscată, sorgul realizează 6,6 g sau porumbul cu 1 mm apă consumată realizează o producție de 2-3 kg/ha pe când sorgul realizează 11 kg/ha.

Hibrizii de porumb Optimum Aqua Max sunt foarte rezistenți la secetă deoarece au sistemul radicular foarte dezvoltat și ramificat, știuletele este compact, cu pănuși subțiri, boabe de tip dentat și cu inserție adâncă pe un rahis subțire.

  • Semănatul în epoca optimă asigură creșterea și dezvoltarea plantelor în lipsa stresului termo-hidric. La semănat se va asigura o densitate a plantelor corespunzătoare rezervei de apă din sol acumulată în perioada de toamnă-iarnă.
  • Reducerea gradului de îmburuienare sub pragul economic de dăunare deoarece acestea consumă de 2-3 ori mai multă apă decât plantele de cultură. Aceasta se realizează prin creșterea plantelor de cultură înainte de apariția buruienilor care sunt înăbușite prin prașile și pe cât posibil cu mai puține chimicale.
  • Folosirea rațională a îngrășămintelor chimice în funcție de rezerva de apă existentă în sol. Dozele mari de îngrășăminte în condiții de secetă fac ca acestea să nu fie dizolvate și soluția solului foarte concentrată poate provoca fenomenul de exosmoză.
  • De aceea, doza de azot va crește la 5 kg/ha când s-au acumulat în sol în plus 10 mm de apă, față de normalul zonei, și scade cu 3 kg/ha pentru fiecare 10 mm în minus.
  • Culturile verzi realizează menținerea și îmbunătățirea fertilității solului. Ele asigură valorificarea energiei solare până la sosirea înghețului, producând importante cantități de masă vegetală. Totodată, se asigură protecția solului, valorifică substanțele nutritive ușor solubile din sol a apei provenite din ploi și rețin zăpada care nu mai este spulberată. În final, masa vegetală a plantelor verzi se întoarce în sol, îmbogățindu-l în materie organică.
  • Perdelele forestiere de protecție ar fi bine să fie cât mai multe deoarece asigură o bună reglare a regimului de apă din sol. Perdelele forestiere reduc viteza vântului cu 25-50%, reduc transpirația plantelor cu 30% și reduc pierderile de apă prin evaporare cu 20-45%. Au rol important în reținerea zăpezii care nu este spulberată și fiecare strat de 10 cm de zăpadă, prin topire, asigură solului 300 mc/ha de apă. În lipsa perdelelor este necesar să se folosească celelalte mijloace prin care se poate reține zăpada pe teren.

Iată o serie de posibilități și de mijloace prin care se poate gestiona regimul de apă din sol și, odată cu acesta, nivelul și calitatea recoltelor.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Diversificarea lucrărilor solului

Mozaicul tipurilor de sol existent în țara noastră, din care unele au conținut mai ridicat în argilă, iar majoritatea au grad de îmburuienare ridicat, impun ca fermierul să se orienteze foarte bine asupra celui mai adecvat sistem de lucrare a solului.

Marele agronom Gh. Ionescu-Șișești spunea: „Lucrarea rațională a solului nu este numai o știință, ci și o artă pe care ajungem să o stăpânim numai dacă iubim obiectul.“

Pe suprafețele cu sol mai ușor, luto-nisipos sau lutos și cu grad de îmburuienare mai redus se pot aplica și lucrările minime sau semănatul direct, în teren nelucrat, dacă se dispune de sistema de mașini necesară agriculturii conservative.

Marea majoritate a agricultorilor din țara noastră aplică sistemul convențional de lucrare a solului cu efectuarea arăturii la diferite adâncimi. În mod practic, necesitatea arăturii se apreciază astfel: dacă după o ploaie de 15-20 mm terenul se zvântă în mai puțin de 5 zile nu este necesară arătura, iar dacă necesită mai mult de 8 zile este necesară deoarece terenul nu este suficient de permeabil, de afânat.

Se preferă executarea arăturii deoarece are următoarele avantaje:

  • afânează solul și creează un regim optim de apă, aer și căldură favorabil creșterii și dezvoltării plantelor și activității microbiologice din sol;
  • încorporează bine îngrășămintele, resturile vegetale și ierbicidele volatile, asigurând o bună eficiență a acestora;
  • acumulează și conservă mai multă apă în sol, cu 750-800 m3/ha în plus;
  • favorizează eliminarea CO2 care poate deveni toxic și înlocuirea lui cu aer proaspăt, oxigenat;
  • asigură o bună înrădăcinare a plantelor pentru a valorifica un volum mai mare de sol și un raport favorabil humificare/ mineralizare;
  • contribuie la distrugerea buruienilor, a bolilor și dăunătorilor, reducând necesarul de pesticide;
  • terenul pregătit din timp asigură însămânțarea în epoca optimă.

Avantajele menționate sunt valabile atunci când plugul lucrează în agregat cu grapa stelată, la adâncime uniformă, cu brazda bine răsturnată la 135° și suprafața arăturii este uniformă, nivelată, mărunțită și ușor „așezată“ pentru a reduce pierderile de apă prin evaporare și a evita aerisirea puternică cu mineralizarea intensivă a humusului din sol.

Arătura trebuie efectuată când solul are umiditatea optimă (maturitatea fizică), adică conținutul în apă este de 18-20% pe solul argilos, 15-25% pe solul lutos și un interval mai mare, 8-30%, pe solul nisipos.

În asemenea condiții pământul este reavăn, se varsă în urma plugului și se desface după suprafața de contact de minimă coeziune, protejând astfel agregatele structurale. Solul nu se lipește de unelte, opune cea mai mică rezistență la înaintare, nu uzează utilajele și realizează consum redus de combustibil.

În condiții normale se ară până la 20 cm adâncime deoarece la peste 20 cm solul are o afânare naturală.

În condiții de secetă se ară până la adâncimea la care nu ies bolovani.

Arătura mai adâncă diluează materia organică și substanțele minerale din sol, risipind apa.

Arătura pe sol uscat scoate bolovani, iar pe sol umed scoate brazde curate.

În ambele cazuri sunt necesare lucrări repetate pentru mărunțire care provoacă distrugerea structurii și prăfuirea solului, praf care astupă porii solului, împiedicând circulația aerului și a apei care băltește.

Este contraindicată folosirea grapei rotative care macină solul și a tăvălugilor Güttler grei de 3.240 kg, cu discuri de fontă care pisează solul producând praf.

Arătura însă are și dezavantaje:

  • produce o aerisire puternică a solului cu mineralizarea materiei organice, a humusului, cu pierderi de apă și de azot prin levigare și volatilizare;
  • produce o dereglare a activității microbiologice din sol și a râmelor;
  • stratul arat este desprins din mediul său natural și își schimbă caracteristicile;
  • este destul de scumpă.

În toamnele secetoase, pentru înființarea culturii de grâu se folosesc:

– arat + discuiri, consum motorină 100%, producția de grâu 100%

– cizel + discuiri, consum motorină 70%, producția de grâu 114%

– discuire, consum motorină 34%, producția de grâu 109-168%

Se alege sistemul cel mai convenabil.

Pe suprafețele cu straturi impermeabile, la diferite adâncimi, se aplică lucrarea cu cizelul până la 35-40 cm și cu scarificatorul până la 50-70 cm.

Din cele de mai sus rezultă necesitatea ca fermierul să analizeze temeinic situația concretă în care se găsește solul în momentul respectiv și să stabilească, cu discernământ, ce fel de lucrări să efectueze.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Materia organică, baza fertilității solului

Deși plantele nu se hrănesc cu materia organică din sol, ea reprezintă totuși materia primă din care, sub acțiunea microorganismelor, are loc descompunerea materiei organice cu eliberarea de substanțe nutritive pentru plante și formarea de humus.

Se știe că 97-98% din corpul plantelor este format în procesul de fotosinteză din CO2 și apă și numai 2-3% din substanțele minerale extrase din sol sau primite prin fertilizarea foliară. Dar cei 3% au o influență importantă asupra plantelor ținând seama de felul produselor administrate, când și sub ce formă ajung la plante pentru a fi asimilate. În condițiile în care sunt raze luminoase există în aer CO2 și se asigură necesarul de apă, iar aparatul foliar se menține intact. Astfel, cei 3% au o influență determinantă asupra nivelului și calității recoltelor.

În plus, materia organică din sol are capacitatea de a reține cu 20% mai multă apă. Acumularea în sol a 10-15% t/ha materie organică este echivalentă cu aplicarea a 40-50 t/ha gunoi de grajd. Aplicarea a 30 t/ha gunoi de grajd bine fermentat aduce în sol 3.000 kg/ha humus, iar aplicarea a 1.000 kg/ha substanță uscată din paie este echivalentul a 120 kg/ha humus.

Din 1.000 kg de resturi vegetale se acumulează în sol 200 kg de humus. Resturile vegetale de la o cultură bună de grâu asigură 1.700 kg/ha humus, de la porumb 1.800 kg/ha, iar de la sfeclă 1.200 kg/hectar.

Pe un sol de tip cernoziom, pe stratul 0-100 cm se găsesc 426 t/ha de humus. Aplicarea fiecărei tone de gunoi de grajd, bine fermentat, aduce în sol 3,5 kg de azot, 2 kg de fosfor și 5-6 kg de potasiu.

Pentru menținerea unui bilanț corect de humus în sol sunt necesare 8-10 t/ha materie organică în fiecare an. Din resturile vegetale se asigură cca 4-5 t/ha, iar restul trebuie adăugat pentru a asigura o bună fertilitate a solului.

Aceasta se poate realiza prin aplicarea de gunoi de grajd, prin culturile verzi speciale, prin îngrășăminte verzi din lupin, măzăriche, bob sau, prin covorul verde creat după dezmiriștire, din buruienile și samulastra răsărite care trebuie tocate înainte de a forma semințe.

Prin urmare, la baza formării humusului din sol stă materia organică. Humusul apare ca o substanță organică coloidală amestecată cu nisip, argilă ș.a. El conține peste 90% din azot și 35-65% din fosfor.

Humusul are capacitatea de a reține de 4-6 ori mai multă apă, întârziind cu 2 săptă­mâni efectele secetei.

Din humusul nou format prin descompunerea materiei organice din sol de către microorganismele aerobe, 80% se mineralizează și rezultă substanțe nutritive pentru plante, iar restul intră în rezerva solului, îmbogățindu-l.

Sporirea conținutului în humus al solului ca un punct procentual asigură spor de producție de 1 t de cereale/ha. Pe stratul 0-20 cm din sol se pierd anual, prin mineralizare, cca 3.000 kg/ha de humus care trebuie completat cu materie organică.

În același timp, humusul plus argila formează complexul coloidal argilohumic care constituie liantul (cimentul) pentru unirea particulelor elementare de sol în agregate structurale stabile.

După conținutul în humus, solul se consideră sărac atunci când are 2-3%, moderat la 3-5% și bogat la 5-7,5%. Un sol cu conținut de 3-4% humus poate furniza, în perioada de vegetație, 20-30 kg de azot în anii secetoși și 80-100 kg în anii ploioși. Coeficientul de mineralizare anuală a humusului este de 2,5-3% în solul mai nisipos, 1,8-2,5% în solul luto-nisipos și 0,8-1,3% în solul argilos.

Din datele de mai sus rezultă rolul esențial pe care îl are materia organică introdusă în sol, în stratul de până la 12-15 cm, pentru a se asigura descompunerea aerobă cu formare de humus și substanțe nutritive pentru plante. În același timp, materia organică asigură un regim aerohidric, termic și de nutriție optim pentru plante. Niciun efort nu este prea mare pentru asigurarea materiei organice în sol.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Să cunoaștem bine necesitățile plantelor și ce poate oferi solul

Realizarea de producții agricole ridicate și de calitate superioară specifice fiecărei culturi și soi (hibrid) presupune cunoașterea de către cultivator a cerințelor culturilor din ferma sa, pe de o parte, iar pe de altă parte cunoașterea posibilităților ce le poate oferi solul, pe baza cartărilor agrochimice realizate la 4-5 ani și a observațiilor personale realizate de-a lungul timpului în câmp.

Care sunt cerințele plantelor?

Toate culturile au nevoie de sol afânat, ușor permeabil pentru a acumula și conserva apa, cu porozitatea totală de 48-60%, din care porozitatea capilară 30-36%, iar cea necapilară (de aerație) 18-24%. Să aibă densitatea aparentă 1,0-1,4 g/cm3, un conținut optim de umiditate cuprinsă între capacitatea de câmp (Cc) și coeficientul de ofilire (Co), bogat în humus și elemente nutritive, cu o activitate microbiologică intensă și încadrate în asolament după premergătoare favorabile, în sole cu o stare fitosanitară bună, cu grad de îmburuienare redus.

Sunt necesare asolamente elastice, corespunzătoare cerințelor pieței, dar din care să nu lipsească sola amelioratoare și datoria agronomilor este să facă din fiecare cultură o bună premergătoare.

Asupra solului să se intervină cât mai puțin și numai la umiditatea optimă, să se asigure minimum 10 t/ha/an materie organică pentru a menține în echilibru procesele de formare/mineralizare a humusului.

O atenție deosebită trebuie acordată pH-ului solului, cunoscând că peste 3,5 mil. ha au grad de aciditate ridicat.

Eficiența îngrășămintelor aplicate este condiționată de nivelul pH-ului astfel:

Pierderile de recoltă, în fiecare an, în funcție de pH sunt:

  • La pH 5,8 scade producția de grâu cu 5% și de porumb cu 5%;
  • La pH 5,4 –,,– cu 20% –,,– cu 15%;
  • La pH 5,0 –,,– cu 26% –,,– cu 19%;
  • La pH 4,8 –,,– cu 32% –,,– cu 23%;

Gradul de valorificare a fosforului din sol este influențat de pH astfel:

  • La pH sub 5 coeficientul de valorificare este 10;
  • La pH 5,5-6,0 –,,– este 20;
  • La pH 6,5-7,0 –,,– este 30;
  • La pH 7,5-8,0 –,,– este 15.

Din aceste motive este necesar ca, atunci când valoarea pH-ului scade sub 5,8, să se aplice amendamente calcaroase, socotindu-se câte 2 t/ha pentru o unitate pH.

Ce poate oferi solul?

Pe baza cartărilor agrochimice se poate cunoaște oferta solului la un moment dat pentru că activitatea din sol este dinamică și se schimbă în permanență. Adică, prin activitatea microbiologică din sol, de descompunere-mineralizare a materiei organice, are loc eliberarea de elemente nutritive dar, în același timp, are loc și un consum al acestora de către plante, precum și prinderi prin levigare, volatilizare, eroziune.

Aprecierea conținutului în azot se face după indicele de azot, astfel:

  • slab aprovizionat la IN = sub 2, mediu aprovi­zionat 2-4 și bine aprovizionat 4-6.

Aprecierea cu fosfor se face după conținutul în mg P2O5/100 g sol:

  • slab aprovizionat la 2,1/4,0; mediu aprovizionat la 4,1-8,0 și bine aprovizionat 8,1-16,0.

La fel aprovizionarea cu potasiu – mg K2O/100 g sol:

  • slab sub 8,0; mediu 8,1-16,0 și bine aprovizionat 16,1-24,0.

Aprecierea gradului de fertilitate potențială a solului lutos se poate urmări în tabelul nr. 1.

Cantitatea de elemente nutritive necesară pentru obținerea a 1 tonă produs principal (boabe) este prezentată în tabelul nr. 2.

În tabelul nr. 3 se prezintă cantitatea de îngrășăminte care trebuie aplicată la principalele culturi agricole, care reprezintă mai mult de jumătate din suprafața cultivată, pentru diferite niveluri de producție.

Datele de mai sus vin în sprijinul fermierilor pentru a putea gestiona mai bine inputurile în funcție de producțiile programate.

Tabelul nr. 1

Aprecierea gradului de fertilitate potențială pe un sol lutos

necesitatile plantelor tabel 1

Tabelul nr. 2

necesitatile plantelor tabel 2

Tabelul nr. 3

necesitatile plantelor tabel 3

necesitatile plantelor tabel 4

Prof. dr. ing.Vasile POPESCU

NHR Agropartners - grapele cu discuri Poettinger 8001T/10001T, specialiştii în pregătirea solului de mică adâncime

Grapele cu discuri scurte de la Poettinger sunt concepute pentru dezmiriștire şi pentru pregătirea solului de însămânţare. Modul de construcţie compact, precum şi poziţia agresivă a discurilor asigură pătrunderea sigură în sol şi amestecarea eficientă a reziduurilor de la recoltare pentru o bună conservare a apei în sol.

Grapele cu discuri TERRADISC 8001 T și 10001 T de la Pöttinger, cu lățimi de lucru de 8 și 10 metri, garantează încorporarea fără blocaje a reziduurilor de la recoltare, precum și a funcționării fiabile în diferite condiții de operare, chiar și cu niveluri ridicate de paie și iarbă. Fiabilitatea ridicată în combinație cu vitezele de lucru de până la 18 km/oră asigură volumul enorm de producție a grapelor cu discuri Poettinger TERRADISC. Adâncimea mică la care lucrează este uniformă, iar bătătorirea solului este optimă şi duc la o solă lucrată foarte bine. Construcția compactă, unghiul agresiv al discului și configurația deviației instrumentelor asigură penetrarea sigură și amestecarea excelentă a solului și vegetației, chiar și în condiții uscate. Construcția scurtă reprezintă o caracteristică cheie a grapei compacte cu discuri Pöttinger. Cu TERRADISC aveți de ales între adâncimi de lucru cuprinse între 5 și 15 cm pentru cea mai bună cultivare a solului specifică terenului.

Rezultate de lucru optime datorită sistemului de braţe portante cu două discuri TWIN ARM

Finisarea uniformă a solului datorită sistemului de brațe portante cu două discuri crestate pe o bridă de prindere atinge așteptările fermierilor în privința prelucrării terenului. Pentru a realiza acest lucru, producătorul Pöttinger a optimizat geometria, dimensiunea și unghiul de montare și penetrare a discurilor. Două brațe solide de susținere sunt sudate pe o consolă de prindere foarte lată. Acest lucru asigură păstrarea în orice moment a poziției și unghiului discurilor. Chiar și în cazul solului greu sau cu pietre este imposibilă devierea discurilor în lateral – urmele solide de roți sunt afânate în mod constant. Reglajul central și hidraulic al adâncimii de lucru (opțional pe 8001 T, standard pe 10001 T) este convenabil și ușor de realizat. Rezultatul: urme joase, penetrare perfectă, urmărire foarte bună a solului, cea mai bună adâncime și încorporarea reziduurilor de recoltare în sol.

Conservarea apei în sol, chiar și cu lățimi mari de lucru

Conservarea apei în sol reprezintă, de asemenea, un aspect cheie al grapelor cu discuri TERRADISC T: secțiunile individuale ale cadrului se adaptează la contururile terenului pentru a asigura conservarea optimă a apei în sol. La capătul nearat al terenului, sistemul TERRADISC T (disc tractat pliabil) este ridicat pe suspensia şaşiului în partea din spate, astfel încât greutatea acestuia să fie distribuită pe toată lățimea de lucru. Ca standard la producătorul austriac Pöttinger, grapele cu discuri TERRADISC T oferă lățimea efectivă de lucru conform specificațiilor. Pentru grapele cu discuri TERRADISC sunt disponibile următoarele tăvăluguri tăvălug simplu sau dublu cu bare cilindrice pentru solurile uscate, tăvălug inelar de tăiere pentru soluri uscate şi dificile, tăvălug cu discuri de tăiere pentru soluri pietroase şi umede, tăvălug oscilant cu ţepi pentru soluri fără probleme, tăvălug de compactare cu discuri de cauciuc pentru soluri neuniforme și tăvălug CONOROLL simplu sau în tandem pentru soluri cu probleme.

În ciuda lățimii mari de lucru, grapele cu discuri TERRADISC T sunt compacte în timpul transportului: șasiul este prevăzut cu un sistem integrat de pliere și un sistem de transport pentru deplasarea sigură pe șosea, cu o înălțime de transport de 4,0 m și o lățime de 3,0 m. Sunt disponibile frâne pneumatice sau hidraulice.

Funcțiile de preselectare sunt utilizate pentru controlarea mașinii în mod standard, fiind necesare doar trei dispozitive cu dublă acționare de la distanță. Opțional sunt disponibile un sistem de comandă ISOBUS compatibil și sisteme hidraulice cu senzor de încărcare. Pentru acest lucru, Pöttinger oferă noul terminal EXPERT 75 ISOBUS – un sistem de comandă simplu și intuitiv pentru utilizarea cu o singură mână, cu ecran tactil și consolă de derulare. Terminalul poate fi utilizat împreună cu toate mașinile Poettinger ISOBUS compatibile.

Utilajelele agricole Poettinger sunt comercializate în România de către NHR Agropartners, importator de utilaje agricole de înaltă calitate. În prezent, NHR Agropartners  deţine o reţea de 13 filiale care oferă gamă complexă de produse şi servicii: vânzare utilaje agricole şi piese de schimb, ateliere de reparaţii şi echipe mobile de intervenţii, mai mult de 230 de angajați şi în portofoliu mărci de top distribuite exclusiv cum ar fi DEUTZ-FAHR, JCB, Hardi, Bogballe, Sfoggia, Einboeck, pentru a numi doar câteva dintre acestea. În activitatea NHR Agropartners pilonii de bază îi reprezintă stabilitatea şi sustenabilitatea, respectul faţă de client, încrederea în relaţiile construite, seriozitatea şi, cu certitudine, perspectiva de viitor.

Câteva reguli utile în executarea lucrărilor solului

Orice cultivator știe că atunci când se ia în cultură o solă care a fost ocupată 3-4 ani cu graminee și leguminoase perene se obțin producții foarte bune deoarece solul respectiv are capacitatea de producție ridicată.

Cu trecerea anilor, capacitatea de producție scade și aceasta se datorează, în primul rând, lucrărilor solului, mai ales când acestea se execută necorespunzător.

Din aceste motive este necesar să se respecte anumite reguli la lucrările solului, și anume:

  • Să se efectueze cât mai puține intervenții asupra solului pentru a-l menține afânat, cu un regim aero-hidric și termic favorabil activității microorganismelor și creșterii rădăcinilor, cu un raport optim humificare-mineralizare. Se vor folosi agregate complexe care la o singură trecere realizează mai multe lucrări. Unde este posibil, se va aplica sistemul de lucrări minime sau semănatul direct.
  • Lucrările solului se vor efectua numai la umiditatea optimă, când agregatele structurale se desfac pe linia de minimă coeziune și se varsă în urma plugului. Lucrat când este prea uscat, solul se rupe în bolovani mari, iar când este prea umed, se taie sub formă de felii (curele) care, după ce se usucă, se întăresc precum betonul. În ambele cazuri mărunțirea se realizează prin treceri repetate cu utilaje care acționează agresiv asupra solului pe care îl prăfuiește, îi distruge structura. Praful respectiv astupă porii solului, care devine impermeabil, iar după fiecare ploaie formează crustă și apa nu se poate infiltra.
  • Este de dorit să se folosească agregate ușoare, care nu produc tasarea – compactarea solului, agregate care au roțile cu balonul voluminos și cu presiunea redusă sau, cel mai indicat, agregate semișenilate sau șenilate care să nu producă asupra solului o presiune mai mare de 1 daN/cm2.
  • Lucrările solului să se execute numai până la adâncimea necesară. Solurile normale, la peste 20 cm adâncime, au o afânare naturală suficientă. Dacă solul nu are umiditatea necesară, se lucrează numai până la adâncimea la care nu se scot bolovani. Fiecare 1 cm în plus la adâncime înseamnă 130 t/ha sol răsturnat în plus, cu consum suplimentar de motorină și uzura utilajelor. Arătura adâncă duce la diluarea materiei organice și a substanțelor minerale din sol. Vechii agronomi apreciau că arătura la peste 15 cm adâncime înseamnă lucrat în pagubă.
  • Să se lucreze imediat după recoltarea culturilor de vară. Prin analize s-a constatat că arătura imediată scoate 1,2 bolovani/m2, iar după 15 zile se scot 12,4 bolovani/m2. Cu fiecare zi de întârziere se pierd 1-2 puncte procentuale din umiditatea solului. În urma determinărilor efectuate în toamnă, în terenul lucrat s-au găsit 19,5% umiditate, iar în cel nelucrat 11%. Conținutul în nitrați a fost de 2-6 ori mai mare și de fosfor solubil, de 3-5 ori mai mare în cel lucrat.
  • Arătura trebuie grăpată concomitent sau imediat, cel târziu a doua zi. Este foarte important ca suprafețele să intre în iarnă afânate, mărunțite și nivelate, situație care asigură zvântarea terenului în primăvară cu 7-10 zile mai devreme, în special, pentru însămânțările din urgența I. În arătura grăpată umiditatea a ajuns la 78 cm, iar în cea negrăpată la 43 cm adâncime. Nu trebuie folosită grapa cu discuri în primăvară deoarece provoacă pierderi de apă de 15 l/m2, iar la cultura sfeclei-de-zahăr a scăzut densitatea plantelor cu 30%. Arătura de primăvară este socotită o crimă agrotehnică.
  • Trebuie excluse uneltele agresive de tipul frezei și al grapei rotative de la lucrările solului. Acestea macină solul, distrug structura, îl prăfuiesc, cu toate urmările nedorite asupra creșterii și dezvoltării plantelor.
  • Pentru menținerea solului nivelat, în fiecare an trebuie schimbate direcția de deplasare a utilajelor în lucru precum și modul cum se brăzdează.
  • Utilajele folosite la lucrările solului trebuie să fie bine reglate, iar organele active ale acestora corect ascuțite.
  • Pe terenurile în pantă se va lucra numai de-a lungul curbelor de nivel cu pluguri reversibile, cu coame care să constituie stavilă împotriva șiroaielor de apă.

Este datoria fiecărui cultivator ca prin lucrări ale solului corect executate să asigure menținerea și sporirea gradului de fertilitate a solului, favorabil și pentru generațiile viitoare.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Biocharul și sănătatea solului

„Prietenos cu mediul“ este o sintagmă care se folosește în ultima vreme în agricultură. Dar există preocupări reale în acest sens? Iulian Hornet, producător de echipamente pentru încălzire spune că există soluții, dar că nu există interes. În interviul acordat ne-a vorbit despre biochar, un produs care poate contribui favorabil la menținerea sănătății solului, fără a dăuna în vreun fel mediului înconjurător.

„Fertilitatea pământului scade cu un procent pe an“

‒ Prin prisma activității de inventator și antreprenor român, ați fost nevoit să vă măriți aria de cunoștințe chiar și în domeniul pedologiei. Ce știți despre sănătatea solului din România?

‒ Îl ținem bolnav și îl îngrijim doar ca să rămână în viață. Menținem solul sub tratamente, dar nu ne gândim să înlăturăm efectul. În momentul în care băgăm sub arătură deșeul agricol de pe teren îmbolnăvim pământul pentru că deșeul fermentează și produce tot felul de substanțe, spre exemplu metan. Astfel slăbim rezistența plantelor în fața bolilor. În 2001 terenurile agricole ale României aveau o fertilitate de 55%, iar în 2018 procentul scăzuse până la 35%. Și asta nu îngrijorează pe nimeni. Fertilitatea scade cu aproape un procent pe an tocmai din cauza acestor lucrări. Solul are, într-adevăr, nevoie de materie organică (compost, gunoi de grajd), dar trebuie administrată corect și atât cât trebuie, nu din abundență. Am stat de vorbă cu mulți agricultori și avem exemplul Insulei Mari a Brăilei. Acolo nu ară. Miriștea și cu rădăcinile plantelor sunt suficiente pentru introducerea în sol, iar resturile vegetale de pe sol sunt transformate în peleți. Tăvălugesc ca să nu piardă apa, iar producțiile lor sunt duble. Există o mulțime de lucrări științifice pe tema asta și chiar o teorie care spune că dacă se inventa discuirea înaintea aratului, plugul nu mai apărea niciodată.

‒ Care este definiția biocharului?

‒ Biocharului i se mai spune popular și cărbune vegetal  și se obține foarte simplu, chiar și prin metode rudimentare. Se așează lemne, crengi, frunze într-o groapă și i se dă foc fără aer. Același lucru se întâmplă și în stațiile de piroliză, doar că mult mai eficient și cu obținerea unor cantități mult mai mari.  Din două tone de biomasă se obțin între 400-700 kg de biochar, dar cantitatea diferă în funcție de materia primă folosită.

De ce biochar?

‒ Spre deosebire de produsele similare existente acum, ce proprietăți are biocharul?

‒ Prin comparație cu alte produse, biocharul are o valoare de zece ori mai mare în ceea ce privește mărirea fertilității solului. Odată ajuns în sol, acesta își activează proprietățile precum sechestrarea carbonului și reținerea apei în pământ. În momentul în care am pus 10 tone de biochar la hectar am certitudinea că păstrez cel puțin 75% din umiditatea solului. Chiar dacă soarele este puternic, apa nu se evaporă din biochar așa cum se evaporă din sol. Biocharul are și rol de fertilizant. Există așa-zisa „foame de azot“ care se manifestă atunci când introduci deșeul agricol în sol. Practic azotul din biomasă se pierde prin descompunere și de aici necesitatea de a administra ulterior azot. Acest lucru nu este valabil în cazul biocharului pentru că are capacitatea unui burete. Reține în sol azotul, nutrienții chiar și bacteriile E-colli. Are calități extraordinare.

‒ Cât de cunoscut este în lume?

‒ Portugalia, Spania sunt printre țările care folosesc cantitățile cele mai mari de biochar. Există o localitate în Suedia în care primăria a hotărât că nimeni nu are voie să folosească pe terenurile regiunii altceva decât biochar. S-au realizat instalații simple cu ajutorul cărora toate resturile vegetale obținute, spre exemplu, prin toaletarea copacilor se transformă în biochar. În Amazonia sunt sute de insulițe unde se folosește biocharul.

Avem tehnologia și materia primă, dar nu le folosim

fertilizanti IMG 20190215 141520196

‒ În România se folosește acest biochar?

‒ O delegație a Parlamentului României a vizitat o astfel de insuliță. Am discutat apoi cu cineva din delegație care îmi povestea foarte entuziast ce a văzut acolo și despre faptul că biocharul este o minune. Îmi spunea că a mâncat roșii și castraveți ca la bunica, de pe terenuri unde nu se administrează deloc îngrășăminte chimice. Și am întrebat ce vom face în România că și noi putem produce biochar. Nu am primit niciun răspuns. În Amazonia oamenii se chinuie să producă biocharul cu tehnologii rudimentare, iar noi avem și tehnologia, dar nu o folosim, iar sursa de materie primă pentru biochar o distrugem. Nu s-a luat nicio măsură parlamentară. Pe banii noștri, o delegație mare a plecat acolo doar ca să mănânce roșii și castraveți. Pământul României este în deșertificare, iar singura soluție în opinia mea este acest biochar. Țara noastră pierde prin deșertificare 1.200 de hectare pe an. Eu am propus un experiment, să vedem cum reacționează solul din Oltenia, acolo unde deșertificarea este un fenomen, după ce am aplicat biochar. Nu s-a dorit realizarea acestui experiment.

‒ Există recomandări de utilizare sau dozaj al biocharului?

‒ Înainte de aplicarea biocharului se face o analiză a solului. Nu contează dacă ai aplicat o doza mare, nu are contraindicații nici măcar atunci când este vorba despre un exces, dar din ce am citit între 10-20 de tone pe hectar este suficient. Se poate folosi orice tip de biochar, de epurare, de deșeu agricol sau menajer. În funcție de compatibilitatea lui cu solul se stabilește doza care trebuie administrată. Nu există recomandări speciale de administrare. Trebuie doar pus pe sol și discuit sau arat de suprafață astfel încât să ajungă la 15-20 cm în sol. În Portugalia, unde biocharul se folosește pe scară largă, prețul este de 600 de euro pe tonă.

Laura ZMARANDA

Abonează-te la acest feed RSS