reclama youtube lumeasatuluitv

Sisteme de întreținere a solului în livezi

Oricare ar fi sistemul de întreținere din plantația de pomi pentru care fermierul a optat, în funcție de specie ori condițiile climatice, trebuie știut că acesta e necesar să răspundă unor cerințe majore: prevenirea eroziunii solului, menținerea proprietăților solului, distrugerea buruienilor, favorizarea executării celorlalte lucrări din veriga tehnologică, încorporarea îngrășămintelor cât mai aproape de sistemul radicular.

Sisteme de întreținere între rânduri:

– Ogorul negru: presupune menținerea afânată și fără buruieni a intervalului, prin mobilizarea periodică a solului. Se practică îndeosebi pe terenurile plane sau cu pantă redusă, în zonele cu precipitații reduse, unde și irigarea este aproape obligatorie, pentru a asigura producții ridicate. Lucrările mecanice constau în arătura de toamnă, cu două săptămâni înainte de căderea frunzelor, prilej cu care se încorporează și îngrășământul organic sau mineral și 3-4 discuiri, în timpul perioadei de vegetație. Acest sistem pierde însă teren în fața altor tehnologii care prezintă mai multe avantaje.

– Înierbarea solului sub formă de benzi: se recomandă în special pe terenurile în pantă, pentru a preveni eroziunea solului, dar și pe terenuri plane, în zonele cu precipitații sporite. Înierbarea se realizează în anul 2-3 de la plantare, cu amestec din specii larg răspândite la noi, cum ar fi Lolium perenne sau multiflorum, Poa pratensis, Festuca rubra, Trifolium repens etc. Sunt preferate leguminoasele pentru aportul de azot pe care-l aduc în sol, combinate cu ierburile care asigură densitatea. Lățimea benzilor diferă în funcție de distanța dintre rânduri. Semănatul se realizează în luna martie sau, în livezile irigate, în luna august, norma de sămânță la hectar fiind de 40-60 kg. După consolidarea covorului, acesta se cosește de 4-5 ori pe an și se lasă sub formă de mulci, pe rând.

Sisteme de întreținere a solului pe direcția rândului de pomi (între pomi pe rând):

Practicienii cunosc faptul că, pe direcția rândului de pomi, solul se va menține curat de buruieni pe o bandă cu lățimea de 1,2-1,4 m, prin lucrări mecanice și manuale, mulcire sau erbicidare.

Ogorul negru se realizează prin afânarea repetată a solului, la adâncimea de 7-10 cm, fie manual, fie prin echipamente specifice, dotate cu palpator.

Mulcirea solului: acoperirea solului fie cu mulci natural (ierburi rezultate din cosirea benzilor dintre rânduri, coceni, paie, frunze, fân), fie cu mulci artificial (polietilenă de diferite culori, agrotextil). Se practică mai ales în livezile tinere intensive și superintensive, pe terenurile nisipoase și în zonele secetoase. În prealabil, e bine ca solul să fie afânat, fertilizat cu îngrășăminte chimice, mai ales cu o doză de azot, utilizat de microorganisme pentru descompunerea materiei organice din mulciul natural.

Erbicidarea cu substanțe de contact sau sistemice asigură menținerea solului curat de buruieni, pe benzi cu lățimea minimă de 1,2 m în plantațiile cu forme de conducere plată și 2-3 m în plantațiile cu coroane globuloase.

Maria BOGDAN

Cu Naturevo, pomicultura ecologică poate fi și rentabilă

Pe zi ce trece cererea de fructe obținute în condiții ecologice crește. Oamenii sunt tot mai dispuși să plătească în plus pentru produse curate, naturale. În aceste condiții, pomicultura ecologică devine din ce în ce mai tentantă pentru horticultori. Despre cum se poate obține profit în livezi ecologice s-a discutat în cadrul simpozionului ce a avut ca temă pomicultura ecologică. Un simpozion cu atât mai interesant cu cât a adunat la un loc cercetători din cadrul ASAS și ai ICDP Mărăcineni, fermieri și specialiști ai firmei Naturevo, cunoscută ca unul dintre liderii naționali ai distribuției de tratamente ecologice. Un simpozion de la care toți participanții au plecat mai bogați, în cunoștințe, dar și în idei.

La Mărăcineni se caută soluții optime pentru livezi ecologice

După cum a subliniat Marian Bogoescu, vice­președinte al ASAS, „agricultura ecologică a devenit cu atât mai importantă cu cât prin activitatea noastră din ultima sută de ani am reușit să afectăm, și încă destul de grav, tot ceea ce este în jurul nostru. Pe de altă parte, trebuie să spunem că produsele obținute prin tehnologiile ecologice nu au aceleași calități ca cele obținute prin tehnologii să le spunem clasice, care se vând în supermarket. Prin folosirea tehnologiilor ecologice putem participa la crearea unei armonii dintre noi și mediul înconjurător, la o viață mai bună.“

În același spirit, directorul științific al ICDP Mărăcineni, Dorin Sumedrea, a prezentat unul dintre cele mai complexe proiecte în care este angrenat institutul pe care îl reprezintă. Este vorba despre un proiect la realizarea căruia participă un consorțiu alcătuit din nouă parteneri, între care Stațiunile de Cercetări Pomicole de la Constanța, Bistrița, Iași, noua stațiune de la Vâlcea, care aparține Universității din Craiova, USAMV București, Universitatea din Pitești, și alte instituții. Proiectul este structurat pe patru direcții care cuprind toate fazele de producție: stabilirea sortimentelor ce se pretează la cultivarea în condiții ecologice, tehnologii de înmulțire, dezvoltarea de produse fitosanitare și de nutriție ecologice și tehnologii postrecoltare. Acest program are deja alocate 560 milioane de lei de la buget, în cadrul submăsurii 16.1 a din PNDR.

„Deja, în cadrul cercetării, în anul 2017 au fost testate tehnologii complete pentru afin, cireș și prun, cu produsele Naturevo“, a mai spus dl Sumedrea, care a mai adăugat și că peste 53% din suprafețele folosite la Mărăcineni sunt avizate pentru cultivarea în sistem ecologic.

Tratamente eficiente și curate

„Plantele comunică și se înțeleg între ele mai bine decât oamenii. Dacă reușim să înțelegem ecosistemul, atunci putem interveni pentru a face plantele să se simtă mai bine“, a enunțat Florin Lazăr, directorul tehnic al Naturevo.

În acest spirit au fost selecționate produsele pe care compania le pune la dispoziția fermierilor. Gama acoperă absolut toate fazele de dezvoltare a culturilor pomicole, iar substanțele folosite nu numai că nu afectează solul, dar, în multe situații, chiar repară anumite disfuncționalități sau ajută la eliminarea unor reziduuri mai vechi. Această caracteristică se regăsește la absolut toate produsele Naturevo, indiferent că este vorba despre cele destinate horticulturii sau despre cele destinate culturilor vegetale. O trăsătură comună a acestor soluții este că sunt obținute din produse naturale. Spre exemplu, Calcipril, destinat ameliorării acidității solurilor, este obținut din cretă. Biophos se produce din rocă fosfatică moale, iar Garex B, care este un excelent insecticid și fungicid, utilizat atât pentru aplicare foliară, cât și pentru aplicare pe sol, conține 80% usturoi și 2% bor.

Uleiul de portocală, ca insecticid

Naturevo a obișnuit în ultimii ani fermierii cu tot felul de produse de ultimă generație, obținute din componente naturale. Ioan Enoiu, conducătorul Naturevo, a prezentat câteva dintre noutățile anului. Între ele, Deffort este un excelent insecticid, cu efect major asupra păianjenilor. El este preparat din extract de plante din familia Fabaceelor.

Prev-Am este în același timp fungicid, insecticid și acaricid, destinat tratamentului culturilor horticole și de tutun. Acțiunea sa este fizică. Pe de o parte dizolvă exoscheletul insectelor, iar pe de altă parte întărește peretele plantei, astfel încât insectele nu îl mai pot penetra. Pe lângă aceasta, are și efect repelent. Dar, față de alte repelente, pentru oameni și albine este deosebit de atrăgător. Motivul? Substanța activă este uleiul de portocală, în concentrație de 60 g/l. „Când este pulverizat, e bine să fiți cu ochii pe operatori. Există riscul să-l bea în loc de suc. Dacă se întâmplă asta, cumva, atunci două zile nu-i mai aveți, căci probabil vor fi foarte deranjați la burtă. E singurul efect advers asupra oamenilor, dacă e băut“, a subliniat, cu o glumă, dl Enoiu toxicitatea redusă a produsului.

Un alt produs obținut din extracte de portocale este Wetcit, un adjuvant complex folosit atât ca agent de umectare, cât și ca penetrant. Din crustacee marine, având la bază aceeași substanță activă folosită și în medicina umană, este folosit Altosan, un produs care face ca durata de păstrare a fructelor să crească semnificativ și, mai spune distribuitorul, distruge și bolile din depozit.

Parafină, pentru refacerea după grindină sau arșiță

Mimox, produs din extract de Mimosa spp., distruge putregaiurile, făinarea și rapănul. Din ulei parafinic înalt rafinat, similar ca și compus cu parafina folosită pentru acoperirea comercială a brânzeturilor, este făcut produsul Oviprom Top. Acesta dă rezultate excelente în perioadele reci, ca protecție, sau vara, când protejează împotriva arsurilor solare și reduce pierderea de apă prin evapotranspirație la nivelul frunzelor.

Cu adevărat revoluționare sunt și produsele biostimulatoare. Algobor este obținut din alge, bor și extract de sfeclă de zahăr și stimulează dezvoltarea plantelor. Dar cel mai revoluționar produs pare a fi Kerafol Evo. Acesta este, în același timp, activator de creștere, tratament antistres și cicatrizant. „Acest produs are un efect deosebit în situația viilor și livezilor lovite de grindină“, a subliniat Gheorghe Glăman, președintele Secției de Horticultură a ASAS, gazda întâlnirii. „Pe lângă aceasta, are și un foarte puternic efect împotriva arsurilor solare, reducând efectul cu până la 80-90%“, a mai subliniat vorbitorul eficacitatea acestui produs.

Trăgând concluzia, participanții au fost de acord că pomicultura ecologică este posibilă și poate fi rentabilă în România, cu condiția investițiilor în tratamente și material săditor corespunzător. Conform unui calcul estimativ, costul tratamentelor pentru un hectar de livadă ecologică, în funcție și de calitatea solului, ar varia între 1.000 și 2.000 de euro. În continuare, fiecare fermier e liber să-și facă socotelile!

Alexandru GRIGORIEV

Fondurile alocate pentru sesiunea actuală de primire a proiectelor pentru investiții în sectorul pomicol au fost epuizate

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) anunță că fondurile disponibile prin submăsura (sM) 4.1a „Investiții în exploatații pomicole” din sesiunea actuală, au fost epuizate, fiind atinsă limita de 200% din alocare.

Pentru sM 4.1a,  AFIR a primit on-line în sesiunea din acest an 291 de solicitări de finanțare în valoare totală nerambursabilă de 170,4 milioane de euro. Alocarea financiară, disponibilă pentru sesiunea anuală de depunere a cererilor de finanțare a investițiilor la nivel național a fost de 85 milioane de euro.

„Numărul mare de proiecte, cât și faptul că plafonul financiar pentru depunerea cererilor de finanțare a fost epuizat arată clar un interes major pe care investițiile în sectorul pomicol îl au în ultima perioadă. Dacă la primele sesiuni am constatat o anumită reținere din partea solicitanților, iată că în acest moment lucrurile se îndreaptă în direcția bună. Este și o consecință a faptului că am reușit să simplificăm multe aspecte pe care beneficiarii ni le-au semnalat și să fim mai aproape de ei în acest proces, deloc ușor, al depunerii de proiecte în sectorul pomicol.” a precizat Directorul general al AFIR, Adrian CHESNOIU.

Menționăm ca depunerea proiectelor în cadrul acestei sesiunii s-a oprit înainte de termenul limită prevăzut în anunțul de lansare pentru că valoarea publică totală a proiectelor depuse cu un punctaj estimat mai mare sau egal cu pragul de calitate a depășit 200% din alocare (excluzând valoarea publică totală a proiectelor retrase).

Sesiunea de depunere a proiectelor pentru investiții în exploatații pomicole prin sM 4.1a a fost lansată în data de 27 decembrie 2017. Termenul limită de depunere a cererilor de finanțare a fost de 30 iunie 2018.

Sursa: afir.info

În pomicultura românească este loc de investiții, dar nu sunt bani!

Pomicultura românească nu se află sub cele mai bune auspicii. Cel puțin aceasta pare să fi fost concluzia generală a participanților la cea de-a cincea Conferință Națională a Pomicultorilor, desfășurată la Poiana Brașov. Organizată de către Centrul de Management Agricol, împreună cu Organizația Interprofesională Prodcom și firmele Agricover, Bayer, Intermag și Lantec, evenimentul a fost un excelent prilej de întâlnire pentru toate categoriile de actori din domeniul pomiculturii.

Producătorii pe de o parte, dar și cercetătorii, furnizorii de material săditor și echipamente și, foarte important, comercianții au discutat mare parte dintre problemele cu care se confruntă.

Interes există!

„În ciuda vremii extrem de nefavorabile (viscol, drumuri înzăpezite și temperaturi scăzute – n. red.) prezența numeroasă a invitaților ne face să spunem că această manifestare este un succes. Faptul că, în ciuda vremii potrivnice, invitații noștri au răspuns în număr atât de mare, ne face să spunem că această conferință era într-adevăr foarte necesară și a răspuns unei necesități“, a apreciat dl Andrei Radu, directorul Centrului de Management Agricol și unul dintre organizatori.

Din nefericire, cam în această zonă s-au oprit apre­cierile pozitive. În rest, concluzia generală, desprinsă din tabloul pomiculturii românești, pe care participanții l-au zugrăvit, n-a fost una foarte roz. E drept că nici neagră. Pe scurt, am putea spune că pomicultura este un domeniu în care se pot face lucruri mari și minunate, dar cu condiția să vină cineva să le facă.

Există un spațiu imens pentru investiții

O imagine sintetică a reușit să creioneze, în puține dar elocvente vorbe, dl Emil Dumitru, președintele federației PRO AGRO: „Pomicultura este un sector care mulți ani a fost vitregit, iar lipsa investițiilor se vede și în lipsa de productivitate. Sunt foarte multe suprafețe care astăzi sunt îmbătrânite. Avem doar 113.000 ha de plantații pomicole, dintre care multe într-o formă extensivă de producție. Cred că dacă vrem să fim concurenți cu ceilalți fermieri din Uniunea Europeană, și în special cu polonezii, ca să dau și un exemplu, trebuie să ne concentrăm pe ceea ce înseamnă pomicultura în sistem intensiv, cu tot ce presupune, de la instalații de irigare cu picătura și până la plase de protecție antigrindină, trebuie să învățăm să ne asociem pentru a avea cantități mari de produse, pe care să le putem ambala și eticheta, ca să avem și accesul la piață.“, consideră domnia sa.

„E adevărat că sunt și niște reușite izolate în sectorul pomicol. Personal îmi exprim regretul că nu am reușit să convingem Autoritatea de Management din cadrul PNDR să simplifice submăsura de accesare a fondurilor pe pomicultură. Cred că sectorul pomicol este un sector care ar putea să aducă valoare adăugată României. Dacă ne uităm pe balanța comercială din primele nouă luni din 2017 constatăm că am exportat fructe în valoare de aproape 4,5 milioane de euro și importăm de aproximativ 78 milioane de euro!

Practic, cifrele ne spun totul despre ce se întâmplă în piața fructelor din România și este clar că avem loc pentru o creștere foarte mare. România este o țară care prin tradiție are bazine pomicole recunoscute și încă mai avem oameni care se pricep la pomicultură și ar fi păcat să-i pierdem. Asta însă, ține de o politică a Guvernului, a MADR, a modului cum vrem să încurajăm investițiile în sectorul pomicol, de modul cum gândim noi ca producătorul să aibă acces la piață și, într-adevăr să creștem productivitatea la hectar, căci la noi aceasta este mult prea mică astăzi...“, a mai avertizat liderul PRO AGRO.

Nu au mai existat oameni cu bani dispuși să investească

Întregirea imaginii a făcut-o dl Mihai Coman, directorul Institutului de Cercetare și Dezvoltare în Pomicultură de la Pitești-Mărăcineni: „Dacă aruncăm o vedere globală, constatăm că multe dintre suprafețele proiectate și înființate la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 au intrat în declin. Ca atare, există un gol mare atât în investiții, cât și în producție. Acest lucru se reflectă și în semnalele trase din zona publică, din piață. Deși în statistică suprafața ocupată de plantațiile pomicole este destul de mare, în realitate producțiile sunt mici. Cred că România produce sub un milion de tone de fructe, ceea ce o face să importe“, spune dl. Coman

„De fapt, fermierii nu au mai putut investi. Înființarea unui hectar de livadă nu poate să coste sub 10.000 de euro și ajunge până la 40.000 în sistem intensiv. În această perioadă de schimbări politice au fost foarte puțini fermieri care să poată investi. Nu au existat nici oameni bogați care să investească. De-abia acum au apărut oameni care au acumulat bani din alte profesii și acum investesc în plantații pomicole. În cadrul PNDR, submăsura 4.1.a ne așteptăm la investiții în circa 10.000 de hectare, de data aceasta făcute în sistem industrial, în sistem modern, cu densități mari și cu productivități mari, dotate cu toată logistica de livadă. Când spun asta mă refer la irigare, la control și la tehnologii înalte“, deslușește domnia-sa cauzele,

„În ceea ce privește materialul săditor, întotdeauna există un risc în a procura astfel de material netestat în România. Institutul nostru și stațiunile pe care încă le mai avem, la Iași, Constanța și mai ales la Bistrița, de asta funcționează, între altele: spre a testa materialul biologic. Un test de soi durează ani, dacă nu zeci de ani, și e bine să acopere întreaga diversitate de climă și sol a României.

Un fenomen foarte interesant pe care îl vedem în ultima perioadă este mutarea pomiculturii în Sud, dar nu numai, ci în zona de câmpie. Acest program de investiții din PNDR acordă punctaje mai bune suprafețelor mari. În zona de câmpie se plantează 30, 40, ba chiar câte 50 de hectare. În zona de deal suprafețele sunt mai fărâmițate și nu întrunesc punctajul necesar. Și noi suntem curioși de ceea ce se va întâmpla, pentru că până acum aveam plantații în zona de Bărăgan, în zona Constanța. Dar în Teleorman, Iași, zona Giurgiu, nu aveam prea multe plantații pomicole. Acum, prin zonare și prin acest proiect sunt amplasamente formidabil de bune pentru amplasarea unor livezi. Este un subiect de cercetare. Sunt atât chestiuni sociale, legate de forța de muncă, alte chestiuni legate de calitatea fructelor, care probabil va fi alta decât în zona de deal, dar e vorba de 10.000 de hectare, numai în sistem intensiv și superintensiv, cu sisteme moderne!“, mai crede directorul ICDPPM.

Pe scurt, nevoie de pomicultură există. Programe, respectiv submăsura 4.1.a din PNDR există și ele. Ceea ce lipsește, sunt dispoziția sau posibilitatea de a investi, căci programele oferă doar cofinanțare. Parte însemnată din sume trebuie să provină de la investitori.

Și, dacă lucrurile vor merge bine, atunci mai trebuie ceva: sute de mii de puieți din diverse soiuri, pentru noile livezi. Altfel spus, e mult de lucru pentru pepinierele românești. Numai oameni să fie și dor de muncă!

Alexandru GRIGORIEV

Syngenta continuă tradiţia organizării Forumului dedicat pomiculturii româneşti

Syngenta continuă tradiţia organizării Forumului OptiTech pentru Pomicultură, ajuns anul acesta la cea de-a IX ediţie, în prezenţa a peste 120 de participanți, dintre care pomicultori cu livezi intensive și superintensive din toată țara, reprezentanți ai conducerii Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești Mărăcineni, ai Stațiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Bistrița, distribuitori de echipamente de stropit și duze Agri Inovație și reprezentanți ai presei de specialitate din România.

Introducerea evenimentului a fost făcută de Sergiu Staicu – Director General Syngenta România, și de Andreea Caimac – Manager campanie culturi speciale România. Forumul din acest an s-a concentrat asupra ofertei produselor de protecția plantelor Syngenta din portofoliul de fungicide şi insecticide și a fost organizat pe diferite secţiuni. În cadrul evenimentului, compania Syngenta a lansat insecticidul Affirm®Opti, folosit în combaterea unor dăunători din familia Lepidopterelor precum Cydia sp. sau Adoxiphyes sp.. În cadrul prezentării susținute în fața pomicultorilor români, Akos Forrai, Crop Protection Vegetable & Specialty Lead Europe Est a vorbit despre monitorizarea și prognoza în controlul Cydia sp. și despre noul produs Affirm®Opti cu technologia unica VISIQ™. Affirm®Opti prezintă o serie de beneficii pentru fermieri printre care noua formulare de tip granulat ce asigură o manipulare mai ușoară a produsului, prelungirea perioadei de protecție cu o doză redusă, spectru lărgit de acțiune asupra principalilor dăunători din familia Lepidopterelor prezente în livezile din România și un profil cu reziduuri minime. Noua technologie VISIQ™ asigură o protecție UV a substanței active Emamectin crescând eficiența și fliabilitatea în controlul dănătorilor la o doză mai mică aplicată. Affirm®Opti prezintă, de asemenea, un profil selectiv față de entomofauna utilă și are eficiență dovedită împotriva dezvoltării formelor de rezistență a dăunătorilor.

În continuare, la solicitarea pomicultorilor prezenți la Forumul de anul trecut, reprezentanții tehnici ai companiei le-au vorbit participanților despre controlul bolilor fructelor, precum Basicarea frunzelor de piersic (Taphrina deformans), Monilioza sâmburoaselor (Monilinia spp.), și le-au făcut unele recomandări privind programul de prevenire și produsele disponibile în protofoliu companiei pentru controlul și combaterea acestora.

Directorul Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești Mărăcineni, domnul Mihai Coman le-a vorbit invitaților despre noile zone fructifere în dezvoltare, portaltoi și varietăți.

Sepcialiștii Syngenta au abordat unele subiecte mult așteptate de către pomicultori și anume controlul și combaterea inamicului ascuns al livezilor – musculița frunzelor de măr (Dasineura mali), controlul și combaterea muștei cireșelor (Rhagoletis cerasi), viespile prunelor (Hoplocampa minuta, Eurytoma schreineri), și musculita orientala a fructelor (Drosphila suzukii).

Pentru sporirea eficienţei controlului dăunătorilor, Syngenta le recomandă pomicultorilor folosirea capcanelor feromonale, produse de protecţia plantelor adecvate ciclului biologic al insectelor, aplicarea corectă şi uniformă a produselor şi alternarea folosirii mai multor clase chimice de produse.

Ca în fiecare an, Syngenta a dedicat timp prezentării recomandărilor privind utilizarea în siguranță a produselor de protecția culturilor abordând subiecte precum importanța purtării echipamentului individual de protecție, măsuri de protecție a surselor de apă și recomandări privind tehnicile corecte de aplicare a produselor fitosanitare. În încheiere, Andreea Caimac le-a reamintit celor prezenți la forum despre programul Syngenta pentru pomicultori: alerte meteo, accesibil pe website-ul nostru in sezonul pomicol din perioada aprilie-septembrie.

Acest forum a devenit foarte cunoscut şi o tradiţie apreciată în rândul pomicultorilor din România. Ceea ce menţine crescut interesul pomicultorilor sunt sesiunile tehnice cu recomandări dedicate provocărilor cu care se confruntă pomicultorii noştri şi faptul că prezentările şi subiectele dezbătute în fiecare an sunt propuse de către participanţii de la forumul din anul precedent. În fiecare an, numărul fermierilor şi partenerilor prezenţi la Forumul OptiTech creşte, astfel putem aduce în dezbatere noi subiecte de interes pentru invitaţii noştri”, a mai declarat Andreea Caimac, manager de campanii culturi speciale din România, Syngenta.

Începând cu acest an, fermierii pot urmări recomandările și programele Syngenta și pe pagina oficiala de Facebook a companiei la https://www.facebook.com/syngentaromania

Zonele de favorabilitate în pomicultură

România dispune de o lucrare foarte bine documentată privind zonarea speciilor pomicole în funcție de pretențiile acestora față de factorii climatici și pedologici. Ea a fost realizată de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești – Mărăcineni în 2014. Zonarea speciilor a devenit, de altfel, o prioritate în cadrul sistemului de agricultură durabilă, în condițiile în care se dorește obținerea unor producții mari și de calitate, dar și limitarea efectelor negative asupra mediului. În acest studiu au fost analizați șapte factori de mediu, 4 climatici și 3 pedologici, în funcție de care au fost stabilite zone de favorabilitate de cultură la nivel național, dar și în cadrul fiecărui județ, în principalele bazine pomicole. În acest articol, vom prezenta date despre zonarea la nivel național, utilizând doar extremele, zone de maximă favorabilitate și cele nerecomandate, pentru toate cele 16 specii pomicole analizate.

Măr: 60.731,34 ha, cele mai mari suprafețe, de peste 3.000 ha, fiind în Dâmbovița și Maramureș. Cele mai mari note de favorabilitate au primit județele Vâlcea (2,66), Gorj (2,65), Sălaj (2,64), Maramureș (2,59), Ilfov (2,55), Dâmbovița (2,54) și Argeș (2,51). Cele mai nefavorabile zone pentru cultura mărului, cu note sub 1,9, ar fi Tulcea, Brăila, Constanța, Ialomița, Teleorman, Covasna și Galați. Bineînțeles că suprafețe însemnate vom găsi în Alba, Prahova, Bistrița-Năsăud etc., deși nota depășește rar cifra 2.00, dar toate acestea se află în zona a doua sau a treia de favorabilitate.

Păr: 4.827,05 ha, cele mai mari plantații aflându-se în Argeș (1.030 ha), Buzău, Dâmbovița și Bihor. Cele mai mari note medii de favorabilitate au fost acordate pentru județele Dâmbovița și Ilfov (2,74), Vâlcea (2,65), Argeș (2,59), Prahova (2,55), Neamț (2,50) și Suceava (2,46). Ca zone nefavorabile, cu note între 1,7 și 1,9, sunt județele Tulcea, Brăila și Constanța (deficit de precipitații) și Harghita, Covasna și Brașov (temperaturi minime severe).

Gutui: nota medie națională (2,38) plasează specia pe locul al doilea, ca favorabilitate, după cireș, ceea ce presupune că ar putea fi plantată oriunde în țară. Dar cele mai mari producții s-ar obține în zonele de maxim potențial, respectiv Ilfov (3,00), Vâlcea, Dâmbovița, Gorj, Prahova și Caraș-Severin (2,68-2,83). Cele mai reduse note au fost obținute de Covasna (0,57), Brașov, Harghita și Bistrița-Năsăud (1,20-1,66).

Prun: specie aflată pe primul loc ca extindere a plantațiilor, fiind cultivată pe o suprafață de 71.479,86 ha. Cele mai întinse plantații sunt în Argeș – 13.557 ha și Vâlcea – 9.484 ha. Nota medie de favorabilitate este 2,27 (locul 5 între cele 16 specii), însă cel mai mare punctaj s-a obținut în Ilfov (2,65), Vâlcea, Gorj, Vaslui și Prahova (între 2,46-2,59), iar cele mai mici – în Tulcea (1,85), Brăila (1,93), Covasna (1,96) și Alba (1,97).

Cireș: 7.760,55 ha, cea mai mare suprafață fiind în Iași (1.275 ha). Cireșul este specia care întâlnește condiții de creștere optimă aproape în toată țara, având și cea mai mare notă medie (2,47) dintre cele 16 specii. Județele cu cele mai mari note medii de favorabilitate sunt Ilfov (3,04), Vaslui (2,93), Botoșani (2,79), Sălaj (2,78) și Dâmbovița (2,77). La polul opus se situează Harghita (0,98), Maramureș (1,81) și Covasna (1,92).

Vișin: județele cele mai favorabile culturii sunt Sălaj (2,55), Vâlcea și Gorj (2,52), Maramureș (2,49), Caraș-Severin (2,46), iar cele mai nefavorabile – Harghita (1,20), Tulcea (1,61), Brăila și Covasna (1,69). Nota medie este de 2,14.

Piersic: 2.689,68 ha împreună cu nectarinul, cu suprafața cea mai mare în Constanța și Bihor. Nota medie pe toată țara este 1,98, iar județele cu cele mai mari valori sunt Ilfov (2,70), Vâlcea (2,54), Gorj, Dâmbovița și Timiș, ultimele cu note cuprinse între 2,42-2,44 și 2,52-2,55. Sunt restricții majore privind cultivarea piersicului din cauza gerurilor frecvente în Harghita, Covasna, Brașov, Bistrița-Năsăud și în estul județelor Cluj, Mureș și Sibiu (note între 0 și 1). Constanța se încadrează în zona a doua de favorabilitate.

Cais: 2.877,68 ha, cu răspândire în Constanța, Iași, Bihor și Dolj. Județele cu cele mai mari note medii sunt Ilfov (2,39), Călărași (2,26), Dolj și Olt (2,21), Vâlcea și Giurgiu (2,14,), Constanța (2,12), iar cele mai nefavorabile sunt Harghita, Covasna, Brașov, Sibiu, Mureș, Bistrița-Năsăud, Vaslui și nordul județului Cluj (note între 0 și 1).

Migdalul: nota medie anuală este una foarte mică (1,04), cele mai favorabile zone întâlnindu-se în județele Galați (2,07), Olt (2,03), Constanța (1,96), Vrancea și Brăila (1,88). La polul opus se află Harghita, Covasna, Sibiu, Brașov, cu note între 0,0 și 0,6.

Nucul: 2.253,53 ha, cu suprafețe mari în Satu Mare și Maramureș, câte 200 ha fiecare. Nota medie este de 2,22, cele mai favorabile zone fiind Vâlcea (2,72), Gorj (2,70), Ilfov (2,67), Caraș-Severin, Bihor și Dâmbovița, Prahova și Argeș (2,56), Călărași (între 2,45 și 2,54), urmate de Satu Mare, Maramureș. Județele Harghita, Covasna, Brașov, estul județelor Cluj, Sălaj și vestul județului Bistrița-Năsăud (note între 0 și 1) sunt cele în care nucul n-ar trebui cultivat.

Alun: județele cu cele mai mari note medii sunt Vâlcea (2,74), Caraș-Severin (2,69), Gorj (2,68), Ilfov, Sălaj (2,66) și Argeș (2,64), iar cele mai nefavorabile, Harghita (1,27), Covasna (1,58), Tulcea, Brăila și Constanța (1,72-1,89).

Coacăzul negru: nota medie pe toată țara este de 2,01, cele mai bune condiții de cultură fiind în Gorj (2,46), Vâlcea (2,44), Caraș-Severin (2,44), urmate de Argeș, Sălaj și Prahova (2,25-2,30). Cele mai nefavorabile județe sunt Harghita (1,10), Covasna (1,35), Tulcea, Teleorman, Brașov și Sibiu (1,57-1,67).

Zmeur: Zonele de favorabilitate maximă sunt concentrate în Ilfov (2,93), Vâlcea (2,81), Gorj, Dâmbovița (2,78), Caraș-Severin (2,74), Argeș (2,68) și Prahova (2,67). Cele mai nefavorabile condiții sunt în Covasna (0,28), Brașov (0,64), Bistrița-Năsăud, Harghita și Sibiu (0,85-1,50).

Murul fără ghimpi: județele cu cele mai mari note medii sunt Mehedinți (1,73) și Constanța (1,59), urmate de Sălaj, Caraș-Severin și Vâlcea (1,2 şi 1,3), iar la mare distanță, de Argeș și Buzău (0,67-0,81). 15 județe au condiții de favorabilitate mai mici de 0,3.

Afin: nota medie națională este mică, 1,63, cele mai favorabile condiții oferind Maramureș (2,27), Caraș-Severin, Hunedoara, Bistrița-Năsăud (1,98-2,11), Argeș, Vâlcea, Gorj și Mehedinți (1,84 și 1,97). Cele mai nefavorabile sunt Tulcea (1,08), Teleorman, Ialomița, Constanța și Brăila, cu note între 1,16-1,29.

Căpșun: 2.082,10 ha, din care numai în județul Satu-Mare sunt 1.400. Nota medie pe țară este de 1,88, cele mai mari fiind în Vâlcea (2,37), Argeș, Vâlcea, Gorj și Mehedinți (1,84 și 1,97), iar cele mai mici în Covasna (0,30), Brașov (0,84), Harghita (0,81), Bistrița-Năsăud,Tulcea și Cluj (1,33-1,58).

Maria BOGDAN

Cerințe față de temperatură și sol ale principalelor specii pomicole

Astăzi, la această rubrică, pentru că ne aflăm în pragul sezonului rece, când lucrările în livezi sunt minime, dar și pentru că mai puteți face plantări în grădină, acum sau la primăvară, vă prezentăm câteva dintre cerințele principalelor specii pomicole la factorii de climă și sol.

Mărul

Această specie prezentă aproape în fiecare grădină crește și fructifică bine în zonele cu o medie anuală cuprinsă între 8-11°C. Temperatura optimă se situează între 14 și 27°C, iar cele absolute, în intervalul de 8°C și 33°C. În afara celor două limite absolute creșterea încetează. În cazul țării noastre, în anumite zone, maxima absolută este deseori depășită, acest lucru însemnând influențe asupra producției și calității fructului. Limita de rezistență la ger este considerată a fi -40°C. După ce a intrat în vegetație, rezistența mărului se încadrează în următoarele limite: -5°C în faza de boboc a florilor; -1,6°C până la -2°C în faza de deschidere a florilor; -1,1°C fructele abia formate.

Față de precipitații, mărul are cerințe relativ mari, necesitând o medie de 700-900 mm precipitații anual pentru soiurile care se păstrează peste iarnă și o minimă de 500 mm în cazul soiurilor de vară și de toamnă. Nu suportă excesul de umiditate (pânza de apa freatică trebuie să fie la 2,5 m adâncime), dar nici seceta prelungită. În ceea ce privește lumina, cerințele sunt mai mici față de alte specii. În privința substratului de cultură, mărul dă cele mai bune rezultate pe soluri fertile, profunde, bine structurate, luto-argiloase sau lutoase, suficient de umede, cu un pH moderat spre slab acid (5-7).

Cireșul

specii pomicole cires 2

Rodește bine în zonele cu medii anuale de 9-10,5°C. Temperaturile orare optime se situează între 18 și 28°C, iar cele absolute, între minime de 6°C și maxime de 40°C. Suportă greu căldurile excesive din vară, mai ales când acestea sunt însoțite de insuficiența apei în sol, caz în care necesită irigații. Iarna, cireșul rezistă la -27°C, dar mugurii florali pier în masă la temperaturi mai scăzute de -24°C, uneori chiar la -20°C. În perioada de vegetație, florile în faza de buton alb, adică nedeschise (buton alb), rezistă până la -2,8°C (la -4,4°C, 90% dintre butoni sunt afectați), iar când sunt complet deschise, numai până la -2,2°C (la -3,9°C, 90% dintre flori sunt afectate). Față de apă, cerințele sunt moderate (600-800 mm precipitații anuale). Cireșul iubește foarte mult lumina, preferând versanții însoriți. Agreează solurile mijlocii și ușoare, permeabile, potrivit de umede, care se încălzesc ușor, cu un conținut de calciu de maximum 6%, o reacție slab acidă spre neutră (pH de 5,8 – 7,4), cu pânza de apă freatică la sub 1,2-2 m. Câteva recomandări: în solurile argiloase vegetează slab, scăzând și rezistența la ger, nu suportă sărăturile și nici apa stagnată chiar și pentru perioade scurte (se produce asfixia radiculară), dar la fel, nu tolerează nici seceta îndelungată.

Prunul

specii pomicole prune

În comparație cu mărul, este mai exigent față de căldură, comportându-se mai bine în zona dealurilor mici ori la câmpie (soiuri de masă). În zona dealurilor înalte, exceptând soiul Grase românești, prunul dă recolte mici, iar fructul e slab calitativ. Temperaturile orare optime se situează între 18 și 33°C, iar cele absolute între minime de 8°C și maxime de 36°C. Prunul are o rezistență mai mică la ger, respectiv -35°C, iar mugurii florali suportă temperaturi cuprinse între -31 și  -33°C. Florile, în schimb, sunt sensibile la ploile reci, ceață persistentă și brume; în faza de boboc rezistă până la -3,3°C, cel mult -5,5°C, când sunt deschise degeră începând de la -2,2°C, iar la -5°C distrugerea florilor se produce în masă (90%). Fructele abia formate sunt compromise la temperaturi de -0,5°C până la -1,1°C. Prunul reușește bine în zonele cu precipitații de peste 600 mm precipitații anual, din care 300-350 mm în intervalul mai-iulie. În silvostepă, soiurile Agen, Anna Spath, Renclod D’Althan, Tuleu gras, Stanley, care au o mai bună rezistență la secetă, vor produce recoltă, dar fructele sunt inferioare calitativ. La câmpie se impune obligatoriu irigarea. Față de lumină, cerințele nu sunt foarte mari, dar, plantat pe versanți mai puțin însoriți, fructul este slab calitativ. Prunul valorifică aproape toate tipurile de sol din țară, cu un pH de 5,8-7,4, dar nu agreează solurile sărăturoase și nici pe cele cu calciu în exces.

Vișinul

specii pomicole visine

Este mai rezistent la ger decât cireșul și are și cerințe mai mici față de căldură. Temperaturile orare optime se situează între 15 și 25°C, iar cele absolute se încadrează între minime de 4°C și maxime de 30°C. Mugurii florali rezistă iarna până la -29°C, florile încă nedeschise (buton alb) – până la -2,8°C, iar când sunt complet deschise, până la -2,2°C. Sub -4,4°C, în ambele cazuri (buton alb sau flori deschise), 90% dintre flori sunt afectate. Specia are o capacitate mai mare de adaptare față de umiditate, reușind la fel de bine și în zonele secetoase, cu 400-500 mm precipitații medii anuale, cât și în cele umede, cu 700-900 mm precipitații medii anuale. Nu este foarte exigent nici față de lumină, putându-se cultiva și pe terenuri cu expoziții mai puțin însorite, valorifică solurile mai puțin fertile (se aseamănă, din acest punct de vedere, cu prunul), cu un pH de 5,8-7,4.

Gutuiul

specii pomicole gutui

Este cea mai exigentă specie pomicolă față de căldură din grupa semințoaselor; iubește căldura și este sensibil la ger, în orice caz mai sensibil decât părul. Din această cauză reușește în zone cu veri călduroase și ierni mai blânde sau locuri bine adăpostite natural. Gutuiul suportă temperaturi de până la -26°C, dar pomii tineri sunt vătămați și la -20°C. Vorbind despre alte cerințe, este pretențios față de lumină (în condiții de umbrire se dezvoltă și fructifică slab), poate fi cultivat deopotrivă în zone cu precipitații scăzute și în cele cu ploi moderate și preferă solurile adânci, fertile, bine structurate, calde, suficient de revene, cu textură mai argiloasă, rezistând în același timp și la excesul de apă din sol.

Părul

specii pomicole par

Este mai pretențios față de temperatură decât mărul, prunul și vișinul, reușind în zone cu temperaturi medii anuale cuprinse între 9,5 și 11°C, cu condiția ca în perioada de vegetație media să fie de 16-18°C. Temperaturile absolute minime sunt de 10°C și maxime de 37°C (în afara acestor limite creșterea încetează). Se știe de fapt că în veri mai răcoroase (în funcție de zonă) acesta rodește slab. Părul are o rezistență mai scăzută și la frig: mugurii de rod degeră la -26 ... -23°C; ramurile anuale, la sub -26 ... -28°C; florile, în fenofaza de boboc înainte de înflorire -3,3°C... -5,5°C (procent de distrugere – 10%, la teme­peratura de -3°C și 90%, la sub -5°C); florile deschise degeră la -2,2... -4,4°C; fructele tinere, de curând formate, încep să fie distruse de la -1,5°C. Față de umiditate, soiurile de toamnă și iarnă preferă zonele cu 650-900 mm precipitații anuale, iar cele de vară, cu 500-600 mm medie anuală. Părul are cerințe mari și față de lumină, recomandându-se plantarea pe terenuri cu expoziție sudică, dar și față de sol. În general nu suportă terenurile grele și reci. În funcție de altoi, necesită soluri profunde, calde, cu textură mijlocie, suficient de afânate și revene, cu apă freatică sub adâncimea de 2-2,5 m (franc) sau soluri mai subțiri, suficient de fertile, revene și calde, cu apa freatică la sub 1-1,5 m adâncime (gutui). În ambele cazuri, pH ideal este de 6,4-7,4.

Piersicul

specii pomicole piersic

Arealul ideal de cultură este cel care are o temperatură medie anuală de 10-11,5°C. Tempera­turile absolute minime sunt de 7°C și cele maxime, de 35°C (în afara limitelor încetează creșterea). Rezistența la ger este mică: pomul -25°C, iar mugurii florali,  -24° ... -25°C. Totuși, dacă răcirea vremii este progresivă și revenirea la temperaturi normale este lentă, piersicul rezistă și la -32°C și rodește aproape ca în anii normali din punct de vedere climatic. La variații bruște de temperatură, specia are foarte mult de suferit, mugurii florali putând fi compromiși la -20°C.

Pragul biologic pentru umflarea mugurilor florali este de 6,5°C, iar optimul termic pentru înflorit – 13-16°C. În timpul vegetației, rezistența la brume târzii sau îngheț scade mult, putându-se înregistra distrugeri la -4,9°C în faza de buton roz, la -3... -4°C florile deschise și la -1,1°C fructele abia formate. Altfel spus, îngețurile târzii sunt mai periculoase decât gerul din perioada de repaus.

Altoit pe migdal și franc, piersicul rezistă bine la secetă, dar cele mai bune și de calitate producții se obțin în condiții de irigare, atenție, fără să fie provocată vreodată, involuntar, băltirea de apă. Cerințele față de lumină sunt mari, recomandându-se terenurile cu expoziții sudice, sud-estice și sud-vestice. Piersicul necesită soluri profunde și bine drenate, cu un pH de 6,4-7,4.

Caisul

specii pomicole cais 1

Are cerințe mari față de căldură, mai ales în lunile de vară, fiind cultivat în zonele cu o medie anuală a temperaturii de 9,6-11 °C și o medie a lunilor iulie și august de peste 19°C. Temperaturile absolute minime sunt de 7°C și cele maxime, de 40°C. Rezistența la ger este mică: mugurii florali degeră la -20° ... -22°C; florile în fenofaza de buton alb suportă minime de -4,4°C, cu o pierdere de 10% a recoltei (la -10°C este compromisă integral recolta); florile deschise, -2,7°C până la -5,5°C; fructul abia format, 0° până la -2,8°C. Este specia care, din cauza timpurietății, suferă cel mai mult la înghețurile târzii de primăvară. În funcție de soi, rezistența la secetă este diferită, cele europene fiind sensibile la secetă prelungită. Caisul nu suportă excesul de apă, este o specie iubitoare de lumină, iar solul agreat este aproximativ același ca în cazul piersicului, cu diferența că pH poate să fie cuprins între 6,4 și 8. În solurile argiloase, grele, compacte vegetează slab și are o durată scurtă de viață.

Maria BOGDAN

268 de milioane de euro solicitate pentru investiții în pomicultură

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a primit până în prezent 596 de cereri de finanțare a proiectelor de investiții în exploatații pomicole și în unități de procesare a produselor din sectorul pomicol prin submăsurile 4.1a, respectiv 4.2a din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020. Valoarea fondurilor solicitate ajunge la 268 milioane euro.

„Sectorul pomicol are o alocare separată în valoare de 322 milioane de euro, dată fiind importanța pe care acesta o are în viziunea programatică a PNDR. Mai mult, liniile de finanțare acoperă atât producția, cât și procesarea produselor provenite din pomicultură. Inițierea unei investiții în pomicultură nu este un proces simplu, ci dimpotrivă, necesită o mult mai mare pregătire și proiectare. Ținând cont de aceasta, am reușit să aducem multe îmbunătățiri procesului de accesare și implementare, dialogul permanent pe care îl avem cu beneficiarii făcând posibilă cunoașterea unor situații concrete și reale cu care aceștia se confruntă. Astfel, în acest moment am ajuns la un grad de solicitare a fondurilor de 83% din totalul alocării.” a declarat Adrian CHESNOIU, directorul general al AFIR.

Pentru submăsura 4.1a (Investiții în exploatații pomicole) numărul cererilor de finanțare depuse a ajuns la 554, valoarea fondurilor solicitate prin aceste cereri fiind de 251,1 milioane euro. Plățile efectuate sunt în valoare de 4,3 milioane euro, dat fiind specificul acestui tip de proiecte care necesită un timp mai lung pentru a demara investiția și pentru a solicita rambursarea banilor.

În zona ITI Delta Dunării, prin sM 4.1a au fost depuse până în prezent 10 proiecte a căror valoare de 5,3 milioane euro depășește alocarea de 5 milioane disponibilă pentru această zonă.

Fondurile au fost solicitate pentru finanțarea unor investiții precum înființarea de plantații pomicole de nuci, meri, pruni sau arbuști fructiferi, pentru reconversia livezilor de pomi fructiferi și pentru modernizarea exploatațiilor pomicole.

Prin submăsura 4.2a (Investiții în procesarea/ marketingul produselor din sectorul pomicol) au fost solicitate fonduri în valoare de 11,6 milioane euro, valoarea contractelor fiind de 4,2 milioane euro.

Printre obiectivele proiectelor care au fost selectate pentru finanțare se numără și construcția unor secții pentru depozitarea legumelor, producția de superalimente ecologice, reabilitarea și dotarea unor linii de procesare a fructelor.

„În această perioadă am publicat pe site-ul AFIR spre consultare publică, până pe 4 decembrie 2017, Ghidul solicitantului pentru submăsura 4.1a. Așteptăm cu deosebit interes propuneri constructive pentru îmbunătățirea acestui document care stabilește modalitatea de accesare și de implementare a proiectelor. Ca de fiecare dată, toate propunerile venite de la potențialii beneficiari vor fi analizate cu cea mai mare deschidere și responsabilitate pentru a putea crea împreună cadrul propice accesării acestor fonduri, atât de necesare dezvoltării pomiculturii.” a precizat Adrian CHESNOIU.

AFIR a primit până în prezent 43.114 de cereri de finanțare a proiectelor de investiții prin intermediul tuturor submăsurilor de finanțare din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020). Fermierii, procesatorii, antreprenorii și primarii care au depus respectivele cereri de finanțare, au solicitat Agenției fonduri nerambursabile de 6,9 miliarde de euro pentru finanțarea proiectelor de investiții, ceea ce reprezintă un procent de peste 76% din alocarea totală a PNDR 2020.

Plățile efectuate până în prezent pentru investițiile realizate de beneficiarii PNDR se ridică la 2,5 miliarde de euro.6

Informații suplimentare

Sprijinul financiar nerambursabil pentru exploatațiile pomicole acordat prin submăsura 4.1a din PNDR 2020 poate ajunge până la 1.050.000 de euro pentru un proiect, finanțarea nerambursabilă fiind în proporție de maximum 90%.

Printre investițiile eligibile se numără reconversia plantațiilor existente, inclusiv costurile pentru defrișare, materiale de plantare etc, înființarea de plantații pomicole, inclusiv costurile pentru materiale de plantare, sisteme de susținere, pregătirea solului, lucrări de plantare, sisteme de protecție pentru grindină și ploaie sau înființarea și modernizarea pepinierelor pentru producerea de material de înmulțire și material de plantare fructifer, inclusiv costurile pentru: material plantare, pregătire sol, lucrări de plantare, plase antigrindină etc.

Intensitatea sprijinului acordat prin submăsura 4.2a din PNDR 2020 este 50% din totalul cheltuielilor eligibile pentru IMM-uri și de 40% pentru întreprinderi mari. Pentru întreprinderi micro şi mici, inclusiv forme asociative, sprijinul nu va depăși 600.000 euro/ proiect sau 900.000 euro pentru investiţiile care conduc la un lanț alimentar integrat. Întreprinderile mijlocii (inclusiv forme asociative) beneficiază de o finanțare maximă de 800.000 euro/ proiect sau, în cazul investiţiilor care conduc la un lanț alimentar integrat, finanțarea ajunge la 1.100.000 euro/ proiect. Valoarea maximă a fondurilor nerambursabile este de 1.500.000 euro pentru investițiile care conduc la un lanț alimentar integrat, în cazul întreprinderilor mari.

Lista completă a investițiilor și cheltuielilor eligibile este detaliată în Ghidul Solicitantului, disponibil pe www.afir.info, secțiunea investiții prin PNDR.

Sursa: afir.info

Grilă de tratamente pentru întreținerea culturilor din pomicultură și viticultură pentru întreaga perioadă a anului

SC MIFALCHIM GROUP SRL propune spre utilizare o grilă de tratamente de uz fitosanitar și de amendare a solului și plantelor pentru cultura de viță-de-vie și pomicultură asigurând o eficacitate deosebită, utilizând produse fungicide și îngrășăminte de fabricație proprie. Pentru a se asigura un succes deplin în producția de viță-de-vie ce urmează a se produce în următorul an vegetativ vom recomanda începerea tratamentelor de la momentul terminării culesului de struguri din sezonul în curs, acțiune prin care se dorește eliminarea reminescentelor de boli foliare și acarieni rezultați din anul vegetativ anterior și totodată pregătirea plantației pentru a intră în repaus vegetativ (maturizare de coardă).

Tratamentul I

În perioada 15 octombrie - 15 noiembrie, în vederea eliminării reminescențelor de făinare și acarieni vom recurge la îmbăierea până la umectarea completă a plantației de viță-de-vie folosind insecto-fungicidul Polisulfură de Calciu ce are caracter și de acaricid și insecticide.

Soluția ce se prepară conține 5-10% Polisulfură de Calciu (pentru o pompă de 100 l utilizăm 5l de produs comercial) 

(STROPIRE PÂNĂ LA UMECTARE COMPLETĂ)

Tratamentul II

La 7-10 zile după ce am făcut tratamentul cu Polisulfură de calciu recurgem la un tratament cu Zeamă Albastră în concentrație de 3% (3 kg/ 100 l soluție) obținută din amestecul de Zeamă Bordeleză tip „MIF“ (PH 7) 50% și Ro Îngrășământul Sulfat de cupru tip „MIF“ (PH 3,5 ) 50% realizând o soluție ce are un PH de 5-5,5 unități PH. Se procedează la utilizarea unei soluții cu o ușoară aciditate în vederea obținerii unei maturizări rapide a corzii. (Urmare a tratamentelor cu produse sistemice ce sunt stimulatoare excesive de vegetație în sistemul radicular al plantei există încă suficientă cantitate de sevă ce poate fi și purtătoare de patogeni din sezonul anterior, coarda ajungând la perioada octombrie – noiembrie insuficient maturizată.)

În arealul de viticultură unde temperaturile în perioada de iarnă sunt excesiv de scăzute (temperaturi de -15, -25 grade Celsius) recomandăm ca o dată cu tratamentul pe bază de produse cuprice să utilizăm formulă ANTI ÎNGHEȚ propusă și fabricată de S.C. MIFALCHIM GROUP S.R.L. produs pe bază de etilen glicol și glicerină farmaceutică ce are rolul de a se fixa în țesătura corzii, cu această ocazie realizăm o protecție la temperaturi foarte scăzute și la aerosoli cu temperaturi foarte scăzute.

Soluția comercială Anti Îngheț este calibrată a rezista la -60 grade Celsius, aceasta este introdusă în soluția cuprică de stropit în procentul necesar în funcție de temperatura de care vrem să protejăm plantația. Exemplu: La o diluție de 1/1 obținem o rezistență la -35 grade Celsius.

(STROPIRE PÂNĂ LA UMECTARE COMPLETĂ )

Tratamentul III

După tăierea corzii, pentru cicatrizare utilizăm același preparat de Zeamă Albastră folosind instrucțiunile de la Tratamentul II. La acest moment se poate utiliza o concentrație mai mare de 3% numai dacă o perioadă suficient de lungă am avut temperaturi negative.

Se poate repeta inclusiv tratamentul cu Soluție Anti Îngheț!

Doza de folosire: 3% (3kg/100 l soluție ) (PH 5-5,5)

(STROPIRE PÂNĂ LA UMECTARE COMPLETĂ)

Tratamentul IV

În momentul în care mugurele începe să se umfle folosim Polisulfura de Calciu tip „MIF“ în concentrație de 5-10% (5 l, 10 l/100 l soluție). Dacă temperaturile în acea perioadă sunt în mai multe zile pozitive (peste 5-10 grade) nu vom folosi o concentrație de soluție mai mare de 5%, tratament ce ne va ajuta să preîntâmpinăm formarea patogenului de făinare în mugure și totodată vom elimina dezvoltarea ouălor generației de iarnă a acarienilor.

(STROPIRE PÂNĂ LA UMECTARE COMPLETĂ)

Tratamentul V

Odată cu formarea frunzei (urechiușă) vom face un tratament cu Polisulfură de Calciu tip „MIF“ utilizând o concentrație de 2% (2 l produs comercial/100 l soluție). Știm că făinarea se dezvoltă în mugurele plantei, simptom ce se îndepărtează utilizând Polisulfură de Calciu tip „MIF“, 2% reprezentând concentrația produsului comercial ce se utilizează pe întreagă perioadă de vegetație.

Tratamentul VI

La 7-10 zile de la tratamentul anterior și pe măsura dezvoltării frunzei vom amenda planta cu produsul stimulator de vegetație Azosulfocalcică tip „MIF“, produs ce conține Azot 4%, Sulf 12% și Calciu 3%, sulful fiind cel mai bun metabolizant al nutrienților și un foarte bun stimulator de vegetație, sulful împreună cu azotul asigurând masa proteică necesară procesului de fotosinteză, calciu împreună cu sulful și cu azotul asigurând o dezvoltare foarte bună a rădăcinii și corzii, protejând planta de viitoare posibile boli foliare, insecte și acarieni.

Tratamentul VII

Tratamentul se va utiliza la 7-10 zile maximum.

Constă în tratament de preventivitate împotriva manei și făinării utilizând o soluție în care se solubilizează Zeama Bordeleză tip „MIF“ cu o concentrație de 20% în cantitate de 5 Kg/1000 l soluție concentrație 0,5% împreună cu sulf muiabil cu denumirea comercială Sulfomat 80 PU sau RO – Îngrășământul Sulfomat 80 tip „MIF“, produse pe bază de sulf având concentrații de 80% și utilizând 4 kg/1.000 l soluție (5 kg Zeamă Bordeleză tip „MIF“ și 4 kg Sulfomat 80 PU/1000 l soluție).

Tratamentul VIII

Ne apropiem de perioada de înflorit și recomandăm că vița-de-vie să fie tratată cu un produs pe bază de Captan (Captomat 50 PU 2,5 kg/1000 l soluție) împreună cu Sulf muiabil 4 kg/1.000 l.

Tratamentul IX

Pentru perioada înfloritului (durează aproximativ 2-3 săptămâni) putem folosi un produs insecto-fungicid sistemic ce are o remanență mai mare.

Tratamentul X

Pe măsură ce petalele cad și se formează fructul (bob de piper) repetăm tratamentul VIII.

Tratamentul XI

Pe măsură ce se mărește bobul de piper la 7-10 zile de la tratamentul anterior amendăm planta cu RO – Îngrășământ Azosulfocalcică în concentrație de 2%, amendare ce are rol de stimulator de dezvoltare a ciorchinelui, de stimulator de vegetație și de protecție împotriva făinării, păianjenului, acarienilor.

Tratamentul XII

Tratament de preventivitate împotriva manei și a făinării ce constă în utilizarea de Zeamă Bordeleză tip „MIF“ (concentrație de 0,5% – 5 kg/1000 l) și Sulfomat 80 PU 0,4% (4 kg/1.000 l) soluție în care se poate adăuga Complexul foliar BIOMIF, produs sub formă de pulbere umectabilă ce conține ca micro­elemente 8% N; 12% P; 8% K; 15% S; 6% Ca; 1% Cu; 0,3% Mg; 0,1% B; 0,1% Zn, ocazie cu care contribuim la dezvoltarea superioară a bobului de strugure și implicit a masei proteice necesară procesului de fotosinteză.

Tratamentul XIII

La această perioadă, în funcție de condițiile meteorologice de umiditate și temperatură, ne putem aștepta la atac de făinare, dacă temperaturile sunt mai mari de 30 grade Celsius sau de mană dacă temperaturile sunt mai mici de 30 grade Celsius, de aceea vom recurge la un tratament preventiv cu Polisulfura de Calciu tip „MIF“ în concentrație de 2% (20 l produs comercial/1.000 l soluție). Prin realizarea tratamentului cu Polisulfură de Calciu tip „MIF“ asigurăm și o rezistență viitoare împotriva putregaiului.

Tratamentul XIV

Ne apropiem de perioada de pârg folosind tratament preventiv cu Zeamă Bordeleză tip „MIF“ (concentrație 0,5-0,75%) 5-7,5 kg/1.000 l soluție.

Mifalchim Group

Până în anul 2020 România ar putea avea 10.000 ha cu plantații nou înființate

În cadrul târgului INDAGRA a avut loc o întâlnire a pomicultorilor organizată de Casa Olandeză a Pomicultorului, o inițiativă lăudabilă care are loc de câteva ori pe an și care își propune dezbaterea unor probleme esențiale privind implementarea proiectelor ce vor fi finanțate din fonduri europene.

De această dată în vizorul specialiștilor a fost Submăsura 4.1.a – Investiții în exploatații pomicole: „Fără aceste întâlniri riscăm să rămânem cu proiecte scrise și nefinanțate. Lucrurile merg bine și, cum am informat și Ministerul Agriculturii, suntem surprinși de interesul mare care s-a născut în acest an, avem deja peste 300 de proiecte depuse. Mai sunt câteva lucruri de cizelat în ceea ce privește costul standard și de pepinieristică. Problema pepinierelor pomicole nu a fost inițial gândită, dar dacă la mijlocul acestei Submăsuri 4.1.a există pepiniere care doresc să fie susținute financiar e foarte bine și vom scrie aceste costuri standard și aceste ghiduri“, declara pentru Lumea Satului Mihai Coman, directorul Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură de la Mărăcineni la finalul întâlnirii.

Făcând o analiză a ceea ce s-a întâmplat din 2015 până în prezent, concluzia este că nu există niciun contract finalizat, ci doar plăți parțiale. De ce? Cauzele sunt multe: birocrația, numărul mare de documente solicitate la momentul depunerii dosarelor, termenele foarte lungi de obținere a acestora, lipsa materialului săditor certificat, lipsa firmelor specializate în execuția integrată a lucrărilor de înființare și a personalului calificat în pomicultură. „Inițial, când am gândit acest proiect și am văzut suma, speram ca suprafața de livadă până în anul 2020 sau imediat după să fie de peste 10.000 de hectare. Acum, în 2017, ne aflăm la jumătatea perioadei de susținere financiară și putem spune că s-au făcut proiecte, s-au avizat pentru jumătate din bani, însă, dacă ne uităm la suprafață, aceasta este de până la 4.000 ha. Acest lucru înseamnă că sunt foarte multe alte cheltuieli care se fac în afară de materialul săditor.

Domnul Valeriu Tabără, prezent și el la această întâlnire, a semnalat faptul că în această submăsură nu primesc o atenție deosebită bazinele pomicole, ci dimpotrivă banii par a fi risipiți pe proiecte, după cum și-a manifestat interesul fiecare. „Dacă Polonia se bucură de bazine pomicole de 40.000 de hectare pe o singură specie – măr, România, cu cele 10.000 ha de livezi pe care sperăm să le ridicăm cu această submăsură din PNDR, face doar un mic progres. Înseamnă puțin, dar în același timp mult, pentru că se reîncepe refacerea suprafețelor pomicole. Venim de la peste 300.000 ha, de la un ritm de plantare de 4.000-5.000 ha/an, și nu sunt nostalgic. Asta s-a întâmplat în România. Cu acest pas ne întoarcem la refacerea acestor livezi, este doar un început“, remarca și Mihai Coman.

Tot în cadrul acestei întâlniri s-a vorbit despre dorința ca acest program pomicol să se continue și după 2020. „România are obligația ca, acolo unde trebuie, să continue negocierile pentru reluarea acestei submăsuri sub o formă sau alta (PNDR sau reconversie), spunea Mihai Coman.

  • Valoarea celor 327 de proiecte depuse în sesiunea mai – august 2017, cu prelungire până la 30 septembrie, se ridică la 149.388.858 euro. Pentru aceeași Submăsură 4.1 a – Investiții în exploatații pomicole se va deschide o nouă sesiune în luna decembrie a acestui an și, conform deciziilor adoptate în cadrul Comitetului de Monitorizare desfășurat în luna septembrie, alocarea aferentă pentru anul 2017 este de circa 85 mil. euro.
  • În topul investițiilor pomicole ca suprafață stau 3 specii: afin, nuc și alun, dar în aceeași măsură ca număr de plante avem cireșul și mărul. Pentru afin, nuc și alun materialul săditor se produce în România, dar pentru măr și cireș, fiind vorba de soiuri universale, pomii certificați pot fi cumpărați și de la pepinierele din Europa. Vorbim desigur de soiurile care au fost testate și sunt avizate de rețeaua de stațiuni pomicole din țară.

De aceeași părere este și Mihai Ciobanu, consultant pe fonduri europene: „Ar trebui făcute demersuri ca în 2020, în noul program european, pomicultura să ocupe un loc important și să fie alocată o sumă mai mare. Să ne uităm la Polonia sau mai bine la Republica Moldova, care are 20.000 ha numai de nuc și toate investițiile sunt făcute pe fonduri rambursabile de la Banca Mondială, în timp ce noi mai avem 2.000 ha de nuc.“

Pentru creșterea gradului de accesare a acestei submăsuri oficialii români au operat o serie de simplificări, dintre acestea enumerăm: au eliminat obligativitatea folosirii soiurilor testate științific, se permite procesarea fructelor provenite de la terți, nota de favorabilitate a scăzut de la 2.4 la 2.0, scăderea dimensiunii fermelor eligibile de la 8.000 euro la 4.000 euro, creșterea pla­fonului de sprijin pentru pepiniere de la 600.000 euro la 1.050.000 euro, permiterea utilizării materialului de plantare fructifer CAC pentru alun și nuc pentru sesiunile deschise în anul 2017. Problema este dacă, la momentul implementării proiectelor, va exista suficient material săditor certificat pe piața din România. Mai ales că în această perioadă este un termen de refacere a plantațiilor mamă și fiecare stat a semnat ordine care au copiat niște directive europene prin care se îngrădește suprafața totală cu material săditor standard sau CAC (necertificat).

Am cerut părerea specialistului pentru a obține o perspectivă a demersului început în acest an prin Submăsura 4.1.a întrebând cum va arăta sectorul pomicol în 2020. Iată și răspunsul: „În 2020 toate livezile părăsite vor fi defrișate, lucru deosebit de important, pentru că ele reprezintă o sursă importantă de boli și dăunători în România. Să nu uităm că după 1990 ne-am trezit cu 300.000 ha, din care în anul 2000 o bună parte erau părăsite. Ele și-au făcut ciclul de 20-25 de ani. Va fi o pomicultură mult mai modernă, nu ne trebuie suprafețe mari, ci pot fi și mai mici, dar cu densități mari, intensive, superintensive cu 3.000-4.000 de pomi/ha. Nu vom ajunge să acoperim cererea de fructe, investiția în pomicultură necesită răbdare, de aceea este obligatoriu încă un ciclu de dezvoltare pentru a putea vorbi de un consum de 60-70% din producția internă.

„În opinia mea, programul pomicol merge bine, doar că lungimea sesiunilor ar trebui să aibă 6-8 luni pentru că este un proces anevoios. Trebuie foarte multe documente, studiu pedologic, ridicarea topo, curbe de nivel, studiu hidrogeologic și proiectul tehnic, ceea ce durează dacă vrei să faci proiecte bune, implementabile și, în final, de succes. Din păcate, multe dintre proiectele depuse le-am văzut, sunt proaste, nu vor fi un succes pe termen lung. Am remarcat totuși disponibilitatea celor de la AFIR de a mai elimina din documente și a le munta către faza de contractare, pentru că nu sunt esențiale la faza de depunere. Ceea ce nu merge bine este implementarea proiectelor, procedurile nu sunt foarte clare pentru acest stadiu sau, mai bine spus, sunt clare la nivel de procedură, dar nu sunt înțelese de experții din teritoriu, fiind un domeniu nou pentru ei. Au primele cereri de plată, primele dosare de achi­ziții. La celelalte măsuri au avut timp să învețe din 2004 până în 2017. Implementarea merge greu, niciun proiect nu este finalizat, dar acesta nu este un semnal de alarmă foarte mare pentru că mai avem 3 ani de implementare. Pomicultura va absorbi toți banii, ba chiar ar trebui făcute demersuri la nivel de secretari de stat care merg la Bruxelles să pregătească o cerere suplimentară pentru cei 10% care se pot obține ușor pe această măsură și eventual banii necheltuiți pe alte măsuri să fie realocați pomiculturii. Spun asta pentru că o livadă este o investiție cu impact economic, are o durată de minimum 18 ani la superintensiv până la 80 de ani la afin sau alun“, a afirmat Mihai Ciobanu, consultant pe fonduri europene.

Patricia Alexandra POP

70.000 de pomi pe an, o „mică afacere“ de familie

O livadă, cu pomi din toate soiurile, astfel încât să te bucuri de fructe din vară și până toamna târziu este, fără îndoială, visul oricui stăpânește măcar o bucățică de curte. Și dacă de multe ori rămâne doar un vis, orice gospodar are măcar câțiva pomi care să-l bucure cu roadele lor. Dar când ajung în curțile oamenilor, deja tinerii pomișori au în spate o poveste destul de lungă și deloc simplă. Despre această istorie, ca și despre povestea unor oameni a căror principală ocupație este producerea de puieți ne-am propus să vorbim în continuare.

O livadă ca un El Dorado

Este o zi frumoasă de toamnă târzie. Dacă n-ar fi fost frigul dimineții și rugina frunzelor de prin pomi parcă aș crede că încă e vară. Merg pe undeva prin Câmpia Teleormanului. Și parcă nu-mi vine a crede că mă îndrept spre o pepinieră. De obicei, pomii cresc pe dealuri, prin zone ferite de vânturi și alte stihii, știam eu. Totuși, la Beuca, cineva a gândit altfel, apoi a demonstrat și că se poate.

Doamna Roxana Ghenghe are o siluetă și un tonus de invidiat la vârsta domniei sale. Are un mod de a povesti care face ca toate istoriile pe care le deapănă să pară lucruri simple, făcute ușor, cu vervă, ca într-o glumă. Ascultând-o, parcă nici nu-ți mai vine să te miri că a reușit să creeze o livadă de 17 hectare în plină câmpie, pornind de la un ogor și câteva fâșii de teren nelucrat. Ca și cum ar fi ceva firesc.

În urmă cu mai mulți ani, doamna a moștenit un teren la Beuca. Până atunci, fost inginer agronom la Stoenești, în județul Argeș, iar soțul era specialist cadastrist. Trăiau la București și parcă simțeau că orașul îi sufocă. „Ne-am hotărât să ne mutăm la țară“, povestește doamna. „Vreo doi ani am încercat să facem agricultură mare: porumb de Mexic și cine mai știe ce. N-am reușit prea mare lucru. Era limpede că așa nu vom putea trăi. Și atunci ne-am apucat de pomicultură. În 2005 am pornit cu 700 de caiși, pe 17 arii. Eu eram obișnuită cu pomii, căci la Stoenești, lângă Câmpulung, era zonă de munte, unde nu erau decât pășuni și pomi fructiferi“, mai istorisește conducătoarea pepinierei.

2007, un an de cotitură

În anul 2007, când România a intrat în UE, și familia Ghenghe a intrat în lumea producătorilor de puieți. „În acel an am plantat 3.000 de pomișori“, își amintesc cei doi soți. „Ajunsesem la concluzia că, dacă vrem să facem o livadă așa cum ne-am dorit-o noi, e mai simplu și mai eficient să producem noi pomișorii decât să-i cumpărăm. De aici a plecat totul“, destăinuie ei.

„Începutul a fost greu și nici după aceea nu a fost ușor. Totul a fost lucrat la mână, cu gropi săpate cu lopata și așa mai departe. Mult mai târziu am început să ne mecanizăm“, ne povestește doamna.

Pe lângă greutățile inerente, create de pământul încăpățânat, au mai fost și cele legate de birocrație. „Am ajuns la concluzia că, dacă vrei să faci ceva, cel mai simplu e să-i lași pe toți în pace și să te apuci să muncești. Altfel, dacă stai să umbli după toate, nu mai faci nimic. În cazul nostru, deși la Direcția Agricolă a Județului am avut tot sprijinul, a fost o adevărată aventură să obținem toate autorizațiile și certificările necesare. De nu știu câte ori am fost pe punctul de a lăsa toată hârțogăria baltă, dar m-am gândit că poate, vreodată, vom intra și noi într-un program european și vom avea nevoie de hârtii. Acum le am pe toate, dar uite că n-am participat la niciun program. Am făcut totul singuri, eu cu soțul meu“, își amintește domnia sa.

Oamenii, cea mai mare piedică

„Cea mai mare piedică sunt oamenii nedocumentați și modul în care statul te complică“, apreciază Roxana Ghenghe. Un exemplu în acest sens este, în opinia sa, regimul crengilor-mamă folosite ca altoi. „E adevărat că aceste crengi se obțin din pomi de o anumită calitate, care nu au fructificat niciodată. Dar nu e cine știe ce mare lucru. N-ai decât să le cureți florile. Numai că nu-ți dă nimeni certificare dacă le produci tu. Ca atare, cumpăr de la stațiuni. Am cumpărat până acum ceva vreme de la Constanța, de exemplu. Acolo sunt creatori de soiuri de piersic și nectarin. Dar, de la o vreme, prețurile au crescut prea mult. A ajuns să coste opt lei o ramură-mamă, ceea ce mi se pare exagerat. Dacă doar creanga-mamă costă atât, atunci la ce preț ajunge un pomișor?“, își exprimă domnia sa seria nemulțumirilor. Dar o face fără patimă, nu ca pe o văicăreală, ci doar ca pe o enumerare. Ca și cum ai vorbi despre vremea rea ce te-a însoțit pe un drum. Și mai are de adăugat: tot din cauza certificărilor și a prețurilor, precum și a faptului că nu găsește suficienți oameni pentru muncă, portaltoii îi cumpără din Ungaria. E mai simplu și mai eficient.

Și, colac peste pupăză, din an în an este tot mai greu să găsești forță de muncă serioasă. Oamenii dispuși să vină la muncă fie au îmbătrânit, fie au plecat spre alte zări. Iar la o pepinieră e nevoie de mulți oameni cu dor de muncă...

Soluții inteligente la provocările naturii

„La ora actuală producția noastră e limitată de lipsa forței de muncă. Pepiniera noastră este cunoscută în Alexandria, în Roșiori și în multe zone din Dâmbovița și Argeș. În anii trecuți produceam și câte 70.000 de pomi. Cerere există și acum, dar nu putem produce mai mult de 15-20.000“, povestesc fermierii.

Cu toate acestea, sunt mulțumiți de viața pe care o duc și mândri de ceea ce au realizat. De exemplu, majoritatea utilajelor pe care le folosesc, de la freza de dat găuri pentru vie și până la plugul de scos puieți, sunt manufacturate. „Avem un prieten, inginer-mecanic foarte priceput. El le-a făcut pe toate, după modelele și dimensiunile pe care i le-am dat. Cele pe care le-am fi putut cumpăra nu erau adaptate condițiilor de la noi. Aici pământul este greu. Utilajele clasice pentru pomicultură s-ar rupe imediat“, apreciază soțul doamnei, care a devenit mecanicul-șef.

De fapt, toată pepiniera surprinde tocmai prin faptul că este amenajată oarecum împotriva regulilor. De exemplu, la marginea parcelelor cu puieți există liziere destul de înalte și dese de scaieți și spini. „Poate părea surprinzător, dar sunt o excelentă protecție împotriva vântului, care suflă puternic aici“, deslușesc fermierii această taină. Tot așa mai aflu că pentru pomii ce au trecut de vârsta de cinci-șase ani e mai bine ca pământul dintre ei să fie înierbat. Sau, ideal, plantat cu căpșuni. „Dar, să fie limpede, căpșunii sunt productivi trei-patru ani în același loc. După aceea trebuie mutați“, mai explică doamna.

Răsad pentru mintea oamenilor

Dar cea mai mare schimbare pe care proprietarii pepinierei din Beuca au adus-o se referă la însăși paradigma constituirii unei livezi. Căci au pornit de la ideea că orice spațiu trebuie valorificat. Ca atare, au cultivat orice petec de teren disponibil, chiar dacă se afla pe marginea drumului sau pe vreun dâmb. „Se mirau oamenii când vedeau că am pus pomi printre rândurile de vie. Dar apoi s-au obișnuit. La fel se mirau și când vedeau că nu în toți anii tundem pomii. Apoi au înțeles că sunt pomi care mai au nevoie de pauze ca să-și dezvolte coroana“, mai povestesc cei doi.

Și, într-adevăr, localnicii din Beuca s-au obișnuit să vadă la marginea satului o familie care a reușit să transforme o zonă aridă într-o livadă înfloritoare, o familie care a dovedit că se poate trăi și munci și altfel. Iar o bună parte dintre locuitorii din Alexandria și Roșiori s-au obișnuit să vină la poarta livezii să cumpere fructe proaspete sau sucuri de fructe produse la fața locului.

Altfel spus, cei doi nu au sădit doar în pământul câmpiei, ci și în mințile oamenilor gândul la un nou fel de viață...

Alexandru GRIGORIEV

GALERIE FOTO


Greu la deal cu reconversia în pomicultură

Greu, teribil de greu s-a urnit programul de reconversie în pomicultură! După aproape patru ani din exercițiul financiar european 2014-2020, au fost semnate și se află în desfășurare, la nivel național, contracte pentru 67 de investiții în exploatații pomicole și cinci investiții în procesare/marketing produse din sectorul pomicol. Suma decontată în contul proiectelor aflate în curs de execuție este infimă, aproape 3 milioane de euro. Cinci din cele 7 submăsuri au grad zero de absorbție a fondurilor europene. Cifrele corespund ultimei situații centralizate la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) la data de 12 octombrie 2017. Proiectele, în cea mai mare măsură, vizează o serie de culturi de nișă, majoritatea în sistem ecologic, cum ar fi alunul, afinul, cătina, nucul, zmeurul, gutuiul și mai puțin speciile clasice (măr, prun, cireș, vișin, cais, piersic).

Motivele întârzierii se cunosc, nu are sens să mai insistăm asupra lor. Să zicem că ar mai fi trei ani în care să fie recuperat timpul pierdut și mai ales banii alocați programelor din pomicultură, sector despre care știm foarte bine că se află în mare declin. Bugetul total alocat sesiunii anuale numai pentru Submăsura 4.1a, investiții în exploatații pomicole, este de 70.586.064 euro.

Cinci din 7 măsuri, zero proiecte selectate, zero fonduri atrase

Cum spuneam, la data de 12 octombrie 2017, stadiul programului care se adresează sectorului pomicol, conceput altfel (mai vast, cu adresabilitate mai mare și pesemne tocmai de aceea mai greoi) decât reconvesia în viticultură, era unul modest:

  • Submăsura 4.1a, investiții în exploatații pomicole: 558 de proiecte depuse, în valoare de 252,588 mil. de euro, din care au fost selectate 138 de proiecte, în valoare de 63,024 mil. de euro; au fost semnate contracte de finanțare și se află în desfășurare 67 de proiecte, în valoare de 30,175 mil. euro; 3 proiecte, în valoare cumulată de 1,559 mil. euro, au fost reziliate; plăți efectuate – 2,989 mil. euro. Din cele 558 de proiecte depuse, au fost respinse de la finanțare în jur de 130, iar altele au fost amânate sau nu au fost eva­luate;
  • Submăsura 4.1a, investiții în exploatații pomicole - ITI Delta Dunării, au fost depuse 10 proiecte, în valoare de 5,394 mil. euro, dar niciunul n-a fost selec­tat, deci avem zero proiecte, zero fonduri atrase;
  • Submăsura 4.2a, investiții în procesarea/marketingul produselor din sectorul pomicol: au fost depuse 24 de proiecte, în valoare de 9,3 milioane de euro, au fost selectate 16, în valoare de 5,77 mil. euro, s-au semnat contracte și se deru­lează lucrări pentru 5 proiecte, în valoare de 2,889 mil. euro;
  • Submăsura 4.2a, investiții în procesarea/marketingul produselor din sectorul pomicol – ITI Delta Dunării – zero proiecte depuse;
  • Submăsura 4.2a, schemă de ajutor de stat GBER - niciun proiect depus;
  • Submăsura 4.2a, scheme de minimis – zero absorbție;
  • Submăsura 9.1a, înființarea grupurilor de producători în sectorul pomicol – zero proiecte și fonduri.

Zone favorabile pentru pomicultură

Evident că, în cazul pomiculturii, o analiză comparativă între toate județele țării nu este oportună pentru simplul motiv că nu toate dispun de condiții naturale favorabile dezvoltării speciilor pomicole. În 2014, la nivel național, suprafața cultivată cu pomi fructiferi și arbuști era de 158.609 ha. Cele mai mari suprafețe se regă­seau în Argeș (20.370 ha), Vâlcea (13.145 ha), Prahova (9.664 ha), Dâmbovița (9.293 ha), Bistrița-Năsăud (8.952 ha), Satu Mare (8.780 ha), Buzău (8.418 ha), Caraș-Severin (6.708 ha), Maramureș (5.956 ha), Bihor (5.810 ha), Arad (5.141 ha), Iași (4.981 ha), Sălaj (4.823 ha), Gorj (4.756 ha), Mehedinți (4.635 ha) și Cluj (4.561 ha). Cea mai mare suprafață era ocupată cu prun (peste 70.000 ha), măr (60.000 ha), cireș + vișin (7.700 ha). De altfel, cam acestea, la care se mai adaugă alte județe subcarpatice, precum și sudul și vestul țării, în special Constanța, pentru specii precum cais, piersică, nectarină, fac parte și din categoria zonelor de favorabilitate pentru pomicultură.

Cele mai multe proiecte selectate provin din Regiunea de Nord-Vest

reconversia pomicultura 2

Fermierii din 5 județe din România nu au obținut finanțare – sau nu au depus proiecte – pentru nicio investiție: Botoșani, Neamț, Brăila, Teleorman și Covasna. Dar, foarte interesant, 6 din cele 8 județe care dețin institute sau stațiuni de cercetări pomicole – am numit Suceava, Iași, Buzău, Ilfov, Argeș, Mehedinți – au depus un număr redus de proiecte, unul, de exemplu, în cazul Iașiului! Cele mai multe cerei de finanțare aprobate provin din Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest și Regiunea Sud-Est. Să fi fost acolo o mai mare mobilizare între fermieri ori o mai bună prestație a instituțiilor statului care se ocupă cu derularea acestui program, respectiv oficiile județene ale AFIR? Referindu-ne la județe, cele mai multe proiecte selectate, declarate eligibile și pentru care se vor semna contracte de finațare, provin din Sălaj, Satu Mare, Bihor, Constanța, Arad, Giurgiu, Bacău, Brașov, Bistrița Năsăud, Dâmbovița, Galați, Vrancea și Vâlcea, fiecare cu 12 până la minimum cinci proiecte eligibile. Vaslui, Iași, Mureș, Dolj sau Mehedinți au câte un singur proiect.

Se reconfigurează pomicultura românească?

Analizând cererile și proiectele de finanțare dpuse, dar și din discuțiile cu fer­mierii se observă o reorientare a pomiculturii noastre în 2017. Sub 10% din proiecte au în vedere modernizarea livezilor de măr și prun sau înființarea de noi plantații cu aceste specii. În rest, toată lumea s-a orientat înspre pomicultura în sistem ecologic și înspre culturi de nișă. Aproape 80 de proiecte, din 138 selectate, au în vedere înființarea plantațiilor de alun, afin, cătină, agriș, aronia, zmeură, căpșun, mur, nuc și gutui. Avem, apoi, un singur proiect pentru plantație de vișin și în jur de 15 pentru cireș în sistem ecologic. În general, fermierii însoțesc plantația fie cu achiziție de utilaje, fie cu depozite de condiționare, păstrare și procesare. În cadrul submăsurii 4.2a – investiții în procesarea/marketingul produselor din sectorul pomicol – au fost acceptate spre finanțare proiecte pentru înființarea unor centre de colectare, depozitare, condiționare, ambalare, procesare, comercializare în Brașov, Dâmbovița, Harghita, Buzău, Gorj, Vrancea, Mureș, Hunedoara, Bihor și Ilfov.

Maria BOGDAN

Tratamente în pomicultură

La MĂR – se va aplica un tratament după recoltarea fructelor împotriva rapănului, făinării, moniliozei, bolilor de scoarţă şi colet, focului bacterian, paduchelui din San-Jose, paduchelui lânos,  acarieni, afide, insecte defoliatoare şi minatoare.

La PRUN – se va aplica un tratament în perioada căderii frunzelor împotriva ciuruirii, moniliozei, bolilor foliare şi de scoarţă, păduchelui din San-Jose, afide, acarieni.

La CIREŞ şi VIŞIN – se va aplica un tratament în perioada căderii frunzelor împotriva bolilor de scoarţă, moniliozei, bacteriozei, ciuruirilor, păduchelui din San-Jose, acarieni, insecte defoliatoare şi minatoare.

La PĂR – se va aplica un tratament dupa recoltarea fructelor împotriva rapănului, moniliozei, bacteriozei, bolilor de scoarţă şi colet, focului bacterian, păduchelui din San-Jose, păduchelui lanos, acarieni, afide, psilide, insecte defoliatoare şi minatoare.

Speciile mai sus menţionate se vor stropi cu unul din următoarele amestecuri de pesticide şi se va avea în vedere să se efectueze o îmbăiere totală a pomilor, atât a aparatului foliar cât şi a organelor lemnoase, inclusiv a coletului.

  1.  ZEAMĂ BORDELEZĂ TIP ,,MIF'' – 0,5% + MOSPILAN 20 SG 0,025% – 0,03%;
  2. ALCUPRAL 50 PU – 0,3% +  DANTOP 50 WG – 0,02% sau DECIS MEGA 50 EW – 0,015%;
  3. CHAMPION 50 WP – 0,3% + CALYPSO 480 SC – 0,02% sau  MOVENTO 100 SC – 1,875 l/ha;
  4. FUNGURAN OH 50 WP – 0,3% + ACTARA 25 WG – 0,01%;

În livezile de păr unde este prezent un atac puternic al focului bacterian pentru combatere se recomandă în perioada de repaus vegetativ (în ferestrele de iarnă cu temperaturi pozitive și lipsite de precipitaţii) un tratament cu FUNGURAN OH 50 WP în concentraţie de 3,0% .

Împotriva rozătoarelor mici din culturile de cereale păioase de toamnă, culturi agricole perene, plantații pomicole și pajiști naturale se vor lua următoarele măsuri:

  • Aplicarea de momeli toxice cu: BROMAKOL  25-50 g momeli/galeria activă;

Momelile se împrospătează după 7 zile, folosind aceleaşi doze.

Pentru protecţia vânatului şi prevenirea degradării în urma ploilor se recomandă ca momelile

toxice să se aplice în tuburi confecţionate din materiale impermeabile.

Recomandări:

Pe suprafețele unde s-au efectuat tratamente se vor instala tăbliţe de avertizare „TEREN OTRĂVIT“

Luați măsurile ce se impun pentru protectia mediului înconjurător!

- Se vor utiliza doar produse de protecţia plantelor recomandate de CODEX-PEST EXPERT, pentru testele avertizate, omologate de către ,,COMISIA INTERMINISTERIALĂ DE OMOLOGARE A PRODUSELOR DE UZ FITOSANITAR”, avizate pentru a fi folosite pe teritoriul ROMÂNIEI.

- Respectati  cu  strictete  normele  de  lucru  cu  produse  de  uz fitosanitar, pe cele de securitate a muncii, de protecție a albinelor si a animalelor !, conform ORDINULUI COMUN (Ord. 45/1991 al MAA ; 68/05.02.1992 Min. Mediului; 15b/3404/1991 al Dep. Pentru Admin. Locală şi 127/1991 al ACA din România, 1786/TB/1991 al Minist. Transporturilor).

SURSA: OFICIUL FITOSANITAR BISTRIŢA-NĂSĂUD

Sesiunea de primire a proiectelor pentru procesarea produselor agricole și pomicole finanțate prin PNDR 2020 se prelungește

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) anunță prelungirea până la 31 octombrie 2017 a sesiunii de primire a proiectelor de investiții în procesarea sau marketingul produselor agricole și pomicole finanțate prin submăsurile 4.2 și 4.2a din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020).

„Împreună cu Autoritatea de Management pentru PNDR am decis prelungirea sesiunii de depunere a cererilor de finanțare cu o lună, alocarea aferentă acestor submăsuri nefiind consumată până la acest moment. Trebuie să subliniez că, în această ultimă etapă din luna octombrie, punctajul este unul ușor de atins și astfel, există o șansă în plus pentru solicitanți să obțină finanțare pentru a dezvolta o investiție în domeniul procesării produselor agricole și pomicole. Pragul de calitate lunar, stabilit pentru perioada de depunere 1 – 31 octombrie 2017 este de 15 puncte pentru sM 4.2 și de 10 puncte pentru sM 4.2a.” a declarat directorul general al AFIR, Adrian – Ionuț CHESNOIU.

Alocarea financiară stabilită pentru sesiunea din acest an aferentă submăsurii (sM) 4.2 „Sprijin pentru investiții în procesarea/ marketingul produselor agricole” este de 100 de milioane de euro. Până în prezent au fost depuse 46 de cereri de finanțare în valoare totală nerambursabilă de peste 41 de milioane de euro.

Alocarea financiară pentru sM 4.2a „Investiţii în procesarea/ marketingul produselor din sectorul pomicol” este de 12 milioane de euro pentru sesiunea din acest an, din care au fost solicitate până acum 1,6 milioane de euro.

Sprijinul nerambursabil acordat pentru procesarea produselor agricole și pomicole este de până la 50% nerambursabil, iar valoarea finanțării este de maximum 2,5 milioane/ proiect pentru sM 4.2 și de maximum 1,5 milioane/ proiect în cazul sM 4.2a.

Depunerea cererilor de finanțare se face on-line pe pagina oficială a Agenției, www.afir.info, până la termenul limită al sesiunii, respectiv 31 octombrie 2017, ora 16.00. Toți cei interesați să depună cereri de finanțare prin sM 4.2 și sM 4.2a, pot consulta gratuit Ghidul solicitantului și anexele aferente pe site-ul AFIR, la secțiunea „Investiții PNDR”.

Sursa: afir.info

Pomicultura în toamna anului 2017

Anul pomicol 2017 s-a caracterizat prin condiții climatice extreme: perioade foarte reci în primăvară, urmate în luna iulie și august de caniculă, întrerupte de adevărate ploi diluviale urmate de perioade cu secetă prelungită. Toate aceste fenomene climaterice au creat condiții deosebit de favorabile înmulțirii bolilor și mai ales a dăunătorilor la toate speciile pomicole. În luna septembrie apar noi generații de boli și dăunători, la speciile de măr, prun, piersic și chiar cireș apar dezechilibre în alimentarea cu elemente de hrană, ceea ce ne obligă să continuăm unele tratamente specifice fiecărei specii, astfel:

pomicultura tabel 1

Pregătirea pomilor pentru perioada rece și stimularea formării mugurilor de rod.

În lunile octombrie și noiembrie pomicultorii din Olanda pregătesc pomii pentru a rezista la frig, dar mai ales pentru a asigura mugurilor de rod protecția în iarnă și în perioada înfloritului, acumulând cantități cât mai mari de amidon și grăunciori de lipide, alături de aminoacizi. Celula plantelor, aceeași peste tot, are membrana, protoplasma și nucleu, în protoplasmă are apă cu principalele elemente de rod. Cercetarea a stabilit că în celula plantelor trebuie să avem niște relaţii, astfel, raportul între azotul proteic (amidic) și cel neproteic trebuie să fie 2/1, raportul de 3/1 între azotul proteic și amidon, apa totală trebuie să fie 3 părți apă legată și o parte apă nelegată, iar lipidele să fie atașate de membranele celulei. În această perioadă, din cauza ploilor repetate trebuie să combatem eficient monilioza, rapănul și făinarea a căror micelii trăiesc până în primăvară în mugurii de rod. După recoltare am făcut tratamentele cu Uree46 și microelemente, acum vom face următoarele amestecuri de soluții pentru trei tratamente:

pomicultura tabel 2

La specia măr, după căderea frunzelor stropiți solul cu o soluție de 500 l apă + 50 kg uree 46 care distruge bolile și dăunătorii. Cei care în vară nu au aplicat tratamentele foliare cu uree, la fiecare tratament să adauge în soluţie 3 kg/ha uree 46.

Petre EREMIA

Din 26 de stațiuni pomicole, mai avem 9... aflate la limita supraviețuirii

În 1989 România avea 26 de stațiuni de cercetare pomicolă cu tot atâtea pepiniere și mii de hectare pe care se înmulțeau pomii altoiți și se făcea producție. Din păcate, locul acestor stațiuni a fost luat de platforme comerciale și cartiere rezidențiale. 17 stațiuni s-au închis, iar România a pierdut colecții întregi de soiuri și genotipuri și câmpurile de hibrizi care reprezentau munca de zeci de ani a cercetătorilor români. Este o pierdere care, din păcate, nu se poate recupera. Un hibrid pierdut este pierdut pentru totdeauna.

În România cercetarea și ameliorarea piersicului au început cu peste 100 de ani în urmă și în decursul anilor s-au făcut pași mici, dar siguri. Au apărut o serie de soiuri create în principalele centre, unde clima și solul au permis o evoluție favorabilă a solului, respectiv în stațiunile de la Băneasa, Constanța și Oradea. S-au dezvoltat laboratoarele de ameliorare genetică și au fost realizate sute de combinații hibride între cei mai buni genitori. Au fost omologate aproximativ 100 de soiuri, iar 60-65 dintre ele încă se regăsesc în plantațiile comerciale. Din nefericire, după 1989 majoritatea plantațiilor existente (mii de hectare de piersic) erau îmbătrânite și o lungă perioadă de timp au fost lăsate în paragină, terenurile s-au redistribuit și abia în ultimii ani a început revigorarea piersicului prin posibilitatea accesării fondurilor europene. Ultimele creații încep acum să își găsească locul în plantațiile prezentului și ale viitorului.

Un „tezaur“ genetic distrus

În România nu a existat un sprijin pentru cercetarea piersicului, spune Melania Dumitru, dar în peri­oada 1970-1980 s-au înființat colecțiile naționale de piersic și cais de la Constanța, Băneasa și apoi Oradea. „Înființarea lor a fost un lucru extraordinar pentru că s-a acumulat în centrele respective o cantitate extraordinar de mare de soiuri create pe toată planeta. Numai colecția de la Constanța avea în anul 2000 aproximativ 853 de soiuri. Colecțiile au fost reîntinerite, dar, ca urmare a dezmembrării terenurilor, s-a pierdut material enorm, iar un soi pierdut dintr-o colecție nu mai poate fi recuperat. Apoi existau câmpurile de hibrizi cu peste 2.500 de exemplare numai din soiurile dwarf și semidwarf. Existau peste 6.000 de hibrizi clasici de piersici pavi și nectarine. Acum mai există o singură colecție de piersic, cais și migdal, la Constanța, în care sunt păstrate cca 560 de soiuri. Este totuși o biodiversitate din care poți obține rezultate. România a beneficiat de aceste colecții extraordinare, care erau un «tezaur» genetic național. Ar fi trebuit să existe mai multă grijă și cercetarea piersicului să fi fost sprijinită. Până acum nu a existat acest sprijin. Sper că poate ce a mai rămas va fi prezervat și conservat corespunzător. Am avut dintotdeauna soiuri locale cu rezistență la principalele boli și dăunători, la temperaturile și tipurile de sol de aici. De aceea cultura piersicului ar trebui reconsiderată.“ Speranța revigorării culturii de piersic în România stă în programele noi pentru dezvoltarea pomicolă și în înțelegerea faptului că soiurile românești sunt foarte valoroase și că merită să le înmulțim. Și, după cum spunea Florin Stănică, prorectorul USAMV București, „poate ar trebui să ne gândim și noi, ca și alte țări, să facem programe private de ameliorare. La ora aceasta 90% din lume este controlată de pepiniere sau firme private. Soluții trebuie găsite pentru că avem încă un patrimoniu interesant pe care trebuie să îl dezvoltăm. Numărul pepinierelor care produc acum pomi certificați este foarte mic, iar în România avem vreo 100 de pepiniere, multe fiind mici, private, şi nu produc material săditor certificat. Dezastrul agriculturii din prima parte a anilor 1990 se resimte în continuare.“

Creațiile anului 2012

Dintre soiurile clasice obținute la București-Băneasa, pe lângă cele vechi – Congres, Triumf, Victoria – sunt și unele noi – Amalia, Alexia sau Antonia. La Constanța au fost obținute soiuri de piersici și nectarine apreciate acum în întreaga Europă și în China, patria de origine a piersicului. Este vorba despre gama soiurilor de piersic plate – Florin, fruct cu pulpă galben-portocalie, Filip și Monica, fructe cu pulpă albă. Ambele soiuri au aromă, parfum și sunt delicioase. Alte soiuri valoroase obținute la stațiunea din Constanța sunt soiul clasic de piersic Raluca și cel de nectarin clasic, Costin. Poate că sunt soiuri mai puțin cunoscute în țară decât în străinătate, dar acestea sunt condițiile de la noi. Ultimele trei soiuri noi au fost obținute în 2012 și au fost brevetate în 2014. Minodora și Mimi sunt soiuri care oferă piersici mari, sferocoidale, cu pulpă portocalie, iar Iustin este un soi ale cărui fructe au formă plată, iar pulpa este albă. Este vorba despre soiuri denumite pavi, care includ piersici speciale pentru industrializare – feliuțele de pulpă nu se dezintegrează la fierbere, rămân intacte, au un conținut foarte ridicat în zahăr și substanțe pectice, iar prin procesare aroma lor se intensifică. Astfel se obțin dulceață și compot de calitate superioară, care „bat“ chiar compotul de ananas. Dna Melania spune că amelioratorii s-au străduit în decursul zecilor de ani să obțină soiuri extratimpurii, timpurii, de mijloc, târzii și foarte tardive astfel încât să poată fi asigurat un consum permanent de fructe proaspete. Un alt obiectiv este crearea unor soiuri care să răspundă tuturor gusturilor. Tendința modernă este aceea de revenire la soiurile ancestrale, care aveau pulpă roșie, sanguină.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2017 – pag. 18-19

Culoarea plasei antigrindină influențează creșterea pomilor și dimensiunea fructelor

Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București a implementat anul acesta un proiect de cercetare cu privire la influența pe care o are culoarea plasei antigrindină asupra proceselor de creștere și fructificare a pomilor. Pe plan mondial există deja cercetări în acest sens, dar acestea sunt realizate în contexte climatice diferite de cele din țara noastră, de aceea a fost necesară începerea unor astfel de studii și în România, inițial în plantația de la USAMV București, pentru ca mai apoi cercetarea să fie extinsă și în țară. Potrivit prorectorului USAMV, Florin Stănică, experimentele se vor axa inițial pe efectul plaselor colorate asupra piersicului, o specie despre care spune că trebuie reconsiderată. Experimentele se desfășoară într-un poligon cu mai multe soiuri noi, străine sau locale, altoite pe diferiți portaltoi. Deși deocamdată, nu se poate trage o concluzie științifică cercetările preliminare sugerează că fiecare culoare are un efect diferit asupra fotosintezei, absorbției apei și a altor procese fiziologice. Practic, pomii se comportă diferit sub plase de culoare diferită. În plantația experimentală de la USAMV București au fost montate plase antigrindină albe, galbene, roșii și albastre.

4 culori diferite, 4 efecte diferite

Deși în România cercetarea privind influența culorilor plasei antigrindă sunt abia la început, oamenii de știință din Italia au oferit câteva date cu privire la această temă. Astfel s-a stabilit că plasele antigrindină galbene influențează dimensiunea fructelor. Practic, plasa antigrindină galbenă determină un spor de creștere a fructelor cu 20-30%. În consecință, spune dl Florin Stănică, acest tip de plasă ar putea fi folosit la soiurile cu producție bună, fotosinteză corespunzătoare, dar ale căror fructe rămân destul de mici.

Plasele de culoare albastră au ca efect reducerea creșterilor și a vigorii pomilor. „Este un lucru extraordinar pentru că, atunci când avem un pom foarte viguros sau o combinație soi-portaltoi de vigoare mare, în loc să facem tăieri costisitoare putem economisi mult prin simpla așezare a plasei albastre. Astfel, volumul de creșteri vegetative într-un an este mai redus în favoarea ramurilor de rod care interesează pentru anul următor.“

Plasele antigrindină de culoare închisă – negre, albastre, gri și verzi – au un efect de ușoară umbrire și de reducere a intensității luminii cu până la 24%. Acestea reduc radiația infraroșie care determină încălzirea excesivă a pomilor și a radiației ultraviolete. Acestea pot fi folosite în partea de sud și sud-est a țării unde, în zilele de vară cu luminozitate și cu tempe­raturi foarte ridicate, apar pe fructe așa-numitele arsuri solare. Aceste pete apar ca urmare a creșterii foarte mari a temperaturii pulpei, fapt ce determină degradarea acesteia.

Un alt tip este plasa perlă (alb-sidefiu). Aceasta are rolul de a realiza lumină difuză care se răspândește mai ușor în coroana pomilor, este receptată cu ușurință de frunze și este eliminată radiația reflectantă. Cu o astfel de plasă producția este mult mai ridicată. „Plasa de tip perlă poate fi livrată din fabrică într-o compoziție specială, cu o densitate mai mare pe direcția rândului. În acest fel se realizează trei lucruri, respectiv protecția antigrindină și o bună difuzie a luminii, dar și protecția împotriva ploii. La cireș, spre exemplu, acest lucru este esențial. De ani de zile ne chinuim să introducem în România folii sau țesături de polietilenă pe care să le folosim la cireș pentru a evita crăparea fructelor cauzată de excesul de apă. Însă aceste materiale sunt extrem de scumpe. Această soluție, cu plasa antigrindină îndesită, este interesantă și anul viitor o vom instala în plantația de cireș de aici ca să îi testăm eficacitatea.“

Rezultate concrete după patru ani

Din această vară în plantația experimentală se vor face măsurători legate de intensitatea radiației solare și de spectrul radiației sub fiecare tip de plasă. În plus, sunt monitorizate toate procesele de creștere și fructificare ale pomului. Deocamdată cercetările sunt abia la început, dar la final se va putea stabili în ce măsură aceste plase colorate pot fi folosite tot timpul în plantație sau dacă trebuie întinse într-un anumit moment al anului, atunci când este nevoie să se stimuleze sau să se reducă un anumit proces fiziologic. La finalul proiectului se va ști ce plasă este recomandată în regiuni pomicole diferite ale țării, în funcție de specie, soi și de combinația soi-portaltoi.

„În pomicultură cercetările durează cel puțin trei sau patru ani. Un singur an nu este concludent pentru că pe parcursul lui poți avea o anumită evoluție a factorilor climatici, iar în celălalt an lucrurile se pot schimba radical. Pentru a putea recomanda ceva pentru producție va trebui să lucrăm trei-patru ani pe mai multe soiuri. Pentru a putea trage o concluzie corectă din punct de vedere științific avem nevoie de cel puțin trei-patru ani de cercetare, dar se deschid perspective deosebit de interesante privind utilizarea plaselor colorate “

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2017 – pag. 30-32

Prin colaborarea cu Casa Olandeză a Pomicultorului, la Mărăcineni se testează noi soiuri

La 50 de ani de activitate, Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură de la Mărăcineni, poate singura unitate care nu a cedat niciun metru pătrat din terenul pe care îl deține, își intensifică activitatea de cercetare prin dezvoltarea unor parteneriate cu instituții străine dornice de cooperare. Așa se face că de doi ani, împreună cu Casa Olandeză a Pomicultorului, mai multe firme din Țara Lalelelor au creat loturi demonstrative pentru câteva specii pomicole de interes pentru piața fructelor din România și nu numai. Am stat de vorbă cu Ioana Groza, consultant pentru a afla detaliile acestui proiect în România.

La măr – densități mari, producții ridicate

– Ați înființat un lot demonstrativ de măr, cireș, afin și coacăz la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură de la Mărăcineni. Cum ați ales aceste soiuri și de ce au ales olandezii acest institut?

– Casa Olandeză a Pomicultorului este o inițiativă public-privată, un cluster de firme olandeze care produc diverse inputuri pentru sectorul pomicol sau oferă servicii. În același timp, sunt sprijinite de Statul Olandez în sensul acțiunilor de promovare și transfer de cunoștințe. Există de asemenea un Comitet Consultativ care este reprezentat de Universitatea Wageningen, una dintre cele mai bune agricole din țară, și Agenția de Certificare a Materialului Săditor din Olanda. În contextul în care s-a constituit acest cluster, un prim aspect pe care l-am considerat esențial a fost acest parteneriat cu Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură de la Mărăcineni, având în vedere că este singurul institut cu specific pomicol de la noi. Am venit, am discutat, am văzut că există o nevoie de a înființa loturi demonstrative noi. Așa se face că am înființat o livadă cu câteva soiuri de măr, iar anul trecut am extins loturile cu alte trei specii: cireș, coacăz și afin. Scopul a fost în primul rând de a testa sistemul de portaltoi M9, un tip de portaltoi care reduce vigoarea soiurilor și care permite distanțe mici între pomi pe rând (1 m), ceea ce înseamnă densitate mare la hectar, o producție ridicată și ușurință la cules.

– Ce ar trebui să știe producătorii români despre aceste soiuri olandeze?

– În primul rând, înainte de a înființa o livadă ar trebui să știe cui i se adresează, fructele ajung pe piața internă sau la export?

maracineni 6

– Dacă au de gând să exporte se schimbă situația, de ce? Cum trebuie să fie fructele?

– Vă dau un exemplu, la noi se preferă un Golden, care este o clonă B și care asigură o rețea un pic rugoasă peste fruct, pe când la export lumea preferă un Golden Delicious. Fiind clona aceluiași soi, nu diferă la gust, însă coaja este fină, netedă.

– Câte soiuri aveți în testare la Mărăcineni?

– Lotul demonstrativ cuprinde 11 rânduri, cu soiuri diferite de măr. Pe de o parte am vrut să testăm cum se comportă în climatul de deal, pentru că relieful este diferit față de Olanda și, în plus, vrem să arătăm celor care vizitează aceste loturi cam ce soiuri sunt solicitate în partea de vest a Europei.

Este un amestec de soiuri nu foarte timpurii, mai degrabă semitimpurii și târzii, care se pot păstra de la 3-4 luni în depozit, până la recolta următoare, cum sunt soiurile de iarnă. Nu am plantat soiuri foarte timpurii pentru că piața noastră nu este obișnuită cu un măr de vară. Plantația de măr are deja 1 an de la înfiinţare, însă trebuie să avem în vedere că s-au plantat pomi de 2 ani sau cu ramuri anticipate.

– Ar fi de dorit ca la înființarea unei livezi să alegem pomi de 2 ani?

– Bineînțeles, când înființăm o livadă ne dorim să intre cât mai repede pe rod și nu trebuie să ne pierdem timpul luând pomi de 1 an și formând noi coroana, când putem să îi luăm direct din pepinieră, cu o coroană deja formată și care încep să producă din al doilea an de la plantare.

– Dar se prind la fel de ușor?

– Absolut, pentru că prinderea pomilor nu ține de faptul că pomii sunt de 1 sau 2 ani, ci de condițiile de pregătire a terenului și îngrijirea ulterioară.

– Ce producții oferă aceste soiuri?

– În funcție de soi, se pot obține de la 40 la 80 de tone/ha în sistem intensiv, cu 3.000 de pomi/ha, în cazul în care aplici o tehnologie corectă, cu apă și elemente nutritive, îl protejezi de boli și dăunători.

Trendul european, afina cât cireașa și cireașa cât caisa.

– Dacă vorbim de cireș, afin, coacăz, olandezii spun că noi, românii, am putea scoate fructe cu 2 săptămâni înaintea lor. Ce soiuri propun olandezii în acest sens?

– La coacăz am testat timpurietatea a două soiuri – Rovada și Junifer, pentru că aici, fiind situați mai în sudul Europei față de Olanda, am putea avea un avans de 2 săptămâni la coacere și în comerțul de astăzi contează enorm, pentru că obții prețuri mai bune. La afin am vrut să testăm noile soiuri care sunt dorite pe piață. Oamenii acum nu mai vor fructe mici, ci afine mari, frumoase, iar producătorul vrea soiuri cât mai productive și ca atare s-a investit mult în alte părți ale lumii în crearea unor soiuri adecvate care să aibă și fructe mari, și producții ridicate.

– Și la ce performanță s-a ajuns din punct de vedere productiv?

– Sunt soiuri care dau 25-30 tone/ha, dar mai nou contează mult mărimea fructului, pentru că acum cumpărătorul vrea afina cât cireașa și cireașa cât caisa.

Vigoare mică, producție ridicată

– La cireș am văzut că se merge pe portaltoiul Gisela, dar și acesta are mai multe variante Gisela (Gi) 3, 5, 6, până la 12. Care este diferența între acești portaltoi?

– Specia cireș este destul de viguroasă. La noi se altoia în principal pe Mahaleb, ceea ce determina creșteri foarte mari și era greu de condus, de manageriat, dar apariția acestui portaltoi Gisela a creat o revoluție și la cireș, pentru că a permis scăderea vigorii pomului, astfel încât să se poată cultiva în sistem intensiv. Așa cum îi spune și numărul Gisela 3, este un portaltoi care imprimă vigoarea cea mai mică, iar Gisela 12 imprimă o vigoare mai mare. Bineînțeles, în funcție de zona în care ne aflăm și de solul pe care îl avem, putem să optăm pentru diverse tipuri de portaltoi. Dacă suntem la câmpie și avem un sol fertil vom merge pe Gi 3, pentru că are o vigoare mai scăzută, iar solul ne va ajuta foarte mult să creștem pomul, pe când într-o zonă deluroasă, unde nu avem un teren atât de favorabil, putem folosi Gi 12. Ca noutate testăm Wegie 2, un portaltoi creat în Germania, care sperăm să se adapteze în zonele deluroase, având în vedere că țara de origine are zone asemănătoare cu climat mai răcoros și soluri mai grele. Ne dorim să vedem dacă acest portaltoi va reuși la noi cum a reușit în Germania.

– Portaltoiul imprimă și timpurietatea?

– Bineînțeles, cu cât se reduce vigoarea pomului, cu atât și timpurietatea fructelor este mai bună, dar în același timp contează și soiul. Pentru că există soiuri cum este Burlat, care este foarte timpuriu, până la soiuri foarte târzii, cum este Cordia sau Redgina.

Clienţii vor cireșe închise la culoare

– Dacă tot vorbim de cireș, care sunt fructele preferate ale străinilor, cele mari, mici, deschise sau închise la culoare?

– Așa cum spuneam, străinii vor o cireașă cât o caisă, deci contează mult diametrul și vor o cireașă de un roșu închis, lucru pe care l-am observat din ce în ce mai mult și pe piața noastră. Culoarea aceasta este probabil dată de concentrația mai mare de antociani care dau un alt gust fructului și apoi este senzația de mai copt, pentru fructele închise la culoare. Așadar, europenii vor cireșe cât mai mari și închise la culoare.

– Olandezii pe care îi reprezentați au implementat la Mărăcineni un sistem inovativ de fertirigare, despre ce este vorba?

– Este vorba despre un sistem de fertirigare complet containerizat, adică toate instrumentele și computerul sunt într-un container, protejate de factorii de mediu și orice intrus care ar dori să interfereze este monitorizat on-line de la distanță, chiar și prin telefon. Practic printr-o cartelă GSM putem monitoriza sistemul și noi din Olanda, dar și fermierul prin telefon, tabletă sau telefon. Sistemul este prevăzut cu senzor de umiditate în diverse locuri din livadă, deci știe când să dea mai multă sau mai puțină apă, are o stație meteorologică și poate de asemenea să oprească sistemul de irigații. Cu acest sistem am dorit să arătăm nu doar că este esențial să îi asiguri unui pom apă și elemente nutritive, ci și faptul că i le poți asigura într-un mod bine controlat și monitorizat. Avem deja în România un fermier care a implementat acest sistem la el în livadă.

Sistemul olandez de fertirigație dublează producția

– În ce măsură un astfel de sistem se reflectă apoi în producție? Cât se câștigă la producție având implementat acest sistem de fertirigație?

– Ne dublăm sau chiar triplăm producția și, în plus, având în vedere schimbările climatice din ultima vreme, este important să ne asigurăm că putem da pomului tot ce are nevoie când dorim și cât dorim. În asemenea livezi superintesive este esențial să și ajuți pomii să ofere producție. E clar că se impune și un sistem antigrindină, antipăsări, iar în funcție de locație, o protecție împotriva rozătoarelor. Un sistem cu plasă antigrindină costă mult, dar se poate face etapizat. Se poate monta sistemul de susținere pentru plasă, dar pentru că în primii 2-3 ani nu este o producție atât de mare care să conteze, se poate amâna instalarea plasei când se intră cu adevărat pe producție, tocmai pentru a eșalona costurile unei livezi. La comandă această plasă antigrindină poate fi mai mare, astfel încât să acopere lateralele și să ofere protecție împotriva păsărilor.

– Am văzut că la cireș și coacăz ați folosit pentru susținere stâlpi din lemn.

– Da. Există o mare cerere pentru plantații ecologice și din punctul nostru de vedere un stâlp din beton nu este ecologic. Dacă ești într-o zonă care nu prea este afectată de grindină este posibil să folosim și stâlpii de lemn. La nivelul fiecărui pom am pus ca sprijin bambus pentru a fi siguri că va crește drept și va avea o susținere bună. Pomii au fost plantați cu ajutorul GPS-ului, pentru a avea rânduri drepte și cât se poate de uniforme.

– Ce spun fermierii care vin și văd aceste loturi? Sunt interesați de noile soiuri?

– Sunt interesați și în primul rând este interesat institutul, care a fost de acord să facem aceste loturi, pentru că realizează că lumea se orientează spre soiurile noi de pe piață, care sunt solicitate în străinătate. În acest moment, cum la noi nu sunt testate, au fost de acord să ne ofere spațiu unde să plantăm aceste soiuri. Pe de o parte testăm dacă la noi cresc și produc la fel de bine cum produc în Olanda și pe de altă parte fermierii pot veni să vadă soiul, tehnologia de cultură, sistemul de irigații, iar colegii de la institut sunt deschiși să îi primească. De altfel, cu sprijinul lor monitorizăm și îngrijim acest lot.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2017 – pag. 24-27

112 milioane de euro pentru investiții în procesarea și marketingul produselor agricole și pomicole

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) deschide luni, 10 iulie, prima sesiune din anul 2017 pentru depunerea proiectelor de investiții în procesarea și marketingul produselor agricole și a celor din sectorul pomicol, fondurile totale disponibile fiind de 112 milioane de euro.

Sesiunea pentru submăsurile 4.2 și 4.2a — Sprijin pentru investiții în procesarea/marketingul produselor agricole/pomicole se va desfășura în perioada 10 iulie, ora 9:00 — 30 septembrie 2017, ora 16:00.

"Fondurile alocate în această sesiune pentru submăsura 4.2 se ridică la 100 de milioane euro. Din acestea, 40 de milioane sunt destinați investițiilor în dezvoltarea și modernizarea unor capacități de procesare a produselor agricole și 60 de milioane euro pentru crearea de noi unități de procesare a produselor agricole", se arată în comunicatul AFIR.

Pragul minim pentru Sm 4.2 este de 15 puncte, iar pragurile de calitate pornesc de la 45 de puncte în perioada 10 — 31 iulie, apoi 30 de puncte în luna august și 15 puncte în luna septembrie.

Pentru investiții în procesarea produselor pomicole prin submăsura 4.2a, în sesiunea din 2017 sunt alocați 12 milioane euro, iar pragul minim este de 10 puncte. Primul prag de calitate, aferent perioade 10 — 30 iulie este de 40 puncte. Pragul de calitate pentru luna august va fi de 25 puncte, iar cel pentru luna septembrie de 10 puncte.

'Pentru a putea beneficia pe deplin de oportunitățile pe care le oferă activitatea agricolă, este nevoie ca pe lângă producție să existe și procesare. Aceste submăsuri vin să finanțeze acea parte din lan?ul economic de care România are poate cea mai mare nevoie, și anume procesarea — crearea de produse cu valoare adăugată, atât de necesare creșterii economice sustenabile. Este momentul ca țara noastră să nu mai fie o furnizoare exclusivă de materie primă, ieftină, ci să ofere produse agroindustriale finite care să aducă plus valoare și implicit creșterea contribuției sectorului agricol la Produsul Intern Brut', a declarat directorul general al AFIR, Adrian — Ionuț Chesnoiu.

AFIR precizează că pentru această sesiune, plafonul maxim de depunere a proiectelor este de 200% față de suma anuală alocată fiecărei submăsuri, iar depunerea proiectelor în cadrul sesiunii anuale se oprește la termenul limită prevăzut sau înainte de acest termen, dacă valoarea publică totală a proiectelor depuse cu un punctaj estimat mai mare sau egal cu pragul de calitate ajunge la 200% (excluzând valoarea publică totală a proiectelor retrase). Această prevedere nu se aplică în primele 5 zile calendaristice ale sesiunii și ale etapelor de depunere, când sesiunea va rămâne deschisă indiferent dacă suma alocată este epuizată.

"Parte din Subprogramul Pomicol, SubMăsura 4.2a — Procesarea produselor Pomicole sprijină financiar investițiile în unitățile care procesează materie primă provenită din sectorul pomicol, prin realizarea de construcții destinate unei etape sau întregului flux tehnologic (colectare-depozitare—sortare-condiționare-procesare-comercializare). Sunt, de asemenea, finanțate investițiile în infrastructura internă și utilități, precum și branșamente și racorduri necesare proiectelor, sisteme de supraveghere video pentru activitatea propusă prin proiect etc. În plus, sumbăsura finanțează investițiile în unități mobile de procesare", se arată în documentul agenției.

Beneficiari eligibili sunt întreprinderi individuale și familiale, persoanele fizice autorizate și persoanele juridice (societăți comerciale), inclusiv grupurile de producători.

Rata sprijinului public nerambursabil este de 50% din totalul cheltuielilor eligibile pentru IMM-uri și forme asociative și 40% pentru Întreprinderi Mari. În funcție de obiectivele propuse prin proiect și de tipul beneficiarului, sumele care pot fi accesate se încadrează între 600.000 și 1,5 milioane euro.

De asemenea, 100 milioane euro sunt alocați pentru acest an submăsurii 4.2 — 'Sprijin pentru investiții în procesarea /marketingul produselor din sectorul agricol'. Aceste fonduri sunt destinate, de exemplu, investițiilor care au ca scop construcția, extinderea, modernizarea și dotarea clădirilor unităților de procesare sau construcții destinate unei etape sau întregului flux tehnologic.

Nu în ultimul rând, sunt finanțate investiții în producerea și comercializarea produselor vinicole propuse de solicitanții care nu figurează în Registrul Plantațiilor Viticole cu Declarația de producție și/sau cu Declarația de stocuri produse vinicole.

Beneficiarii submăsurii — persoane fizice autorizate, societăți comerciale, cooperative agricole — pot obține o rată a sprijinului public nerambursabil de maximum 50% din totalul cheltuielilor eligibile.

Astfel, pentru un proiect se pot obține până la 2,5 milioane de euro, în funcție de tipul beneficiarului și investiția propusă.

Lista cheltuielilor eligibile, precum și toate condițiile de accesare ale celor două Submăsuri sunt disponibile pe site-ul AFIR.

AFIR precizează că pentru întocmirea documentației necesare obținerii finanțării, solicitanții au la dispoziție Ghidul Solicitantului care poate fi consultat gratuit pe site-ul Agenției, www.afir.info, la secțiunea 'Investiții PNDR', în pagina dedicată fiecărei submăsuri în parte.

Cererile de finanțare se vor depune on-line pe pagina oficială a Agenției, www.afir.info, în perioada menționată.

Pomicultura în luna iulie 2017

În luna iulie activităţile pomicultorilor sunt orientate în două direcţii: în primul rând aplicarea de tratamente împotriva bolilor şi dăunătorilor pentru producţia de pe pom şi în al doilea rând pregătirea viitoarei producţii prin executarea lucrărilor în verde şi aplicarea de fertilizări speciale pentru diferenţierea mugurilor de rod, la speciile cireş şi cais.

Protejarea producţiei de pe pom împotriva bolilor şi dăunătorilor se face diferenţiat pe specii, în funcţie de stadiul de creştere şi dezvoltare a fructelor, iulie fiind o lună cu atac puternic al insectelor care au mai multe generaţii pe an, dar şi de ploile abundente care favorizează apariţia bolilor criptogamice, care pot distruge complet producţia gata făcută.

Un grafic al tratamentelor pentru principalele specii pomicole se rezumă la unu, două sau trei tratamente, după cum urmează:

pomicultura tabel

La fiecare tratament adăugăm în soluţia de stropit îngrăşăminte foliare pentru azot 3 kg/ha uree, pentru p 205 k 20, îngrăşăminte complexe tipul 113 + me din care să nu lipsească minimum 2 kg de calciu pentru culoare şi fermitatea fructelor.

Imediat ce am încheiat recoltarea cireşelor, obligatoriu trebuie să pregătim diferenţierea mugurilor de rod (buchetele de mai), care să ajute fenomenul de invertire (florigenul), dar şi pregătirile celulei vegetale de a trece peste rigorile din iarnă şi primăvară, prin acumularea de hidraţi de carbon. În acest scop, pomicultorii olandezi şi italieni fac 4 tratamente foliare, aplicate la interval de 7-10 zile, dar fără a depăşi data de 15 august. La fiecare tratament se face un amestec din 10 kg/ha azot proteic, azot amidic (NH2(COO)2) prezent în Uree 46 cu un Buret de maximum 0,9. Soluţia va fi un amestec:

Primul tratament: 10 kg/ha Uree 46 + 2,5 kg/ha captan 50 + 2,5 kg/ha îngrăşăminte cu microelemente.

Al doilea tratament se repetă după 7-10 zile la fiecare ha cu o soluţie de 10 kg Uree 46 + 0,1 l alfacipermetrin.

Al treilea tratament se face cu un amestec de10 kg Uree 46 + 5 kg Bouille Bordelesa la hectar.

Al patrulea tratament cu 10 kg/ha Uree 46 + 1 litru/ha, clorpirifos + deltrametrin + 2 kg microelemente.

Aceste tratamente asigură rezerva de hrană, amidonul, cresc raportul de apă legată, elimină rezerva de boli şi dăunători, pregătesc pomul pentru anul de producţie 2018. Acestea se completează cu altele în lunile septembrie - octombrie.

Lucrările în verde la cireş

  • Aceste lucrări se aplică în lunile iunie şi iulie şi au rolul de a stimula creşterea lăstarilor anuali, iar la pomii tineri formarea etajelor pe şarpante şi ax pentru a evita fenomenul de degarnisire şi diferenţierea mugurilor de rod.
  • Executarea de incizii pe ax şi şarpante, sub un mugure vegetativ hrana venind de la frunze.
  • Lucrări de ciupit, plivitul lăstarilor de prisos, pentru apariţia ramurilor de rod.
  • Dresarea ramurilor prin aplecare (se leagă cu furtun de plastic de 4 mm), arcuirea şi torsionarea ramurilor de 1-2 ani sunt numai unele dintre lucrările care trebuie să intre în practica pomicultorilor noştri, pentru a ajunge la producţii mari şi constante.

Petre EREMIA

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 22-24

Abonează-te la acest feed RSS