Crama Urlați din Prahova nu are nevoie de o prezentare specială. Cartea ei de vizită o reprezintă vinurile de calitate care sunt produse aici sub forma mai multor sortimente, adaptate pentru gusturi diferite. Gabriel Rădulescu, proprietarul Domeniilor Urlați, ne-a prezentat succint eforturile care mențin acest proiect pe piață.

„Este un efort foarte mare în spatele fiecărei sticle de vin“

Reporter: Producerea vinului este o activitate de mare finețe pentru că, la final, trebuie să fie realizat un produs care să satisfacă mai multe gusturi. Ce eforturi stau așadar în spatele unei sticle de vin?

Gabriel Rădulescu: Efortul care trebuie depus pentru a aduce în fața consumatorului o sticlă de vin de calitate este foarte mare și acesta începe cu mai bine de un an în urmă, dacă vorbim de vinuri roșii, și fix de un an în cazul vinurilor albe și roze. Totul pornește din podgorie și vorbim aici de resurse umane, angrenarea zilierilor în muncile manuale de zi cu zi. În ultima perioadă am început să mai și mecanizăm pentru că este destul de greu să găsești forță de muncă, dar tot este nevoie de intervenția zilierilor. Sunt multe lucrări care determină direct calitatea strugurilor și mai departe calitatea vinurilor produse. Asta este baza vinificației. Este și un efort financiar destul de important, mai ales în ceea ce privește achiziționarea inputurilor necesare pentru prevenirea bolilor ce pot apărea pe parcursul unui an. Numărul tratamentelor variază în funcție de mai mulți factori. Perioada de recoltat implică, de asemenea, costuri mari pentru că a crescut prețul motorinei și plata zilierilor. Subvenția la motorină oferită de stat a rămas la fel, deși prețul motorinei aproape că s-a dublat. Vinificația presupune în cazul vinurilor roșii să fie învechite în butoaie de stejar uneori chiar și trei ani și asta înseamnă că recuperarea investiției durează. Este un efort foarte mare în spatele fiecărei sticle, iar piața vinului din România este foarte concurențială. În ultimii ani, numărul producătorilor a crescut, cred că sunt la nivel național în jur de 400 de crame de diverse dimensiuni.

„Aproape întreaga suprafață a fost replantată prin programe de reconversie“

Rep.: În condițiile acestea, cum reușiți să dezvoltați crama Urlați?

G:R.: Tocmai pentru că este o piață concurențială, singurul mod de a-ți menține cliențiii pe care i-ai câștigat în timp – noi am pornit afacerea în 2008 – este de a crește calitatea. În momentul de față, toate programele de reconversie care au fost desfășurate în România chiar au ajutat ca piața de vin din țara noastră să ajungă la un nivel foarte ridicat al calității.

Rep.: Cum s-a modificat dinamica suprafeței cultivate?

G.R.: În cadrul companiei noastre nu a fost o modificare a dinamicii suprafeței cultivate. Aproape de la începutul proiectului am avut cca 92 de hectare, însă am implementat multe programe de reconversie și aproape întreaga suprafață a fost replantată. Ultimul program de reconversie a fost în 2019 și 2020, respectiv 30 de hectare, iar via va intra pe rod în 2024 și 2025. În privința dinamicii am avut fluctuații în cantitatea de struguri produsă.

Rep.: Vorbeați despre efortul financiar important pe care producătorii de vin trebuie să îl depună pentru a produce un vin de calitate. Ce resurse folosiți dvs. pentru a menține în funcțiune și la standarde înalte mecanismele de producție?

G.R.: Am apelat de-a lungul timpului la finanțări ale băncilor sau chiar ale unor entități particulare. Anul 2022 a fost cel mai greu din punctul de vedere al costurilor și al creșterii bruște a prețului materiilor prime. Prețul mărit al motorinei și inputurilor a crescut prețul strugurilor și mai departe prețul vinului.

„Ne confruntăm cu dificultăți pe care trebuie să le depășim aplicând scumpiri“

Rep.: Cum ați gândit strategia de mărire a prețului sticlei la raft, altfel încât să mențineți totuși un volum de vânzări similar unei perioade normale în piață?

G:R.: Au fost și încă sunt mari reticențe din partea anumitor colaboratori care preiau vinul nostru în a accepta și înțelege faptul că ne confruntăm cu niște dificultăți pe care trebuie să le depășim aplicând aceste scumpiri.

Rep.: A scăzut volumul de comercializare?

G.R.: Nu, în 2022 am încheiat chiar cu o creștere de aproape 30%. Nu am înregistrat o scădere sau o stagnare a volumului de vânzări și pentru că am făcut aceste scumpiri în etape, chiar dacă pentru noi au fost câteva luni consecutive de scumpiri.

Rep.: Care este producția medie într-un an normal?

G.R.: Variază în funcție de autorizarea pe care o obții la începutul anului pentru plantație, respectiv indicație geografică, unde există o limitare a producției sau pe denumire de origine controlată, caz în care ești limitat în jos. O producție medie este de cca12 tone la hectar. În ultimii cinci ani, din punctul de vedere al producției, cel mai bun an a fost 2021, iar din punctul de vedere al calității anul 2022. Pentru că nu au fost ploi în podgorii nu au mai apărut bolile specifice viei care apar în timpul temperaturilor foarte ridicate.

• Gabriel Rădulescu spune că a fost nevoit să crească prețurile cu 15%, dar că acest lucru se va face în etape. Până în momentul de față prețul sticlei de vin la raft a crescut cu 11%. Este o măsură despre care spune că nu va aduce profituri, ci doar va asigura supraviețuirea în piață.
• În cazul vinului îmbuteliat, cea mai mare creștere a înregistrat-o sticla goală, a cărei preț a crescut și cu 150%.
• Anul acesta, sectorul vegetal, inclusiv viticultura, a primit ajutor din partea statului prin dublarea subvenției la suprafață. A fost un ajutor bine-venit, dar nu a acoperit în totalitate ceea ce am resimțit noi, ca producători, prin creșterea costurilor materiilor prime.
• Anul viticol 2022 a fost unul destul de greu, ne-am confruntat cu secetă, cu o creștere a prețurilor la inputuri, la motorină și toate s-au reflectat în prețul final al strugurilor. Din cauza secetei am avut o producție mai mică cu aproape 40% față de 2021, dar calitatea a compensat această scădere a producției. Anul trecut am obținut o producție de 450 de tone pe 52 de hectare.
• Costurile de producție s-au majorat cu cca 35-40% față de 2021. Bineînțeles că singura soluție pentru producători a fost să mărească prețul sticlei la raft. Din păcate, nu am avut încotro, nimeni nu și-ar fi dorit să ajungem în acest moment, dar trebuia să facem acest lucru.

Laura ZMARANDA

Cauzele apariției putregaiului negru la vița-de-vie

Sunt două categorii de factori care duc la apariția și dezvoltarea putregaiului negru:

Factorul etiologic – cel care cauzează apariția infecției și poate duce la răspândirea bolii.

Este foarte importantă diagnosticarea corectă, încă de la primele semne, și aplicarea schemelor corecte de tratament, în cazul existenței în plantație a unui focar de infecție.

Factori de risc – cei care favorizează dezvoltarea bolii. Printre aceștia, cei mai importanți sunt:

• ploile prelungite – infecţiile se produc dacă organele susceptibile sunt umectate minimum 6-7 ore;
• nivelul de umiditate din aer este de peste 85%, infecția fungică apare numai dacă organele pe care se poate dezvolta sunt umectate (precipitații, rouă, irigare prin aspersie);
• temperatura minimă de germinare a sporilor este de 9°C;
• temperatura optimă de germinare este de 20-26°C (temperaturile mai mari de 32°C sunt letale pentru miceliu);
• perioada critică de producere a infecției pe boabe este cuprinsă între fenofaza sfârșitul înfloritului și fenofaza de pârgă.

Confuzie cu alte boli

Simptomele pot fi confundate cu atacul de antracnoză cauzat de ciuperca Elsinoë ampelina. Leziunile frunzelor sunt similare atunci când sunt văzute de la distanță, dar nu conțin micile picnidii negre specifice atacului putregaiului negru.

Simptomele de Excorioza (Phomopsis sp.) pe frunze pot fi, de asemenea, confundate cu cele ale putregaiului negru. Vița-de-vie infectată cu excorioză dezvoltă leziuni ale frunzelor mai mici decât cele cauzate de putregaiul negru, acestea fiind adesea înconjurate de un halou translucid și nu conțin picnidii.

Există, de asemenea, un complex de agenți patogeni, inclusiv Alternaria spp., Aspergillus niger, Botrytis cinerea, Cladosporium spp., Penicillium spp. Și Rhizopus arrhizus, care pot provoca putrezirea fructelor la vița-de-vie și, prin urmare, ar trebui luată în considerare și la diagnosticarea Black-Rot.

STRATEGIA DE CONTROL: Cunoașterea sensibilității fiecărei parcele la atacul ciupercii Guignardia bidwelli determină strategia de combatere, de aceea monitorizarea și diagnosticarea rapidă și corectă a patogenului sunt foarte importante.

Managementul fitosanitar al putregaiului negru poate fi împărțit în două faze distincte:

1. Profilaxia, care vizează reducerea surselor de inoculare

• Monitorizați plantația în mod regulat pentru a detecta primele focare și distrugeți în permanență organele aeriene care prezintă simptome de putregai negru.
• Reducerea inoculului se realizează prin eliminarea cu foarte multă grijă și atenție a coardelor care prezintă leziuni în timpul tăierii, fără a uita ciorchinii „cu boabe mumifiate“ agățați de coarde și de sârma sistemului de susținere.
• După tăiere, lucrați solul (arătura de primăvară) pentru a îngropa boabele mumifiate căzute pe sol. Dacă sunt acoperite cu pământ, acestea nu produc spori.
• Efectuarea corectă și la timp a lucrărilor în verde: legatul lăstarilor, plivitul lăstarilor sterili, copilitul, desfrunzitul, cârnitul pentru asigurarea unei bune aerisiri la nivelul butucului.
• Desființarea viei abandonate din apropierea parcelei deoarece este sursă de inocul.

2. Lupta chimică reală

Aplicarea schemelor de tratament

• În parcele cu risc ridicat în care există un precedent al atacului de putregai negru, cu pierderi de recolte de-a lungul anilor anteriori, aplicați protecție chimică preventivă în următoarele fenofaze considerate foarte sensibile la atac:
• dezmugurit; stadiul 06 sau C;
• lăstar de 4-8 cm; stadiul 09 sau E;
• lăstar de 15 cm; stadiul 12 sau F;
• înainte de înflorit; stadiul 19 sau H;
• după înflorit; stadiul 25 sau J.

După aceste tratamente esenţiale, dacă vremea este ploioasă şi ceţoasă, tratamentele continuă la interval de 7 - 12 zile. Stropirile pot fi discontinue când vremea devine uscată.

• În parcelele în care boala a fost prezentă, dar bine controlată:
• Fungicidele antimană și antifăinare au efecte secundare semnificative în ceea ce privește putregaiul negru, însă vă recomandăm să alternați fungicide cu diferite moduri de acțiune.
• În zonele în care această boală este absentă nu se aplică tratamente specifice
• Se recomandă monitorizarea atentă a parcelelor pentru identificarea eventualelor simptome, în special în anii cu condiții climatice favorabile atacului.

De fapt, intervențiile posibile coincid cu tratamentele aplicate pentru alte boli. Astfel, în timpul dezmuguritului aplicarea primului tratament poate coincide cu protecția contra excoriozei Phomopsis viticola, de aceea se recomandă substanțe active cu efect simultan împotriva ambilor patogeni în timp ce intervențiile ulterioare pot coincide cu protecția împotriva făinării Uncinula necator și manei Plasmopara viticola.

Substanțele active autorizate pentru controlul putregaiului negru sunt fungicide polivalente cu spectru larg de combatere ce aparțin familiilor:

• Ditiocarbamati (Mancozeb, Propineb, Metiram), cu o acțiune preventivă excelentă împotriva putregaiului negru și efect simultan preventiv împotriva excoriozei:
• Triazoli care, pe lângă acțiunea anti-oidică, au o acțiune preventivă și curativă excelentă împotriva putregaiului negru: Topas 100EC 0,025%; Orius 255 EW 0,04, Folicur Solo 250 EW 0,04%; Spirox 0,5 l/ha etc.
• Strobilurinele, o altă clasă de ingrediente active anti-oidice, au o acțiune colate- rală bună împotriva putregaiului negru: Cabrio Top 1,5-2 kg/ha, Universalis 593 SC 0,2%; Éclair 49 WG 0,05%, Kresoxim methyl - Stroby DF 0,02 etc.
• Acetamide (cyflufenamid) acționează preventiv și curativ asupra făinării, colateral asupra putregaiului negru: Dynali 0,65 l/ha.

ATENȚIE! Pentru prevenirea fenomenului de rezistență a patogenului față de fungicide, alternarea produselor din familii diferite este obligatorie. Toate clasele de molecule menționate mai sus sunt foarte importante pentru apărarea împotriva acestei patologii, iar alegerea produsului trebuie să fie bine luată în considerare în funcție de situația climatică și „istorică“ a podgoriei; în situațiile în care atacurile au avut loc în anii precedenți există riscul de a suferi daune din ce în ce mai grave de la an la an.

În fermele ecologice. În parcelele afectate în anii anteriori, pentru protecția viei împotriva Black Rot începând cu stadiului dezmugurit (etapa D sau 06 sau BBCH 10), se aplică produse cuprice combinate cu produse pe bază de sulf muiabil.

Liliana-Lucia Tomoiagă, SCDVV Blaj

Guignardia bidwellii sau Black-Rot, agentul patogen al Putregaiului negru al viței-de-vie, este o boală de focar cu o epidemiologie caracteristică și evoluţie rapidă. În lipsa măsurilor de prevenție și în condiții climatice favorabile, atacul se extinde exploziv, producând adevărate epidemii, cu pierderi majore de producție și implicații directe asupra calității vinului. În podgorii, simptomele pot fi prezente atât în sezonul de creștere, cât și în perioada de latență deoarece strugurii cu boabele infectate, mumificate rămân adesea agățate de coardele de viță-de-vie. De altfel, boala își datorează numele de putregaiul negru faptului că determină mumificarea și înnegrirea boabelor.

Simptomatologie

Agentul patogen atacă toate organele verzi ale plantei: frunze, lăstari, rahis, ciorchini, boabe.

Primele simptome ale bolii pot fi semnalate în prima decadă a luni iunie, mai întâi pe frunze, prin apariţia unor pete circulare maronii sau roșiatice cu dimensiuni de 0,5-2 cm, cu marginea negricioasă. Pe frunzele adulte petele sunt mai neregulate și mai confluente. Atacul începe pe frunzele de la baza lăstarului şi se extinde pe cele de la vârf. Pe partea superioară a limbului foliar, în dreptul petelor specifice apar formaţiuni negre, punctiforme, dispuse în cercuri concentrice, constituite din picnidiile şi picnosporii ciupercii. Chiar și lăstarii tineri de 10-20 cm sunt loviți de această ciupercă, simptomul tipic fiind reprezentat de crestături maro alungite, asemănătoare simptomelor atribuite excoriozei (Phomopsis viticola). Prezența unor pustule negre (picnidii) pe boabe este o caracteristică identificatoare a atacului de putregai negru.

Ciuperca atacă toate organele verzi: frunze, cârcei, lăstari, ciorchini, boabe. Primele simptome ale bolii pot fi semnalate în prima decadă a lunii iunie, mai întâi pe frunzele de la baza butucului, sub forma unor pete mai mult sau mai puţin circulare (cu diametrul 2-10 mm), de culoare brun-gălbuie, cu halou brun-negricios. În scurt timp, ţesuturile din centrul petelor se necrozează şi în dreptul lor, pe ambele feţe ale frunzelor, apar formaţiuni punctiforme negre (picnidii cu picnosporii). Sunt sensibili la atac lăstarii tineri de 10-20 cm. Pe lăstarii erbacei atacul se manifestă sub forma unor pete oval-alungite, care evoluează în cangrene adânci, de culoare purpuriu-închis, purtătoare de picnidii negre. Ciorchinii sunt foarte vulnerabili la atac începând cu stadiul de înflorire, după aceea sensibilitatea lor la atac scade treptat până la pârgă.

Atacul caracteristic şi grav este pe boabele în creştere, când acestea ating 2/3 din mărimea normală. Iniţial, pe pieliţa bobului atacat apare o pată rotunjită (1 mm diametru), alburie, înconjurată de un inel brun. Petele se extind rapid şi cuprind în decurs de 48 de ore jumătate din suprafaţa bobului. Pe timp uscat, boabele atacate au un aspect deshidratat, se înnegresc şi se mumifică. Boabele infectate se acoperă cu picnidii negre, mici pustulare care sunt fructificaţiile asexuate ale ciupercii şi pseudotecii, fructificaţiile sexuate. În condiţii favorabile maladia se dezvoltă exploziv, atacul se propagă rapid de la un bob la altul şi, în final, strugurii se usucă parţial sau în totalitate. Boabele devin rezistente la atac atunci când ajung la 5% până la 8% zahăr.

Atacul de putregai negru pe boabe se poate confunda cu atacul de mana pe boabe (Rot-brun) antracnoza, monilioză, excorioza. Există, de asemenea, un complex de agenți patogeni, inclusiv Alternaria spp., Aspergillus niger, Botrytis cinerea, Cladosporium spp., Penicillium spp. Și Rhizopus arrhizus, care pot provoca putrezirea fructelor la viță-de-vie și, prin urmare, ar trebui luată în considerare și la diagnosticarea Black-Rot. În toate aceste cazuri prezenţa picnidiilor punctiforme negre confirmă prezenţa atacului de Black-rot. Unele publicații mai vechi au raportat că boabele devin rezistente atunci când ajung la 5% până la 8% zahăr, în timp ce cercetările din New York indică faptul că strugurii devin rezistenți mult mai devreme, la 3 până la 4 săptămâni după înflorire.

Biologie şi epidemiologie

Pentru a asigura controlul rațional și eficient al atacului, este important să înțelegem ciclul de dezvoltare a agentului patogen. Ciclul de dezvoltare a ciupercii este puternic influenţat de umiditate şi temperatură. Fungul patogen ierneazã în principal sub formă de peritecii (fructificaţiile sexuate), pe strugurii mumifiaţi, pe boabele căzute pe sol şi sub formă de picnidii (organele de reproducere asexuată), pe lemnul şi frunzele bolnave. Primele contaminări sunt posibile primăvara în fenofaza 2-3 frunzuliţe etalate. Infecția se produce când temperatura depăşeşte 9°C şi intervin ploi prelungite (frunzele sunt umectate cel puțin 6 ore). În aceste condiţii are loc emisia de ascospori din peritecii, care contaminează frunzele, florile şi fructele tinere şi produc majoritatea infecţiilor primare. După o perioadă de incubație de aproximativ 20 de zile, petele caracteristice mai întâi apar pe frunze. În perioada estivală, picnidiile mici negre de pe frunzele infectate produc infecţiile secundare pe ciorchini şi boabe. În condiţii prielnice patogenului (perioade calde şi umede), infecţiile secundare se produc permanent pânã la sfârșitul lunii iulie și prima jumătate a lunii august, după care ascosporii şi macroconidiile se transformã în organe de rezistenţã.

Evaluarea riscului de infecţie presupune: determinarea perioadelor de contaminare, pe baza datelor climatice: durata de umectare a frunzelor, temperatură, pluviometrie, higrometrie. Riscul de infecţie se poate calcula pe baza corelației dintre lungimea perioadei de umectare a frunzelor necesară pentru ca infecţia să aibă loc si temperatură.

(Va urma)

Liliana-Lucia TOMOIAGĂ, SCDVV Blaj

O cercetare de la Facultatea de Horticultură din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași contribuie la influența de a schimba o parte din zona de producție viticolă europeană. Astfel, timp de șase ani, cercetarea specialiștilor de la Universitatea de Agronomie a analizat impactul schimbărilor climatice asupra unora dintre cele mai importante podgorii europene – Bordeaux și Valea Loirei (Franța), Valea Rhinului (Germania), La Rioja (Spania), Cotnari (România) – și arealului South Sussex din Marea Britanie.

Cercetători din cadrul Facultății de Horticultură a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași au studiat, timp de șase ani, impactul schimbărilor climatice asupra unora dintre cele mai importante podgorii europene – Bordeaux și Valea Loirei (Franța), Valea Rhinului (Germania), La Rioja (Spania), Cotnari (România) – și arealului South Sussex din Marea Britanie. Cercetările, începute în anul 2014 și efectuate în cadrul proiectului european LIFE ADVICLIM, coordonat de Universitatea Rennes 2 din Franța, au reunit universități și instituții de cercetare de mare prestigiu din Europa: CNRS, INRA, IFV și Bordeaux ScienceAgro din Franța; Universitatea Geisenheim din Germania, Universitatea Publică Navarra din Spania, Plumpton College din Marea Britanie și USAMV Iași din România.

Cercetare care poate schimba întreaga producție viticolă europeană, la USAMV Iași

În site-urile pilot ale proiectului, amplasate în cele șase podgorii, s-au colectat date prin utilizarea senzorilor de temperatură, s-a urmărit fenologia soiurilor, s-a stabilit amprenta de carbon generată de practicile tehnologice și s-au prelucrat datele obținute prin utilizarea de softuri informatice. „În contextul schimbărilor climatice, ne-am propus să studiem, alături de partenerii noştri din instituţii europene, impactul acestui fenomen global asupra podgoriilor, să elaborăm prognoze privind evoluţia viticulturii în următoarele decenii, să identificăm soluţii de adaptare la acest fenomen şi de diminuare a impactului său asupra viticulturii. Cercetările efectuate de noi au evidenţiat modificarea profilului climatic al tuturor podgoriilor studiate, ca efect al creşterii temperaturilor, cu consecinţe pozitive pentru cele din zona temperată, mai răcoroasă, precum Valea Rinului, Cotnari, Valea Loirei, dar şi preocupante pentru podgoriile mai apropiate de climatul mediteranean, precum Bordeaux şi La Rioja“, a declarat prof. univ. dr. Liviu Mihai Irimia, decanul Facultăţii de Horticultură din Iaşi, cercetător principal în cadrul proiectului.

Au fost dezvoltate tehnologii adaptabile podgoriilor europene

Pentru a demonstra importanța managementului local al strategiilor de adaptare și atenuare, în cadrul proiectului ADVCLIM au fost dezvoltate tehnologii adaptabile podgoriilor europene – rețele de senzori de temperatură pentru fiecare podgorie și o platformă web care permit viticultorilor să evalueze impactul schimbării climatice asupra propriilor parcele, să experimenteze metode de adaptare și să măsoare emisiile de gaze cu efect de seră, pe care le generează propriile lucrări de întreținere. Toate aceste tehnologii sunt experimentate pe siturile demonstrative din cele șase podgorii: Saint Emilion – Bordeaux, Coteaux du Layon – Valea Loirei, Rüdesheim – Valea Rinului, Rock Lodge – South Sussex, Ausejo – La Rioja și Cotnari, din podgoria Cotnari, România.

Scenariile climatice pentru deceniile viitoare și valorile amprentei de carbon ale podgoriilor sunt integrate în platformă, cu scopul de a atrage atenția asupra impactului major al schimbării temperaturii globale.

Platforma web creată în cadrul proiectului – CLIMAVISTA WINE – permite reunirea datelor obținute de cercetători, a datelor de la stațiile meteorologice, a datelor furnizate de sateliți, rezultate ale modelelor de adaptare, rezultatele calculului amprentei de carbon și reprezintă o interfață ce oferă producătorilor din viticultura europeană date relevante pentru procesul de decizie. Scenariile climatice pentru deceniile viitoare și valorile amprentei de carbon ale podgoriilor sunt integrate în platformă, cu scopul de a atrage atenția asupra impactului major al schimbării temperaturii globale.

Beatrice Alexandra MODIGA

Efectele schimbărilor climatice se resimt tot mai mult și în fermele agricultorilor români. Primăvara aceasta a început cu secetă severă și a continuat cu ploi torențiale și grindină. În data de 30 aprilie, aceste fenomene s-au abătut asupra județului Prahova, acolo unde peste 3.200 ha de vie au fost afectate, iar grindina cât nuca ori căpșuna a distrus toată munca viticultorilor și gospodarilor. Chiar dacă în zonă există sistem antigrindină și au fost lansate rachete antigrindină, de această dată nu a fost eficient pentru că gheața s-a format la 11.000 metri înălțime, iar raza de acțiune a lansatoarelor ajunge până la 8.000 metri.

45 de minute de dezastru în Valea Călugărească

În viile din Valea Călugărească efectele grindinei sunt dramatice. Fiecare parcelă și implicit fiecare soi a avut de suferit, deși la prima vedere în unele zone plantele par să arate destul de bine, majoritatea nu vor rodi în acest an și poate nici în următoarea campanie. „Grindina a fost după-amiază, a ținut în jur de 45 de minute și a distrus tot ce era pe coarde. Chiar dacă pe coarde sunt ochi care nu au pornit în vegetație, ei au fost afectați, iar lăstarii tineri distruși. Sunt butuci pe care nu găsim nici măcar un strugure, pe ici acolo mai apare câte unul, adică producția pe care o vom obține nu va ajunge nici măcar la 1 tonă/ha“, a specificat ing. Marcel Cazacu.

În aceste condiții grele, viticultorii trebuie să lucreze via cu mai multă atenție, să aibă grijă de fiecare lăstar, să-l ciupească, astfel încât aparatul foliar să fie cât mai dezvoltat pentru ca planta să aibă mai mari șanse de rodire anul viitor.

„La data în care a căzut grindina lăstarii aveau între 8 și 10 cm, se anunța un an foarte bun pentru că iarna a fost blândă, nu ne-am confruntat cu probleme de îngheț și chiar dacă la începutul anului era mai puțină apă în sol, via se refăcuse după ce au venit primele ploi din primăvară. În comună sunt aproximativ 180 ha de vie, multe dintre ele refăcute sau înființate cu fonduri europene. Acum toată această suprafață a fost afectată! Am mai întâlnit astfel de fenomene meteorologice, dar niciodată nu s-a întâmplat să cadă grindina 45 de minute și pe o distanță atât de mare“, a mai completat Cazacu.

Specialist cu state vechi, domnul Marcel Cazacu a mai precizat faptul că viticultorii s-au mai confruntat de-a lungul timpului cu astfel de fenomene, nu la fel de puternice ce-i drept, dar niciodată la final de aprilie, ci începând cu luna iunie. Cei mai mulți viticultori nu aveau asigurări deoarece acestea se încheie cel mai adesea începând cu jumătatea lunii mai, atunci când se pot realiza corect evaluările în vie. Așadar via are nevoie de lucrări suplimentare și este necesară cicatrizarea lăstarilor pentru a evita instalarea bolilor.

3 struguri pe 100 metri

Și viticultorii din Urlați au avut de suferit, motiv pentru care cel mai probabil vinul se va scumpi și mai mult în acest an, iar de pe piață va lipsi Feteasca Neagră producție 2019.

„Fiecare parcelă de vie dintre cele 100 ha pe care le lucrăm a fost afectată. 50 ha au fost afectate în proporție de 100%, cele situate pe teritoriul Urlațiului, iar cealaltă suprafață de vie care este situată la Ceptura este afectată în proporție de 40-50%. Este clar că nu vom avea producție în acest an, însă sperăm să putem face ceva astfel încât măcar anul viitor să avem rod. Va fi greu pentru că de exemplu în prima săptămână de după grindină nu s-a îmbunătățit cultura deloc. Grindina a durat în jur de 20 de minute, după care a plouat“, a declarat Angelica Ciobanu, inginer în cadrul fermei Domeniile Urlați.

Aceasta a mai completat faptul că înainte de acest fenomen via arăta foarte bine, existau lăstari de 10-15 cm, iar după grindină nu se mai pot observa lăstari fertili. Din acest motiv au fost demarate deja stropirile pentru cicatrizarea plantelor și vor urma și alte lucrări pentru a pregăti via pentru următorul sezon. Mai mult decât atât, dacă până acum se obțineau 8 tone/ha într-o plantație de Fetească Neagră, în urma analizării viilor au putut fi numărați 3 struguri pe o suprafață de 100 metri.

Larissa SOFORN

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Moto: „Toate celelalte bogăţii ale pământului pălesc înaintea minunatelor podgorii, întinse pe mari suprafeţe“.   Dimitrie Cantemir

Anii studenţiei, în practica de o lună în primul an de facultate şi de şase luni în ultimul, precum şi primii cinci ani ai profesiei i-am petrecut printre viile din Teremia Mare. Astfel, m-am legat sufleteşte de aceste meleaguri şi de populaţia predominant germană (şvabii bănăţeni) care popula o mare parte a satelor din zonă. În afara localităţii de reşedinţă, comuna Teremia Mare mai avea şi atunci două sate: Nerău, cu populaţie predominant românească, şi Teremia Mică, ce avea exclu­siv etnici germani. Veniturile localnicilor proveneau îndeosebi din viticultură, dar erau atât de substanţiale încât cei mai avuţi dintre ei, în anii dintre cele două războaie mondiale, îşi schimbau anual autoturismul.

Sortimentul local era constituit din soiurile Creaţă, Majarcă şi Steinschiller, iar acestea se cultivau pe terenurile nisipoase ale extravilanului, la o distanţă de 1/1 metri, având astfel o densitate de 10.000 viţe/ha. Se practicau tăieri scurte, iar lucrările de întreţinere se efectuau aproape exclusiv manual şi hipo. Singurele tratamente se făceau cu zeamă bordeleză, contra manei, deoarece făinarea încă nu ajunsese în podgorie, iar putregaiul cenuşiu nu crea probleme.

Fosta Gospodărie Agricolă de Stat (GAS), devenită ulterior Întreprindere Agricolă de Stat (IAS), deţinea trei ferme viticole şi una de pepinieră. Anual se altoiau circa 5 milioane de butaşi de portaltoi, cifră dublă faţă de cât se altoieşte în prezent în întreaga ţară.

Din viţele STAS obţinute an de an se reţinea o parte importantă pentru extinderea suprafeţelor viticole. În acest mod, la nivelul anului 1980, numai IAS-ul din localitate deţinea circa 1.200 hectare de vii pe rod. În perimetrul localităţii mai erau suprafeţe importante şi în posesia CAP-ului, precum şi a particularilor.

Începând din 1990, la Teremia Mare, ca şi în alte câteva podgorii din ţară, a început un declin accentuat al plantaţiilor viticole astfel că, din întregul patrimoniu viticol al localităţii, în urmă cu 10 ani mai existau doar 8 hectare de vii, din care în prezent (2014) au mai rămas 0,5 ha, urmând ca după culesul strugurilor şi această vie să fie defrişată.

Unele dintre datele prezentate mi-au fost furnizate de către inginerul Ion Ilie, absolvent al Facultăţii de Horticultură din Bucureşti în anul 1975, care încă de la absolvire şi-a desfăşurat activitatea în zonă (CAP, IAS şi SC Terevin din localitate), fiind martor ocular al prosperării şi apoi al decăderii viticulturii locale. A avut însă iniţiativa ca în gospodăria proprie să cultive şi viţe din cele trei soiuri ale vechiului sortiment, pentru a nu se pierde în totalitate. Regret că pe un alt coleg (M. Macici), care a plecat dintre noi în 2010, nu pot să-l mai rog să-şi rectifice harta alăturată care îi aparţine, cel puţin pentru eliminarea celei mai vestice podgorii din România.

Dispariţia podgoriei Teremia Mare le-a provocat cu siguranţă un sentiment de frustrare localnicilor şi celor care, prin activitatea lor îndelungată, au contribuit la producerea plăcutelor vinuri „de cursă lungă“, ce au fost apreciate atât de conaţionalii noştri, cât şi de către mulţi consumatori din străinătate, prin vinurile trimise la export.

În încheiere, aş pune doar o întrebare decidenţilor din ţara noastră: Oare nimeni nu se face vinovat pentru dispariţia acestei avuţii naţionale, ce poartă numele de Podgoria Teremia Mare, care multor generaţii de localnici le-a fost un sprijin atât moral cât şi mai ales material?

Virgil GRECU

După un an 2013 cu supraproducţie de vin, 2014 se arată mai degrabă modest pentru producători, situaţie determinată în mare parte de condiţiile meteo defavorabile, care au redus producţia cu circa 25% faţă de 2012, un an normal din punctul de vedere al recoltei. Viticultorii speră ca măcar calitatea vinurilor să fie de excepţie.

Pe fondul numeroaselor precipitaţii din acest an, care au afectat o mare parte din podgorii, Patronatul Naţional al Viei şi Vinului se aşteaptă la o producţie de vin mai mică cu circa 25% faţă de 2012, când recolta a atins niveluri normale. Există, însă, şi zone unde pierderile au fost de 100%, viticultorii renunţând practic să mai culeagă strugurii.

„Avem un an atipic. 2014 este un an cu o producţie diminuată faţă de 2012 cu 25%. Vreau să punctez că 2013 a fost un an cu o producţie de struguri şi de vin foarte mare şi de aceea nu facem referire la anul de producţie 2013. Au fost regiuni viticole afectate de grindină, cu preponderenţă Banat, Mehedinţi, Drăgăşani şi Tulcea. Precipitaţiile au fost duble cantitativ faţă de anul precedent, iar acest lucru a îngreunat campania agricolă în general, de la tratamente până la cules“, a declarat Ovidiu Gheorghe, preşedinte PNVV.

Acesta susţine că, din punct de vedere cantitativ, producătorii care au efectuat corect şi la timp tratamentele fitosanitare nu au avut pierderi semnificative de producţie raportat la producţiile normale estimate.

Din punct de vedere calitativ, toamna călduroasă şi prelungită, cu diferenţe mari de temperatură între zi şi noapte, va conduce la obţinerea unor producţii de struguri cu caracteristici senzoriale şi fizico-chimice deosebite şi implicit a unor vinuri de calitate ridicată, după cum apreciază reprezentantul PNVV.

Acesta avertizează, însă, viticultorii că este foarte posibil ca în unele regiuni să fie înregistrate ploi, care vor afecta culesul strugurilor la momentul optim sau chiar mai rău, acestea pot să determine apariţia mucegaiului. Situaţia ar putea fi cu atât mai dificilă cu cât nu se pot face tratamente înaintea culesului, susţine Ovidiu Gheorghe.

În 2012 producţia de vin a fost de 3,3 milioane de hectolitri, iar în 2013 de 5,1 milioane de hectolitri, potrivit datelor MADR.

Diferenţe mari între regiuni

Producţia de struguri diferă în acest an foarte mult de la o zonă la alta. Dacă la Cotnari estimările sunt optimiste, în alte zone lucrurile stau cu totul altfel. La Săhăteni (Dealu Mare) producţia este undeva la jumătatea nivelului de anul trecut, în timp ce în Argeş există viticultori care pur şi simplu au renunţat să mai culeagă strugurii afectaţi de mană.

Pentru acest an, conducerea Cotnari estimează o producţie de vin de 15 milioane de litri, comparativ cu 13 milioane de litri, anul trecut, de pe cele 1.300 ha de vie admi­nistrate de companie. În campanie, peste 1.400 de culegători adună zilnic strugurii aflaţi în viile de pe cele 7 coline ale Cotnariului. Culesul a început cu suprafeţele de Frâncuşa, Fetească Albă şi Tămâioasă, urmate de Grasa de Cotnari. Pe rod au intrat, şi încă din 2013, Feteasca Neagră şi Busuioaca, reintroduse în podgoria Cotnari după aproape 100 de ani.

În Argeş, în schimb, precipitaţiile au făcut ravagii. George Lazăr, de exemplu, care deţine 11 ha de vie, spune că nu a mai văzut precipitaţii precum cele din acest an niciodată.

„Pagubele au fost foarte mari, au fost ploi de 100 de litri pe metru pătrat în Argeş. Am avut parte de trei ploi, dintre care una chiar în timpul înfloritului. La momentul acela, ploile s-au prelungit şi nu am putut să intrăm să executăm tratamentele. Totul s-a dus pe apa sâmbetei şi nu am mai avut ce să mai facem“, spune Lazăr. El afirmă că a luat decizia de a nu mai recolta via, deoarece cantitatea de zahăr din struguri era foarte mică – mai puţin de 150 de grame.

„N-am cules, pentru că dacă recoltezi struguri care sunt pe jumătate stricaţi trebuie să pui zahăr, ceea ce legislaţia nu îţi dă voie. Trebuie să adaugi cel puţin 20 de grame ca să faci un vin de 10 grade. Ce a mai scăpat din struguri, cred că nu a avut nici 150 de grame de zahăr“, a declarat Lazăr.

Producţie la jumătate la Săhăteni

Producţia din acest an este mult mai mică şi la Domeniile Săhăteni, în podgoria Dealu Mare, sub jumătate faţă de cea de anul trecut, după cum afirmă Aurelia Vişinescu, în calitate de oenolog şi proprietar al companiei.

„Să nu uităm totuşi că 2013 a fost un an de excepţie în ceea ce priveşte producţiile de struguri obţinute în România. Dacă ne raportăm la un an normal, scăderea ar fi cam de 30%. Sunt foarte multe suprafeţele fără struguri, recolta a fost pierdută chiar din faza de legare ca urmare a atacului de mană şi făinare în special“, a declarat Vişinescu.

Ploile excesive au făcut ca aplicarea tratamentelor fitosanitare să nu poată fi efectuată la timp, iar multe tratamente au fost spălate de ploi şi nu au mai asigurat protecţia necesară.

Aurelia Vişinescu mai afirmă că, din cauza precipitaţiilor, a fost „sacrificată“ o parte din plantaţie pentru a putea fi ţinute sub control parcelele valoroase calitativ, dar chiar şi aşa producţiile au fost semnificativ mai mici în comparaţie cu un an normal. În ceea ce priveşte coacerea, aceasta a fost foarte diferită, soiurile albe au ajuns la maturitate foarte repede, în timp ce pentru soiurile roşii încă nu s-a atins acest moment (n. red. – la data de 30 septembrie), excepţie fiind Pinot Noir-ul, care este un soi timpuriu.

„Aceasta îmi aminteşte cumva de începuturile carierei mele când nu intram la cules decât în luna octombrie, mergând chiar către sfârşitul lunii cu soiurile tardive precum Cabernet Sauvignon“, adaugă Vişinescu.

În ceea ce priveşte calitatea vinului din acest an, în mod cert 2014 va fi mult mai bun decât 2013 şi 2012, susţine oeonologul de la Săhăteni.

Ioana Guţe

Condiţiile climatice atipice din primăvara acestui an, cu temperaturi ridicate în preînflorit, urmate de zile reci cu ploi abundente în perioada de înflorit a viţei-de-vie, au provocat tulburări de polenizare şi fecundare, soldate cu „căderea accidentală a florilor şi boabelor tinere“ şi distrugerea parţială sau totală a inflorescenţelor. Fenomenul a fost semnalat în mai multe regiuni viticole din ţară, cel mai afectat soi vinifer fiind Muscat Ottonel. Au fost de asemenea afectate, în mai mică măsură, soiurile: Riesling italian, Muscat Polscay, Muscat Hamburg, Gewurztraminer.

În ultimii ani, pe fondul accentuării condiţiilor climatice extreme, astfel de fenomene denumite Coulure (în franceză) sau Shatter (în limba engleză) au fost semnalate în mai multe ţări viticole din Europa, cele mai afectate soiuri fiind în ordinea importanţei pagubelor produse Grenache, Malbec, Merlot, Muscat Ottonel, Riesling italian.

În baza cercetărilor multianuale efectuate la Staţiunea de Cercetări Viticole Blaj (SCDVV Blaj), manifestări similare au fost evidenţiate în pri­măvara anilor 1984 şi 1985 în câmpul experimental Crăciunel pe acelaşi soi Muscat Ottonel.

Fenomenul de „Cădere accidentală a florilor şi boabelor tinere“ se manifestă primăvara în perioada înfloritului, ca rezultat al unor reacţii metabolice la condiţiile climatice extreme care împiedică polenizarea şi fecundarea florilor şi determină căderea boabelor mici imediat după ce se formează.

Într-o anumită măsură, căderea (scuturarea) florilor este un fenomen natural de autoreglare a viţei-de-vie în vederea normării producţiei. Fenomenul cauzează pierderea unui anumit procent de flori, dar atunci când situaţia este agravată de anumite condiţii meteorologice neprielnice, care perturbă fotosinteza, căderea este considerată accidentală şi poate avea un impact sever asupra producţiei anului în curs.

A nu se confunda fenomenul de „meiere accidentală“, care provine de la un mecanism trofic de tulburare a redistribuirii zaharurilor, cu fenomenul de „cădere accidentală“, cauzat de tulburările de polenizare şi fecundare din cauza condiţiilor climatice neprielnice din timpul înfloritului, deşi de multe ori cele două fenomene merg mână în mână.

În acest moment în plantaţiile afectate pot fi observate inflorescenţe afectate 100% sau uscate, inflorescenţe parţial afectate, dar şi inflorescenţe în plin înflorit aflate pe copili.

O evaluare a intensităţii fenomenului de cădere accidentală asupra recoltei anului în curs poate fi efectuată în prima decadă a lunii iulie, începând cu fenofaza bob de mazăre.

Factori favorizanţi

Fenomenul de „cădere accidentală a florilor şi boabelor tinere“ este declanşat de o serie de factori meteorologici nefavorabili înfloritului şi legării boabelor:

- Temperaturi reduse <15°C.

- Ploi abundente şi de lungă durată.

- Înnourări accentuate.

- Fluctuaţia temperaturilor (perioade cu temperaturi ridicate, urmate de perioade cu temperaturi scăzute), care pot întârzia sau întrerupe fotosinteza.

- Alte cauze care agravează efectele includ: sol umed şi fertil, tăierea severă primăvara, portaltoi viguroşi, lumina difuză, aplicarea în exces a îngrăşămintelor cu N.

Soluţii privind refacerea viilor calamitate

În viile afectate soluţiile recomandate diferă în funcţie de gradul de afectare a inflorescenţelor:

n În plantaţiile calamitate, unde este afectată producţia principală, în scopul stimulării producţiei secundare se recomandă ciupitul lăstarilor.

Această lucrare constă în suprimarea vârfurilor de creştere a lăstarilor fertili. Astfel se provoacă emiterea de copili purtători de inflorescenţe, asigurând pe cât posibil recuperarea parţială a producţiei pe anul în curs. Concomitent se recomandă aplicarea produselor fertilizante (îngrăşăminte foliare cu potasiu), care să favorizeze formarea strugurilor din copili şi să grăbească maturarea.

Atenţie! Lucrările în verde speciale necesită un volum de muncă ridicat şi vor avea ca efect pornirea în vegetaţie a unui număr prea mare de copili, iar în unele cazuri chiar pornirea în creştere a mugurelui principal din ochiul abia format. Aceasta duce la folosirea neraţională a asimilatelor şi favorizează atacul de mană pe frunzele tinere ale copililor.

n Dacă accidentul climatic a provocat distrugerea parţială a inflorescenţelor (meiere şi mărgeluire), nu sunt recomandate lucrări speciale, deoarece inflorescenţele neafectate sau cele afectate parţial asigură în bună parte producţia anului în curs, boabele mărgeluite îşi măresc volumul şi cresc în greutate, chiar dacă strugurii nu ar fi de mărime normală. Pentru obţinerea unei producţii de bună calitate se recomandă aplicarea raţională a lucrărilor agrotehnice şi fitosanitare corespunzătoare.

Dr. ing. Liliana TOMOIAGĂ, SCDVV Blaj
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2013