- Articole revista
- Iulie 18 2015
Analiză în câmp
Fermierii care au avut în primăvară exces de umiditate se bucură acum de producţii bune la rapiţă. Majoritatea cultivatorilor de rapiţă au beneficiat de acea apă datorită faptului că rapiţa, având sistemul radicular pivotant, şi-a căutat singură apa, iar cultura nu a suferit atât de mult la fel ca cerealele, spre exemplu, care au avut nevoie de apă în momentul când au trecut la umplerea boabelor şi automat la maturitatea fiziologică şi biologică.
În ceea ce priveşte porumbul, până acum ar fi trebuit făcute ierbicidările împotriva buruienilor monocotiledonate şi dicotiledonate, iar la floarea-soarelui, în funcţie de tehnologia aplicată, să se fi utilizat imazamoxul sau tribenuronulmetil împreună cu un antigramineic. Acolo unde floarea este în 12-14 frunze sau chiar la buton floral fermierii ar trebui să aibă în vedere faptul că aplicarea unui fungicid cu siguranţă le va menţine aparatul foliar curat şi asta va însemna o cantitate mai mare de sămânţă în calatidii.
Revenind la cultura de porumb, fermierii şi-au dat seama că utilizarea hibrizilor timpurii şi extratimpurii ar trebui mixată cu semănatul tardiv datorită faptului că prin acest mixt ei îşi diminuează riscul de a pierde ştiuleţii din cauza lipsei polenizării acestora în momentul în care seceta atmosferică ar prinde exact perioada de înflorit a porumbului. Timpurietatea mai scurtă într-adevăr înseamnă şi o cantitate uneori mai mică ca productivitate, dar fermierii au certitudinea că vor înregistra producţii care să le asigure acoperirea cheltuielilor pentru cultura de porumb şi nişte venituri care să le satisfacă nevoile pentru a putea înfiinţa o cultură următoare. Hibrizii tardivi au un potenţial genetic mult mai ridicat şi de aceea specialiştii recomandă ca, acolo unde suprafeţele de porumb sunt mai mari de 80 de hectare, să se utilizeze atât hibrizi timpurii cât şi tardivi pentru că, în condiţiile în care seceta pedologică din primăvară şi-ar spune cuvântul aşa cum a fost şi în acest an, aceştia, având o perioadă scurtă de vegetaţie, nu vor avea dezavantajul prinderii şi secetei atmosferice în momentul polenizării. Un hibrid tardiv, când l-a prins seceta atmosferică în momentul polenizării, poate avea pierderi mari de producţie din cauza polenizării.
În cazul florii-soarelui sunt anumite companii care merg strict pe hibrizi semitimpurii; sunt puţini hibrizii tardivi, iar, în condiţiile din ţara noastră, diferenţa la recoltat între un hibrid semitimpuriu şi altul tardiv este de circa o săptămână, două. Aşadar, diferenţele nu sunt prea mari, ci în funcţie de tehnologia aplicată, de tratamentele fitosanitare pe care fermierul le aplică, de ierbicidările pe care acesta le face.
La ora actuală, în România floarea-soarelui, deşi a trecut prin seceta pedologică, se prezintă mult mai bine decât porumbul în majoritatea regiunilor. Cu siguranţă fermierii care vor efectua acele tratamente atât la butonul floral cât şi la căderea petalelor cu fungicide, chiar şi cu strobilurină, vor putea mări puţin perioada de vegetaţie cu încă o săptămână, moment în care planta va acumula mult mai multe substanţe nutritive care se vor duce către achenele florii-soarelui.
În cazul porumbului seceta s-a manifestat un pic mai agresiv. Acesta nu s-a înălţat cum face de obicei, iar spaţiile dintre internodii au rămas mici. Totuşi, cu ultimele ploi, lanurile parcă încep să-şi revină, dar încă mai este un hop deoarece maximul de consum este atunci când îi va da mătasea şi va avea nevoie de apă în continuare. La ora actuală culturile promit şi cu siguranţă fermierii vor fi destul de satisfăcuţi când vor intra cu combina în lan.
Să nu uităm că încă se mai pot utiliza îngrăşăminte foliare la floarea-soarelui pe bază de bor, iar la porumb pe bază de zinc.
Bogdan Pintilie, manager Departament Tehnic Prutul SA
• În Vaslui, peste 6.000 ha au fost cosite
După o primăvară cu umiditate excesivă în sol, prima lună de vară aduce evenimente agrometeorologice neplăcute. Seceta pedologică s-a instalat în mai multe zone din ţară, în special în teritoriile cu risc ridicat la secetă și deșertificare, cu indicele de ariditate între 0,05-0,65, temperaturi medii anuale mai mari de 100 grade C și o sumă a precipitaţiilor medii anuale între 350-550 mm, iar a celor din perioada de vegetaţie (aprilie-octombrie), între 200-350 mm.
Seceta pedologică extremă și puternică, la grâu
Potrivit specialiștilor agrometeorologi de la ANM, la începutul lunii iunie, la cultura grâului de toamnă, rezerva de umiditate în profilul de sol 0-100 cm prezenta valori scăzute și deosebit de scăzute în Moldova, Crișana și Banat, cea mai mare parte a Dobrogei și Munteniei, local în estul Olteniei, sud-vestul și sud-estul Transilvaniei. Ca urmare, în regiunile respective s-a instalat seceta pedologică moderată, puternică și izolat extremă. Fenomenul înseamnă că, față de o aprovizionare optimă cu apă (1.200-1.500 mc/ha) sau satisfăcătoare (900-1.200 mc/ha), există zone cu 200-300 mc/ha (secetă extremă) în Botoșani, parțial Iași, Neamț, Buzău, Galați, Constanța, estul Timișului și Aradului și cu 300-600 mc/ha (secetă pedologică puternică) în Vaslui, Bacău, Vrancea, Tulcea. Seceta pedologică moderată (600-900 mc apă/ha), care nu reprezintă risc pentru cultură, putând fi corectată la prima ploaie, s-a instalat într-un areal mai larg, corespunzător județelor Brăila, Ialomița, Giurgiu, Teleorman, Olt, Timiș, Arad, Bihor și parțial Alba, Prahova și Ilfov. Cum luna iunie face parte din perioada critică a cerealelor de toamnă, respectiv când acestea au nevoie de umiditate pentru a parcurge etapa de maturitate a bobului, seceta pedologică extremă și puternică, în lipsa precipitațiilor imediate, ar putea avea efecte negative asupra cantității și calității producției.
Efecte minore la porumb
La culturile de porumb, pe adâncimea de sol 0-50 cm, conținutul de apă indică valori scăzute și deosebit de scăzute în Moldova, sud-vestul și sud-estul Transilvaniei, parțial în Dobrogea, Muntenia și Banat. Pe acest profil de sol, în funcție și de cerințele plantei în faza de vegetație corespunzătoare perioadei în care ne aflăm (iunie), umiditatea este considerată optimă la 800-970 mc apă/ha și satisfăcătoare la 600-800 mc apă/ha. Din analiza agrometeorologică rezultă că, la începutul lunii iunie, seceta pedologică extremă (sub 150 mc/ha) este prezentă în județele Botoșani, Iași, Galați, parțial Timișoara, Caraș-Severin și Hunedoara, iar seceta pedologică puternică ar corespunde suprafețelor agricole din județele Suceava, Neamț, Bacău, Vaslui, Buzău, Brăila, Tulcea și parțial Vrancea și Constanța. Perioada critică pentru prășitoare, adică a consumului maxim de apă pentru dezvoltarea plantei, corespunde lunilor iulie-august, deci teoretic seceta pedologică nu are deocamdată impact major, efectele putând fi anulate prin căderea precipitațiilor. Dacă în zonele unde s-a instalat seceta pedologică extremă și puternică se prelungește intervalul fără ploi, atunci ar putea apărea probleme, plantele oprindu-se din creștere.
Ce spun fermierii
Ing. Doru Andrici, președintele Asociației cultivatorilor de cereale și plante tehnice Botoșani: „În lanurile unde s-a aplicat tehnologia completă culturile arată frumos, e de văzut ce va fi dacă nu va ploua; acolo unde s-a lucrat din economie și după ureche, culturile sunt sub orice critică. La prășitoare au de suferit cele care s-au semănat târziu. Pe Valea Jijiei, în sud-estul județului, sunt câmpuri întregi unde porumbul e abia în câteva frunze. La ora aceasta, dacă ar ploua măcar 20 l/mp, s-ar trece de acest punct critic.“
Ing. Valeriu Călin, președintele Asociației producătorilor agricoli de cereale și plante tehnice „Agroceres“ Buzău: „La noi, culturile de grâu și de rapiță se apropie de recoltat, în două săptămâni în mod singur vom intra cu combinele cel puțin la rapiță. Nu cred că rapița este afectată de lipsa de umiditate din sol, dar la grâu s-ar putea să rămână bobul șiștav, dacă nu va ploua în următorul interval de timp. În ceea ce privește porumbul, în general arată bine, mă rog, la mine în fermă arată bine, e la 40-45 cm.“
Ing. Ion Bălan, președintele Asociației fermierilor Tulcea: „În clipa de față (n.n. – începutul lunii iunie) grâul arată încă bine. Dacă într-o săptămână ar ploua, am zice că toate culturile de toamnă – rapița, orzul și grâul – ar fi reușite pentru anul acesta. Dacă nu, vor exista probleme în special la grâu, unde producția se va reduce semnificativ; el este acum în faza de lapte-ceară și este important să aibă apă în limita lui de consum. Orzul și rapița nu cred să sufere influențe semnificative. La culturile de primăvară e nevoie de apă. Prășitoarele, aflate în faza de creștere, deci de consum sporit, s-ar putea să aibă dificultăți dacă seceta pedologică se menține. Cât despre irigații, ele funcționează pe aproximativ 10.000 ha: sistemul ANIF e activ undeva în zonele Baia, Sabangia, Măcin, iar în Deltă, la Murighiol, Nufărul etc. exploatațiile agricole au propriile amenajări.“
Ing. Ioan Nechifor, președintele Asociației producătorilor Vaslui: „Undeva, în centrul județului, și nu doar acolo, avem fermieri care au trecut la cositul grâului, măcar să câștige din el un furaj bun. Sunt așadar sole unde, chiar dacă plouă, nu mai putem recupera nimic. Estimez această suprafață la 6.000 ha. În fine, dacă s-ar păstra cultura, ar fi o producție de 500-1000 kg/ha. Pe de altă parte, unele culturi de primăvară au fost semănate târziu din cauza condițiilor din primăvară și fie nu au răsărit deloc, fie arată rău. Vorbind despre irigații, Vasluiul are o suprafață amenajată de 18.000 ha, dar funcționează cam pe 4.000 ha. Sunt fermieri care au accesat fonduri europene în acest scop, dar investițiile în modernizarea stațiilor nu-s gata, deci și pe ei i-a prins seceta pe picior greșit.“
Ing. Grigore Petre, președintele Asociației cultivatorilor de cereale și plante tehnice Galați: „Tot ce vă pot spune este că eu am în fermă sistem de irigații. În rest, da, seceta s-a instalat, n-a mai plouat din aprilie, iar grâul are acum un consum mare de apă și va avea de suferit fără precipitații.“
Ing. Viorel Matei, președintele Asociației cultivatorilor de cereale și plante tehnice Timiș: „Realitatea din Timiș este alta. Până în martie, în vestul județului am avut exces de umiditate pe 160.000 ha. Din această cauză culturile de primăvară s-au semănat târziu și în condiții foarte proaste. Pe urmă a urmat acest val de secetă. Dacă vine o ploaie, că de irigații/desecări vorbim doar în campanii electorale, solul bun de la noi ar ajuta plantele să-și revină. Culturile de toamnă, adică cele care au rămas și nu au fost afectate de băltirile din februarie-martie, arată bine. Dar eu spun că, la păioase, dacă vom avea 20% minus de producție, scăderea este cauzată de excesul de umiditate din toamnă și primăvară, nu de lipsa de apă de-acum. Una peste alta, punând la un loc excesul de apă de acum trei luni și lipsa umidității de azi, estimez că vom avea o recoltă satisfăcătoare comparativ cu anii trecuți.“
Maria BOGDAN
Anul 2014 s-a dovedit a fi, cel puţin până acum, unul extrem de capricios din punct de vedere al condiţiilor climatice. Iar pentru perioada verii veştile nu sunt deloc bune: se pare că la vară seceta va afecta din plin recoltele. Am stat de vorbă cu Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) care a declarat pentru Lumea Satului că în acest moment culturile promit o recoltă bună dar, din păcate, din cauza intemperiilor din ultima vreme dar şi a secetei ce se preconizează, în fiecare zi se diminuează, puţin câte puţin, speranţele de a avea o recoltă cu adevărat bună. Despre cum afectează vremea recoltele dar şi despre situaţia actuală a agriculturii româneşti, citiţi în rândurile de mai jos.
– Meteorologii spun că vom avea o vară secetoasă. Chiar foarte secetoasă. Cum prevedeţi că va fi din punct de vedere meteorologic acest an, 2014?
– În această privinţă trebuie să fim şi sinceri şi realişti. Este foarte adevărat că la ora la care vorbim culturile promit foarte mult. Din păcate, din cauza intemperiilor din ultima vreme în fiecare zi se diminuează, puţin câte puţin, speranţele de a avea o recoltă cu adevărat bună. În plus, agrometeorologii spun că vom avea o vară secetoasă chiar deosebit de secetoasă. De fapt, chiar în acest moment vremea ne dă frisoane ţinând cont de faptul că se prevede că tocmai în lunile în care va fi secetă, tocmai aceea este perioada în care porumbul şi floarea-soarelui sunt în plin proces de dezvoltare.
– În altă ordine de idei. agricultura României este văzută de colegii dumneavoastră din Europa ca o agricultură cu mare potenţial. Totuşi, din punctul de vedere al producţiei realizate, chiar şi în anii foarte buni, realizăm chiar printre cele mai mici producţii din Europa. De ce se întâmplă acest lucru?
– Situaţia este explicată în felul următor. În România sunt doi poli. Un pol este al celor care fac agricultură performantă şi care obţin an de an producţii care depăşesc de multe ori cele mai mari producţii din Europa. La polul opus se situează fermierii care fac o agricultură de subzistenţă, primitivă şi unde producţiile sunt nu mici, ci foarte-foarte mici, ajungându-se şi la o producţie de două tone de porumb la ha sau de o tonă şi jumătate la grâu. Şi se întâmplă acest lucru pentru că aici agricultura se face cu calul, cu sămânţă din pod dar şi fără îngrăşăminte sau erbicide. Şi de aici producţia mică per total, la nivelul ţării. Dacă ar fi să luăm doar agricultorii performanţi să fiţi sigur că suntem pe primele locuri în Europa.
– Şi totuşi, statul dă subvenţii se mai încearcă să se facă câte ceva dar cu toate acestea nu reuşim în niciun chip să creştem performanţa agriculturii româneşti în ansamblu.
– Nu reuşim pentru că o foarte mare parte din aceşti bani de subvenţii în final au un rol de protecţie socială pentru că nu produc plus-valoare şi nu se întoarce nimic la buget. Nu acelaşi lucru se întâmplă la societăţile care fac performanţă în agricultură şi care produc această plus-valoare. Vedeţi dumneavoastră, tocmai aici este „Cuiul lui Pepelea“. Şi asta pentru că nu s-a înţeles nici de către guvernanţi nici de către fermieri că trebuie să şi rişte dar să şi înveţe puţin pentru că agricultura este o ştiinţă. În acest domeniu se lucrează numai cu viaţa, lucrezi cu plantele şi trebuie să ştii când le este foame, când le este sete, când sunt bolnave. Totul este ştiinţific şi trebuie să cunoşti toate lucrurile astea. Nu merge să faci agricultură după ureche pe principiul că „am primit trei ha de la tata şi mă descurc eu“.
– S-a susţinut multă vreme că agricultura românească a fost decapitalizată şi că lipsa banilor face să nu avem nici tehnică dar nici tehnologii…
– Ce pot să vă spun este că în 1992, când am plecat de la o întreprindere de stat în agricultură, singurul pământ pe care am început a fost cel al părinţilor mei şi al soacrei mele. Apoi am împrumutat câteva utilaje pentru exploatare. Şi, încet-încet, am ajuns unde am ajuns, adică la producţii foarte bune. Dar totul se face cu muncă susţinută, cu efort, cu îndrăzneală dar şi cu ştiinţă. Şi, sincer, chiar mă deranjează când văd că eu am fost într-o generaţie de sacrificiu şi acuma văd cum actualii agricultorii vor totul de la stat. Nu zice nimeni să nu le dea ajutoare, dar măcar trebuie să te pricepi la ceea ce faci. Sunt multe firme agricole care pur şi simplu nu ştiu ce să facă cu banii. De aceea cred că statul trebuia să pună mai mult accent pe cum se lucrează pământul şi cum se gestionează resursele pentru că agricultura reprezintă viitorul fiecărei ţări pentru că asigură securitatea alimentară şi implicit şi pe cea socială.
– Nu pot să nu vă pun o întrebare, în calitatea pe care o aveţi de producător agricol. Dumneavoastră folosiţi seminţe, hibrizi româneşti sau îi importaţi?
– Nu o să vă vină să credeţi dar tot porumbul pe care-l am este românesc, jumătate din floarea-soarelui este românească, grâul este şi el jumătate românesc… Întotdeauna am fost de principiu pentru a încuraja cercetarea românească. Mă refer aici la a ajuta staţiunile noastre de cercetare. Şi constat cu tristeţe când văd cum aceste staţiuni sunt lăsate fără pământ, fără specialişti dar şi fără finanţări. S-au făcut greşeli cu carul, în sensul că întotdeauna au hotărât cei care se pricep cel mai puţin.
– Totuşi, ceva trebuie făcut pentru agricultura românească…
– Da, cu siguranţă ceva trebuie întreprins până nu este prea târziu. Aşa cum spuneam mai înainte, de multe ori deciziile nu se iau de cei care se pricep, ci sunt decizii politice. La ora la care vorbim agricultura nu are o strategie nici măcar de exerciţiu financiar de 7 ani, cum este la nivel european. Şi e clar că nu te poţi dezvolta dacă nu ai o ţintă financiară. Să spunem „uite, avem atâtea miliarde pentru dezvoltarea agriculturii“, cum ar fi normal, dar noi nici măcar atâta lucru nu avem. Statul a dat sute de milioane de euro dar nu s-a întrebat nici un moment unde se duc aceşti bani, ce profit se scoate din ei? În loc să se dea bani pentru dezvoltarea exploataţiilor agricole, pentru depozitare sau prelucrare, s-au dat bani inclusiv pentru pensiuni. Pensiuni care şi aşa stau goale în toată ţara. Au dat bani la toată lumea, fără să se gândească.
Statul a vrut să dea bani la cât mai mulţi şi să nu mai înţeleagă nimeni nimic. De aceea eu sunt pentru performanţă, în sensul să se dea bani celui care produce plus-valoare pentru că banii se întorc înapoi berechet.
– În privinţa agriculturii de subzistenţă, cea care trage tot sistemul în jos, ce credeţi că se poate face?
– Pot să vă spun că în ţările din Vest se depun eforturi mari, în special în Germania şi în Franţa, pentru desfiinţarea acestor ferme de familie deoarece conjunctura actuală de pe piaţă nu le mai face rentabile.
Statele respective caută tot felul de soluţii ca să le adune, să le facă exploataţii mari. La noi e invers. Se pune accent pe fermele familiale adică pe ce au experimentat francezii sau nemţii timp de 30-40 de ani.
Noi nu vrem să învăţăm că acum, în secolul 21, aceste ferme nu mai corespund realităţii şi nu mai pot sta pe piaţă. Iar piaţa este cea care dictează.
Gheorghe Verman
- Articole revista
- Februarie 16 2014
Ninsorile abundente nu ne scapă de secetă
Viscolul şi zăpezile abundente din a doua parte a lunii ianuarie au redat speranţa agricultorilor pentru recolte bune în 2014. Nu este însă suficient pentru că pericolele încă n-au trecut. Fermierii se tem că, din lipsa zăpezii, unele culturi ar putea să îngheţe în anumite zone ale ţării, diminuând serios producţia. În acelaşi timp, există şi voci care susţin că nivelul de apă din sol este oricum redus, nefiind exclus fenomenul de secetă.
Sfârşitul lunii ianuarie a venit cu ninsori abundente şi viscol în întreaga ţară. Cei mai afectaţi au fost proprietarii de solarii – distruse practic – de la Matca, judeţul Galaţi, însă dificultăţi în derularea activităţii s-au semnalat şi în zootehnie, în special privind transportul furajelor.
Pentru agricultori zăpada ar trebui să fie aducătoare de veşti bune. Există însă temerea că din cauza stratului subţire de zăpadă – de doar câţiva centimetri pe fondul viscolului puternic – culturile ar putea să îngheţe. Ninsorile nu au refăcut însă deficitul de apă din sol, în anumite zone ale ţării nivelul de apă din sol fiind chiar mai mic decât în martie 2013 sau martie 2012, ceea ce îi duce pe mulţi cu gândul la secetă.
Ministrul Constantin este optimist
Daniel Constantin, ministrul Agriculturii, spune că ninsorile de la sfârşit de ianuarie sunt benefice pentru agricultori, mai ales că erau aşteptate îngheţuri.
„În această perioadă cred că producătorii agricoli au avut beneficii. M-am uitat în ultimele zile (n.red. 30 ianuarie) pe hărţi. La nivel naţional, existau două pericole. Pe de o parte, lipsa de umiditate, care începea să se resimtă, şi a venit această zăpadă la timpul potrivit.
Al doilea pericol pe care îl aveam era legat de posibilul îngheţ care se preconizează a veni în perioada următoare. Dacă nu aveam zăpadă plantele ar fi fost expuse şi riscam producţia, deci în mare parte pentru producătorii agricoli avantajele sunt evidente în această perioadă“, a declarat Constantin.
Ministrul recunoaşte că probleme există în pomicultură şi la solarii, ţinând să precizeze că pierderile vor fi acoperite prin intermediul fondului mutual.
„În 2012 am intervenit cu un ajutor de minimis, iar acum am venit cu instrumente moderne, pentru că statul nu poate să despăgubească la infinit. Este vorba de coparticipare a producătorilor agricoli la ceea ce înseamnă fondul mutual. Fiind membri ai fondului mutual, pot fi despăgubiţi an de an prin contribuţie proprie, prin fonduri europene şi contribuţia de la bugetul de stat pentru eventualele pierderi de venit cauzate de diverse calamităţi“, a precizat ministrul Agriculturii.
Nivel redus de apă în sol
În judeţul Timiş stratul de zăpadă era la sfârşitul lunii ianuarie de circa 10 centimetri.
„Pentru noi a fost bine, mai ales că a nins. Nu am avut parte de vânturi puternice şi nici de temperaturi foarte scăzute (termometrele au coborât până la minus 10 grade Celsius), ceea ce a permis o evoluţie bună a culturilor“, a precizat Samson Popescu, un fermier din Timiş.
Fermierul susţine că a contat şi faptul că a semănat culturile în a doua parte a perioadei optime de semănat şi nu în prima parte, cum au procedat mulţi agricultori din zonă.
Înainte de ninsorile de la mijlocul lunii ianuarie la aceştia culturile erau răsărite, iar plantele mult mai mari decât de obicei, pe fondul temperaturilor ridicate pentru acea perioadă, după ninsorile din ianuarie. Însă, este de aşteptat ca semănăturile din toamnă să sufere pierderi importante.
„În ceea ce priveşte nivelul de apă din sol, în decembrie 2013 era de doar 3 litri pe metru pătrat. Niciodată în ultimii ani nu am avut un astfel de decembrie fără precipitaţii“, se plânge Popescu.
În ianuarie, pe fondul ninsorilor, nivelul de apă din sol s-a mărit undeva la 36 de litri pe metru pătrat, însă nu suficient pentru a asigura o evoluţie bună a culturilor în perioada următoare. La acest moment, deficitul de apă din sol este semnificativ, adaugă fermierul. Popescu susţine însă că mai există un alt pericol, cel al apariţiei unor boli la anumite culturi, cum este cazul rapiţei.
La rândul lui, Daniel Ciobanu, vicepreşedinte LAPAR, afirmă că, în ciuda ninsorilor, seceta se menţine şi în judeţul Bacău. El adaugă că deficitul de apă din sol este mai mare decât cel din martie 2013 sau chiar martie 2012.
La Bacău stratul de zăpadă era în ianuarie de doar circa 5 centimetri, după ce viscolul a îndepărtat zăpada de pe câmpuri. În aceste condiţii, există riscul îngheţării culturilor, mai spune Ciobanu. Şi în Teleorman au căzut precipitaţii importante în ianuarie, însă nu suficiente pentru a reface rezerva de apă din sol.
„E bună zăpada de anul acesta. Dacă ar mai cădea vreo jumătate de metru ar fi şi mai bine pentru apa din sol“, a declarat Victor Chivu, un fermier din Teleorman.
Asigurarea furajelor, prioritatea în zootehnie
Cea mai mare problemă cu care se confruntă fermierii în această perioadă a anului este asigurarea hranei pentru animale, precum şi a apei. Chiar dacă în general aceştia şi-au făcut provizii din timp pentru vremea rea, au existat şi cazuri cu probleme.
În judeţul Buzău, de exemplu, a fost necesară intervenţia autorităţilor pentru ca transportul cu furaje să ajungă la ferma de creştere a porcilor din localitatea Stâlpu, rămasă fără furaje, cu un efectiv de 4.000 de animale. O situaţie similară a fost consemnată şi la ferma de bovine de la Săftica, din comuna Baloteşti. Nu sunt însă cazuri singulare. Şi crescătorii de păsări au cerut ajutorul autorităţilor.
„Am apelat la sprijinul Comandamentelor de iarnă pentru a ne ajuta în câteva situaţii. Este vorba de un transport de pui vii de la Oradea în Prahova, dar şi de un altul cu furaje din Buzău în judeţele limitrofe“, a declarat Ilie Van, preşedintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România.
Cazuri cu probleme au mai constituit un transport de pui din Bulgaria către o fermă din Călăraşi sau de la Urziceni la Brăila, unde puii urmau să fie sacrificaţi.
Ioana Guţe
- Articole revista
- Noiembrie 04 2013
Soluţie mexicană pentru seceta din România
Solid Rain (ploaia solidă) este o substanţă care se aseamănă la aspect cu zahărul. Produsul se încorporează în sol, la adâncimea rădăcinilor. În contact cu apa, se transformă într-un gel translucid ce acţionează ca un rezervor subteran, care păstrează de la 95% la 99% din excesul de apă căzută din precipitaţii. În acelaşi timp, se reduce şi cantitatea de apă în zonele irigate cu 50-80%. Apa reţinută este apoi consumată de plante. Iată o „gândire verde“, menită să salveze apa pentru generaţiile viitoare!
Scutecul, la originea unei mari invenţii
Inventatorul acestui produs este inginerul mexican Sergio Jésus Rico Velasco. Produsul care l-a inspirat este unul inedit: scutecul absorbant pentru bebeluşi, care reţine o cantitate mare de lichid într-un spaţiu redus.
Velasco a folosit un polimer intitulat poliacrilat de potasiu, care are capacitatea să absoarbă până la de 500 de ori mai multă apă decât volumul său. De exemplu, numai 10 grame de Solid Rain pot stoca până la un litru de apă. Aceasta este reţinută timp îndelungat, fără a se evapora sau scurge în sol, fiind menţinută pe loc până când este consumată de rădăcinile plantelor.
Produsul Solid Rain a fost nominalizat de două ori la Global Water Award de Stockholm International Water Institute şi a fost recompensat cu premiul Ecology and Environment acordat de Fundacion Miguel Aleman. Cu toate acestea, în ciuda faptului că este folosit în Mexic de un deceniu, iar de curând şi în SUA, foarte puţină lume ştie de existenţa acestui produs, pentru că nu a fost promovat decât pe plan local.
Producţii mai mari
„În cadrul unui proiect-pilot, efectuat pe terenuri agricole, s-a obţinut o creştere a producţiei la hectar cu până la 400% (în legumicultură – n.n.) atunci când a fost folosit Solid Rain. Spre exemplu, culturile de ovăz au produs 2.500 de kg/ha pe terenurile netratate (martor) şi 5.000 kg/ha în cazul utilizării de Solid Rain. La floarea-soarelui creşterea producţiei a fost de la 1.000 la 3.000 kg/ha, iar la fasole, incredibil, de la 450 la 1.800 kg/ha“, ne-a declarat în exclusivitate Edwin Gonzales, reprezentantul companiei Solid Rain.
Conform domniei sale, un alt avantaj important al produsului este că previne pierderea substanţelor nutritive din sol. Un fermier din statul mexican Sinaloa a folosit Solid Rain, în ciuda faptului că seceta nu era o ameninţare în zona unde avea el culturile. Cu toate acestea, recoltele sale au crescut cu aproximativ 50%, deoarece nu a mai pierdut azotul, atunci când ploua sau uda plantele, nutrienţii fiind absorbiţi de rădăcini.
Domenii de utilizare
Posibilităţile de aplicare sunt la fel de diverse ca şi plantele cultivate.
Plantarea puieţilor. Indiferent dacă este vorba de puieţi forestieri sau pomi fructiferi, replantarea creează stres, fie din cauza lipsei de apă, fie a excesului. Solid Rain reglează consumul de apă şi reduce ratele de mortalitate.
Culturi hidroponice. Principalele probleme sunt capacitatea scăzută de retenţie a umidităţii în substrat. Ca urmare, se pierd volume mari de apă şi substanţe nutritive. Utilizarea noului produs a condus la economii de apă între 30% şi 50% în cazul culturilor de seră şi a crescut semnificativ productivitatea lor de la 80% la peste 100%, în funcţie de specie.
Culturi de câmp. Aceste culturi pot fi irigate sau nu, dar problema lor principală este lipsa resurselor de apă şi costul ridicat de irigare. Cu Solid Rain a fost redus semnificativ consumul de apă, iar randamentele au crescut foarte mult.
Alte aplicaţii: transport răsaduri, păşuni, grădini, butaşi etc.
Preţuri piperate?
„Noi recomandăm întotdeauna cel puţin 25 kg de Solid Rain pentru un acru de teren arabil. Dacă ţinem cont că un acru are în jur de 4.000 m2, rezultă că, pentru un hectar, ar fi necesare aproape 62 kg de Solid Rain. Desigur, dacă aveţi o cultură foarte exigentă, care necesită o cantitate mai mare de apă, cum ar fi iarba, vă recomandăm mai mult produs“ – a menţionat Gonzales.
Într-adevăr, cantitatea pare destul de mare. Numai că trebuie avută în vedere perioada foarte lungă de utilizare. Conform explicaţiilor primite de la reprezentantul companiei, produsul rezistă la mai multe cicluri (stocare de apă, consum, din nou stocare etc.), timp de zece ani.
Solid Rain se vinde cu 25-30 de dolari SUA kilogramul. De exemplu – conform site-ului http://solid-rain.com – un sac de 25 kg costă 750 de dolari SUA.
La o primă vedere, preţurile par exagerat de mari. Cantitatea de Solid Rain necesară pentru un hectar s-ar ridica la 1.550 de dolari SUA, adică vreo 5.180 de lei. Dar, dacă facem o analiză a investiţiei în raport cu avantajele oferite, rezultă o reală rentabilitate a produsului, mai ales în legumicultură.
În primul rând, costul repartizat pe zece ani înseamnă 518 lei/an, mai puţin decât primeşte un fermier subvenţie de la APIA. Sau să spunem că producţia obişnuită de floarea-soarelui este de 1.500 kg/ha. Dacă s-ar utiliza Solid Rain, randamentul ar urca la cel puţin 3.000 kg/ha, ceea ce înseamnă, la un preţ de 300 de euro/t, un câştig suplimentar minim de 450 de euro (peste 2.000 de lei), faţă de 518 lei investiţi.
Să mai luăm un exemplu. Producţia medie de roşii în România este de aproximativ 15 t/ha. Cu Solid Rain ar putea ajunge la 25 t/ha, dar luăm în calcul 20 t/ha, adică un surplus de 5.000 kg. La un preţ mic, de numai 1 leu/kg, fermierul ar obţine mai mult cu 5.000 de lei. Conform calculelor noastre, şi în cazul altor legume din câmp, câştigul suplimentar ar depăşi 4.000 de lei/ha, iar în seră, 3.000 de lei/ha.
Beneficii
● Încapsulează apa şi o stochează în subteran pe termen lung.
● Permite practicarea agriculturii în zone cu climat extrem şi soluri sărace, acolo unde ploile sunt rare şi nu există posibilitatea irigării culturilor.
● Oferă plantelor umiditate în mod regulat, pentru o creştere optimă.
● Ajută la aerarea solului.
● Reduce cantitatea de apă necesară irigaţiilor.
● Reduce pierderea de nutrienţi în sol cu 33%, deci scad costurile cu fertilizarea.
● Ajută mediul în momente de secetă, reduce procesul de deşertificare şi contaminarea apei freatice cu nitraţi şi nitriţi.
Traian Dobre
- Articole revista
- Septembrie 01 2013
Agricultura, mai rentabilă pe timp de secetă
Recolta bună din acest an nu este şi un prilej de bucurie pentru producătorii agricoli. La 50-60 de bani, cât primesc pe kilogramul de grâu, nici măcar nu pot să-şi acopere costurile, fapt care pune în pericol înfiinţarea culturilor pentru noul sezon. Preţuri mici se anunţă şi la porumb şi floarea-soarelui.
Paradoxul acestei campanii: tărâţa mai scumpă decât grâul
În Teleorman, la Conţeşti, producţia din acest an a fost mai bună decât în alţi ani, însă preţurile sunt cu mult sub aşteptările fermierilor. Victor Chivu, un fermier din localitate, care munceşte peste 2.000 hectare de teren agricol şi are o fermă de vaci, spune că la sfârşitul lunii iulie grâul se vindea cu 60 bani/kg, porumbul cu 50 bani/kg, în timp ce la floarea-soarelui marja era între 1,1 - 1,3 lei/kg.
„La noi este ca la nimeni, când este preţul mare la cereale este mic la lapte. Nu avem stabilitate. Mai repede îmi convenea să am secetă decât o producţie foarte bună“, declară Chivu.
De preţurile mici se plânge şi Valeriu Călin, administratorul firmei Agroceres din Buzau, care susţine că acestea nu au cum să acopere costurile. Cel mai mare paradox este că a ajuns să coste tărâţa mai mult decât grâul.
„Nu pricep cum un kilogram de tărâţă, care este un subprodus al grâului, se vinde cu un leu, iar grâul cu 60-65 de bani. Este cel mai prost preţ din ultimii cinci ani“, spune Călin, care a fost nevoit să vândă grâul imediat după recoltare, în lipsa spaţiilor proprii de depozitare. El susţine că preţurile sunt mici în general pe piaţă în acest an. Floarea-soarelui se vinde cu circa 1,2 lei/kg, iar porumbul cu 0,5 lei/kg.
În ciuda situaţiei dificile, Călin spune că merge mai departe, că doar nu poate să renunţe la munca de o viaţă. „În agricultură se investeşte mult şi repede, iar banii se scot greu. Investiţia se amortizează în mai mulţi ani“, afirmă Călin.
Hambarul e salvarea
Dimitrie Muscă, fondatorul CAI Curtici, spune că, la un preţ de 60 bani/kg, pierderea este de 40% faţă de 2012. Acesta este şi motivul pentru care nu vrea să vândă acum, ci mai ţine grâul în hambar, în speranţa unui preţ mai bun.
„Dacă la cereale preţul este în scădere de la o săptămână la alta, la carne creşte de la o săptămână la alta“, spune Muscă, care îi sfătuieşte pe producătorii de cereale să cumpere acum, pentru că nu se ştie cât timp preţurile se vor menţine la acest nivel.
Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România, susţine că agricultorii români se află la un pas de faliment din cauza preţurilor speculative practicate de angrosişti la achiziţionarea cerealelor.
„E adevărat că în acest an vom avea o producţie mult mai bună decât în 2012, însă cu siguranţă nu va depăşi nivelul producţiei din 2011. Nenorocirea este însă că, în urma zvonurilor că vom avea supraproducţie, angrosiştii practică preţuri speculative, care nu fac altceva decât să îndrepte producătorii agricoli spre faliment. În aceste condiţii, le recomand fermierilor să amenajeze în cel mai scurt timp spaţii de depozitare pentru recoltele obţinute, pentru a nu mai depinde de angrosişti pentru valorificarea producţiei“, a declarat pentru Agerpres Baciu. El crede că statul ar trebui să intervină în piaţă şi să achiziţioneze o anumită cantitate de produse agricole, la un preţ mai bun decât cel existent la momentul de faţă.
„Dacă în anul 2011, când a fost cel mai bun an agricol al României din ultima perioadă, preţul de achiziţie la angrosişti pentru un kilogram de floarea-soarelui era de 1,7 - 1,8 lei, iar în 2012 a variat între 2,0-2,2 lei, în acest an kilogramul se vinde doar cu 1,0-1,1 lei. O situaţie la fel de dramatică se înregistrează şi la grâu, unde în anul 2011 preţul de achiziţie era de 0,65-0,75 lei/kg, iar în 2013 este de numai 0,55-0,65, în condiţiile în care toate input-urile (motorină, energie electrică) s-au scumpit cu un procent cuprins între 25-35%“, a precizat Baciu, care este de părere că producţiile din acest an nu se vor ridica la nivelul celor din 2011.
Preţurile la furaje revin la „normal“
Dacă producătorii agricoli se plâng de preţurile la cereale, crescătorii de animale spun că nivelul actual constituie un moment de respiro, după mai mulţi ani în care preţurile la furaje o luaseră „razna“. Acum, în piaţă, preţurile au început deja să scadă.
„Şrotul de rapiţă a ajuns la 1.100 lei/tonă, faţă de 1.300 lei/tonă în urmă cu câteva luni. Un kilogram de porumb se vinde în prezent cu 65 de bani, aproape la jumătate faţă de preţul din toamnă“, declară Claudiu Frânc, preşedintele Federaţiei Crescătorilor de Bovine.
El spune că anul trecut, de exemplu, preţurile la furaje se dublaseră în lunile octombrie – noiembrie.
Preţul unei tone de şroturi de soia ajunsese la 700 euro, iar fânul se vindea cu un leu pe kilogram, faţă de 0,25 de lei pe kilogram într-un an normal.
Preţurile ridicate la furaje au avut ca efect reducerea semnificativă a numărului de animale, la bovine, cel puţin, acestea reducându-se sub un milion de capete.
Şi Sorin Dogaru, directorul Departamentului de Agricultură din cadrul InterAgro, susţine că „piaţa a revenit la normal“.
„Unii spun că piaţa a căzut, eu spun că a revenit la normal. Nu puteai sa mănânci ulei de 2.300 lei/tonă şi nu este singurul exemplu. Acum e o piaţă normală. Fermierul trebuie să fie tot timpul pregătit să facă volume importante, era o nebunie ce se întâmpla“, spune Dogaru.
El susţine că, din punctul de vedere al producţiei, cel mai bun an a fost 2004, în timp ce 2011 a fost cel mai bun an agricol combinând producţia cu piaţa. În acelaşi timp, 2012 ca volum poate fi comparat cu 2004, însă piaţa nu a mai fost cea din 2011, mai spune Dogaru.
FAO: Producţie-recod de grâu în 2013
Producţia de grâu din acest an va atinge 690 milioane de tone, cu 28 milioane de tone mai mult comparativ cu volumul de anul trecut, ceea ce reprezintă a doua valoare sub record, potrivit estimărilor Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie. În ceea ce priveşte preţurile, traderii se aşteaptă la o reducere a acestora, de la 9,50 USD pe buşel (349 USD pe tonă) la circa 7 USD pe buşel (257 USD pe tonă).
Ioana GUŢE
- Articole revista
- August 03 2013
Seceta - fenomen recurent în România
Încălzirea globală şi schimbările climatice ce decurg din acest fenomen cresc presiunea asupra resurselor naturale de apă ale globului, alături de creşterea populaţiei şi poluarea industrială. Chiar dacă, la nivel planetar, în urma încălzirii globale, cantitatea de apă existentă în atmosferă şi disponibilă sub formă de precipitaţii este în creştere, distribuţia acesteia suferă schimbări importante. În acest context, România, care se află deja într-o regiune de alternanţă climaterică, va avea episoade mai lungi şi mai severe de secetă.
Viitorul agricol al României, în contextul schimbărilor climatice
Două fenomene vor afecta cu preponderenţă ţara noastră în următoarea jumătate de veac: deficitul de apă pe termen mediu şi lung, cu perioade importante de secetă severă şi o creştere a aridităţii şi excesul pluviometric în intervale foarte scurte de timp, ce pot provoca inundaţii locale, dar, mai ales, eroziunea profundă a solului. Cele două fenomene extreme vor creşte totodată riscul de deşertificare, în special în regiunile de sud şi de est. Conform directorului ştiinţific al Institutului Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor, Marie-Jeanne Adler, în ţara noastră seceta are o repetabilitate la intervale de aproximativ 30-35 de ani, cu o persistenţă de circa 12-15 ani, întrerupte de perioade scurte, cu ploi peste valorile normale, în ultima decadă remarcându-se o creştere a celor două extreme (după un 2003 excesiv de secetos, a urmat un an 2004 caracterizat de inundaţii). Alături de acest lucru, agricultura autohtonă are de răspuns şi provocării creşterii temperaturii medii anuale, de la 8,7 grade Celsius în 1971 la 9,3 grade în intervalul 2001-2010, care determină, pe de o parte, o creştere a evaporării apei din sol şi, pe de altă parte, intrarea în vegetaţie mai rapidă a florei şi importul de plante submediteraneene.
Cel de-al doilea fenomen cu un impact important la nivel naţional – eroziunea solului ca urmare a agenţilor externi – afectează în mod deosebit producţia agricolă şi, în special, în zonele de deal, este în creştere în ultima decadă. Conform cercetătorului N. Popa de la Centrul de Cercetare-Dezvoltare pentru Combaterea Eroziunii Solului din localitatea Pereni, judeţul Vaslui, anual se pot pierde până la 42 t de sol pe hectar, din care aproape 1 tonă - humus şi azot.
Managementul apei şi investiţiile durabile, factorul de sprijin
Retehnologizarea vechilor amenajări hidrologice şi construirea unora noi, investiţiile în infrastructura pentru irigaţii şi realizarea perdelelor forestiere sunt priorităţile pe care experţii în domeniu le consideră necesare în ţara noastră pentru a stopa extinderea zonelor endemic secetoase. Totodată, o parte dintre acestea se regăsesc, după cum sublinia şi directorul Institutului Naţional pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului, Cătălin Simota, în cadrul noii Politici Agricole Comune şi în cadrul mai multor directive şi proiecte europene, precum raportul GAP Analysis of the Water Scarcity and Droughts Policy din 2012 sau proiectul 2012 Blueprint, care urmăreşte analiza amprentei de apă în produsele finite. Alături de acestea, dezvoltarea unor proiecte macro de aducţiune de apă în zonele cele mai vulnerabile din ţară (Bărăganul şi sudul Câmpiei Române) precum canalul Siret-Bărăgan şi zonarea culturilor sunt alte elemente necesare în perspectiva evoluţiei agriculturii româneşti.
„Trebuie avută în vedere şi zonarea culturilor pentru că, dacă vom continua să mergem cu culturi consumatoare în zone cu resurse limitate, atunci sigur nu suntem pe direcţia bună. De asemenea, canalul Siret-Bărăgan este un alt punct important care va ajuta în perioada următoare la creşterea productivităţii sectorului agricol“, declara în urmă cu câteva săptămâni secretarul de stat în MADR, Daniel Botănoiu, în cadrul unei conferinţe de profil. Nu în ultimul rând, pentru încetinirea procesului de eroziune a solului, dar şi pentru conservarea apei este necesară o adaptare a tehnicii agricole de la modelul clasic la modelul conservativ.
Daniel PLĂIAŞU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013
- Articole revista
- Iulie 01 2013
Prevenirea şi diminuarea efectelor secetei subiect de dezbatere în mediul academic
Pe 11 iunie 2013, la sediul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ (ASAS) a avut loc dezbaterea cu tema „Prevenirea şi diminuarea efectelor secetei. Viitorul lucrărilor de irigaţii“, în cadrul căreia au fost prezentate mai multe lucrări ştiinţifice academice cu privire la evoluţia sectorului de irigaţii şi desecări la nivel naţional. Evenimentul a reunit deopotrivă membri din mediul academic, guvernamental (secretarii de stat Daniel Botănoiu şi Elena Dumitru) şi privat (inginerii Lucian Buzdugan de la Insula Mare a Brăilei şi Liliana Drăgan de la AquaProiect).
Perspective şi provocări în următorii ani
Dezbaterea a debutat cu prezentarea perspectivelor pedoclimatice ale României pe termen scurt, mediu şi lung. Conform directorului ştiinţific de la Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor, Mary-Jeanne Adler, seceta este un fenomen caracteristic condiţiilor fizico-geografice ale Bazinului Dunării, care, fără o ciclicitate strictă, are o repetabilitate la un interval de aproximativ 30-35 de ani, cu o persistenţă de circa 12-15 ani. Mai mult decât atât, directorul ANM, Ion Sandu, a subliniat că pentru următorii 50 de ani ne putem aştepta la o scădere cu 20% (aproximativ 120 mm/an) a cantităţii de precipitaţii şi că, în ultima perioadă, se remarcă o modificare a alternanţei anilor secetoşi cu cei ploioşi la intervale mai scurte de timp şi cu fenomene extreme mai dese, de exemplu după un an 2003 extrem de secetos, în 2005 România a avut un an excesiv de ploios caracterizat prin inundaţii. În ceea ce priveşte anul 2013, Ion Sandu a declarat: „După 18 iunie, la fel ca anul trecut, ne putem aştepta la perioade lungi de secetă şi caniculă. Este posibil, după cum arată prognozele, ca în lunile iulie şi august toată zona de sud-est a României să aibă precipitaţii de maximum 20 litri pe metru pătrat. Această cantitate este total insuficientă pentru culturile agricole care ar putea fi compromise.“ În acest context, provocările dezvoltării agriculturii autohtone vizează în mod intrinsec reabilitarea şi eficientizarea sistemului de irigaţii.
Situaţia actuală a acestuia nu este însă deloc încurajatoare. Din cele 5,4 milioane ha potenţial irigabile, doar 1,5 milioane sunt viabile, dintre care 800.000 ha funcţionale, şi propriu-zis se irigă aproximativ 200.000 ha (în 2013, ca urmare a implicării MADR, suprafaţa contractată pentru irigaţii a ajuns la 402.000 ha). „Avem o suprafaţă de 1,5 milioane ha care pot fi considerate viabile pentru irigaţii în România. Din această suprafaţă, 800.000 ha reprezintă suprafaţa funcţională, însă pentru anul 2013 se estimează că suprafaţa ce va fi irigată este de doar 400.000 ha. La ora actuală, putem spune că oferta este mai mare decât cererea, problema vine de la costurile acestor irigaţii şi de la relaţia dintre organizaţiile de îmbunătăţiri funciare (OIF) care ar trebui să colaboreze pentru eficientizarea resursei de apă. Până în prezent, suprafaţa irigată în România este de aproximativ 65.000 ha. Pentru că vorbim de organizaţii, trebuie să spunem că ele sunt în număr de 504 la nivelul întregii ţări, iar suprafaţa pe care au fost constituite reprezintă circa 1.600.000 ha, cele mai multe fiind situate în partea de sud şi est a ţării“, a declarat directorul general pe probleme de îmbunătăţiri funciare din Ministerul Agriculturii, Valentin Apostol.
Soluţii pentru revitalizarea irigaţiilor
Cea mai importantă problemă în acest sector este preţul ridicat al energiei electrice necesare pentru pomparea apei. În acest sens, secretarul de stat în MADR, Daniel Botănoiu, a explicat că statul, prin ANIF, urmăreşte aducerea apei cât mai aproape de utilizatori la un preţ redus. „Am luat măsura ca ANIF să devină operator pe piaţa energiei, astfel încât să putem achiziţiona energie electrică mai ieftină de la Hidroelectrica pe timp de noapte. Aceasta este o mare provocare pentru că, dacă avem preţul la energie mai ieftin, costurile irigaţiilor vor fi la rândul lor mai reduse“, a explicat secretarul de stat în MADR. Alături de preţul la energie, reabilitarea şi modernizarea amenajărilor de irigaţii (inclusiv staţiile de pompare), ale căror pierderi ajung până la 40%, este o altă prioritate pe termen mediu şi lung. „Pe termen mediu am făcut solicitarea de a moderniza cele 56 de sisteme de irigaţii din fonduri structurale. Costurile sunt de 983 milioane de euro şi noi sperăm ca în acest an să beneficiem de prima tranşă în valoare de 220 milioane de euro“, a explicat Botănoiu. Pe termen lung, finalizarea canalului Siret-Bărăgan este o altă soluţie pentru Sud-Estul României. „Vizăm mărirea suprafeţelor irigate din România cu încă 425.000 ha, sisteme care vor fi construite pe zonele adiacente canalului magistral Siret – Bărăgan în zona Vrancea, Râmnicu-Sărat, Buzău, Pogoanele. Valoarea totală a acestor lucrări este de circa 2,5 miliarde de euro, pentru care suntem în discuţii cu instituţii private care vor să finanţeze acest proiect printr-un parteneriat public privat. Problema se pune pentru cine facem aceste canale, pentru că este necesar să existe organizaţii de utilizatori de apă pe traseul noilor canale. Noi sperăm ca, odată cu demararea proiectelor de refacere şi reabilitare a infrastructurii principale de irigaţii, fermierii să se asocieze în organizaţii şi să acceseze fonduri prin Măsura 125“, a declarat Valentin Apostol.
Măsuri concomitente
Dincolo de măsurile de investiţii şi reabilitare a infrastructurii de irigaţii în România sunt necesare schimbarea cadrului legislativ şi adoptarea pe scară largă a modelelor agricole conservative. „Vrem ca, în final, această strategie a sectorului de irigaţii să fie încununată de elaborarea unei legi a irigaţiilor. Noi nu avem în prezent o lege a irigaţiilor, nu avem în România o lege care să prevadă drepturile şi obligaţiile statului şi ale proprietarilor de teren irigabil. De asemenea, în această lege va trebui neapărat să schimbăm modul de aplicare a restricţiilor pentru utilizarea apei. În prezent, prima care este restricţionată este apa pentru irigaţii, în caz de secetă severă. Totodată, proiectarea sistemelor de irigaţii va trebui făcută concomitent cu proiectarea perdelelor forestiere“, a explicat Valentin Apostol. De asemenea, conform lui Daniel Botănoiu, pentru eficientizarea consumului de apă se impune zonarea culturilor, acest fapt fiind susţinut şi de inginerul Lucian Buzdugan din Insula Mare a Brăilei. „Cred că soia necesită un program naţional, fie că e vorba de soia modificată genetic fie de soia nemodificată genetic, pentru că această plantă are cel mai redus consum de apă pentru produsul finit. De asemenea, valoarea ei proteică o face să fie una dintre cele mai bune furaje pentru animale. Dar cel mai important este că soia funcţionează ca o fabrică naturală pentru aducerea aportului de azot biologic în sol. De aceea cred că ar trebui să facem un program naţional pentru ca în România să se cultive minimum un milion de hectare de soia şi nu câteva zeci de mii ca în prezent, fiind o plantă în asolament cu rol ameliorativ“, a precizat acesta.
Nu în ultimul rând, în cadrul dezbaterii, implementarea sistemului de perdele forestiere de protecţie a câmpului a avut un rol central, punându-se în evidenţă rolul acestora atât pentru menţinerea umidităţii la nivelul solului, cât şi pentru stoparea eroziunii provocate de vânt şi precipitaţii abundente.
Daniel Plăiaşu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.13, 1-15 IULIE 2013
- Articole revista
- Iulie 01 2013
Seceta, procesatorii şi dezinteresul guvernului au băgat vaca în abator
Seceta de anul trecut, lipsa unor politici guvernamentale coerente în domeniu, dar şi monopolul multinaţionalelor pe piaţa lactatelor din România au pus pe butuci crescătorii de bovine mici şi medii care s-au văzut nevoiţi să tragă obloanele şi să-şi ducă animalele, de multe ori de rasă superioară, la abator.
În 2012, seceta a pârjolit ogoarele şi a făcut să explodeze preţul cerealelor şi al nutreţului. Fermierii spun că nu s-au simţit protejaţi de stat în niciun fel. Un exemplu grăitor este cel al unui crescător de vaci din judeţul Teleorman care, confruntat cu perspectiva acumulării de datorii într-un ritm galopant, a apelat la o măsură radicală.
„Anul trecut am avut 1.700 de vaci, însă acum mai am vreo 160. În 2012 n-am putut să asigur hrana pentru animale de pe cele 235 ha de lucernă. Am fost nevoit să o cumpăr. Pe de altă parte, am vândut orz la începutul anului trecut cu 0,9 lei pe kilogram, că atât era piaţa, şi am cumpărat câteva luni mai târziu, pe fondul secetei, cu 1,4 lei pe kilogram. Am constatat că, dacă mă încăpăţânez să cresc vaci, pierd bunăstarea familiei şi mă şi îngrop în datorii, pentru că în câteva luni am acumulat datorii la bănci de 235.000 de euro. (...) Nu există un act normativ, o lege a calamităţilor sau o ordonanţă de urgenţă cu privire la calamităţi. Ce iau pe mere dau pe pere. Cunosc mulţi oameni ajunşi la sapă de lemn care din toamnă vor să ducă vacile la abator pentru că nu mai fac faţă cheltuielilor cu întreţinerea, hrana, apa, angajaţi şi impozite“, constată cu tristeţe Victor Chivu, un crescător de vaci din Conţeşti, judeţul Teleorman.
Efective în scădere cu o treime
Acesta este departe de a fi un caz izolat. Sectorul bovinelor a consemnat un recul fără precedent, care arată vulnerabilitatea acestuia şi precaritatea măsurilor de protecție.
„Nu vorbim despre un risc de depopulare a şeptelului, ci de o certitudine. De la 1,2 milioane de capete, câte au fost consemnate la nivel naţional toamna trecută, am ajuns la doar 800.000 în prezent. Cele mai multe tăieri au avut loc între noiembrie 2012 şi februarie 2013. Numai în noiembrie anul trecut, efectivele de bovine au fost reduse cu 21% faţă de noiembrie 2011. Cum să susţină fermierii efectivele de animale, dacă grâul şi porumbul au ajuns la un leu şi ceva kilogramul?!“ se întreabă retoric Claudiu Frânc, un fermier cu peste 300 de bovine la Seini, judeţul Maramureş, şi preşedinte al Federaţiei Crescătorilor de Bovine din România (FCBR). Acesta s-a văzut nevoit să renunţe şi el la un sfert din efective, de anul trecut şi până în prezent.
Nu numai crescătorii de bovine au avut de suferit de pe urma secetei. Şi la ovine situaţia este la fel de disperată.
„Acum doi ani preţul porumbului era de 0,65 lei pe kilogram, iar kilogramul de carne de miel se vindea cu 11 lei. Anul trecut, porumbul era un leu, iar kilogramul de miel 9 lei. Unde mai pui că în 2012 kilogramul de fân a fost mai scump decât cel de porumb, ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată în 25 de ani de când mă ocup de creşterea oilor“, a declarat Nicu Cioranu, unul dintre cei mai mari crescători de ovine din România.
Coşmarul fermierilor nu a luat sfârşit încă, pentru că nu este exclus ca şi acest an să fie unul la fel de problematic.
„Chiar dacă toată lumea zice că va fi un an bun, pentru noi nu se arată aşa. Din cauză că a plouat într-una am pierdut prima coasă la lucernă, aşa că dacă n-am putut-o recolta la timp pe prima, nu vom mai aduna mare lucru la a doua. Pe de altă parte, se anunţă două luni de secetă, aşa că nu ştim cum vom sta la grâu şi porumb în toamnă“, a continuat Claudiu Frânc.
Procesatorii bat şi ei un cui la coşciugul fermierilor
Ca şi cum seceta nu i-ar fi lovit suficient, fermierii au avut de suferit şi de pe urma politicii practicate de multinaţionalele care controlează piaţa lactatelor.
„Ce, eu să muncesc, iar beneficiile să le ia procesatorul?! Eu primeam 1,3-1,35 lei pe litrul de lapte, iar ei îl dădeau cu 5-6 lei litrul, un lapte net inferior. (...) Cresc vaci de 11 ani, iar acum, când intru în bază şi văd pustiu, plânge sufletul în mine. În 2007, în trei luni, am adus cea mai bună genetică din România, 11 tiruri de vaci din Danemarca, Olanda, Germania şi Franţa. Acum le-am vândut către trei ferme din Braşov, iar vreo 300-400 de animale le-am dat la abator (...) M-a prins criza cu pantalonii în vine. Tocmai terminasem investiţia, când firma cu care aveam contract ne-a scăzut preţul de achiziţie în 2008 cu 30%. Acum un an au mai scăzut 0,25 lei pe litru. M-au prostit să investesc în fermă, m-au pus să iau vaci bune şi apoi mi-au zis că nu pot să-mi cumpere laptele la un preţ corect pentru că e criză. Dar ei au crescut între timp preţul la lapte cu 15-18%“, a continuat Victor Chivu.
Şi nu este singurul fermier care crede că multinaţionalele profită de pe urma muncii lor.
„Majoritatea procesatorilor au păstrat preţurile de achiziţie a laptelui la acelaşi nivel ca anul trecut. O companie care, din păcate, operează în nord-vestul ţării, deci şi la noi, a scăzut preţurile de achiziţie cu 0,13 lei pe litru fără niciun motiv. O să mai aşteptăm două-trei săptămâni să se stabilizeze piaţa şi o să ne reorientăm către procesatorii mai mici“, a mai spus Claudiu Frânc.
Cireadă răzleaţă în calea lupilor
Fermierii recunosc că problemele lor cu procesatorii şi cu Guvernul, care nu are nicio politică credibilă pentru zootehnie, sunt cauzate, în bună măsură, de dezorganizarea fermierilor din acest sector.
„Dacă noi nu suntem uniţi, ne dispersează, îşi bat joc de noi. Este adevărat că unii acceptă preţuri mici de la multinaţionale pentru că au leasing şi credite pe care trebuie să le plătească. Statul nu face nimic să putem ajunge la o înţelegere cu băncile, de genul nu putem luna asta, vă dăm luna viitoare. Guvernanţii ne lasă să murim zicând că nu le dă voie Banca Mondială şi FMI-ul să ajute agricultorii aflaţi în colaps. Nu l-am văzut pe Ponta să intre şi el într-o fermă să vadă cu ce ne confruntăm, aşa că nu o să mai cresc vaci decât atunci când îşi va asuma răspunderea cineva din guvern, când vor răspunde penal şi cu libertatea pentru dezastrul din zootehnie. Nu aş fi renunțat dacă primeam vreun ajutor. Nu ne mai rămâne decât să blocăm vămile, cum au făcut bulgarii, numai că anul trecut doar eu am ieşit cu utilajele în stradă să mă bat cu jandarmii“, a mai spus fermierul din Teleorman.
Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, declara recent că a discutat cu reprezentanţii asociaţiilor de fermieri din zootehnie cu privire la un eventual sprijin din partea Guvernului ca urmare a secetei generalizate la nivel global de anul trecut şi că a solicitat Bruxelles-ului o plată suplimentară de 4,5 euro pe cap de animal, în zonele defavorizate.
Marius ŞERBAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.13, 1-15 IULIE 2013
Rolul praşilelor mecanice
Porumbul şi floarea-soarelui fac parte din grupa plantelor mezofite, cu o rezistenţă mijlocie la secetă. După răsărire, nevoia de apă creşte progresiv, cu un maxim de consum la înflorire şi fructificare. Este bine să reţinem câteva aspecte, proprii acestui an care deocamdată se conturează a fi arid. Pierderile prin evaporare sunt ajutate de un sol tasat, de crustă şi denivelări. Atenţie însă, răscolirea excesivă a pământului trebuie evitată. De preferat este să fie antrenat doar stratul superficial, care devine, astfel, un fel de mulci izolator, cu rol de împiedicare a evaporării apei. Cu alte cuvinte, prin cele 1-3 praşile mecanice (lucrarea manuală nu se mai efectuează, decât poate în vetrele de buruieni şi numai în fermele mici) se realizează o afânare a solului la suprafaţă şi se astupă capilarele ori crăpăturile prin care se pierde apa, venită inclusiv din straturile mai profunde. Teoretic se recomandă, la floarea-soarelui, trei praşile mecanice, prima executată foarte devreme, când se disting foarte bine rândurile, a doua - la 10-12 zile de prima, iar a treia, la 15 zile de la a doua, după care plantele îmbracă foarte bine terenul, împiedicând dezvoltarea buruienilor. Adâncimea nu va depăşi 6 cm iar în ani secetoşi se recomandă să se execute la 3-4 cm. Zona de protecţie a plantelor este de 8-10 cm, la prima praşilă şi de 14-15 cm, la următoarea intervenţie mecanică. În cazul porumbului, recomandarea vizează două praşile mecanice, cu o adâncime de lucru de minimum 4 cm şi o zonă de protecţie de 7-14 cm. Practic, nimeni nu face mai mult de două praşile mecanice, existând şi cazuri fericite, dar rare, în care, acolo unde nu există crustă sau buruieni, lucrarea să fie exclusă din tehnologie. În ambele variante, adică la porumb şi floarea-soarelui, se recomandă folosirea utilajelor cu organe active (cuţite) plate, care nu răscolesc solul, taie buruienile pe dedesubt, la mică adâncime, şi le lasă la suprafaţa solului, constituind un strat izolator, cu rol în limitarea evaporării apei din sol.
Sfaturi practice
Să expunem însă experienţa la cerealele prăşitoare, în condiţiile acestui an, a unui fermier cu peste 30 de ani de practică în agricultură, Marian Popa, de la Polirom Prod, comuna Scurtu Mare, judeţul Teleorman: „După ridicarea rapiţei, trebuie să se treacă imediat la pregătirea solului, pentru cultura următoare. Lucrările trebuie urgentate cam de felul următor: combinele de recoltat în faţă, iar utilajele de pregătit teren, în spate. La porumb şi floarea-soarelui nu mai avem mare lucru de făcut de aici înainte. Deja, din cauza condiţiilor din primăvară, cum spuneam, atipice, cine a mers cu erbicidare preemergentă, aplicată pe temperaturi nerecomandate, a eşuat, în sensul că nu a avut efect. Mai multe buruieni nu au putut fi distruse. Evident că se găsesc alte soluţii, erbicidarea în vegetaţie pentru dicotiledonate, dar atenţia trebuie sporită: fără apă şi cu temperaturi ridicate, planta de cultură poate fi afectată. Momentul optim de aplicare este seara sau dimineaţa. Numărul de erbicidări este condiţionat de spectrul buruienilor şi cel de acţiune a produsului. Acolo unde este costrei se fac două intervenţii, fiindcă asupra buruienilor acţionează substanţe diferite, care sunt şi incompatibile, pentru a fi aplicate simultan. Cât despre praşilă – iar acum vă dau exemplul meu, la floarea-soarelui, dar şi la porumb, pentru că erbicidatul a fost de succes – fac o praşilă concomitent cu administrarea îngrăşămintelor chimice. Va fi o praşilă superficială, la 2-3 cm, adică la nivelul optim pentru a distruge crusta şi a tăia buruienile. Eu merg doar cu o singură lucrare mecanică, în acest an, ca de altfel mereu, pentru că nu am buruieni şi nici nu cred să se mai formeze crustă.“
Cât despre afirmaţia manualului de agrotehnică, potrivit căruia îngrăşămintele ar contribui la menţinerea apei în sol, Marian Popa ne-a spus: „Este adevărat, planta va consuma, pentru un timp foarte scurt, mai puţină apă, dar probabil referirea vizează îngrăşămintele foliare sau azotul lichid, dar eu nu le utilizez dintr-un simplu motiv: nu am încredere ce este înăuntru. În îndelungata mea experienţă nu m-am condus după acest detaliu.“
În ceea ce priveşte combaterea bolilor şi dăunătorilor (îmbolnăvirile plantei ori atacul dăunătorilor provoacă plantelor răni care conduc la pierderea apei printr-o transpiraţie accelerată), se face opţional, în funcţie de atac, nefiind o reţetă general valabilă.
Un lucru care nu trebuia făcut
„Aş vrea să spun care este situaţia la mine în fermă. Grâul suferă din cauza lipsei de apă, dar eu tot contez, în scenariul cel mai pesimist, pe 4.000 kg/ha, iar porumbul şi floarea-soarelui au răsărit neuniform, să zic într-un procent de 10% din suprafaţă, din cauza trecerii bruşte de la temperaturi scăzute la un regim termic caracteristic lunilor de vară, nu pentru sfârşit de aprilie, început de mai. Şocul acesta termic a afectat răsărirea. În al doilea rând, cred că este greşit să se arunce cu prorociri nefaste, de la cel mai înalt nivel, cum ar fi oficialii Ministerului Agriculturii, despre tragedia ce-o să fie la vară, cu o secetă cum n-am mai trăit. Ce-o să spună fermierii creduli? O să fie demotivaţi: «Nu mai fac nimic, nici praşilă, nici erbicidare, că şi aşa o să fie dezastru»! Or, prognoza meteo pe termen scurt are gradul ei de nesiguranţă, darămite una pe termen lung. Nimeni nu mi-a spus, anul trecut, că o să plouă atât de mult încât se făcuse Dunăre la mine pe câmp, iar apoi o să vină caniculă două luni. Nici în acest an prognoza n-a reuşit. De exemplu, luna mai s-a anunţat iniţial ploioasă şi nu a fost, iar la precedentul anunţ (n.n. - 15 mai), de precipitaţii în toată ţara, la mine nu a căzut un strop de apă. În fine, dar nu în ultimul rând, într-o practică agricolă de 32 de ani, am mai văzut astfel de ani, cel mai recent, în 2011, iar situaţia nu a fost catastrofală.“
Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2013
Specialiştii consideră că floarea-soarelui – una dintre cele mai importante culturi pentru uleiul din seminţe – este foarte sensibilă la concurenţa buruienilor, în special în primele faze de creştere. În cazul în care buruienile nu sunt controlate efectiv în primele 6-8 săptămâni după apariţie, până la 50% din potenţialul de producţie poate fi pierdut. Cel mai bun control este realizat prin implementarea unui sistem integrat, care să folosească atât mijloace mecanice, cât şi chimice (erbicidarea).
Combaterea buruienilor
Specialiştii BASF, de pildă, susţin că, pentru combaterea buruienilor, se pune accent pe sistemul de producţie Clearfield, singura soluţie chimică pentru combaterea completă a buruienilor, inclusiv a tuturor raselor de Orobanche, printr-o singură aplicare. Totodată, combate Xanthium și Cirsium, pentru care nu există nicio soluție în culturile convenționale.
„Tehnologia Clearfield, dezvoltată de BASF, spunea cu prilejul unei prezentări Daniel Daia pentru floarea-soarelui, combină două elemente inseparabile. Este vorba de hibrizi performanți rezistenți la Pulsar 40 și de erbicidul propriu-zis. Pentru această tehnologie au fost deja creați peste 40 de hibrizi.
Daia recomandă utilizarea Pulsar 40 în doză de 1,2 l/ha, în postemergență timpurie, când planta de floarea-soarelui are 4-8 frunze adevărate, perioadă de vegetaţie în care poate fi combătută Orobanche. Erbicidul se absoarbe 70% prin frunzele buruienilor și 30% prin sol, combătând astfel și pe cele aflate în curs de răsărire.
În situația culturilor convenționale de floarea-soarelui, pentru combaterea buruienilor anuale mono și dicotiledonate, directorul regional a indicat erbicidul Frontier Forte (pe bază de dimetenamid-P), în preemergență, în doză de 0,8-1,4 l/ha, în funcție de structura de buruieni și cantitatea de humus existentă în sol. Astfel, doza omologată este de 0,8 l/ha pentru soluri ușoare cu sub 2% humus, 1,2 l/ha pentru soluri medii cu 2-3% humus și 1,4 l/ha pentru soluri bogate, cu peste 3% humus. Momentul optim al aplicării este în primele 3-4 zile, după semănat.
Un alt erbicid cu acțiune sistemică, cu aplicare în postemergență, absorbit prin părțile verzi ale buruienilor, este Stratos Ultra (substanță activă cicloxidim). Împotriva buruienilor graminee anuale și perene, inclusiv costreiului din rizomi, se recomandă 3-4 l/ha.
Doze în amestec cu adjuvantul Dash:
● 1 l/ha Stratos Ultra + 1 l/ha Dash împotriva gramineelor anuale până la înfrățit;
● 1,5 l/ha Stratos® Ultra + 1,5 l/ha Dash® după înfrățit;
● 2 l/ha Stratos Ultra + 2 l/ha Dash împotriva gramineelor perene.
Pentru combaterea gramineelor anuale și a costreiului din semințe, erbicidarea cu Stratos Ultra se face când buruienile au 3-4 frunze. Împotriva gramineelor perene (din rizomi), produsul se aplică atunci când buruienile au suficientă masă vegetativă, aproximativ 20 cm în înălțime. Este de preferat ca erbicidarea să aibă loc după ploaie sau după irigare, în orele târzii ale după-amiezii.
Gabriela Dumbrăveanu, manager de produs la Syngenta România, recomandă fermierilor utilizarea erbicidului preemergent Gardoprim Plus Gold la culturile convenţionale pentru a combate principalele buruieni problemă din cultura de floarea-soarelui. Este potrivit pentru toate tehnologiile de cultivare, indiferent dacă vorbim de convenţional, hibrid tolerant la imazamox sau hibrid tolerant la tribenuron metil. Totodată, prezintă selectivitate ridicată pentru cultură. Doza de aplicare este de 3,5-4 l/ha.
În postemergenţă, buruienile problemă sunt în special costreiul din rizomi şi pirul. Ambele trebuie combătute când au 10-15 cm. Cu cât sunt mai dezvoltate, cu atât devin mai greu de combătut. În postemergenţă, pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale şi perene din culturile cu frunza lată se propune erbicidul sistemic Fusilade Forte. Principalele monocotiledonate combătute sunt pirul târâtor, costreiul din rizomi, pirul gros, iarba bărboasă, mohor, iarba vântului și odos. Doza utilizată: 0,8-1,3 l/ha.
Combaterea bolilor
Potrivit specialiştilor BASF, pentru combaterea întregului spectru de boli sunt necesare cel mult trei tratamente pe sezon.
Tratamentul 1 se poate aplica la stadiul de 8-10 frunze ale florii-soarelui, până la începutul apariției butonului floral. Este eficace mai ales împotriva lui Phomopsis helianthi.
Tratamentul 2 are perioada optimă de la diferențierea completă a calatidiului până la apariția florilor ligulate. Acesta combate un spectru larg de boli, cum ar fi Phomopsis, Sclerotinina, Botrytis etc.
Tratamentul 3 se aplică la 10-15 zile după sfârșitul înfloritului. Acesta este obligatoriu în condiții favorabile de atac al unor boli, cum sunt Sclerotinia și/sau Botrytis.
Indiferent de tehnologie, pentru combaterea bolilor este recomandat produsul Pictor, un fungicid sistemic, translaminar, cu două substanțe active (dimoxistrobin și boscalid), cu acțiune sinergică. Doza: 0,5 l/ha. Momentul optim al aplicării este de la faza de diferențiere completă a calatidiului până la 10-15 zile după sfârșitul înfloritului, în funcție de echipamentele existente în fermă.
Principalele buruieni
- Abutilon theophrasti – teișor.
- Amaranthus retroflexus – știr sălbatic.
- Ambrosia trifida – ambrozie.
- Chenopodium album – lobodă porcească, spanac sălbatic.
- Cirsium arvense – pălămidă.
- Echinochloa crus-galli – iarbă bărboasă, mohor înalt.
- Orobanche spp. – lupoaie.
- Setaria viridis – mohor.
- Solanum nigrum – zârnă.
- Sorghum halepense – costrei, bălur.
- Xanthium strumarium – cornuți.
Principalele boli
- Alternaria helianthi – alternarioza florii-soarelui.
- Botrytis cinerea – putregaiul cenușiu.
- Phoma oleracea – pătarea neagră.
- Phomopsis (Diaporthe) helianthi – pătarea brună-cenușie a tulpinii.
- Plasmopara helianthi (halstedii) – mana florii-soarelui.
- Puccinia helianthi – rugina neagră.
- Sclerotinia sclerotiorum – putregaiul alb.
Traian DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2013
- Horticultura
- Februarie 19 2013
Fermierii români şi bulgari comandă instalaţii de irigat la Constanţa
În ultimele două decenii, România a trecut prin mai multe perioade de secetă, fără ca guvernanţii şi fermieri să tragă vreo învăţătură de pe urma celor întâmplate. Statul a asistat cu indiferenţă la distrugerea reţelelor de irigaţii aflate în administrarea sa, în timp ce masa mare a producătorilor agricoli a pariat pe bunăvoinţa mamei natură, că va trimite ploile la timp şi în cantitate suficientă.
Seceta din 2001, a afectat grav recoltele de toamnă. în judeţul Constanţa, spre exemplu, culturile de porumb şi floarea soarelui au fost afectate în proporţie de 75%.în 2002, câmpiile şi agricultorii au dus, din nou, dorul ploilor. Cele mai afectate au fost culturile de păioase. În judeţul nostru, spre exemplu, recolta de rapiţă a fost de 200 - 300 kg la hectar.
În 2007 a fost, iarăşi, secetă, iar în următorul an, la fel. Recolta naţională de grâu, din 2008, a totalizat 2,47 milioane tone, fiind una dintre cele mai mici din perioada post decembristă. Pentru satisfacerea consumului intern, de 3,6 milioane tone, România a importat 900.000 tone de grâu de panificaţie din Franţa, Rusia, Ungaria, Ucraina şi SUA, susţinând, astfel, bunăstarea fermierilor din aceste ţări.
În sfârşit, seceta din 2012 i-a provocat agriculturii naţionale o pierdere de 20% din întreaga producţie. Cele mai afectate au fost culturile de porumb, recolta a fost mai mică cu 60%.
A fost nevoie de prea multe astfel de crize, ca, în sfârşit, toată lumea, de la vlădică până la opincă, de la guvern şi ministrul agriculturii până la ultimul fermier, să înţeleagă că nu e suficient doar să vorbească despre necesitatea irigaţiilor. Cel mai important pas îl reprezintă modul în care România a negociat sprijinul financiar pe care îl vor primi fermierii, din partea Uniunii Europene, în perioada 2014 - 2020. O parte din banii obţinuţi vor putea fi folosiţi şi pentru investiţiile în irigaţii. Pe de altă parte, numărul fermierilor care investesc în echipamente de udat, a început să crească.
'De 22 de ani, aştept ca România să se trezească şi să înţeleagă că agricultura este singura noastră salvare, că de ea depinde, în mare măsură, independenţa noastră economică. Se pare că seceta de anul trecut i-a trezit pe toţi. Este şi meritul actualului ministru al agriculturii (Daniel Constantin - n.n.j, un tânăr inimos, care a înţeles rapid cum stau lucrurile. Are şi soluţii, şi susţinere din partea fermierilor. Din păcate, nu are suficienţi bani pentru ceea ce vrea să facă" - a declarat, pentru cotidianul 'Cuget Liber", inginerul Mircea Măgureanu, directorul general al societăţii 'Novus" SRL, din Constanţa.Firma pe care o conduce este primul producător de instalaţii de irigat înfiinţat în România, după 1990.
Mulţi fermieri au venit la Constanţa şi au comandat utilaje de irigaţii, pentru această primăvară - relatează Măgureanu. 'La această oră avem comenzi pentru 20 de instalaţii de irigat, cu lungimea tubului de alimentare (care se înfăşoară pe tambur) de la 400 la 600 metri. Dintre acestea, 12 comenzi sunt din judeţul Constanţa, iar restul din Călăraşi, Brăila, Piteşti, laşi. Este prima dată în ultimii trei ani când avem întreaga capacitate de producţie acoperită pe timp de iarnă. Până acum, produceam pe stoc şi urma să vedem dacă vindem în vară. Am chemat mai mulţi lucrători de la pensie. De la 42 de locuri de muncă, am crescut la 57.
Am extins gama de produse, cu utilaje de capacitate mai mare, care să acopere o suprafaţă de până la 5 ha, dintr-o singură trecere. Inclusiv fermieri din Bulgaria au venit să contracteze şi urmează să rezolve problema finanţării. Pe 5 martie, vom fi prezenţi cu utilajele noastre la expoziţia de la Plovdiv.
Sunt solicitate motopompele şi instalaţiile de irigat. Avem cereri şi pentru sistemele de irigaţii locale, întrucât foarte mulţi au o sursă de apă în zonă. Ne-am dezvoltat un compartiment de proiectare şi producţie a acestor sisteme, în care realizăm toate componentele. Foarte mulţi s-au arătat interesaţi de soluţia propusă de noi, cu puţurile forate la medie adâncime"- povesteşte inginerul.Cât costă echipamentele produse la Constanţa? 'Preţurile utilajelor noastre reprezintă 60 - 65% din cele ale utilajelor din import. Pe de altă parte, produsele noastre sunt superioare calitativ. Cea mai scumpă instalaţie de irigaţii, cu tubul de 600 m lungime, costă 14.000 euro. Una similară, produsă în Austria sau Germania, costă între 25.000 şi 27.000 euro. Cea mai ieftină, cu tubul de 220 m, costă 5.000 euro" - afirmă Mircea Măgureanu.
Cât l-ar costa pe un fermier investiţia într-un sistem de irigaţii local? în zona Constanţei - spune el - apa cu debit bun pentru irigaţii se găseşte la adâncimi de 100 -120 m, iar puţul trebuie să aibă diametrul de 30 - 40 cm. 'În mod normal, operaţiunea de foraj, care este executată de firme specializate, ar trebui să coste 60 euro pe metru liniar. Pompa şi instalaţia de irigat costă circa 17.000 euro.
Investiţia pentru 40 ha, cu un puţ de 120 m, se ridică la 24.000 - 25.000 euro. Anul trecut, cei ce au irigat prin această metodă şi-au recuperat banii investiţi, întrucât preţul grâului şi porumbului s-a dublat. Cei ce şi-au salvat recoltele anul trecut, au venit anul acesta şi au contractat noi echipamente"-spune Măgureanu.
Principalul obstacol în calea creşterii suprafeţei irigate îl reprezintă lipsa finanţării. Astăzi, băncile le trântesc uşa în nas fermierilor. Soluţia o reprezintă fondurile europene, dar şi în acest caz este nevoie de sprijinul băncilor.
Sursa: Cuget Liber
- Articole revista
- Noiembrie 16 2012
Accizele, graurii şi seceta îi lasă pe români fără palincă
Anul acesta producţia de palincă din ţara noastră va fi sub 500.000 de litri, cu 30% mai mică decât în anii precedenţi
Prima cauză este dată de lipsa precipitaţiilor din acest an. Absența ploilor a afectat de două ori fermierii care produc palincă. În primul rând fructele au fost mici în dimensiune. Apoi, producătorii de palincă se plâng că nu pot porni cazanele, pentru că nu au apă să le răcească. Nivelul râurilor este scăzut, iar în pânza freatică nu este destulă apă ca să permită acest proces.
.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....
Marian PĂVĂLAŞC
LUMEA SATULUI NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2012
- Fonduri europene
- Octombrie 31 2012
Pierderile suferite de fermieri din cauza secetei nu pot fi compensate din fonduri europene
Pierderile suferite de fermieri în acest an din cauza secetei nu pot fi compensate din fonduri europene, ci numai de la bugetul de stat, a declarat, miercuri, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Daniel Constantin, la deschiderea Indagra.
"Discuţia despre secetă şi pierderile avute de fermierii români în acest an au fost discutate la nivel european, la Consiliul de Miniştri. Din păcate singura soluţie de sprijin la nivel european o reprezintă perspectiva anului 2014 şi întărirea în România a rolului pe care îl vor avea fondurile mutuale pentru a compensa eventuale pierderi legate de secetă. Pentru a nu mai fi dependenţi de vreme am găsit sprijin la comisarul Cioloş ca din 2014 să începem reabilitarea sistemului de irigaţii cu fonduri europene", a spus Constantin.
Acesta a precizat că în acest an au fost alocări importante de la bugetul de stat pentru compensarea pierderilor suferite de agricultori din cauza secetei.
"Este prima dată când la o rectificare bugetară o sumă atât de importantă vine la MADR. Este ceea ce putem face în acest an pentru agricultori. Sperăm că din 2013 vom putea să vorbim de astfel de sume care se vor duce în investiţii şi nu neapărat de compensarea pierderilor avute de fermieri", a adăugat şeful MADR.
Ministerul Agriculturii a beneficiat de cea mai mare sumă alocată unui domeniu la rectificarea bugetară aprobată recent de Guvern, obţinând 400 de milioane de lei.
Peste 400 de firme din 22 de ţări participă la cea de-a XVII-a ediţie a Târgului Internaţional de produse şi echipamente în domeniul agriculturii, horticulturii, viticulturii şi zootehniei - INDAGRA, ce se va desfăşura în perioada 31 octombrie - 4 noiembrie 2012.
Târgul este organizat de Romexpo, în parteneriat cu Camerele de Comerţ şi Industrie din România, sub patronajul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Sursa AGERPRES
- Articole revista
- Octombrie 16 2012
În judeţul Iaşi seceta şi alte necazuri ale legumicultorilor
Seceta, pe care oamenii mai bătrâni ai satelor o aseamănă cu cea din 1946, a afectat în mod deosebit legumicultura. După o muncă fără preget, care se declanşează odată cu începutul anului, legumicultorii vestiţi din Bosia, Răducăneni, Chicirea, care aprovizionau din belşug pieţele oraşului Iaşi şi nu numai, acum, în toamnă, fluieră a pagubă. Tot păgubiţi sunt şi cumpărătorii care găsesc în pieţe legume de proastă calitate, puţine şi scumpe.
.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....
Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 20, 16-31 OCTOMBRIE 2012
- Articole revista
- Octombrie 16 2012
Seceta a afectat şi păstrăvăriile
Nici cei care au investit în piscicultură nu au scăpat de efectele nefaste ale secetei. Majoritatea crescătorilor de păstrăv sunt în situaţii dificile, nevoiţi să-şi închidă pe moment afacerea pentru că debitele râurilor, ale pâraielor şi ale izvoarelor au scăzut cu mult sub valoarea lor normală.
Chiar dacă se află în dificultate, pe crescătorii de păstrăv nu-i ia nimeni în seamă: „Dacă la teren agricol, la păsări, porcine, bovine şi ovine statul alocă bani, noi nu primim niciun leu subvenţie. De 25 de ani, de când mă ocup de creşterea păstrăvului, secetă ca anul acesta nu am prins niciodată“, se plânge unul dintre crescătorii de păstrăv, dr. Petrea Dulgheru, administratorul SC „Păstrăvul Auriu“.
.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....
Silviu BUCULEI
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 20, 16-31 OCTOMBRIE 2012
- Articole revista
- Octombrie 16 2012
Salcia energetică, planta care a rezistat la secetă
Soluţie pentru înlocuirea surselor convenţionale de energie
Societatea contemporană este afectată de reducerea rezervelor de combustibili convenţionali, dar mai ales de efectul nociv pe care utilizarea intensivă a acestora l-a avut asupra mediului. Din această cauză, în ultimele decenii s-au căutat surse de energie regenerabile şi cu nivel de poluare cât mai scăzut.
.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 20, 16-31 OCTOMBRIE 2012
- Politica Agricola
- Octombrie 15 2012
Constantin: Lucrurile nu arată foarte bine la culturile de toamnă pentru că nu există precipitaţii
Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, nu este foarte optimist în privinţa culturilor agricole însămânţate în toamnă din cauza lipsei de precipitaţii, dar a anunţat că va lua măsuri pentru limitarea efectelor secetei.
"Este devreme să facem previziuni în privinţa culturilor agricole însămânţate în această toamnă, dar pregătim toate măsurile pentru limitarea efectelor secetei, în special asupra rapiţei şi în zona grâului. Din păcate, lucrurile nu arată foarte bine pentru că nu există acele cantităţi de precipitaţii pe care ni le doream", a spus Constantin.
Pe de altă parte, şi crescătorii de animale au de suferit din cauza secetei care a scumpit semnificativ furajele, din acest motiv fiind decisă majorarea cu 20% a sprijinului financiar acordat din bugetul naţional.
"Ajutoarele de stat acordate în acest an crescătorilor de animale au fost majorate cu 20% tocmai pentru a-i ajuta pe fermierii care se confruntă cu probleme. Ştim că baza furajeră s-a scumpit foarte mult şi există şi anumite restricţii pentru a merge pe piaţa externă cu produse animaliere. Din acest motiv am discutat săptămâna trecută cu omologul din Rusia şi pot spune că există premise importante pentru a relua din primăvara anului viitor exporturile pe piaţa din Federaţia Rusă. Pe de o parte facem tot posibilul de a-i sprijini financiar pe producătorii afectaţi de secetă, iar pe de altă parte pentru a deschide noi pieţe de export", a adăugat şeful MADR.
În 2012, crescătorii de bovine vor primi 500 de lei pe cap de animal, suma totală acordată de MADR fiind de 793, 52 milioane lei. La ovine, crescătorii vor primi plafonul maxim negociat cu CE, respectiv 40,9 lei/animal, iar valoarea totală alocată se ridică la 350,88 milioane lei.
Sursa: AGERPRES
- Horticultura
- Octombrie 14 2012
Seceta şi-a pus amprenta asupra sectorului vitivinicol
Seceta şi-a pus amprenta asupra sectorului vitivinicol, dar nu în egală măsură cu ceea ce s-a întâmplat la culturile arabile, a declarat vineri, pentru AGERPRES, Emil Dumitru, director în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).
Noi spunem că există o producţie medie bună, vom avea nişte vinuri de calitate şi nu a afectat (seceta n.r.) în aşa măsură încât să fie o problemă cu cantitatea de vin pe care România o produce în mod constant anual. Sunt întrunite toate premisele pentru a avea noi consumatori, pentru a avea un vin de calitate din producţia anului 2012', a spus Dumitru.
Pe de altă parte, acesta a arătat că Ministerul Agriculturii a făcut eforturi susţinute pentru ca sectorul vitivinicol să aibă o alocare financiară importantă, care se ridică la 42 milioane de euro anual.
'Avem o absorbţie de 100% a fondurilor europene destinate măsurilor de sprijin pentru sectorul vitivinicol. Acest lucru s-a datorat faptului că nu au fost nişte măsuri excesiv de birocratice şi România a instituit printr-un ordin de ministru în 2007 pentru prima dată măsura de reconversie, restructurare, reîntinerire a plantaţiilor viticole pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu termenii din sectorul vitivinicol', a spus Dumitru.
Potrivit acestuia, România este o ţară cu tradiţie vitivinicolă în Europa viticolă.
'Mai avem foarte mulţi paşi de parcurs. Se dovedeşte faptul că avem o apetenţă destul de mare pentru accesarea acestor fonduri (fonduri europene n.r.) şi sumele alocate României sunt insuficiente, motiv pentru care în viitoarea Politică Agricolă Comună am iniţiat deja nişte negocieri cu Comisia Europeană şi cu ceilalţi parteneri din celelalte state membre nou aderate, astfel încât României să îi fie alocate nişte sume mai mari pentru aceste măsuri. Viţa de vie este amplasată în anumite zone de favorabilitate unde celelalte culturi nu se pot amplasa şi Ministerul Agriculturii, prin politicile publice poate să încurajeze absorbţia fondurilor europene şi totodată să încerce, pe cât posibil, să diminueze concurenţa neloială pe care vinurile din comerţul intracomunitar le fac vinurilor autentice româneşti, să încurajăm vinurile de calitate, acele vinuri care prezintă însemn de certificare aplicat de către instituţia din subordinea Ministerului Agriculturii, de către Oficiul Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole. Cred că suntem pe un drum foarte bun numai că trebuie să continuăm acest ritm de plantare şi după aceasta trebuie să facem nişte politici legate de promovarea vinurilor pentru că degeaba vom avea vinuri foarte bune care vor sta pe stoc. Trebuie să explicăm consumatorilor ce înseamnă consumul moderat de vin', a mai afirmat oficialul MADR.
Directorul general al Patronatului Naţional al Viei şi Vinului (PNVV), Ovidiu Gheorghe, declara, recent, că producţia de vin din acest an va înregistra o scădere cu circa 30 de procente faţă de anul trecut, îngheţul târziu din primăvară şi seceta afectând puternic culturile de viţă de vie.
Potrivit datelor Ministerului Agriculturii, culese de inspectorii din teritoriu, producţia de vin a fost anul trecut de 4,05 milioane de hectolitri, în creştere cu 23% faţă de anul 2010, când aceasta s-a cifrat la 3,28 milioane de hectolitri. Cu toate acestea producţia totală de vin a României poate fi mai mare în condiţiile în care apar şi cantităţile obţinute de micii producători.
În 2011, românii au consumat cu 15% mai mult vin de calitate comparativ cu anul 2010, numărul însemnelor DOC (Denumire de Origine Controlată) apropiindu-se de nivelul de 32,765 milioane.
PNVV consideră că după doi ani în care piaţa de vin a regresat ajungând conform estimărilor la 350 de milioane de euro, anul 2011 a adus o creştere semnificativă pe segmentul vinului de calitate. Din cauza crizei, piaţa vinurilor a scăzut cu 100 de milioane de euro în ultimii ani, de la 450 de milioane de euro în anul 2009.
Cantitatea totală de vin românesc comercializat în afara graniţelor a fost de 130.000 hectolitri, iar cantitatea totală de vin provenit din import comercializat în România a fost de 1,134 milioane hectolitri. În primele cinci luni din acest an, importurile de vinuri au fost de 29.801 tone, iar exporturile de 4.893 tone.
În ceea ce priveşte consumul anual de vin în România, acesta este de 24 de litri/cap de locuitor, reprezentând jumătate din consumul ţărilor dezvoltate, care se ridică la 50 de litri/locuitor. De exemplu, în Franţa se consumă 58 litri/cap de locuitor, în Italia 53 de litri/cap de locuitor, iar în Statele Unite doar 13 litri/cap de locuitor.
România este unul dintre cei 15 producători de vin la nivel mondial şi al şaselea producător de vinuri din Europa după Franţa, Italia, Spania, Germania şi Portugalia. De asemenea, România ocupă locul cinci în ierarhia ţărilor viticole europene, cu o suprafaţă totală cultivată cu viţă de vie pe rod de 183.400 hectare în 2010.
Sursa AGERPRES