Adama Sultan iulie 2020
update 17 Sep 2020

Sesiunea de primire a proiectelor pentru procesarea produselor agricole și pomicole finanțate prin PNDR 2020 se prelungește

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) anunță prelungirea până la 31 octombrie 2017 a sesiunii de primire a proiectelor de investiții în procesarea sau marketingul produselor agricole și pomicole finanțate prin submăsurile 4.2 și 4.2a din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020).

„Împreună cu Autoritatea de Management pentru PNDR am decis prelungirea sesiunii de depunere a cererilor de finanțare cu o lună, alocarea aferentă acestor submăsuri nefiind consumată până la acest moment. Trebuie să subliniez că, în această ultimă etapă din luna octombrie, punctajul este unul ușor de atins și astfel, există o șansă în plus pentru solicitanți să obțină finanțare pentru a dezvolta o investiție în domeniul procesării produselor agricole și pomicole. Pragul de calitate lunar, stabilit pentru perioada de depunere 1 – 31 octombrie 2017 este de 15 puncte pentru sM 4.2 și de 10 puncte pentru sM 4.2a.” a declarat directorul general al AFIR, Adrian – Ionuț CHESNOIU.

Alocarea financiară stabilită pentru sesiunea din acest an aferentă submăsurii (sM) 4.2 „Sprijin pentru investiții în procesarea/ marketingul produselor agricole” este de 100 de milioane de euro. Până în prezent au fost depuse 46 de cereri de finanțare în valoare totală nerambursabilă de peste 41 de milioane de euro.

Alocarea financiară pentru sM 4.2a „Investiţii în procesarea/ marketingul produselor din sectorul pomicol” este de 12 milioane de euro pentru sesiunea din acest an, din care au fost solicitate până acum 1,6 milioane de euro.

Sprijinul nerambursabil acordat pentru procesarea produselor agricole și pomicole este de până la 50% nerambursabil, iar valoarea finanțării este de maximum 2,5 milioane/ proiect pentru sM 4.2 și de maximum 1,5 milioane/ proiect în cazul sM 4.2a.

Depunerea cererilor de finanțare se face on-line pe pagina oficială a Agenției, www.afir.info, până la termenul limită al sesiunii, respectiv 31 octombrie 2017, ora 16.00. Toți cei interesați să depună cereri de finanțare prin sM 4.2 și sM 4.2a, pot consulta gratuit Ghidul solicitantului și anexele aferente pe site-ul AFIR, la secțiunea „Investiții PNDR”.

Sursa: afir.info

Pomicultura în toamna anului 2017

Anul pomicol 2017 s-a caracterizat prin condiții climatice extreme: perioade foarte reci în primăvară, urmate în luna iulie și august de caniculă, întrerupte de adevărate ploi diluviale urmate de perioade cu secetă prelungită. Toate aceste fenomene climaterice au creat condiții deosebit de favorabile înmulțirii bolilor și mai ales a dăunătorilor la toate speciile pomicole. În luna septembrie apar noi generații de boli și dăunători, la speciile de măr, prun, piersic și chiar cireș apar dezechilibre în alimentarea cu elemente de hrană, ceea ce ne obligă să continuăm unele tratamente specifice fiecărei specii, astfel:

pomicultura tabel 1

Pregătirea pomilor pentru perioada rece și stimularea formării mugurilor de rod.

În lunile octombrie și noiembrie pomicultorii din Olanda pregătesc pomii pentru a rezista la frig, dar mai ales pentru a asigura mugurilor de rod protecția în iarnă și în perioada înfloritului, acumulând cantități cât mai mari de amidon și grăunciori de lipide, alături de aminoacizi. Celula plantelor, aceeași peste tot, are membrana, protoplasma și nucleu, în protoplasmă are apă cu principalele elemente de rod. Cercetarea a stabilit că în celula plantelor trebuie să avem niște relaţii, astfel, raportul între azotul proteic (amidic) și cel neproteic trebuie să fie 2/1, raportul de 3/1 între azotul proteic și amidon, apa totală trebuie să fie 3 părți apă legată și o parte apă nelegată, iar lipidele să fie atașate de membranele celulei. În această perioadă, din cauza ploilor repetate trebuie să combatem eficient monilioza, rapănul și făinarea a căror micelii trăiesc până în primăvară în mugurii de rod. După recoltare am făcut tratamentele cu Uree46 și microelemente, acum vom face următoarele amestecuri de soluții pentru trei tratamente:

pomicultura tabel 2

La specia măr, după căderea frunzelor stropiți solul cu o soluție de 500 l apă + 50 kg uree 46 care distruge bolile și dăunătorii. Cei care în vară nu au aplicat tratamentele foliare cu uree, la fiecare tratament să adauge în soluţie 3 kg/ha uree 46.

Petre EREMIA

Din 26 de stațiuni pomicole, mai avem 9... aflate la limita supraviețuirii

În 1989 România avea 26 de stațiuni de cercetare pomicolă cu tot atâtea pepiniere și mii de hectare pe care se înmulțeau pomii altoiți și se făcea producție. Din păcate, locul acestor stațiuni a fost luat de platforme comerciale și cartiere rezidențiale. 17 stațiuni s-au închis, iar România a pierdut colecții întregi de soiuri și genotipuri și câmpurile de hibrizi care reprezentau munca de zeci de ani a cercetătorilor români. Este o pierdere care, din păcate, nu se poate recupera. Un hibrid pierdut este pierdut pentru totdeauna.

În România cercetarea și ameliorarea piersicului au început cu peste 100 de ani în urmă și în decursul anilor s-au făcut pași mici, dar siguri. Au apărut o serie de soiuri create în principalele centre, unde clima și solul au permis o evoluție favorabilă a solului, respectiv în stațiunile de la Băneasa, Constanța și Oradea. S-au dezvoltat laboratoarele de ameliorare genetică și au fost realizate sute de combinații hibride între cei mai buni genitori. Au fost omologate aproximativ 100 de soiuri, iar 60-65 dintre ele încă se regăsesc în plantațiile comerciale. Din nefericire, după 1989 majoritatea plantațiilor existente (mii de hectare de piersic) erau îmbătrânite și o lungă perioadă de timp au fost lăsate în paragină, terenurile s-au redistribuit și abia în ultimii ani a început revigorarea piersicului prin posibilitatea accesării fondurilor europene. Ultimele creații încep acum să își găsească locul în plantațiile prezentului și ale viitorului.

Un „tezaur“ genetic distrus

În România nu a existat un sprijin pentru cercetarea piersicului, spune Melania Dumitru, dar în peri­oada 1970-1980 s-au înființat colecțiile naționale de piersic și cais de la Constanța, Băneasa și apoi Oradea. „Înființarea lor a fost un lucru extraordinar pentru că s-a acumulat în centrele respective o cantitate extraordinar de mare de soiuri create pe toată planeta. Numai colecția de la Constanța avea în anul 2000 aproximativ 853 de soiuri. Colecțiile au fost reîntinerite, dar, ca urmare a dezmembrării terenurilor, s-a pierdut material enorm, iar un soi pierdut dintr-o colecție nu mai poate fi recuperat. Apoi existau câmpurile de hibrizi cu peste 2.500 de exemplare numai din soiurile dwarf și semidwarf. Existau peste 6.000 de hibrizi clasici de piersici pavi și nectarine. Acum mai există o singură colecție de piersic, cais și migdal, la Constanța, în care sunt păstrate cca 560 de soiuri. Este totuși o biodiversitate din care poți obține rezultate. România a beneficiat de aceste colecții extraordinare, care erau un «tezaur» genetic național. Ar fi trebuit să existe mai multă grijă și cercetarea piersicului să fi fost sprijinită. Până acum nu a existat acest sprijin. Sper că poate ce a mai rămas va fi prezervat și conservat corespunzător. Am avut dintotdeauna soiuri locale cu rezistență la principalele boli și dăunători, la temperaturile și tipurile de sol de aici. De aceea cultura piersicului ar trebui reconsiderată.“ Speranța revigorării culturii de piersic în România stă în programele noi pentru dezvoltarea pomicolă și în înțelegerea faptului că soiurile românești sunt foarte valoroase și că merită să le înmulțim. Și, după cum spunea Florin Stănică, prorectorul USAMV București, „poate ar trebui să ne gândim și noi, ca și alte țări, să facem programe private de ameliorare. La ora aceasta 90% din lume este controlată de pepiniere sau firme private. Soluții trebuie găsite pentru că avem încă un patrimoniu interesant pe care trebuie să îl dezvoltăm. Numărul pepinierelor care produc acum pomi certificați este foarte mic, iar în România avem vreo 100 de pepiniere, multe fiind mici, private, şi nu produc material săditor certificat. Dezastrul agriculturii din prima parte a anilor 1990 se resimte în continuare.“

Creațiile anului 2012

Dintre soiurile clasice obținute la București-Băneasa, pe lângă cele vechi – Congres, Triumf, Victoria – sunt și unele noi – Amalia, Alexia sau Antonia. La Constanța au fost obținute soiuri de piersici și nectarine apreciate acum în întreaga Europă și în China, patria de origine a piersicului. Este vorba despre gama soiurilor de piersic plate – Florin, fruct cu pulpă galben-portocalie, Filip și Monica, fructe cu pulpă albă. Ambele soiuri au aromă, parfum și sunt delicioase. Alte soiuri valoroase obținute la stațiunea din Constanța sunt soiul clasic de piersic Raluca și cel de nectarin clasic, Costin. Poate că sunt soiuri mai puțin cunoscute în țară decât în străinătate, dar acestea sunt condițiile de la noi. Ultimele trei soiuri noi au fost obținute în 2012 și au fost brevetate în 2014. Minodora și Mimi sunt soiuri care oferă piersici mari, sferocoidale, cu pulpă portocalie, iar Iustin este un soi ale cărui fructe au formă plată, iar pulpa este albă. Este vorba despre soiuri denumite pavi, care includ piersici speciale pentru industrializare – feliuțele de pulpă nu se dezintegrează la fierbere, rămân intacte, au un conținut foarte ridicat în zahăr și substanțe pectice, iar prin procesare aroma lor se intensifică. Astfel se obțin dulceață și compot de calitate superioară, care „bat“ chiar compotul de ananas. Dna Melania spune că amelioratorii s-au străduit în decursul zecilor de ani să obțină soiuri extratimpurii, timpurii, de mijloc, târzii și foarte tardive astfel încât să poată fi asigurat un consum permanent de fructe proaspete. Un alt obiectiv este crearea unor soiuri care să răspundă tuturor gusturilor. Tendința modernă este aceea de revenire la soiurile ancestrale, care aveau pulpă roșie, sanguină.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2017 – pag. 18-19

Culoarea plasei antigrindină influențează creșterea pomilor și dimensiunea fructelor

Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București a implementat anul acesta un proiect de cercetare cu privire la influența pe care o are culoarea plasei antigrindină asupra proceselor de creștere și fructificare a pomilor. Pe plan mondial există deja cercetări în acest sens, dar acestea sunt realizate în contexte climatice diferite de cele din țara noastră, de aceea a fost necesară începerea unor astfel de studii și în România, inițial în plantația de la USAMV București, pentru ca mai apoi cercetarea să fie extinsă și în țară. Potrivit prorectorului USAMV, Florin Stănică, experimentele se vor axa inițial pe efectul plaselor colorate asupra piersicului, o specie despre care spune că trebuie reconsiderată. Experimentele se desfășoară într-un poligon cu mai multe soiuri noi, străine sau locale, altoite pe diferiți portaltoi. Deși deocamdată, nu se poate trage o concluzie științifică cercetările preliminare sugerează că fiecare culoare are un efect diferit asupra fotosintezei, absorbției apei și a altor procese fiziologice. Practic, pomii se comportă diferit sub plase de culoare diferită. În plantația experimentală de la USAMV București au fost montate plase antigrindină albe, galbene, roșii și albastre.

4 culori diferite, 4 efecte diferite

Deși în România cercetarea privind influența culorilor plasei antigrindă sunt abia la început, oamenii de știință din Italia au oferit câteva date cu privire la această temă. Astfel s-a stabilit că plasele antigrindină galbene influențează dimensiunea fructelor. Practic, plasa antigrindină galbenă determină un spor de creștere a fructelor cu 20-30%. În consecință, spune dl Florin Stănică, acest tip de plasă ar putea fi folosit la soiurile cu producție bună, fotosinteză corespunzătoare, dar ale căror fructe rămân destul de mici.

Plasele de culoare albastră au ca efect reducerea creșterilor și a vigorii pomilor. „Este un lucru extraordinar pentru că, atunci când avem un pom foarte viguros sau o combinație soi-portaltoi de vigoare mare, în loc să facem tăieri costisitoare putem economisi mult prin simpla așezare a plasei albastre. Astfel, volumul de creșteri vegetative într-un an este mai redus în favoarea ramurilor de rod care interesează pentru anul următor.“

Plasele antigrindină de culoare închisă – negre, albastre, gri și verzi – au un efect de ușoară umbrire și de reducere a intensității luminii cu până la 24%. Acestea reduc radiația infraroșie care determină încălzirea excesivă a pomilor și a radiației ultraviolete. Acestea pot fi folosite în partea de sud și sud-est a țării unde, în zilele de vară cu luminozitate și cu tempe­raturi foarte ridicate, apar pe fructe așa-numitele arsuri solare. Aceste pete apar ca urmare a creșterii foarte mari a temperaturii pulpei, fapt ce determină degradarea acesteia.

Un alt tip este plasa perlă (alb-sidefiu). Aceasta are rolul de a realiza lumină difuză care se răspândește mai ușor în coroana pomilor, este receptată cu ușurință de frunze și este eliminată radiația reflectantă. Cu o astfel de plasă producția este mult mai ridicată. „Plasa de tip perlă poate fi livrată din fabrică într-o compoziție specială, cu o densitate mai mare pe direcția rândului. În acest fel se realizează trei lucruri, respectiv protecția antigrindină și o bună difuzie a luminii, dar și protecția împotriva ploii. La cireș, spre exemplu, acest lucru este esențial. De ani de zile ne chinuim să introducem în România folii sau țesături de polietilenă pe care să le folosim la cireș pentru a evita crăparea fructelor cauzată de excesul de apă. Însă aceste materiale sunt extrem de scumpe. Această soluție, cu plasa antigrindină îndesită, este interesantă și anul viitor o vom instala în plantația de cireș de aici ca să îi testăm eficacitatea.“

Rezultate concrete după patru ani

Din această vară în plantația experimentală se vor face măsurători legate de intensitatea radiației solare și de spectrul radiației sub fiecare tip de plasă. În plus, sunt monitorizate toate procesele de creștere și fructificare ale pomului. Deocamdată cercetările sunt abia la început, dar la final se va putea stabili în ce măsură aceste plase colorate pot fi folosite tot timpul în plantație sau dacă trebuie întinse într-un anumit moment al anului, atunci când este nevoie să se stimuleze sau să se reducă un anumit proces fiziologic. La finalul proiectului se va ști ce plasă este recomandată în regiuni pomicole diferite ale țării, în funcție de specie, soi și de combinația soi-portaltoi.

„În pomicultură cercetările durează cel puțin trei sau patru ani. Un singur an nu este concludent pentru că pe parcursul lui poți avea o anumită evoluție a factorilor climatici, iar în celălalt an lucrurile se pot schimba radical. Pentru a putea recomanda ceva pentru producție va trebui să lucrăm trei-patru ani pe mai multe soiuri. Pentru a putea trage o concluzie corectă din punct de vedere științific avem nevoie de cel puțin trei-patru ani de cercetare, dar se deschid perspective deosebit de interesante privind utilizarea plaselor colorate “

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2017 – pag. 30-32

Prin colaborarea cu Casa Olandeză a Pomicultorului, la Mărăcineni se testează noi soiuri

La 50 de ani de activitate, Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură de la Mărăcineni, poate singura unitate care nu a cedat niciun metru pătrat din terenul pe care îl deține, își intensifică activitatea de cercetare prin dezvoltarea unor parteneriate cu instituții străine dornice de cooperare. Așa se face că de doi ani, împreună cu Casa Olandeză a Pomicultorului, mai multe firme din Țara Lalelelor au creat loturi demonstrative pentru câteva specii pomicole de interes pentru piața fructelor din România și nu numai. Am stat de vorbă cu Ioana Groza, consultant pentru a afla detaliile acestui proiect în România.

La măr – densități mari, producții ridicate

– Ați înființat un lot demonstrativ de măr, cireș, afin și coacăz la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură de la Mărăcineni. Cum ați ales aceste soiuri și de ce au ales olandezii acest institut?

– Casa Olandeză a Pomicultorului este o inițiativă public-privată, un cluster de firme olandeze care produc diverse inputuri pentru sectorul pomicol sau oferă servicii. În același timp, sunt sprijinite de Statul Olandez în sensul acțiunilor de promovare și transfer de cunoștințe. Există de asemenea un Comitet Consultativ care este reprezentat de Universitatea Wageningen, una dintre cele mai bune agricole din țară, și Agenția de Certificare a Materialului Săditor din Olanda. În contextul în care s-a constituit acest cluster, un prim aspect pe care l-am considerat esențial a fost acest parteneriat cu Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură de la Mărăcineni, având în vedere că este singurul institut cu specific pomicol de la noi. Am venit, am discutat, am văzut că există o nevoie de a înființa loturi demonstrative noi. Așa se face că am înființat o livadă cu câteva soiuri de măr, iar anul trecut am extins loturile cu alte trei specii: cireș, coacăz și afin. Scopul a fost în primul rând de a testa sistemul de portaltoi M9, un tip de portaltoi care reduce vigoarea soiurilor și care permite distanțe mici între pomi pe rând (1 m), ceea ce înseamnă densitate mare la hectar, o producție ridicată și ușurință la cules.

– Ce ar trebui să știe producătorii români despre aceste soiuri olandeze?

– În primul rând, înainte de a înființa o livadă ar trebui să știe cui i se adresează, fructele ajung pe piața internă sau la export?

maracineni 6

– Dacă au de gând să exporte se schimbă situația, de ce? Cum trebuie să fie fructele?

– Vă dau un exemplu, la noi se preferă un Golden, care este o clonă B și care asigură o rețea un pic rugoasă peste fruct, pe când la export lumea preferă un Golden Delicious. Fiind clona aceluiași soi, nu diferă la gust, însă coaja este fină, netedă.

– Câte soiuri aveți în testare la Mărăcineni?

– Lotul demonstrativ cuprinde 11 rânduri, cu soiuri diferite de măr. Pe de o parte am vrut să testăm cum se comportă în climatul de deal, pentru că relieful este diferit față de Olanda și, în plus, vrem să arătăm celor care vizitează aceste loturi cam ce soiuri sunt solicitate în partea de vest a Europei.

Este un amestec de soiuri nu foarte timpurii, mai degrabă semitimpurii și târzii, care se pot păstra de la 3-4 luni în depozit, până la recolta următoare, cum sunt soiurile de iarnă. Nu am plantat soiuri foarte timpurii pentru că piața noastră nu este obișnuită cu un măr de vară. Plantația de măr are deja 1 an de la înfiinţare, însă trebuie să avem în vedere că s-au plantat pomi de 2 ani sau cu ramuri anticipate.

– Ar fi de dorit ca la înființarea unei livezi să alegem pomi de 2 ani?

– Bineînțeles, când înființăm o livadă ne dorim să intre cât mai repede pe rod și nu trebuie să ne pierdem timpul luând pomi de 1 an și formând noi coroana, când putem să îi luăm direct din pepinieră, cu o coroană deja formată și care încep să producă din al doilea an de la plantare.

– Dar se prind la fel de ușor?

– Absolut, pentru că prinderea pomilor nu ține de faptul că pomii sunt de 1 sau 2 ani, ci de condițiile de pregătire a terenului și îngrijirea ulterioară.

– Ce producții oferă aceste soiuri?

– În funcție de soi, se pot obține de la 40 la 80 de tone/ha în sistem intensiv, cu 3.000 de pomi/ha, în cazul în care aplici o tehnologie corectă, cu apă și elemente nutritive, îl protejezi de boli și dăunători.

Trendul european, afina cât cireașa și cireașa cât caisa.

– Dacă vorbim de cireș, afin, coacăz, olandezii spun că noi, românii, am putea scoate fructe cu 2 săptămâni înaintea lor. Ce soiuri propun olandezii în acest sens?

– La coacăz am testat timpurietatea a două soiuri – Rovada și Junifer, pentru că aici, fiind situați mai în sudul Europei față de Olanda, am putea avea un avans de 2 săptămâni la coacere și în comerțul de astăzi contează enorm, pentru că obții prețuri mai bune. La afin am vrut să testăm noile soiuri care sunt dorite pe piață. Oamenii acum nu mai vor fructe mici, ci afine mari, frumoase, iar producătorul vrea soiuri cât mai productive și ca atare s-a investit mult în alte părți ale lumii în crearea unor soiuri adecvate care să aibă și fructe mari, și producții ridicate.

– Și la ce performanță s-a ajuns din punct de vedere productiv?

– Sunt soiuri care dau 25-30 tone/ha, dar mai nou contează mult mărimea fructului, pentru că acum cumpărătorul vrea afina cât cireașa și cireașa cât caisa.

Vigoare mică, producție ridicată

– La cireș am văzut că se merge pe portaltoiul Gisela, dar și acesta are mai multe variante Gisela (Gi) 3, 5, 6, până la 12. Care este diferența între acești portaltoi?

– Specia cireș este destul de viguroasă. La noi se altoia în principal pe Mahaleb, ceea ce determina creșteri foarte mari și era greu de condus, de manageriat, dar apariția acestui portaltoi Gisela a creat o revoluție și la cireș, pentru că a permis scăderea vigorii pomului, astfel încât să se poată cultiva în sistem intensiv. Așa cum îi spune și numărul Gisela 3, este un portaltoi care imprimă vigoarea cea mai mică, iar Gisela 12 imprimă o vigoare mai mare. Bineînțeles, în funcție de zona în care ne aflăm și de solul pe care îl avem, putem să optăm pentru diverse tipuri de portaltoi. Dacă suntem la câmpie și avem un sol fertil vom merge pe Gi 3, pentru că are o vigoare mai scăzută, iar solul ne va ajuta foarte mult să creștem pomul, pe când într-o zonă deluroasă, unde nu avem un teren atât de favorabil, putem folosi Gi 12. Ca noutate testăm Wegie 2, un portaltoi creat în Germania, care sperăm să se adapteze în zonele deluroase, având în vedere că țara de origine are zone asemănătoare cu climat mai răcoros și soluri mai grele. Ne dorim să vedem dacă acest portaltoi va reuși la noi cum a reușit în Germania.

– Portaltoiul imprimă și timpurietatea?

– Bineînțeles, cu cât se reduce vigoarea pomului, cu atât și timpurietatea fructelor este mai bună, dar în același timp contează și soiul. Pentru că există soiuri cum este Burlat, care este foarte timpuriu, până la soiuri foarte târzii, cum este Cordia sau Redgina.

Clienţii vor cireșe închise la culoare

– Dacă tot vorbim de cireș, care sunt fructele preferate ale străinilor, cele mari, mici, deschise sau închise la culoare?

– Așa cum spuneam, străinii vor o cireașă cât o caisă, deci contează mult diametrul și vor o cireașă de un roșu închis, lucru pe care l-am observat din ce în ce mai mult și pe piața noastră. Culoarea aceasta este probabil dată de concentrația mai mare de antociani care dau un alt gust fructului și apoi este senzația de mai copt, pentru fructele închise la culoare. Așadar, europenii vor cireșe cât mai mari și închise la culoare.

– Olandezii pe care îi reprezentați au implementat la Mărăcineni un sistem inovativ de fertirigare, despre ce este vorba?

– Este vorba despre un sistem de fertirigare complet containerizat, adică toate instrumentele și computerul sunt într-un container, protejate de factorii de mediu și orice intrus care ar dori să interfereze este monitorizat on-line de la distanță, chiar și prin telefon. Practic printr-o cartelă GSM putem monitoriza sistemul și noi din Olanda, dar și fermierul prin telefon, tabletă sau telefon. Sistemul este prevăzut cu senzor de umiditate în diverse locuri din livadă, deci știe când să dea mai multă sau mai puțină apă, are o stație meteorologică și poate de asemenea să oprească sistemul de irigații. Cu acest sistem am dorit să arătăm nu doar că este esențial să îi asiguri unui pom apă și elemente nutritive, ci și faptul că i le poți asigura într-un mod bine controlat și monitorizat. Avem deja în România un fermier care a implementat acest sistem la el în livadă.

Sistemul olandez de fertirigație dublează producția

– În ce măsură un astfel de sistem se reflectă apoi în producție? Cât se câștigă la producție având implementat acest sistem de fertirigație?

– Ne dublăm sau chiar triplăm producția și, în plus, având în vedere schimbările climatice din ultima vreme, este important să ne asigurăm că putem da pomului tot ce are nevoie când dorim și cât dorim. În asemenea livezi superintesive este esențial să și ajuți pomii să ofere producție. E clar că se impune și un sistem antigrindină, antipăsări, iar în funcție de locație, o protecție împotriva rozătoarelor. Un sistem cu plasă antigrindină costă mult, dar se poate face etapizat. Se poate monta sistemul de susținere pentru plasă, dar pentru că în primii 2-3 ani nu este o producție atât de mare care să conteze, se poate amâna instalarea plasei când se intră cu adevărat pe producție, tocmai pentru a eșalona costurile unei livezi. La comandă această plasă antigrindină poate fi mai mare, astfel încât să acopere lateralele și să ofere protecție împotriva păsărilor.

– Am văzut că la cireș și coacăz ați folosit pentru susținere stâlpi din lemn.

– Da. Există o mare cerere pentru plantații ecologice și din punctul nostru de vedere un stâlp din beton nu este ecologic. Dacă ești într-o zonă care nu prea este afectată de grindină este posibil să folosim și stâlpii de lemn. La nivelul fiecărui pom am pus ca sprijin bambus pentru a fi siguri că va crește drept și va avea o susținere bună. Pomii au fost plantați cu ajutorul GPS-ului, pentru a avea rânduri drepte și cât se poate de uniforme.

– Ce spun fermierii care vin și văd aceste loturi? Sunt interesați de noile soiuri?

– Sunt interesați și în primul rând este interesat institutul, care a fost de acord să facem aceste loturi, pentru că realizează că lumea se orientează spre soiurile noi de pe piață, care sunt solicitate în străinătate. În acest moment, cum la noi nu sunt testate, au fost de acord să ne ofere spațiu unde să plantăm aceste soiuri. Pe de o parte testăm dacă la noi cresc și produc la fel de bine cum produc în Olanda și pe de altă parte fermierii pot veni să vadă soiul, tehnologia de cultură, sistemul de irigații, iar colegii de la institut sunt deschiși să îi primească. De altfel, cu sprijinul lor monitorizăm și îngrijim acest lot.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2017 – pag. 24-27

112 milioane de euro pentru investiții în procesarea și marketingul produselor agricole și pomicole

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) deschide luni, 10 iulie, prima sesiune din anul 2017 pentru depunerea proiectelor de investiții în procesarea și marketingul produselor agricole și a celor din sectorul pomicol, fondurile totale disponibile fiind de 112 milioane de euro.

Sesiunea pentru submăsurile 4.2 și 4.2a — Sprijin pentru investiții în procesarea/marketingul produselor agricole/pomicole se va desfășura în perioada 10 iulie, ora 9:00 — 30 septembrie 2017, ora 16:00.

"Fondurile alocate în această sesiune pentru submăsura 4.2 se ridică la 100 de milioane euro. Din acestea, 40 de milioane sunt destinați investițiilor în dezvoltarea și modernizarea unor capacități de procesare a produselor agricole și 60 de milioane euro pentru crearea de noi unități de procesare a produselor agricole", se arată în comunicatul AFIR.

Pragul minim pentru Sm 4.2 este de 15 puncte, iar pragurile de calitate pornesc de la 45 de puncte în perioada 10 — 31 iulie, apoi 30 de puncte în luna august și 15 puncte în luna septembrie.

Pentru investiții în procesarea produselor pomicole prin submăsura 4.2a, în sesiunea din 2017 sunt alocați 12 milioane euro, iar pragul minim este de 10 puncte. Primul prag de calitate, aferent perioade 10 — 30 iulie este de 40 puncte. Pragul de calitate pentru luna august va fi de 25 puncte, iar cel pentru luna septembrie de 10 puncte.

'Pentru a putea beneficia pe deplin de oportunitățile pe care le oferă activitatea agricolă, este nevoie ca pe lângă producție să existe și procesare. Aceste submăsuri vin să finanțeze acea parte din lan?ul economic de care România are poate cea mai mare nevoie, și anume procesarea — crearea de produse cu valoare adăugată, atât de necesare creșterii economice sustenabile. Este momentul ca țara noastră să nu mai fie o furnizoare exclusivă de materie primă, ieftină, ci să ofere produse agroindustriale finite care să aducă plus valoare și implicit creșterea contribuției sectorului agricol la Produsul Intern Brut', a declarat directorul general al AFIR, Adrian — Ionuț Chesnoiu.

AFIR precizează că pentru această sesiune, plafonul maxim de depunere a proiectelor este de 200% față de suma anuală alocată fiecărei submăsuri, iar depunerea proiectelor în cadrul sesiunii anuale se oprește la termenul limită prevăzut sau înainte de acest termen, dacă valoarea publică totală a proiectelor depuse cu un punctaj estimat mai mare sau egal cu pragul de calitate ajunge la 200% (excluzând valoarea publică totală a proiectelor retrase). Această prevedere nu se aplică în primele 5 zile calendaristice ale sesiunii și ale etapelor de depunere, când sesiunea va rămâne deschisă indiferent dacă suma alocată este epuizată.

"Parte din Subprogramul Pomicol, SubMăsura 4.2a — Procesarea produselor Pomicole sprijină financiar investițiile în unitățile care procesează materie primă provenită din sectorul pomicol, prin realizarea de construcții destinate unei etape sau întregului flux tehnologic (colectare-depozitare—sortare-condiționare-procesare-comercializare). Sunt, de asemenea, finanțate investițiile în infrastructura internă și utilități, precum și branșamente și racorduri necesare proiectelor, sisteme de supraveghere video pentru activitatea propusă prin proiect etc. În plus, sumbăsura finanțează investițiile în unități mobile de procesare", se arată în documentul agenției.

Beneficiari eligibili sunt întreprinderi individuale și familiale, persoanele fizice autorizate și persoanele juridice (societăți comerciale), inclusiv grupurile de producători.

Rata sprijinului public nerambursabil este de 50% din totalul cheltuielilor eligibile pentru IMM-uri și forme asociative și 40% pentru Întreprinderi Mari. În funcție de obiectivele propuse prin proiect și de tipul beneficiarului, sumele care pot fi accesate se încadrează între 600.000 și 1,5 milioane euro.

De asemenea, 100 milioane euro sunt alocați pentru acest an submăsurii 4.2 — 'Sprijin pentru investiții în procesarea /marketingul produselor din sectorul agricol'. Aceste fonduri sunt destinate, de exemplu, investițiilor care au ca scop construcția, extinderea, modernizarea și dotarea clădirilor unităților de procesare sau construcții destinate unei etape sau întregului flux tehnologic.

Nu în ultimul rând, sunt finanțate investiții în producerea și comercializarea produselor vinicole propuse de solicitanții care nu figurează în Registrul Plantațiilor Viticole cu Declarația de producție și/sau cu Declarația de stocuri produse vinicole.

Beneficiarii submăsurii — persoane fizice autorizate, societăți comerciale, cooperative agricole — pot obține o rată a sprijinului public nerambursabil de maximum 50% din totalul cheltuielilor eligibile.

Astfel, pentru un proiect se pot obține până la 2,5 milioane de euro, în funcție de tipul beneficiarului și investiția propusă.

Lista cheltuielilor eligibile, precum și toate condițiile de accesare ale celor două Submăsuri sunt disponibile pe site-ul AFIR.

AFIR precizează că pentru întocmirea documentației necesare obținerii finanțării, solicitanții au la dispoziție Ghidul Solicitantului care poate fi consultat gratuit pe site-ul Agenției, www.afir.info, la secțiunea 'Investiții PNDR', în pagina dedicată fiecărei submăsuri în parte.

Cererile de finanțare se vor depune on-line pe pagina oficială a Agenției, www.afir.info, în perioada menționată.

Pomicultura în luna iulie 2017

În luna iulie activităţile pomicultorilor sunt orientate în două direcţii: în primul rând aplicarea de tratamente împotriva bolilor şi dăunătorilor pentru producţia de pe pom şi în al doilea rând pregătirea viitoarei producţii prin executarea lucrărilor în verde şi aplicarea de fertilizări speciale pentru diferenţierea mugurilor de rod, la speciile cireş şi cais.

Protejarea producţiei de pe pom împotriva bolilor şi dăunătorilor se face diferenţiat pe specii, în funcţie de stadiul de creştere şi dezvoltare a fructelor, iulie fiind o lună cu atac puternic al insectelor care au mai multe generaţii pe an, dar şi de ploile abundente care favorizează apariţia bolilor criptogamice, care pot distruge complet producţia gata făcută.

Un grafic al tratamentelor pentru principalele specii pomicole se rezumă la unu, două sau trei tratamente, după cum urmează:

pomicultura tabel

La fiecare tratament adăugăm în soluţia de stropit îngrăşăminte foliare pentru azot 3 kg/ha uree, pentru p 205 k 20, îngrăşăminte complexe tipul 113 + me din care să nu lipsească minimum 2 kg de calciu pentru culoare şi fermitatea fructelor.

Imediat ce am încheiat recoltarea cireşelor, obligatoriu trebuie să pregătim diferenţierea mugurilor de rod (buchetele de mai), care să ajute fenomenul de invertire (florigenul), dar şi pregătirile celulei vegetale de a trece peste rigorile din iarnă şi primăvară, prin acumularea de hidraţi de carbon. În acest scop, pomicultorii olandezi şi italieni fac 4 tratamente foliare, aplicate la interval de 7-10 zile, dar fără a depăşi data de 15 august. La fiecare tratament se face un amestec din 10 kg/ha azot proteic, azot amidic (NH2(COO)2) prezent în Uree 46 cu un Buret de maximum 0,9. Soluţia va fi un amestec:

Primul tratament: 10 kg/ha Uree 46 + 2,5 kg/ha captan 50 + 2,5 kg/ha îngrăşăminte cu microelemente.

Al doilea tratament se repetă după 7-10 zile la fiecare ha cu o soluţie de 10 kg Uree 46 + 0,1 l alfacipermetrin.

Al treilea tratament se face cu un amestec de10 kg Uree 46 + 5 kg Bouille Bordelesa la hectar.

Al patrulea tratament cu 10 kg/ha Uree 46 + 1 litru/ha, clorpirifos + deltrametrin + 2 kg microelemente.

Aceste tratamente asigură rezerva de hrană, amidonul, cresc raportul de apă legată, elimină rezerva de boli şi dăunători, pregătesc pomul pentru anul de producţie 2018. Acestea se completează cu altele în lunile septembrie - octombrie.

Lucrările în verde la cireş

  • Aceste lucrări se aplică în lunile iunie şi iulie şi au rolul de a stimula creşterea lăstarilor anuali, iar la pomii tineri formarea etajelor pe şarpante şi ax pentru a evita fenomenul de degarnisire şi diferenţierea mugurilor de rod.
  • Executarea de incizii pe ax şi şarpante, sub un mugure vegetativ hrana venind de la frunze.
  • Lucrări de ciupit, plivitul lăstarilor de prisos, pentru apariţia ramurilor de rod.
  • Dresarea ramurilor prin aplecare (se leagă cu furtun de plastic de 4 mm), arcuirea şi torsionarea ramurilor de 1-2 ani sunt numai unele dintre lucrările care trebuie să intre în practica pomicultorilor noştri, pentru a ajunge la producţii mari şi constante.

Petre EREMIA

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 22-24

Pagubele din sectorul pomicol și viticol, în cifre

Conform unui comunicat de presă emis de Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Sisești“, pagubele înregistrate în zonele colinare în urma fenomenelor climatice din perioada 17 -26 aprilie 2017 sunt semnificative. În urma evaluărilor făcute de unitățile de cercetare pomicole și viticole, multe dintre plantații sunt compromise.

Înghețuri târzii în aprilie, o premieră

Temperaturile scăzute înregistrate în zona colinară a României (-4°C, până la -6°C), în perioada 20-24 aprilie 2017, reprezintă un fenomen rar, care nu a mai fost înregistrat de stațiile meteorologice ale stațiunilor noastre niciodată. Aceste temperaturi survin după o perioadă de temperaturi foarte ridicate din luna martie și prima jumătate a lunii aprilie, ceea ce a dus la un avans fenologic de 7-10 zile în perioada de temperaturi negative.

Temperaturile minime au fost înregistrate de către senzorii din stațiile meteorologice ale unităților de C-D amplasate în livadă.

În această perioadă, speciile pomicole semințoase (măr, păr, gutui), nucifere (nuc) și arbuștii fructiferi (căpșun, afin, zmeur, coacăz) se aflau în plină fază de înflorire. Speciile pomicole sâmburoase (prun, cireș, vișin, cais, piersic) se aflau în faza de sfârșit a înfloritului până la fruct tânăr, în funcție de soi și zona climatică.

Principalele pagube înregistrate

PRUN: la ICDP Pitești – Mărăcineni, SCDP Vâlcea, SCDP Târgu Jiu, SCDP Voinești, pierderi de până la 95%. În zona Iași și Bistrița nu au fost înregistrate pierderi mai mari de 35%. Printre soiurile cele mai afectate sunt Stanley și Anna Spath. CIREȘ: au fost puternic afectate în aceleași zone ca și prunul soiuri precum Regina, Kordia în proporție de 95%. În zona Iași, cireșul a fost afectat în procent de 35%. PIERSIC și CAIS: zona principală Dobrogea nu a fost afectată. NUC: afectat 100% în zona colinară. MĂR: au fost înre­gistrate pagube în special în zona Pitești, Voinești, Târgu Jiu prin afectarea florilor în proporție de 36% la soiul Golden până la 80% la soiul Idared. CĂPȘUN: afectat 90% în zona colinară.

Așa cum se observă, situația nu este generală în toate zonele țării, temperaturile negative în jurul a -4 grade C înregistrându-se cu precădere în dealurile și colinele lanțului carpatic, mai ales pe văi.

Măsuri necesare

Determinarea cu rigoare a pagubelor înregistrate (prin secționarea organelor de rod), constatarea și transmiterea daunelor către comisiile locale.

Lipsa / diminuarea rodului din acest an nu trebuie să ducă la abandonarea plantațiilor, recomandându-se tratamente fitosanitare pentru menținerea unui frunziș normal, care să susțină diferențierea rodului pentru următorul an (trebuie aplicată o tehnologie de criză prin diminuarea cantităților de îngrășăminte și aplicarea unor tratamente numai pentru sănătatea frunzișului).

Plata cât mai rapidă a primelor de asigurare la producătorii asigurați.

În eventualitatea susținerii de către MADR a pierderilor, contravaloarea lucrărilor tehnologice deja efectuate în livezi până la înregistrarea pagubelor este de cca 2.500 lei/ha.

Pagubele înregistrate în viticultură

Și în acest sector înghețurile târzii au afectat lăstarii principali și implicit producția, diferențiat în funcţie de amplasarea plantaţiilor viticole şi pornirea în vegetație a soiurilor vinifera.

În podgoriile din nordul Moldovei, mersul vremii a cuprins ninsori și temperaturi minime absolute în aer și sol (-1,4°C) sub pragul de îngheț al lăstarilor, care au condus la pierderi mari de 70-90%, refacerea butucilor fiind posibilă numai din mugurii dorminzi. În zona centrală (Odobești), temperaturile scăzute au afectat lăstarii principali mai ales la șes și la plantațiile tinere cu forme de conducere semiînaltă și înaltă. În partea de S și S-E a Moldovei (Dealu Bujorului), temperaturile de -3,4°C au afectat lăstarii principali și producția în proporție de 15-90%. În Dobrogea (Murfatlar) nu s-au înregistrat pierderi datorită dezmuguritului întârziat al majorității soiurilor. În podgoriile din Transilvania (Blaj) se estimează pierderi între 20-80% în cazul amplasării plantațiilor pe șes. În podgoria Dealu Mare, temperaturile de -1,2°C au afectat parțial producția (15-50%), iar în vestul țării pierderi mai mari se înregistrează la șes și mai puțin pe versanți și platouri.

De asemenea, la şes s-au înregistrat pagube la plantaţiile de portaltoi unde au îngheţat lăstarii porniţi în procent de 50%, ceea ce va determina o întârziere a vegetaţiei cu aproximativ 2-3 săptămâni, care se va repercuta asupra numărului de butaşi maturaţi, într-un procent de 15% pierdere. O situaţie aparte o prezintă plantaţiile din centrele viticole Bujoru și Pietroasa, unde se estimează pierderi și în plantațiile viticole amplasate pe versanți, de până la 60%.

În concluzie, starea de vegetație a plantațiilor viticole la acest moment este bună, cu excepţia plantaţiilor viticole amplasate la şes şi la baza pantei din majoritatea arealelor viticole, unde se estimează pierderi de producție cauzate de brume și înghețuri târzii, cuprinse între 15-100%. Gradul de afectare a rodirii plantațiilor de vie va putea fi stabilit mai precis ulterior, când plantele intră în vegetație normală.

Măsuri agrotehnice pentru refacerea viilor afectate

– Refacerea viţelor afectate de brume târzii de primăvară în perioada dezmuguritului. Aceasta se bazează pe capacitatea de lăstărire a ochilor secundari încă neporniţi în vegetaţie la survenirea brumei şi a celor dorminzi de pe cordoane. Lăstarii fără rod se ciupesc când aceştia ajung la 5-7 frunze, pentru a provoca emiterea copililor purtători de inflorescenţe.

– Refacerea butucilor afectaţi de brumele târzii de primăvară, după emiterea lăstarilor.

În funcţie de momentul apariţiei brumelor şi intensitatea acestora este necesară aplicarea următoarelor soluţii de refacere:

– Tăieri de refacere a butucilor cu vârfurile lăstarilor afectaţi de brumele târzii de primăvară. Tăierea constă în suprimarea porţiunilor de lăstari afectate ireversibil (veştejite), refacerea vegetaţiei fiind asigurată de copilii care pornesc de la subsuoara frunzelor în curs de formare, ce prelungesc vârfurile de creştere a lăstarilor. Vegetaţia se reface rapid, fără a fi afectată producţia de struguri.

– Tăieri de refacere a butucilor afectaţi de brumele târzii pe 1/3-2/3 din lungimea lăstarilor. Se îndepărtează prin tăiere porţiunile de lăstari cu frunze şi inflorescenţe afectate. Refacerea vegetaţiei are loc pe baza copililor emişi. Inflorescenţele rămase neafectate, plus cele noi care se formează pe copili pot asigura realizarea parţială a producţiei.

– Tăieri de refacere a butucilor cu lăstari afectaţi integral de brumele târzii. Se suprimă prin tăiere lăstarii afectaţi de brumă de la punctul de inserţie pe lemnul anual. Refacerea vegetaţiei se bazează pe pornirea în vegetaţie a lăstarilor din ochii dorminzi de pe lemnul multianual. Lăstarii se ciupesc când ajung la 5-7 frunze, pentru a provoca emiterea copililor care sunt purtători de inflorescenţe. Se asigură astfel elementele de rod pentru anul următor şi chiar realizarea unei mici producţii în anul în curs.

PREȘEDINTE ASAS – prof. dr. Gheorghe SIN

Revista Lumea Satului nr. 10, 16-31 mai 2017 – pag. 14-15

Secretele unei livezi fără stres

Fiecare meserie își are secretele ei, iar când produsul muncii unui specialist trece pe mâna unui amator, de multe ori se vede. Așa se face că uneori, atunci când cumpărăm flori, pomi sau alte plante, noua casă a acestora nu le priește. Care sunt secretele unei livezi fără stres aflăm de la Cristian Popa, specialist în cadrul Pepinierei Crisplant din Aiud.

– Domnule Cristian Popa, pe ce suprafață se întinde pepiniera dumneavoastră și ce specii puteți oferi clienților?

– Pepiniera Crisplant este axată pe speciile semințoase (măr, păr, gutui) și sâmburoase (prun, cais, piersic, nectarin, cireș, vișin) întinse pe o suprafață de 5 ha, împărțite în câmpul 1, câmpul 2, zona de școală de puieți, unde se desfășoară activitățile specifice perioadei în care se află plantația (plantare, altoire, clasificare). Tot materialul săditor din pepinieră este certificat de Institutul de Certificare Alba, liber de viroze, optim pentru plantat în viitoarele livezi.

– Pomii arată foarte bine și aș vrea să ne învățați cum să le menținem viața cât mai lungă și cât mai rodnică.

– Materialul care iese din pepinieră este pregătit pentru plantare. În momentul în care el ajunge în livadă, fermierul are de pregătit în zona de plantare groapa și mocirlirea rădăcinilor, pentru o fixare mai bună a acestora. Apoi, trebuie să aibă mare grijă cu apa. Pomii trebuie udați mai ales dacă se anunță secetă, pentru că altfel șansele de prindere sunt extrem de mici. Pe partea de tratamente se pot folosi produse care cresc randamentul de prindere a pomilor, care ajută la dezvoltarea lor armonioasă și mai apoi la fructificare.

– Fiecare pepinierist are secretele sale în ceea ce privește hrănirea pomilor. Nu o să vă rog să ne dați o listă cu mărcile produselor pe care le folosiți, însă dați-ne măcar câteva soluții pe care dumneavoastră le-ați folosit. Soluții care și-au demonstrat eficiența și pe care am putea să le aplicăm și noi.

– Personal, de câțiva ani folosesc la plantare un stimulator de înrădăcinare numit Raiza, de la firma Daymsa din Spania, care ajută mult la dezvoltarea radiculară și care a dat rezultate foarte bune. Este o soluție pe bază de alge marine și aminoacizi liberi care crește volumul rădăcinilor, aspect care ajută planta să absoarbă mai multe elemente nutritive din sol. Dacă mi se permite o comparație, pomul va fi ca un copil bine făcut care are poftă de mâncare.

– Cât și cum se aplică această soluție?

– În primă fază de plantare se face o soluție 2 ml Raiza la 10 litri de apă, iar la fertiirigare, după 2 săptămâni, creștem treptat doza la 5-6 ml și mai mult în funcție de perioadă și de nevoile pomului. Facem acest lucru pentru a feri pomul de stres.

– Pe aparatul vegetativ aplicați ceva?

– În perioada vegetativă aplic Naturamin WSP, un produs antistres, așa îl numesc eu, sub formă de microgranule solubile în apă, bogat în aminoacizi liberi, 80% din conținut este reprezentat de acești aminoacizi, care se dizolvă în apă și se aplică ca îngrășământ foliar.

– Se poate aplica împreună cu alte tratamente?

– Sigur, se poate amesteca, chiar este recomandat, pentru că este compatibil cu majoritatea îngrășămintelor și pesticidelor, iar acest lucru înseamnă pentru producători o economie de timp și bani. Fiind un biostimulator, această soluție ajută planta să reziste în perioadele de stres generat de temperaturi extreme, secetă, boli sau fitotoxicitate. De asemenea, are rol de a crește capaci­tatea de absorbție a soluției.

– Vă întreb același lucru: cât și când se aplică aceste microgranule cu aminoacizi?

– În pomicultură, ca și în legumicultură se fac 3-5 tratamente foliare pe an, în doze de 0,5-1 kg/1.000 litri/ha, în funcție de stadiul plantei și dezvoltarea vegetativă. La fel de bine se poate aplica în cultura mare, la porumb, cereale, cartof, viță-de-vie unde, din câte știu, sunt 3-5 aplicări foliare în doze de 0,5-0,8 kg/1.000 litri apă/ha. Important este că acest Naturamin WSP se poate aplica preventiv, înaintea anunțării unui moment care ar putea stresa plantația sau după ce a suferit un stres (boală, salinitate, secetă, fum, umiditate).

– Cred că oamenii știu destul de puține lucruri despre aminoacizi, cum influențează viața plantelor?

– Nu voi intra în detalii foarte tehnice, însă trebuie reținut faptul că în perioada de stres produsele pe bază de aminoacizi au efect calmant asupra pomilor sau a oricărei plante, în general, și le ajută să treacă mai ușor peste boli, fitotoxicitate generată de prea multe tratamente chimice sau alți factori de mediu și ajută la dezvoltarea armonioasă a plantei.

– Naturamin WSP este un produs natural sau de sinteză?

– Vorbim despre un produs 100% natural, aprobat pentru utilizarea în agricultura organică conform normelor din UE, SUA și Japonia, care deține certificare CAAE și ECOCERT.

– Mai aveți și alte secrete, alte produse, care vă mențin plantația viguroasă și sănătoasă?

– Ei, ar mai fi, pentru că și atunci când trebuie să stropim nu o facem oricum. Adăugăm în apa de stropit, alături de tratamentele pe care le dăm, un produs nou numit Retenol. Acesta este un adjuvant ecologic, pe bază de ulei de pin, care are rol de fixare a lichidului pe plantă, ceea ce asigură o mai mare eficiență tratamentului, pentru că rămâne pe plantă, nu se împrăștie. Noi îl adăugăm în soluție de fiecare dată când stropim, se folosește în cantitate mică, 2 ml la 10 litri de soluție, are rolul de a dispersa soluția care pur și simplu se va lipi de frunză.

– Prin ce vă diferențiați de competitorii dumneavoastră, celelalte pepiniere din țară?

– Încă de anul trecut, Pepiniera Crisplant oferă consultanță de specialitate și servicii care asigură un start bun noii plantații. Noi putem trimite oameni cu experiență care să se ocupe de pichetarea terenului, formarea gropilor pentru plantat, așezarea și fixarea corespunzătoare a pomilor în livadă și formarea coroanei. Apoi, avem un serviciu personalizat, creăm pomi la comandă, în funcție de preferințele clienților. Cu alte cuvinte, dacă ați mâncat dintr-un pom fructe care v-au plăcut și vă doriți să aveți în livadă aceeași aromă, se rezolvă, pentru că specialiștii pepinierei vor crea pomi cu fructele care v-au plăcut. Și nu în ultimul rând, fiecare pom vândut este însoțit de Certificatul Pașaport Fitosanitar, cel care atestă calitatea superioară a oricărui material săditor pomicol.

Patricia Alexandra POP

DAYMSA, SPANIA
Reprezentant în România și Republica Moldova
Joaquin Gonzalez - 0745.643.165; www.daymsa.com

Revista Lumea Satului nr. 10, 16-31 mai 2017 – pag. 20-21

În atenţia celor care deţin livezi şi pomi răzleţi!

Condiţiile climatice sunt favorabile apariţiei şi dezvoltării dăunătorului/bolii: VIESPEA NEAGRĂ A PRUNULUI , VIESPEA SEMINȚELOR DE PRUN , AFIDE, OMIZI DEFOLIATOARE, MONILIOZĂ, care pot cauza pierderi importante la culturile: PRUN.

Pentru prevenire şi combatere se recomandă executarea tratamentului: II și III LA PRUN.      

Folosiţi unul din amestecurile de mai jos după caz:

1. CALYPSO 480 SC = 0,02% + SIGNUM = 0,05% sau

2. CALYPSO 480 SC = 0,02% + BRAVO 500 SC = 0,15% sau

3. CALYPSO 480 SC = 0,02% + FOLICUR SOLO 250 EW = 0,1% sau

4. CALYPSO 480 SC = 0,02% + ALCUPRAL 50 PU = 0,2% sau

5. MAVRIK -2F =0.05% + FOLICUR SOLO 250 EW = 0,1%                  

Perioada optimă de tratament

CAND 20 – 25 % DIN FLORI AU INCEPUT SA-ŞI SCUTURE PETALELE ŞI TREBUIE INCHEIAT IN MAXIM 5 ZILE

Alte recomandări : tratamentul al III-lea se va efectua la 7-8 zile după al II-lea (corespunde fenologic cu căderea petalelor în proporție de 70- 80%)

Tratamentul se poate efectua și la cais, piersic. Fiecare proprietar de livezi sau grădini cu pomi fructiferi poate urmări fenofazele pentru a interveni la timp cu efectuarea tratamentelor.

Produsul CALYPSO 480 SC și MAVRIK -2F sunt SELECTIVE PENTRU ALBINE

ATENŢIE! SE POT UTILIZA ŞI ALTE PRODUSE DE PROTECŢIA PLANTELOR OMOLOGATE PENTRU BOLILE ŞI DĂUNĂTORII AMINTIŢI!

Vă atragem atenţia! Persoanele fizice sau juridice care efectuează tratamente cu alte produse decât cele indicate în buletinul de avertizare în perioada înfloritului sunt OBLIGATE să anunţe Consiliile Locale, iar acestea să avertizeze apicultorii care au stupinele pe o rază de 3 km de locul unde se efectuează tratamentele cu insecticide. Vor fi înştiinţate de asemenea Circumscripţiile Sanitar-Veterinare.

Cititi cu atentie prospectele produselor de protectia plantelor inainte de utilizare !

În conformitate cu ORDINUL COMUN al MADR nr. 45/1991; MT. Nr.1786/tb/1991; M.MEDIULUI nr. 68/1992; Departamentul pentru Administraţie Locală nr.15b/3404/1991 şi Asociaţia Crescătorilor de Albine din Romania nr.127/1991, tratamentele fitosanitare cu produse de protecţia plantelor se vor efectua pe baza avertizărilor emise de UNITĂTILE FITOSANITARE prin STAŢIILE DE PROGNOZĂ ŞI AVERTIZARE.

Pentru protecţia familiilor de albine împotriva intoxicatiilor cu ppp, respectaţi măsurile prevăzute prin ORDINUL COMUN nr. 45/1991 al MAA, nr. 68/1992 al M.Mediului, nr.15b/3404/1991 al Departamentului pentru Administraţie Locală, nr. 1786/TB/1991 al Ministerului Transporturilor și nr. 127/1991 al Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România, Legea nr.383/2013 a apiculturii completate cu Protocolul de colaborare nr. 328432/2015 încheiat între Agenţia Naţională Fitosanitară şi Asociatia Crescătorilor de Albine din Romănia, privind implementarea legislaţiei, în vederea protecţiei familiilor de albine, împotriva intoxicatiilor cu ppp. În cadrul Programului SCAPA, ambalajele din carton provenite de la produse se vor plia și depozita până la predarea în termen de 3 luni , către distribuitorul de produse. Ambalajele din material plastic se vor clăti obligatoriu, de 3 ori, cu folosirea apei rezultate în rezervorul masinii de tratat. Ambalajele clătite se depozitează în magazii şi se returnează distribuitorului.

Sursa: Oficiul Fitosanitar Alba

Recomandările specialiștilor în pomicultură

Înainte de înflorit ,în funcţie şi de condiţiile climateric, pot apărea şi dezvolta unele boli:   MONILIOZA ,BĂŞICAREA FRUNZELOR, CIURUIRI, PĂTAREA FRUNZELOR, boli ce pot cauza pierderi importante la speciile de sâmburoase.

Pentru prevenire şi combatere se recomandă executarea tratamentului PREFLORAL (în faza de buton alb-pînă la deschiderea primelor flori) , folosind unul din produsele menţionate mai jos:                                                                                                                                                                                  

BRAVO 500 SC = 0,15% sau Alcupral 50 PU = 0.3% sau Zeama bordeleza tip ,,MIF”=0.5   FOLICUR SOLO 250 EW = 0,1% sau ORIUS 25 EW = 0,1% sau SCORE 250 EC = 0,02% (cu exceptia prunului ) sau TOPAS 100 EC = 0,05% .

Perioada optimă de tratament : până la deschiderea primelor flori.

Alte recomandări: se vor folosi 1500 litri de soluţie la ha.                                                                                                        

Pentru speciile simburoase, monilioza ia un caracter grav în primăverile ploioase si reci,cind ramurile cu flori şi frunze se vestejesc in numar mare.Frunzele atacate atîrnă, fără a cădea,florile se brunifică şi se usucă iar ramurile veştejite se îndoaie în formă de cîrlig. Atacul pe flori şi frunze este asemănător cu efectul îngheţului tîrziu de primăvară cu aspect de opărit. De aceea, de la faza de buton alb şi până la scuturarea petalelor, la speciile care deja au înflorit şi la cele ce urmează să înflorescă, se recomandă efectuarea a 3-4 tratamente împotriva moniliozei, uneori când infecţia este mare se impune repetarea tratamentelor la 4-5 zile.            

Se pot folosi prin alternanţă aceleaşi produse recomandate la tratamentul I împotriva moniliozei.

Sursa: Oficiul Fitosanitar Alba

Statistic, suprafața livezilor de măr a scăzut cu un ritm de 895 ha/an

Statistic, suprafața livezilor de măr a scăzut cu un ritm de 895 ha/an

Din punct de vedere statistic, suprafața ocupată cu plantații de măr n-ar fi scăzut atât de dramatic pe cât se spune: în 1989, România avea 79.000 ha, iar în 2014 aceasta a scăzut la 57.500 ha. În 2004, tot statistica reține că mai aveam 71.000 ha. Asta ar însemna că, între anii 1990 și 2004, s-ar fi defrișat ori au intrat în declin 8.000 ha (571 ha/an), iar în următorii 10 ani au ieșit din inventar 13.500 ha, cu un ritm de scoatere din producție aproape triplu față de perioada anterioară, de 1.350 ha/an. Pe total, diminuarea ar fi de 21.500 ha (895 ha/an).

Realitatea este însă puțin diferită: statistica se referă nu doar la livezile intensive sau superintensive, ci și la pomii răzleți. În 1989, România avea 49.278 ha plantații de măr intensiv, iar astăzi... Astăzi nu se cunoaște cu precizie suprafața ocupată cu livezi! Datele centralizate la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale sau la Institutul Național de Statistică oferă doar cifra totală, de 57.500 ha, însă este greu de presupus că am avea azi mai multe livezi compacte decât în urmă cu 27 de ani. Revenind la diminuarea suprafețelor plantate cu măr, scăderi drastice, sub aspectul producției, s-au înregistrat în județul Iași, unde recolta a ajuns la 10.500 tone, în 2014, de la 36.700 tone, în 2005, Mureș (38.100 tone, în 2014, față de 61.000 tone, în 2005) și Botoșani (14.100 tone, în 2014, față de 24.800 tone, în 2005).

Producția de mere, mai scăzută cu 25% decât acum 27 de ani

Din punctul de vedere al producției, între anii 1985 și 1989 producția anuală de mere s-a ridicat la 718.900 tone, cu un record absolut în 1989, când producția a fost de un milion de tone. În 2014, România a produs 535.100 de tone (75% față de perioada de raportare), cu o medie la hectar de 9,3 tone. În ultimii 25 de ani, maximul de producție s-a înregistrat în 2004, când s-au obținut 14,06 tone/ha, iar minimul istoric s-a consemnat în 1999, cu 3,91 tone/ha! În 2014, cele mai mari cultivatoare de măr din România erau județele Argeș – 44.7000 tone, Dâmbovița – 41.600 tone, Bistrița Năsăud – 39.900 tone, Maramureș – 39.300 tone, Mureș – 38.100 tone și Suceava – 37.300 tone.

România, al șaselea furnizor de mere din UE

Pe plan mondial, potrivit FAO, țările din Asia sunt cele mai mari cultivatoare de măr (42,42% din producția totală), urmate de Europa, cu 22,89% din producția mondială, și America de Nord, cu 9,42%. Dintre țări, cea mai mare furnizoare este China, care a produs 20,5 milioane tone, reprezentând 34,5% din totalul producției mondiale. În Europa, cele mai mari cantități de mere sunt livrate de Franța – 2.308.000 tone, Italia – 2.120.000 t, Germania – 2.127.000 t, Polonia – 1.540.000 t, Spania – 810.000 t și România – peste 500.000 tone. Țările Uniunii Europene produc constant peste 14 milioane de tone de mere. În afara UE, suprafețe însemnate mai sunt cultivate în Moldova, Ucraina, Rusia și Turcia.

Reconversia în pomicultură

În exercițiul bugetar european 2007-2013, pomicultura a beneficiat de finanțări în cadrul programelor de extindere/modernizare a fermelor sau instalarea tânărului fermier. Din 2014, s-a introdus un program similar aceluia din viticultură, generic denumit „reconversia în pomicultură“, respectiv pentru modernizarea și/sau înființarea de livezi. Programul beneficiază de 320 de milioane de euro. Estimarea ar fi că pot fi reabilitate astfel 35.000 ha de plantații (câte vor fi de măr, vom afla abia la încheierea exercițiului financiar 2016-2020). Ar fi de reținut că, din totalul sumei, doar 260 de milioane de euro vor fi utilizate pentru investiții în exploatații pomicole (Măsura 4.1a), diferența fiind folosită pentru procesarea/marketingul produselor din sector (40 mil. euro – Măsura 4.2a), grupuri de producători (5 mil. euro – Măsura 9.a), grupuri operaționale, proiecte pilot (6 mil. euro – Măsura 16.1a), cooperare între actorii din lanțul de aprovizionare (9 mil. euro – Măsura 16.4a). La momentul la care vorbim, deși au trecut 3 ani din exercițiul bugetar european actual, nu se derulează niciun proiect pe noile măsuri propuse.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 5, 1-15 martie 2017 – pag. 20-21

Fără plantațiile-mamă, sectorul pomicol va fi pus pe butuci

Interviu cu Mihail Coman, directorul general al Institutului de Cercetare Pomicolă Mărăcineni

– Dle director, este adevărat că noua legislație europeană care privește pomicultura ne cam impune să o luăm de la zero în acest sector?

– Directivele europene au ca scop îmbunătățirea calității materialului săditor. Circulația liberă a acestuia dă și posibilitatea extinderii unor infecții, de aceea Comisia Europeană e îngrijorată și periodic apar astfel de îmbunătățiri. Din acest an, România va avea o perioadă de grație de 5 ani în care trebuie „să-și facă temele“. Până în 2021, plantațiile-mamă pentru toate speciile – vorbim de 25 specii și de 3 categorii de plantații-mamă, în sensul piramidal – trebuie să fie perfect sănătoase, iar aceste directive care „bat la ușă“ au o anexă cu definirea multor virusuri, bacterii și ciuperci care atacă pomii fructiferi și în România. Deci, plantațiile-mamă trebuie să fie perfecte. Odată să aibă această autenticitate și apoi să fie sanitar perfecte. Lista de atenție fitosanitară la fiecare ciclu este din ce în ce mai lungă. Guvernul trebuie să aibă o strategie, undeva, cineva trebuie să facă aceste plante. România are 5 centre care au lucrat cu plantații-mamă. Sub aceste nuclee de plante-mamă trăiesc pepinierele private sau publice care au nevoie de componente pentru obținerea materialului de plantare, fructifer, sănătos. Altfel, dacă nu facem aceste centre, în această perioadă de 5 ani eliminăm vrând-nevrând și pepinierele. Sau vom rămâne tributari acelui material liber de boli, așa-numit CAC, care nu este eligibil în proiectele pomiculturii industriale, nu vorbesc de grădinărit.

– Și aici cred că trebuie să existe acordul ministerului...

– Avem un sprijin, pentru că prin Planul Național de Dezvoltare Rurală s-a derulat această Submăsură 4.1. a. Investiții în exploatații pomicole, iar ministerul a organizat un grup de lucru puternic – Pomicultura, dar care are nevoie de mai multe întâlniri. Și acesta poate fi principalul motor care să ducă la nivel înalt aceste cerințe.

– Asigurarea materialului săditor este o problemă; în cazul reconversiei din viticultură s-a asigurat din producție proprie doar 5%, iar în cazul pomiculturii se vorbește de 10%. Ce înseamnă acest procent față de 90%?

– Dacă ne gândim la viticultură trebuie să spun că vorbim de 25 de specii, față de una, și cred că este mai mare procentul, ținând cont de arbuștii și căpșunii care se produc în România; la majoritatea speciilor, cred că procentul este de 20%. Odată cu preluarea de către pepinierele românești a celor două specii de nucifere care domină, precum alunul, cu peste 200.000 de pomi, și nucul cu peste 50.000 de pomi, începând de la anul procentul de pomi produși în România va ajunge la jumătate. Un lucru foarte bun. Procentul va fi mai mic la cireș, piersic, măr care se cumpără din Olanda sau din Italia sau la câteva specii de arbuști aduși din Polonia, dar nu este rău. Important este să nu greșim sortimentul și să aducem dintr-o zonă mediteraneană sau cu o climă ușoară anumite soiuri netestate. Aici este marea noastră grijă.

– Apropo de testare, se mai testează înainte de a fi introduse în cultură anumite specii?

Coman Maracineni

– Acesta este rolul cercetării. Înainte de a introduce la ISTIS un soi, acesta se testează după niște caracteristici UPOV, recunoscute în toate țările, și se face o descriere, dar adaptarea la condițiile țării o facem noi, institutul. În urma unui raport final se stabilește unde sunt cele mai bune performanțe și apoi se recomandă un soi.

– Sistemul privat face această testare? Fermele care vor să înființeze plantații și cumpără din alte țări fac această testare?

– Nu.

– Și atunci, la ce riscuri ne așteptăm pentru viitor în asemenea situații?

– Am observat o deosebire în funcție de canalul de finanțare. Incorect, aș zice eu. Deci, dacă ai banii tăi proprii, poți să faci ce vrei. Fiecare a adus de unde a vrut. Acum, odată cu lansarea acestei Submăsuri 4.1.a., s-a pus această problemă, căci vor fi bani europeni, iar dacă va fi un eșec va trebui să dăm înapoi acești bani și bănuiesc că se urmăresc astfel de plantații. Din punctul meu de vedere nu ar fi trebuit să știu sursa de bani, că-i europeană, că este autohtonă, era un principiu, și anume cercetarea să recomande din punct de vedere genetic. Vedeți, vorbim de viață și nu ne jucăm. Dacă vorbim de lucruri moarte, cum ar fi logistica derivată – sistemele de picurare, tractoarele, spalierii de beton, sârmă, foraje, pompe – acestea pot fi de oriunde. Dar, când vorbim de viață, cred că trebuie să fim atenți și cât timp va funcționa această lege prin care rețeaua de cercetare are responsabilitatea avizării eu cred că putem ține în frâu. Sigur că avem și noi multe scăpări.

– Nu mai există controlul materialului săditor la graniță, a materialului semincer?

– Nimic, se merge pe încredere.

– Ce facem dacă ne trezim peste 4-5 ani că nu vegetează corespunzător, că au intrat nu știu ce boli, dăunători, că nu se adaptează condițiilor noastre?

– România cred că va beneficia de întreaga finanțare, după cum au decurs lucrurile în 2016, proiectele avizate n-au decât să-și urmeze cursul (au plătit oamenii bani de avizare, de proiectare, de foraje – proiectele tehnice, de irigații și de îngrădire, nu au cum să mai fie eliminate). Deci ne așteptăm la 10.000 ha, poate chiar mai mult. Trebuie să fim foarte atenți la partea genetică, la sursa de material săditor. E important ca cei care vor prelua materialul săditor să știe că el vine cu etichetă care este universală pentru toată Europa. Această etichetă dovedește că s-au urmărit (îndeplinit) toate criteriile.

– În ceea ce privește finanțarea unei investiții în pomicultură, trebuie spus că potențialul beneficiar al unei asemenea măsuri ar trebui să aibă suma integrală pentru înființarea plantației. El trebuie să asigure finanțare până la încheierea unei etape a investiției respective, după care primește finanțarea de la UE, în afară de aportul propriu. Așa este?

– Nu știu sigur. S-ar putea să aveți dreptate. Știu doar că inițial acest program de refacere a pomiculturii din țara noastră s-a dorit un fel de reconversie, ca la viticultură, lucru care era ieșit din cadrul PNDR-ului. Acum se complică puțin. S-ar putea ca, fiind în cadrul PNDR-ului, să fie niște reguli care privesc toate măsurile și submăsurile. Așa s-a negociat, așa a fost făcut programul până în 2020.

– Am vrut să punctez acest lucru pentru ca oamenii să știe din capul locului că trebuie să aibă asigurată suma, fie din surse proprii, fie din împrumut bancar.

– Într-adevăr, dacă privim global, 500.000 euro sunt bani mulți și asta înseamnă că anumite companii românești au aceste sume, din moment ce îi investesc pentru ca apoi să-i recupereze. Să nu vorbim și de cofinanțarea lor. O altă idee – pentru mine, care văd mai ales tehnic – este că ei pot avea finanțare europeană între 50 și 90%. Sigur că e omenește să vrei să ai cât mai mult din fonduri europene și să plătești cât mai puțin din partea ta. Și atunci unul dintre criterii este cultura bio, care este la modă pe buzele tuturor țărilor europene, în special Germania, și observ acum că multe dintre proiecte sunt cu tehnologie bio. Sigur că, din 25 de specii, câteva sunt înclinate spre bio, nu prea au boli și dăunători, mai ales grupurile de arbuști. Dar, observ că sunt proiecte pentru măr, de exemplu, care în România are și 20 de tratamente pe an, pentru a ține în frâu bolile.

Ion BANU

Revista Lumea Satului nr. 1, 1-15 ianuarie 2017 – pag. 18-20

Investiții în exploatații pomicole

Submăsura 4.1a din PNDR a pornit cu stângul. Cel puțin sub aspectul neclarificării unor aspecte din caietele de sarcini, dar mai cu seamă din cauza „maldărului‟ de documente solicitate și a deficitului de material săditor pomicol.

În ce stadiu se află investițiile în pomicultură la sfârșitul anului 2016, am aflat dintr-o detaliată prezentare a directorului general ICDP Mărăcineni, dr. ing. Mihai Coman, cu prilejul unei întâlniri a pomicultorilor, pe care v-o prezentăm în continuare.

Proiecte tehnice avizate/2016, conform Legii nr. 348/2003

Stațiune Nr. proiecte
ICDP Mărăcineni 61
SCDP Băneasa 12
SCDP Bistrița 27
SCDP Constanța 9
SCDP Tg. Jiu 3
SCDP Cluj 1
SCDP Iași 38
SCDP Voinești 2
SCDP Focșani 6
Total: 159 proiecte

Proiecte tehnice avizate/2016: suprafețe (ha) și număr plante

Specia Ha Nr. plante
Alun 392,30 254.893
Nuc 360,83 63.393
Afin 339,91 1.519.062
Cireș 232,17 295.357
Măr 211,95 564.410
Prun 176,32 134.968
Cătină 153,96 290.287
Zmeur 38,77 246.440
Cais 35,21 34.500
Coacăz negru 28,94 121.984
Mur 24,04 69.544
Migdal 15,80 7.460
Păr 13,69 20.064
Vișin 11,34 10.074
Gutui 10,75 10.315
Aronia 8,98 20.533
Căpșun 2,58 126.702
Piersic 1,90 2.373
Total 2.059,44 3.792.358

Specii pomicole Bucăți pomi
Migdal 7,460
Păr 20,064
Cais 34,500
Piersic 2,373
Cireș 295,357
Măr 564,410
Vișin 10,074
Gutui 10,315
Prun 134,968
Alun 254,893
Nuc 63,393

Soiuri de NUC
Anica
Jupânești
Valrex
Valcor
Valmit
Călărași
Schinoasa
Costiujeni
Chișinău
Chandler +
Cazacu
Franquette
Velnița
Mirolava
Argeșean
Bratia
Geoagiu
Milotai 10
Alososzentivini 117
Șușița
Sibisel 44
Ovidiu
Schinoasa
Muscelean
Selecționat
360,8290 (ha)
63.393 (buc.)

Soiuri de Alun
Tonda Gentile Dele
Langhe
Tonda di Giffoni
Vâlcea 22
Tonda Gentile Romana
Pautet
Nochione
Camponica
Tonda di Biglini
Unito 119
Unito G1
Daria 104 E
392,2977 (ha)
254.893 (buc.)

Soiuri de Migdal
April
Nicoleta
Sandi
Tuono
Supernova
Ferragnes
Genco
15,8000 (ha)
7.460 (buc.)

Soiuri de Măr
Braeburn
Fuji Kiku
Jeromine
Goldrush
Gold Spur
Golden Delicious
Jonathan
Luna
Idared/Idared +
Starkrimson
Gala/Gala +
Granny Smith
Golden +
Pinova/Pinova +
Red Del +
Sirius
Florina
Generos
Golden Del. Reinders
Red Del. Redvelox Gala
Buckye
Golden Delicious Gala
Mutsu
Ionagold
Gala
Rosela
Orion
Red Jonaprince
Red Topaz
Super Chief
211,9549 (ha)
564.410 (buc.)

Soiuri de păr (4)
Abatele Fetel
Conference
Williams
Packham
13,6900 (ha)
20.064 (buc.)

Soiuri de gutui (2)
Bereczki
Aromate
10,7470 (ha)
10.315 (buc.)

Soiuri de cireș / portaltoi
Bigareau Burlat Gisela 5
Sweet Heart Gisela 5
Ferovia Gisela 5
Regina Gisela 5
Lapins Gisela 5
Colt Gisela 5
Rivan Gisela 5
Stella Gisela 5
Kordia Gisela 5
Merchant Gisela 5
New Star Gisela 5
Georgia Gisela 5
Adriana Gisela 5
Early Red Gisela 5
Szmolyai Jekete Gisela 5
Ludovic Gisela 5
Skeena Gisela 5
Summit Gisela 5
Rubin Gisela 5
Cătălina Mahaleb
Sylvia Mahaleb
Van Mahaleb
Bucium Mahaleb
Cetățuia Mahaleb
Iasirom Mahaleb
Early Red Maxima 14 A
Giant Red Maxima 14 A
Sweet Valina Gisela 5
Sweet Arianna Gisela 5
Sweet Saretta Gisela 5
Sweet Lorenz Gisela 5
Early Lory Gisela 5
Karina

232,1653 (ha)

295.357 (buc.)

Soiuri de prun (5)
Andreea
Stanley
Anna Spath
Johanna Red
San Julien
176,3161 (ha)
134.968 (buc.)

Soiuri de piersic (4)
Alex
Florin
Redheaven
Cardinal
1,8984 (ha)
2.373 (buc.)

Soiuri de cais (7)
Olimp
Sulmona
Comandor
Excelsior
Umberto
Selena
Sulina
35,2067 (ha)
34.500 (buc.)

Soiuri de afin
Patriot
Duke
Blue Crop
Simultan
Siera
Eliot
Hannaah’s Choice
Legacy
Blue Gold
Denise Blue
Chandler
339,9127 (ha)
1.519.062 (buc.)

Soiuri de căpșun
Alba
Elegance
Vibrant
Harmony
San Andreas
2,58 (ha)
126.702 (buc.)

Soiuri de mur
Thorn Free
Waldo Silvan
Smoothsen
Agawan
Karaka Black
24,04 (ha)
69.544 (buc.)

Soiuri de cătină
Pitești 1
Șerpeni
Carina
Andros
153,96 (ha)
290.287 (buc.)

Soiuri de coacăz negru
Tiben
Titania
Ceres
Ruben
Tisel
Ben Lomond
28,94 (ha)
121.984 (buc.)

Soiuri de aronia
Nero
Viking
Melrom
8,9822 (ha)
20.533 (buc.)

Revista Lumea Satului nr. 1, 1-15 ianuarie 2017 – pag. 22-25

Curmalul chinezesc, o nouă specie pomicolă pentru Europa

În cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București programele de cercetare ocupă un loc important în desfășurarea activităților fiecărui an universitar. Într-un astfel de proiect de cercetare a fost inclus acum 20 de ani și curmalul chinezesc, o plantă din Familia Rhamnaceae ce provine din Asia Centrală. Promotorul acestei specii în România este domnul prorector Florin Stănică, iar cel mai recent eveniment pe care l-a organizat în susținerea curmalului a fost work-shop-ul „Curmalul chinezesc, o nouă specie pentru Europa“.

De ce curmalul?

Manifestarea ce a avut loc la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București a fost organizată în colaborare cu Universitatea de Agricultură din Hebei – China, sub auspiciile Societății Române a Horticultorilor și a Asociației China Cash Forest. Printr-o serie de prezentări, participanții din China, Italia, Republica Moldova și România au demonstrat faptul că această specie poate fi cultivată și valorificată cu ușurință și pe continentul european.

interviu despre curmalul chinezesc

Care ar fi șansele reale ale acestei specii pentru a intra în pomicultura românească ne-a detaliat domnul prof. univ. dr. Florin Stănică: „Noi, Facultatea de Horticultură din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară, studiem curmalul de 20 de ani. Atunci am reușit să aducem din China primele soiuri ameliorate, dar vreau să spun că această plantă exista la noi în țară de peste 2000 de ani, de pe vremea coloniștilor greci. Să nu uităm că este cunoscut sub numele de măslin de Dobrogea. Este o plantă destul de valoroasă, rezistă la secetă și valorifică foarte bine terenurile sărăturate, dar și pe cele nisipoase, deci solurile cu conținut scăzut de materie organică. O altă caracteristică importantă este rezistența la ger, deci poate produce, în condițiile din România, fructe deosebite. Sunt câțiva pași pe care trebuie să îi urmăm. Am dat deja 3 soiuri chinezești pentru înregistrare la ISTIS – Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor și, după ce aceste soiuri vor fi înregistrate în lista oficială, cred că este important să trecem la înmulțirea rapidă a acestora, precum și la plantarea lor pe suprafeţe cât se poate de mari. Am discutat cu partenerii noștri chiar despre posibilitatea realizării unui proiect european atât de cercetare, cât și de promovare a acestei specii. Având în vedere că această specie este cultivată în marea majoritate a țărilor mediteraneene, este nevoie de un efort un pic mai mare din partea oficialităților pentru a putea fi inclusă pe lista de specii pomicole, și să beneficieze de finanțare cu fonduri europene.“

Deși este o specie ce se întâlnește din vechi timpuri pe teritoriul României, ne-am putea întreba dacă fermierii români au suficiente informații pentru a-l cultiva. „Cu siguranță că le-ar fi ușor să îl cultive. Unul dintre cele mai importante aspecte este acela că nu are nevoie de irigare pentru că este o plantă foarte rezistentă la secetă. De asemenea, planta poate fi cultivată ușor pentru că nu necesită tăieri foarte multe sau foarte complicate. Fructifică rapid și, din studiile noastre, am constatat faptul că nu este atacat de boli și dăunători periculoși. Pe parcursul celor 20 de ani noi nu am făcut niciun fel de tratament în livada din campusul USAMV, de aceea credem că această specie se pretează și pentru culturi bio“, a mai declarat domnul prorector.

Peste 700 de soiuri de curmal

curmal IMG 3375La nivel mondial, și mai ales în China, se cultivă 700 de soiuri de curmal, iar valorificarea fructelor este mult mai diversificată decât poate părea la prima vedere. În China este considerat fruct uscat, în proporție de 80% se deshidratează și se valorifică ca atare, asemeni prunelor uscate la noi. Însă există și soiuri care se consumă în stare proaspătă. Tot de la domnul prorector am aflat mai multe informații cu privire la calitatea fructelor. Acestea au o cantitate mare de substanță uscată solubilă, cca 30%, iar conținutul în glucide depășește de multe ori 27%. Vitamina C se regăsește, în funcție de soi, cu valori cuprinse între 330-1.000 mg/100 g produs proaspăt. De asemenea, mai conține vitaminele B și P, dar și microelemente, iar pe lângă acestea prezintă cea mai ridicată cantitate de adenozin monofosfat întâlnită până acum în fructele din toată lumea.

Cum pot fi valorificate fructele?

Fructele pot fi consumate în stare proaspătă, dar există și numeroase rețete de produse preparate, mai ales în Asia, dar mai nou și la noi în țară, la nivel de cercetare, desigur. „Am încercat alături de colegii de la Centrul de Cercetare pentru studiul Calității produselor Agroalimentare să realizăm câteva produse. Am făcut compot, chiar și lichioruri îndulcite cu miere, deși fructul nu are nevoie de foarte mult zahăr. Am mai făcut și fructe deshidratate, chiar și pudră. Am realizat toate aceste lucruri pentru a lărgi spectrul de posibilități de consum pe care curmalul chinezesc îl oferă“, a adăugat Florin Stănică.

Curmalele chinezești pentru diversificare

Despre importanța diversificării speciilor pomicole în România ne-a vorbit și domnul Gheorghe Glăman, președintele Societății Române a Horticultorilor: „Este necesară diversificarea pomiculturii românești. După cum bine știm, în România se cultivă pe suprafețe însemnate în special măr și prun. Nu prea există diversitate, de exemplu 90% din producția de fructe din acest an a fost de măr și prun. De aceea concurența la măr este extraordinară, iar fermierii cu suprafețe mari care nu au depozit au de suferit. Un exemplu este ceea ce se întâmplă în această toamnă la Voinești, unde pomicultorii nu prea au spații de depozitare, de aceea sunt disperați, dacă putem spune așa, mai ales dacă mai adăugăm la acest aspect și prețul. În ultima vreme am tot făcut demersuri pentru a diversifica pomicultura, iar fermierii au început să fie tot mai interesați de cultura alunului, a afinului. E necesar ca diversele fructe pe care le găsim în noile magazine să provină și din livezile producătorilor români.“

Loredana Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 22, 16-30 noiembrie 2016 – pag. 48-49

Deschiderea sesiunii pentru depunerea solicitărilor de finanțare a proiectelor de investiții pentru procesarea produselor agricole şi a celor din sectorul pomicol

Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) primește, începând din 16 august 2016, cereri pentru finanțarea proiectelor de investiții în procesarea și marketingul produselor agricole şi a celor din sectorul pomicol, în vederea obținerii de produse neagricole, prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020).

Astfel, în perioada 16 august – 30 decembrie 2016, ora 16:00, solicitanții de fonduri europene nerambursabile au la dispoziție peste 45,67 milioane de euro pentru proiecte care se încadrează în aria de finanțare a Schemelor GBER și a Schemelor de minimis aferente submăsurilor 4.2 (privind procesarea produselor agricole) și 4.2a (privind procesarea produselor din sectorul pomicol).

Schemele de ajutor de minimis se adresează întreprinderilor, indiferent de forma de organizare, care au optat (la depunerea proiectului pe schema GBER) pentru finanțarea costurilor generale ale proiectului prin schema de minimis și beneficiază de sprijin financiar acordat prin schemele GBER, aferente submăsurilor 4.2 şi 4.2a, adică au încheiat un contract de finanţare cu AFIR.

Depunerea cererilor de finanțare aferente Schemei de minimis, se va realiza numai după contractarea proiectului aferent Schemei de ajutor de stat GBER.

Depunerea proiectelor se va realiza on-line prin intermediul modului on-line de pe portalul AFIR, în limita fondurilor disponibile, în perioadă în care este deschisă sesiunea de primire a cererilor de finanțare, indiferent de programul de lucru al Agenției.

Pentru întocmirea documentației necesare obținerii finanțării, solicitanții au la dispoziție Ghidul Solicitantului care poate fi consultat gratuit pe site-ul Agenției, www.afir.info, la secțiunea „Investiții PNDR”, în pagina dedicată respectivelor submăsuri.

Recomandările specialiștilor în pomicultură pentru perioada 7-12 iulie 2016

Stropiți mărul - pentru combaterea rapănului, făinării, bolilor de scoarță, păduchelui lânos, viermelui merelor, păduchelui din San-Jose, acarieni, afide, insecte defoliatoare și minatoare cu unul din următoarele amestecuri de pesticide:

  • SHAVIT F 72 WP – 0,2% + DECIS 25 WG – 0,003% + VERTIMEC 1,8% EC – 0,1% până la 0,15%;
  • STROBY DF – 0,01-0,013% sau CHORUS 75 WG – 0,02% sau SCORE 250 EC – 0,015% sau FOLICUR SOLO 250 EW – 0,05% + ACTARA 25 WG – 0,01% sau CALYPSO 480 SC– 0,02% sau DECIS 25WG – 0,003% sau MOSPILAN 20 SG – 0,025-0,03% sau PYRINEX 25 CS – 0,3% + NISSORUN 10 WP – 0,03% ;
  • CHORUS 75 WG – 0,02% sau SYSTHANE FORTE – 0,02% sau SCORE 250 EC – 0,01% sau TOPSIN 70 WDG – 0,07% sau + DECIS 25 WG – 0,003% + NISSORUN 10 WP – 0,03% sau APOLLO 50 SC – 0,04%;
  • FOLICUR SOLO 250 EW – 0,05% sau ZATO 50 WG – 0,01% + ACTARA 25 WG – 0,01% sau DECIS MEGA 50 EW – 0,015% sau MOVENTO 100 SC – 0,1875% + ENVIDOR 240 SC – 0,04%;
  • FLINT PLUS 64 WG – 0,125% + CALYPSO 480 SC – 0,02% sau DANTOP 50 WG – 0,02%  sau ACTARA 25 WG – 0,01% sau PYRINEX 25 CS – 0,3% + ENVIDOR 240 SC + 0,04%  sau MILBEKNOCK EC – 0,05%;
  • ZATO 50 WG – 0,01 + DECIS MEGA 50 EW – 0,015% + ENVIDOR 240 SC + 0,04%;
  • MERPAN 80 WDG – 0,15% sau DITHANE M 45 – 0,2% sau DITHANE NEOTEC 75 WG – 0,2% sau NOVOZIR MN 80 – 0,2% sau WINNER M 80 – 0,2% + SULFOMAT PU – 0,3% sau SHAVIT 25 EC – 0,05% + DECIS MEGA 50 EW – 0,015% + NISSORUN 10 WP – 0,03%;

Stropiți părul și gutuiul - pentru combaterea fumaginei, rapănului, moniliozei, septoriozei, pătării brune, puricelui melifer, viermelui perelor ( G2, tr.1 ), păduchelui din San-Jose (G1, tr.3 ), acarieni, afide, insecte defoliatoare și minatoare, păduchelui lânos cu unul din următoarele amestecuri de pesticide:

  • SCORE 250 EC – 0,01% sau SHAVIT F 72 WP – 0,2% sau ZATO 50 WG – 0,01% + DECIS 25 WG – 0,003% sau PYRINEX 25 CS – 0,3% + NISSORUN 10 WP – 0,03%;
  • TOPSIN 70 WDG – 0,07% + DECIS MEGA 50 EW – 0,015% + ENVIDOR 240 SC + 0,04% sau APOLLO 50 SC – 0,04%;
  • DITHANE M 45 – 0,2% sau MERPAN 50 WP – 0,25% sau WINNER M 80 – 0,2% + CALYPSO 480 SC – 0,02% sau DANTOP 50 WG – 0,02% sau ACTARA 25 WG – 0,01% + ENVIDOR 240 SC – 0,04%;

În livezile de MĂR şi PĂR unde este pus în evidenţă atac al focului bacterian al rozaceelor (Erwinia amylovora) se va utiliza unul din următoarele produse:

CHAMPION 50 WP – 0,04% sau FUNGURAN OH 50 WP – 0,04% sau KOCIDE 101 – 0,04% + CALYPSO 480 SC – 0,02% sau DANTOP 50 WG – 0,02%  sau ACTARA 25 WG – 0,01% + VERTIMEC 1,8% EC – 0,1% pănă la 0,15%.

La toate reţetele de tratament se poate adăuga îngrăşământ foliar în concentraţiile recomandate de producător.

Întocmit,

dr. ing. Georgeta Buciumaş,
Oficiul Fitosanitar Bistriţa-Năsăud

Peste 172 milioane de euro disponibili în 2016 pentru producția și industria pomicolă și pentru procesarea produselor agricole

Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale primește, începând din data de 20 mai 2016, cereri pentru finanțarea proiectelor de investiții în cadrul submăsurilor 4.1a – „Sprijin pentru investiții în exploatații pomicole”, 4.2a – „Sprijin pentru investiţii în procesarea /marketingul produselor din sectorul pomicol”și 4.2 – „Sprijin pentru investiţii în procesarea /marketingul produselor din sectorul agricol” din PNDR 2014-2020.

Pentru toate aceste submăsuri, sesiunea anuală continuă de primire a proiectelor este deschisă în intervalul 20 mai 2016, ora 9.00 – 31 octombrie 2016, ora 16.00.

Solicitanții de fonduri europene pentru agricultură și dezvoltare rurală au în 2016 la dispoziție peste 172 milioane de euro prin finanțările lansate azi.

Modalitatea de depunere a proiectelor este cea on-line pe pagina oficială a Agenției www.afir.info pentru toate cele trei submăsuri.

 „Deschiderea acestor sesiuni vine să completeze fondurile disponibile pentru investiţiile în agricultură şi dezvoltare rurală din 2016. În sesiunea din 2015, solicitarea de fonduri pentru cele trei Submăsuri a depăşit 95 milioane euro. Având în vedere simplificările procedurale implementate de AFIR care facilitează semnificativ implementarea Programului, sunt convins că pe parcursul acestui an vom epuiza toate sumele alocate” a declarat Eugen POPESCU, directorul general AFIR.

Pentru întocmirea documentației necesare obținerii finanțării, solicitanții au la dispoziție Ghidul Solicitantului care poate fi consultat pe site-ul Agenției, www.afir.info, la secțiunea „Investiții PNDR”, în pagina dedicată fiecărei submăsuri în parte.

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

Cei 70,5 milioane euro disponibili în 2016 pentru accesarea Submăsurii 4.1a - Sprijin pentru investiții în exploatații pomicole” vor contribui la creșterea competitivității, şi diversificarea producției. Un alt obiectiv este creşterea calității produselor obținute și îmbunătățirea performanței exploatațiilor pomicole, dar şi creșterea valorii adăugate a produselor prin sprijinirea procesării fructelor la nivel fermă și a comercializării directe a produselor obţinute. Sunt de asemenea sprijinite proiectele care duc la dezvoltarea lanțurilor scurte de aprovizionare.

Beneficiarii eligibili pentru sprijinul acordat prin submăsura 4.1a sunt atât persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi familiale, dar şi Societăţile comerciale sau institutele de cercetare – dezvoltare.

Depinzând de dimensiunea exploataţiei şi de obiectivele propuse prin proiect, intensitatea sprijinului este de 50% din valoarea cheltuielilor eligibile şi se poate majora în unele situaţii cu 20 puncte procentuale suplimentare, dar rata maximă a sprijinului combinat nu poate depăși 90%.

Astfel, sprijinul acordat pentru proiectele de investiții finanţate prin sM 4.1a poate varia între 100 mii euro şi 1,05 milioane euro fonduri europene nerambursabile.

Dintre investiţiile eligibile amintim:

Reconversia plantațiilor existente, inclusiv costurile pentru defrișare, materiale de plantare, sisteme de susţinere, pregătirea solului, lucrări de plantare, sisteme de protecție pentru grindină inclusiv generatoare terestre Antigrindină, îngheț, caniculă și ploaie, echipamente de irigaţii la nivelul exploatațiilor;

În cazul proiectelor care propun achiziția de generatoare terestre antigrindină, solicitantul va prezenta la depunerea Cererii de Finanțare, Acordul de principiu privind includerea generatoarelor terestre antigrindină în Sistemul Național de Antigrindină și Creștere a Precipitațiilor (SNACP), emis de Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național de Antigrindină și Creștere a Precipitațiilor, iar la ultima Cerere de Plată, Avizul de includere în SNACP;

Înființarea de plantații pomicole, inclusiv costurile pentru materiale de plantare, sisteme de susţinere, pregătirea solului, lucrări de plantare, sisteme de protecție pentru grindină, îngheț, caniculă și ploaie;

Parte din Subprogramul Pomicol este şi submăsura 4.2a – Procesarea produselor Pomicole, cu o alocare de 8,6 milioane euro pentru sesiunea anuală continuă din 2016. Submăsura sprijină financiar investiţiile în unitățile care procesează materie primă provenită din sectorul pomicol, rețelele locale de colectare, recepție, depozitare, condiționare, sortare și ambalare, producerea și utilizarea energiei din surse regenerabile în unitatea proprie și pentru eficiență energetică precum şi entru acțiuni de marketing.

De asemenea, beneficiari eligibili sunt întreprinderi individuale şi familiale, persoanele fizice autorizate şi persoanele juridice (societăţi comerciale), inclusiv grupurile de producători.

Rata sprijinului public nerambursabil va fi de 50% din totalul cheltuielilor eligibile pentru IMM-uri și forme asociative și 40% pentru întreprinderi mari. Intensitatea sprijinului se poate majora cu 20 de puncte procentuale, în cazul operațiunilor sprijinite în cadrul PEI (Programul European pentru Inovare).

În funcţie de tipul beneficiarului şi de activitatea de procesare propusă, sprijinul european nerasmbursabil poate varia între 200 mii euro şi 1,5 milioane euro.

De exemplu, pentru producerea de băuturi sprijinul este de200 mii de euro pentru microîntreprinderi şi de 300 mii de euro pentru formele asociative (grupuri de producători și cooperative).

Dacă o microîntreprindere poate obţine 900 mii euro pentru proiecte care acoperă tot lanțul alimentar, o întreprindere mare poate obţine pentru aceeaşi activitate 1,5 milioane euro.

Banii disponibili prin această submăsură pot fi folosiţi şi pentru:

Înființarea, extinderea şi modernizarea unităților ce colectează, condiționează şi/procesează materie primă provenită din sectorul pomicol menționată în Anexa I, inclusiv pentru producerea băuturilor alcoolice.

Achiziționarea (inclusiv prin leasing) de utilaje noi, instalații şi echipamente şi mijloace de transport specializate în scopul colectării materiei prime.

Cheltuieli generate de organizarea şi implementarea sistemelor de management a calității şi de siguranță alimentară, dacă sunt în legătură cu investițiile corporale ale proiectului; cheltuieli cu achiziționarea de tehnologii (know‐how), patente şi licențe pentru pregătirea implementării proiectului; achiziționarea de software, identificat ca necesar în documentația tehnico-economică a proiectului.

93,4 milioane euro sunt alocaţi pentru acest an submăsurii 4.2 - “Sprijin pentru investiţii în procesarea /marketingul produselor din sectorul agricol”.Aceste fonduri sunt destinate investiţiilor care au ca scop înființarea și/ sau modernizarea unităților de procesare şi comercializare, introducerea de noi tehnologii pentru dezvoltarea de noi produse și procese, aplicarea măsurilor de protecția mediului, creșterea numărului de locuri de muncă sau promovarea investițiilor pentru producerea şi utilizarea energiei din surse regenerabile.

Beneficiarii Submăsurii – persoane fizice autorizate, societăţi comerciale, cooperative agricole – pot obţine o rată a sprijinului public nerambursabil de maxim 50% din totalul cheltuielilor eligibile.

Astfel, pentru un proiect se pot obţine până la 2,5 miloane euro Euro/proiect, în funcţie de tipul beneficiarului şi investiţia propusă.

Ca şi în cazul proiectelor finanţate prin submăsura 4.2a, intensitatea sprijinului nerambursabil se va putea majora cu 20 de puncte procentuale, în cazul operațiunilor sprijinite în cadrul PEI (Parteneriatul European de Inovare).

Printre cheltuielile finanţate prin submăsura 4.2 se numără:

Construcția, extinderea, modernizarea și dotarea clădirilor unităților de procesare;

Achiziționarea (inclusiv prin leasing) de utilaje noi, instalații, echipamente şi mijloace de transport specializate în scopul colectării materiei prime și/ sau comercializării produselor agro-alimentare în cadrul lanțurilor alimentare integrate;

Cheltuieli generate de îmbunătățirea controlului intern al calității și conformarea cu noile standarde impuse de legislația europeană pentru procesarea și comercializarea produselor agro-alimentare;

Lista chieltuielilor eligibile, precum şi toate condiţiile de accesare ale celor trei submăsuri sunt disponibile pe site-ul AFIR, www.afir.info.

Sursa AFIR

Reconversia în pomicultură doar pe hârtie, în realitate nu avem cu ce

Modul cum a debutat așa-zisa reconversie în pomicultură, numărul foarte mic de proiecte aprobate în 2015 și suma enormă care se va reporta anul acesta nasc o serie de întrebări. Care dintre cei 4 actori (MADR, AFIR, consultanți, beneficiari) implicați în accesarea fondurilor europene nu este pregătit să facă acest lucru? De ce zone cu tradiție pomicolă nu intră pe lista proiectelor aprobate? Cum se face că într-un singur județ, din 8 proiecte depuse de consultanți diferiți, niciunul nu este aprobat? Ar putea fi acceptat şi materialul săditor conform (Conformitas Agraria Communitatis), în condiţiile în care nu avem suficient material certificat? Dacă în primul an procentul de absorbție a fondurilor europene a fost de 10,6%, cât va fi la finalul exercițiului financiar?

Din 56, doar 13 au fost norocoase

Conferința Națională a Pomiculturii desfășurată luna trecută la Brașov a constituit un prilej bun pentru o radiografie a procesului de absorbție a banilor europeni prin Submăsura 4.1.a destinată investițiilor în reconversii, modernizări și înființarea de livezi noi. Iată ce spun cifrele: în 2015 Institutul de Pomicultură de la Mărăcineni și stațiunile de cercetare din subordine au avizat 56 de proiecte pomicole, 18 specii din cele 25 prezente în Legea pomiculturii, localizate în 26 de județe din 41 ale țării. Din cele 56 de proiecte avizate, doar 13 au fost norocoase și vor primi fonduri europene, ceea ce înseamnă că din prima sesiune se vor face investiții pe 772,6 ha, la nivelul fiecărui proiect revenind în medie 13,8 ha. Cele 13 proiecte aprobate reprezintă 10,6% (adică 7 mil. euro) din suma aprobată (68 mil. euro). Cu alte cuvinte, 61 mil. euro, bani rămași necheltuiți în pomicultură, se vor reporta în sesiunea ce urmează să se deschidă curând pentru 2016. În ceea ce privește speciile câștigătoare, din 25 prezente în lege și 18 avizate, doar 4 au fost aprobate. Este vorba de măr – care a câștigat 3 proiecte, cireș cu 6 proiecte, cătină cu 3 proiecte și aronia cu 1 proiect. Lista proiectelor avizate a fost o surpriză și pentru consultanți. „Totuși Timișoara, o zonă cu potențial pomicol, nu a avut niciun proiect depus, ceea ce ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru autorități. La polul opus județul Iași, care a depus 15 proiecte, a avut aprobate doar două. Ciudat este și că la Alba Iulia, unde au fost depuse 8 proiecte, nici măcar un proiect nu a primit aprobare, deși era vorba de firme diferite de consultanță care au întocmit proiectele“, a declarat consultantul Mihai Ciobanu.

Am putea spune că banii reportați nu sunt pierduți și că vor lăsa loc de investiții mai multor producători. Însă, dacă facem un calcul, putem spune că într-adevăr banii sunt suficienți pentru 250 de proiecte, dar la o rată de succes de 20% înseamnă că ar trebui depuse nu mai puțin de 1.500 de proiecte. Ce facem cu acest număr? „Este imposibil, pentru că nu avem atâtea firme de consultanță pregătite, stațiunile nu pot aproba un număr atât de mare de proiecte tehnice într-un timp atât de scurt, plus că nu avem materialul biologic necesar mai ales pentru speciile pomicole“, este de părere Mihai Ciobanu.

Vă întrebați probabil de ce această situație? Cei mai implicați în acest proces, consultanții și beneficiarii, spun că „România nu este pregătită, ghidul este eliptic, consultanții nu sunt pregătiți, iar beneficiarii sunt neinformați“, a afirmat același consultant.

Material pomicol autohton, dar necertificat

Avem pomicultori dornici să investească în acest sector, mulți o fac deja din fonduri proprii, însă pentru a grăbi procesul de înlocuire a livezilor bătrâne cu material pomicol tânăr, viguros și productiv, crearea unor centre de depozitare și procesare a fructelor este nevoie de investiții serioase. Fondurile europene ar trebui să fie o gură de oxigen pentru întreprinzători, însă de multe ori acestea par a fi un vis de neatins pentru faptul că banii pentru cofinanțare se obțin greu, iar demersurile de întocmire a unui proiect eligibil sunt extrem de greoaie. Aceasta este perspectiva pe care o văd potențialii beneficiari. Dar este trist că nici reprezentanții institutului de la Mărăcineni și ai stațiunilor din subordine nu sunt prea fericiți pentru că se văd în imposibilitatea de a asigura necesarul de material pomicol.

„În România există circa 100 de pepiniere private care se bazează în special pe centrul de la Aiud, care produce circa 2 mil. de pomi, însă 90% din aceștia sunt dintr-o categorie neeligibilă. Problema este că pepinierele din România nu sunt bine organizate; mă refer nu doar la cele care produc material de plantare fructifer, ci și la stațiuni și institute care dețin plantații mamă, care oferă material certificat dintr-o suprafață insuficientă pentru aprovizionarea cu ramuri, altoi și portaltoi a acestor pepiniere“, a declarat în cadrul Conferinței Naționale a Pomicultorilor Mihai Coman, directorul Institutului Pomicol de la Mărăcineni.

Din spusele aceluiaşi specialist, la măr toate proiectele sunt pe portaltoi 9, iar necesarul de pomi este de 536.236, în timp ce la cireș este nevoie de 150.000 de pomi, iar la nuc până în 30.000 de pomi, în condițiile în care proiectele vor fi finanțate în toamna acestui an, iar această cantitate trebuie asigurată într-un timp extrem de scurt. Aşadar, vorbim de material de plantare fructifer pentru care România nu este pregătită pentru a pune la dispoziţia fermierilor asemenea cantităţi în toamna 2016.

Nici la nuc situaţia nu este prea roz, pentru că avem material certificat pentru 50-60 ha, iar cererea pe piaţă este pentru circa 1.000 ha/an. Ce facem, în condiţiile în care sunt eligibile pentru finanţare cu bani europeni doar pomii certificaţi? Pomicultorii cer o derogare de la această regulă în sensul de a se permite şi materialul săditor conform (Conformitas Agraria Communitatis), adică materialul de înmulţire şi plantare fructifer care satisface condiţiile minime precizate pentru această categorie, stabilite prin reguli şi norme tehnice. „Pepinierele spun că nu vor să înmulţească soiurile din alte ţări, pentru că ar avea probleme cu condiţiile pedoclimatice. În aceste condiţii, cred că permiterea plantării de material săditor conform pentru o perioadă de 2-3 ani, până când plantaţiile mamă vor începe să producă, este una dintre ideile salvatoare, dacă vorbim de soiurile autohtone. Atenţie, alegerea de soiuri şi portaltoi netestaţi în condiţiile locale constituie o eroare cu consecinţe grave pe termen mediu şi lung“, a mai spus Mihai Coman.

Patricia Alexandra Pop

Străvechiul moșmon, redescoperit de pomicultori

Ați auzit de moșmon? Unii poate că da, alții poate că nu. Unii poate îl aveți în curte pentru că această specie se întâlnește încă din vechi timpuri pe teritoriul României, dar nu a fost valorificată la nivel de plantație. Totuși ar fi momentul apariției pe piață a moșmoanelor, acele fructe exotice cu proprietăți medicinale și folosite în special pentru pregătirea deserturilor. Despre înființarea unei culturi în țara noastră ne-a detaliat domnul Marin Constantin, unul dintre primii promotori ai moșmonului și cel care pune la dispoziția pomicultorilor material săditor.

Mespilus germanica

Moșmonul sau Mespilus germanica este un arbust cunoscut încă din Evul Mediu și se consideră că ar fi originar din sud-vestul Asiei și sud-estul Europei. Preferă iernile blânde și verile calde și necesită locuri însorite, cu sol ușor acid. Poate atinge până la 8 metri înălțime, însă în general dimensiunile sunt mai reduse. De aceea este încadrat adesea în rândul arbuștilor. Este rezistent la temperaturile scăzute, mult sub 20°C, înflorește primăvara târziu tocmai pentru ca un eventual îngheț să nu afecteze recolta. Florile sunt albe, hermafrodite, polenizate de albine, cresc solitar și aproape fiecare leagă fructe. Frunzele sunt căzătoare, de culoare verde-închis și eliptice, au între 8-15 cm lungime și 1,2-2 cm lățime și pot fi folosite la prepararea ceaiului.

Însă fructele de culoare brun-roșiatică, cu semințoase și care au diametrul cuprins între 2-3 cm sunt adevărata comoară a moșmonului. Mulți încearcă să identifice moșmoanele cu alte fructe, de aici ideea că arată asemeni perelor sau merelor mai mici. Fructele rămân în pom până ce cade o brumă serioasă sau chiar până la primul îngheț deoarece inițial sunt tari și trebuie să se înmoaie. Pot fi păstrate până în primăvară dacă sunt depozitate la loc întunecos, în pivniță sau debara. Moșmoanele au efecte terapeutice asupra stomacului, intestinelor, reumatismului, ajută la reglarea tranzitului intestinal, contribuie la cicatrizarea rănilor și refacerea mucoaselor gastrice și previn infarctul miocardic. Fructele pot fi consumate crude sau preparate în diverse rețete de compot, dulceață, bomboane, băuturi răcoritoare sau sirop. Și semințele pot fi valorificate sub formă de pulbere ce poate fi consumată în vin alb și ajută la combaterea gutei. Durata medie de viață a arbustului care are tulpina strâmbă și scurtă, iar ramurile răsucite este de 30 de ani.

Înființarea unei culturi

Deși cunoscut de secole, moșmonul nu prea a atras atenția pomicultorilor din România, însă în urmă cu câțiva ani interesul pentru acest arbust a cunoscut un trend ascendent. Astfel, anumiți distribuitori de material săditor au devenit promotorii acestei specii tocmai pentru că valorificarea nu ar reprezenta o problemă deoarece în piață nu se prea găsesc aceste fructe.

Înființarea unei plantații trebuie să respecte pașii obișnuiți: analiza solului, pregătirea terenului și afânarea. Apoi plantarea se realizează din 4 în 4 metri – 4 m distanţa între plante şi 4 m între rânduri, se poate reduce distanța şi la 3 metri pe rând, dar nu și între plante. Moșmonii plantați sunt arareori crescuți pe propria rădăcină, ci pe port­altoi de gutui. Specialiștii atrag atenția asupra calității materialului săditor care trebuie să fie neapărat certificat pentru a obține rezultatele dorite. Plantarea se poate realiza primăvara sau toamna, atunci când solul nu este îmbibat cu apă sau înghețat. Dacă arbuștii au fost crescuți în ghiveci, se pot planta în orice perioadă a anului. În ziua dinaintea plantării este recomandată pregătirea unei mocirle din bălegar, pământ roșu și apă în care se pune rădăcina tăiată pentru a se înmuia. Acest proces este recomandat deoarece ajută la cauterizarea rănilor și stimulează creșterea radiculară. Costul pentru înființarea unui hectar de livadă diferă în funcție de vârsta materialului săditor. Recomandate sunt plantele de cel puțin un an, iar prețul lor este cuprins între 25 și 30 de lei/buc.

Înmulțirea se poate realiza prin semințe stratificate 15 luni și se seamănă în luna februarie, prin marcotaj sau altoire. Moșmonul leagă încă din primul an, iar din cel de al III-lea an se poate vorbi despre producție, iar din anul al VII-lea, cum se întâmplă și la gutui, se văd recoltele bogate.

Întreținere și recoltare

Noua plantație nu trebuie neglijată, iar dl Constantin menționează că cei care se hotărăsc să cultive moșmoni sau arice alt arbust trebuie să se hotărască ce fel de tratamente vor folosi: chimice sau ecologice. Mai întâi, plantele tinere se vor uda, iar toamna, până să se înregistreze temperaturi negative, se recomandă îmbăierea cu zeamă bordeleză, după care, la 3 zile, se aplică ulei horticol care înfăşoară scoarţa şi omoară posibilii dăunători rămaşi pe plantă. În primăvară se reia procesul. Se mai pot aplica și tratamente preventive, fungicide și insecticide, care pot fi ecologice sau chimice. Și pentru că planta are nevoie de vitamine, se recomandă aplicarea unui îngrășământ foliar, care se pulverizează pe frunze din 10 în 10 zile, seara, după ce asfințește soarele.

În general, moșmonii nu au probleme cu bolile și dăunătorii, însă pot apărea rugina sau focul bacterian, dar care nu provoacă daune majore.

Asemeni merilor, moșmonii trebuie curățați iarna pentru a avea o formă deschisă. Plantele tinere necesită tăierea tuturor vârfurilor pentru a înlătura mugurii de floare și a ajuta pomul să-și direcționeze energia înspre creștere și nu rodire. Pomii maturi nu ar trebui să aibă nevoie de tundere, ci doar de îndepărtarea crengilor uscate și de o eventuală rărire.

Moșmoanele sunt verzi înainte de coacere, după care devin maro și se lasă în pom cât de mult permit temperaturile, chiar spre sfârșitul toamnei, în noiembrie. Recoltarea se face cu tot cu codiță pentru a se putea păstra până în primăvară.

Dulceață de moșmoane

Fructele dulci-acrișoare ce conțin substanțe active importante precum vitaminele B, C, tanin, săruri minerale, proteine și zaharuri pot fi valorificate în diverse moduri. Iată un exemplu concret – rețetă de dulceață.

Pentru un borcănel este nevoie de:

– 500 g de moşmoane;

– 200 g de zahăr;

– 1 lingură cu oţet (opţional).

Timp de preparare: 2 ore.

Mod de preparare: fructele se spală, se decojesc, se taie în două și se scot sâmburii. În fiecare jumătate de fruct se pune zahăr pentru a obține zeamă. Moșmoanele se pun pe foc, se adaugă oțetul, se amestecă și se lasă la foc mediu timp de 45 de minute.

Loredana Larissa SOFRON

Abonează-te la acest feed RSS