reclama youtube lumeasatuluitv
update 27 Jun 2022

Plante care atrag iubirea și prosperitatea

Despre beneficiile plantelor și despre cât de bine este să avem plante în casă știm cu toții. Pe lângă culorile minunate și purificarea aerului, îngrijirea plantelor are efect terapeutic. Dar știați că anumite plante atrag iubirea și prosperitatea?

Fiecare plantă este un miracol în felul său și un dar al naturii de la care avem mereu de învățat. De altfel, fiind daruri ale naturii pentru noi, oamenii, sunt prețuite încă din cele mai vechi timpuri. Frumoasă, grațioasă, delicată, elegantă, orhideea este foarte ușor de îngrijit și este bine să o avem în casă deoarece atrage iubirea, pacea și întărește prieteniile. Grecii antici asociau orhideea cu virilitatea și fertilitatea, astfel că orhideele sunt cadouri perfecte pentru cuplurile care își doresc copii. Originară din China Antică, orhideea se găsește în diferite nuanțe de alb, albastru, galben, portocaliu sau roșu, iar unele plante au un miros subtil de citrice.

Busuiocul

Busuiocul este una dintre plantele despre care se spune că atrage iubirea, pasiunea, dragostea și succesul. Totodată, busuiocul are și un miros plăcut, puternic și o aromă desosebită dacă îl folosim în mâncare, fiind înrudit cu alte plante benefice printre care oregano și rozmarin. Busuiocul are multiple beneficii pentru stimularea imunității, iar extractul de busuioc și-a dovedit eficacitatea într-o varietate de afecțiuni, ceea ce îl transformă într-una dintre cele mai importante ierburi aromatice din ziua de azi. Studiile științifice arată că busuiocul are multiple beneficii fiind: antiinflamator, antioxidant, de combatere a cancerului, analgezic (combate durerea), de reducere a febrei, de prevenire a diabetului, de protecție a ficatului (hepatoprotector), de protecția a vaselor de sânge, de stimulare a imunității, antistres.

Lămâiul

O altă plantă pe care este bine să o avem în casă este lămâiul, acesta aducând dragoste, fericire și lumină în casă. Despre lămâi se spune și că este simbolul purificării și al prieteniei, iar, dacă bem ulei de lămâie diluat într-o noapte cu lună plină, ne va crește nivelul energetic. Originar din Asia, lămâiul poate crește și până la 10 metri înălțime, într-o livadă. Atunci când îl ținem în casă, trebuie să-l plantăm într-un ghiveci destul de mare pentru ca rădăcinile să aibă loc să se dezvolte. Este important ca locul în care ținem lămâiul să fie luminos căci planta adoră lumina. În ghiveci, un lămâi poate ajunge la 2 metri.

Iasomia

O altă plantă pe care este bine să o avem în casă ori în grădină este iasomia, cu flori superbe care miros minunat. De altfel, iasomia este una dintre cele mai parfumate și mai nobile plante pe care le putem avea în casă ori în grădină. Iasomia atrage iubirea și banii în casele noastre, iar uleiul de iasomie este unul dintre cele mai puternice afrodisiace, ceea ce o face un instrument eficient pentru cei care doresc menținerea pasiunii într-o relație de cuplu. Iasomia de grădină mai este numită și „regina florilor“, planta fiind cunoscută încă din Antichitate, pe vremea când vechii egipteni și greci o utilizau pentru îngrijirea rănilor. Sub formă de ceai  a început să fie utilizată de chinezi, proprietățile sale fiind multiple.

Levănțica

Cu un miros plăcut ce îmbunătățește starea de spirit, având proprietăți de calmare, levănțica atrage și dragostea. Originară din Africa de Nord și regiunile muntoase din zona mediteraneană, lavanda a fost utilizată încă din perioada Egiptului Antic. Ulterior, lavanda a devenit nelipsită în toate produsele de îngrijire corporală în Persia, Roma și Grecia Antică. Potrivit credințelor de atunci, lavanda avea proprietăți ce ajutau la purificarea trupului și a minții. De-a lungul vremii, lavanda a început să fie folosită și ca remediu naturist pentru insomnie, anxietate, depresie, acnee, stări de greață, iritații ale pielii, migrene și chiar căderea părului.

Bambusul

O altă plantă benefică este bambusul, o plantă despre care specialiștii în Feng Shui spun că atrage bucuria, prosperitatea, împlinirea dorințelor, norocul. De asemenea, bambusul oferă protecție și ajutor în dezvoltarea spirituală. Ușor de întreținut și deloc pretențios, bambusul crește foarte ușor și este decorativ, verdele său colorând și înveselind orice încăpere. Bambusul poate fi pus într-o tăviță decorativă sau un alt vas mic, transparent, în care putem pune pietricele albe din apă dulce, cu rol deosebit de important căci rădăcinile plantei se fixează de acestea. Pentru că îi place apa, bambusul nu trebuie lăsat fără apă, fiind nevoie să-l udăm în permanență. Dacă îl punem într-un vas cu apă trebuie să ne asigurăm că are mereu apă proaspătă. La fel ca pentru orice plantă, cea mai bună apă este cea de ploaie sau cea filtrată. Pentru sănătatea bambusului, o dată pe lună este bine să-l scoatem din vasul în care l-am pus și să-l spălăm sub jet de apă rece, în special la rădăcină. De asemenea, este bine ca frunzele să fie șterse cu o cârpă curată și uscată.

Simona-Nicole David

Avantajele micropropagării plantelor

În urmă cu patru ani, în Blăjenii de Jos, Bistrița, a fost înființat un laborator modern pentru multiplicarea in vitro a plantelor, axat, în special, pe producția de Paulownia. Decizia înființării lui a fost bazată pe experiența de 14 ani a companiei de biotehnologii Agro Afaceri In Vitro, spune interlocutorul nostru, dl ing. Paul Dumitru. Domnia sa ne-a vorbit despre finețea și regulile procesului de multiplicare a plantelor, dar și despre avantajele micropropagării. Printre ele se numără calitatea ridicată și certitudinea unei bune dezvoltări a plantelor, existența unui sistem radicular mai puternic și mai bogat. În plus, cantitatea de plante produse în laborator nu se poate obține prin metoda clasică, iar prețul de comercializare este mai mic decât în cazul plantelor obținute convențional.

În șase luni, dintr-o singură plantă se obține un milion de plante

Reporter: Care este definiția micropropagării?

Ing. Paul Dumitru: Pe scurt, pașii micropropagării in vitro a plantelor pot fi împărțiți în patru faze, și anume selecția plantei-mamă, multiplicarea, înrădăcinarea și aclimatizarea, transferul plantei în pământ. Prin această metodă se obține un număr mare de plante produse (clonate), pornind de la o singură plantă. Micropropagarea ne permite să producem numere mari de plante din părți mici ale „plantei-mamă“, într-o perioadă scurtă de timp. Există metode vegetative de propagare care sunt folosite pentru a produce 1.000.000 de plante în șase luni dintr-o singură plantă. În plus, această metodă are avantajul de a produce plante sănătoase, fără boli, fungi, virusuri; se obțin plante mai robuste, care au o creștere mai accelerată prin comparație cu plantele produse prin metoda tradițională.

Rep.: Cum se realizează această multiplicare in vitro?

P.D.: Micropropagarea începe cu selecția plantei-mamă. Dintr-o plantă intactă se iau țesuturi, în condiții sterile. Curățarea și dezinfectarea plantei-bază sunt foarte importante pentru producerea de plante sănătoase, fără virusuri și fungi. O mică parte din planta-bază, uneori chiar o singură celulă, este pusă într-un mediu de creștere care conține de obicei zaharoză ca sursă de energie și unul sau mai mulți regulatori de creștere. Multiplicarea înseamnă prelevarea de probe de țesut produse în prima fază și înmulțirea lor. Prin cicluri repetate ale acestui proces, o singură probă de explantă poate crește de la una la sute și mii de plante. Înrădăcinarea și aclimatizarea sunt procese prin care plantele sunt determinate să își dezvolte rădăcinile. Ulterior, prin transplantarea lor în alveole sau alte recipiente, într-un mediu cu umiditate mare și lumină slabă, plantele sunt pregătite pentru trecerea în mediul exterior de cultură.

Paulownia reprezintă 85% din producția obținută in vitro

Rep.: Ce condiții se asigură plantelor în laborator?

P.D.: Este foarte important ca laboratorul să fie astfel dotat încât lumina, umiditatea și temperatura să fie controlate. Bineînțeles, fără specialiștii în micropropagare nu putem face nimic. Laboratorul nostru este mare, modern, echipat pentru propagarea plantelor în scopuri comerciale, amenajat cu camere de aclimatizare și gestionarea atentă a umidității, temperaturii și luminii. Astfel se creează un mediu perfect pentru înmulțirea plantelor și transferul lor în sera cu mediu controlat. Investiția în laborator a depășit cu mult 200.000 de euro.

Rep.: Ce plante pot fi folosite în acest proces?

P.D.: În general, se poate multiplica orice tip de plantă. În ceea ce ne privește, multiplicarea Paulowniei este principala activitate, cu o cerere de 85% din producție atât în România, cât și în Europa, dar avem încheiate contracte și cu aronia, goji, afin, alun, mure, zmeură etc.

Trecerea către mediul exterior se face în etape de aclimatizare

Rep.: Cum se face transferul plantelor din laborator în mediul natural și care sunt condițiile de care au nevoie?

P.D.: Se trece printr-un proces de aclimatizare care se realizează în niște acvarii închise ermetic și treptat oferim plantelor contact cu mediul normal. După această primă etapă a procesului de aclimatizare, următorul pas presupune mutarea plantelor în cele două sere cu o suprafață de 1.500 m² .

Rep.: Ce volum de producție aveți anual pentru plăntuțele obținute in vitro?

P.D.: Producem între 500.000 și 1.000.000 de plante anual, cca 30% fructe de pădure și 70-80% noul hibrid Paulownia, creat în 2019. Clona Paulownia a fost modificată și aclimatizată în laboratorul de la Blăjenii de Jos pentru a putea rezista temperaturilor de până la 28 grade Celsius. Nu avem anotimp în laborator, muncim la fel în orice perioadă a anului, doar perioada livrărilor diferă, 50% primăvara și 50% toamna. Prețul plantelor in vitro variază între 0,3 eurocent și 2 euro.


Avantajele alegerii unui material săditor certificat sunt posibilitatea de a accesa fondurilor europene, calitatea superioară a plantelor, verificarea și siguranța soiului, dar și prețul scăzut al plantelor.


Laboratorul este autorizat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și de Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor. Această autorizație facilitează importul și exportul de material săditor și obținerea de certificate FV (etichete albastre) pentru clienții care doresc să acceseze fonduri europene nerambursabile, PNDR, SAPARD, FEADR și altele.


(D.Z.)

Care sunt plantele care „luptă“ împotriva mucegaiului și a igrasiei

Dacă vă confruntați cu umiditate excesivă în casă, una dintre soluțiile cele mai simple este amplasarea anumitor plante care absorb apa în zonele cu probleme. O locuință cu umiditate crescută este mediul ideal pentru igrasie, mucegai, mirosuri neplăcute, dăunători ce pot avea consecințe neplăcute pe termen lung.

Crinul păcii

Una dintre plantele care absorb cel mai bine apa este Spathiphyllum wallisii sau Crinul păcii. Originară din America și Asia, această plantă absoarbe apa și purifică aerul din încăpere. De asemenea, are capacitatea de a elimina chiar și substanțele toxice provenite din fumul de țigară, dar și acetona, amoniacul, benzenul și xilenul.

Tillandsia

O altă plantă perfectă pentru spațiile cu umiditate ridicată este Tillandsia, cunoscută și sub denumirea de planta de aer. Această plantă nu are nevoie de pământ pentru a se dezvolta, ci poate trăi oriunde: într-un bol, pe o farfurie, în globuri sau recipiente din sticlă, într-un aranjament cu mușchi și licheni stabilizați etc.

Feriga

feriga

Feriga este o altă plantă ce ne poate scăpa de umiditatea în exces, având nevoie de niveluri ridicate de umiditate ambientală pentru a se dezvolta. Perfecte pentru a absorbi umiditatea, ferigile se pot amplasa în baie sau în orice altă încăpere unde există umiditate mare. Pe lângă rolul lor de „dezumidificator“, ferigile elimină și substanțele toxice din mediul înconjurător, adică ajută și la combaterea ciupercilor. De altfel, despre ferigă se spune că este cea mai bună armă naturală în lupta împotriva mucegaiului.

Calathea

calathea

O altă plantă care nu iubește ambientul uscat, deci numai bună pentru casele cu umiditate ridicată, este Calathea. Originară din America Centrală și de Sud, Calathea cuprinde în jur de 150 de specii cu frunze verzi și mai este denumită „planta păun“ sau „planta care se roagă“. În funcție de specie, această plantă poate crește până la un metru și jumătate înălțime.

Iedera

Iedera este o altă opțiune pentru ambientul umed. Cu un frunziș bogat, iedera este puțin pretențioasă, fiind ușor de îngrijit. Se dezvoltă bine în spații înguste și nu are nevoie de prea multă lumină naturală. Iedera absoarbe atât apa în exces, cât și toxinele din atmosferă.

Pereți din licheni

licheni perete

De asemenea, pe lângă plantele de interior, se poate alege și aranjamentul din licheni stabilizați sau chiar un perete din licheni. Un astfel de perete sau aranjament are nenumărate avantaje mai ales în zona urbană aglomerată pentru că reduce nu doar umiditatea și praful, dar și zgomotul. De asemenea, peretele din licheni stabilizați creează un spațiu cât mai aproape de cel natural, reduce stresul și dă o stare de bine. În funcție de preferințele fiecăruia, puteți alege orice tip de licheni, iar peretele poate fi verde sau colorat, cum vă place. Încăperile ideale pentru aranjamente sau pereți din licheni sunt băile, livingurile și dormitoarele sau orice încăpere cu umiditate mai mare de 40%. Chiar și bucătăria se pretează pentru un aranjament cu licheni – tablou sau chiar un perete întreg. Totuși, aici trebuie atenție sporită la grăsime și la temperaturile ridicate, ce pot afecta lichenii. Iar dacă vă întrebați cât rezistă un perete din licheni, ei bine, acesta poate rezista peste zece ani dacă umiditatea este crescută. Iată, așadar, că o problemă poate fi rezolvată simplu și eficient. Mai mult decât atât, un perete din licheni este și ușor de întreținut deoarece lichenii nu au nevoie de tundere, udare sau altceva.


Plante care favorizează odihna și relaxarea

Fie că avem sau nu probleme cu umiditatea în exces, este bine să avem plante prin casă pentru efectul relaxant. De pildă, lavanda este ideală pentru că ne ajută să ne relaxăm. Plantă medicinală excelentă, lavanda se poate folosi și pentru a realiza un ulei homemade de masaj sau ceai.

Plantele pot ameliora și alergii

Dacă avem multe plante de interior, vom observa că avem mai puțin praf în casă. Iar acest lucru se datorează plantelor care acționează ca adevărate filtre naturale. De altfel, unele plante sunt recunoscute pentru faptul că pot ameliora alergiile: plantele care rămân mereu verzi, crinii, violetele și alte plante cu frunze texturate ce pot filtra particulele de aer. Printre cele mai bune purificatoare de aer se numără feriga, iedera, crinul păcii și este bine să ale avem în fiecare încăpere din casă.


Simona-Nicole David

  • Publicat în Magazin

4.000 de plante din 1.800 de specii. Invitație la cea mai mare plantație de cactuși din țară

Cactușii sunt printre cele mai rezistente plante din lume care provin din zonele aride ale celor două Americi. Specialiștii au numărat peste 3.000 de specii de diverse mărimi și varietăți, de la cele de doi centimetri până la cele de aproape 20 de metri. Chiar dacă sunt plante deosebit de rezistente, majoritatea nu suportă temperaturi exterioare foarte. Nu iernează afară în condițiile climei temperate, dar rezistă foarte bine, pe timpul iernii, într-o cameră răcoroasă.

Două mituri desființate

Cristian Gavriloaie este director comercial la o firmă din Tîrgu-Mureș. Este pasionat de filatelie, acvaristică, dar și de plante. Deține la Ideciu de Jos una dintre cele mai mari colecții de cactuși din țară, aproape 4.000 de exemplare din 1.800 de specii. Cristian încercă să dărâme cele două mituri legate de cactuși, cum că ar aduce ghinion și sărăcie și că nu înfloresc niciodată, orice le-ai face. „Acestea sunt povești. Cactușii sunt plante care suportă rigorile naturii aspre din zonele deșertice. Sunt un exemplu de supraviețuire. Anumite specii pot să reziste și la frig, chiar până la minus 25 de grade. Dar majoritatea nu suportă temperaturile negative. Secretul înfloririi cactusului este că nu trebuie să îl udăm deloc iarna și trebuie să îl udăm moderat vara.“ Cristian a început să colecționeze cactuși pentru că a fost fascinat de rezistența și puterea lor de regenerare în fiecare primăvară.

„Cactușii sunt plante deosebite, cu flori deosebite, chiar dacă, de cele mai multe ori, florile nu ne atrag. Majoritatea au un miros respingător, fetid. Explicația este că polenizarea o fac doar muștele care sunt atrase de acel miros deloc ademenitor pentru alte insecte.“

Cum îi îngrijim și cum îi facem să înflorească

Cristian ne dezvăluie secretele acestor plante miraculoase:

„Majoritatea cactușilor trăiesc într-un climat cu două  anotimpuri. Noi ar trebui să simulăm cele două anotimpuri din locurile lor de origine. Practic, primăvara ar începe în aprilie și ține până în octombrie, de aceea în acest interval trebuie să le dăm apă și îngrășământ. Ar fi echivalentul sezonului ploios. Apoi ar trebui să îi punem într-o cameră răcoroasă, cu un mediu uscat. În acest fel simulăm anotimpul secetos. Iarna nu trebuie să îi udăm deloc pentru că planta intră într-o stare de hibernare și își pregătește inducția florală. Primăvara o să observăm pe plantă mici boboci de floare. Udarea pe timpul iernii sau udarea excesivă vara este o greșeală care poate fi fatală cactusului pentru că îi dă peste cap ceasul biologic. Plantele nu vor mai face flori în sezonul următor. Dacă sunt udate prea mult pot putrezi și rădăcinile. Vara pot fi udați săptămânal dacă se usucă pământul din ghiveci. Apoi, spre toamnă, trebuie rărit udatul.“

Important pentru cactuși este și substratul în care crește, ne atrage atenția Cristian Gavriloaie. „Ideal este un amestec de mici roci poroase și puțin pământ. Mai putem folosi și un amestec de 30% pământ de grădină cu 70% nisip de râu. Dacă plantele nu înfloresc înseamnă că ceva le lipsește. Se poate folosi îngrășământ granulat, dar nu în cantități mari.“ Dacă sunt respectate regulile, cactușii nu se usucă și nu suferă.

O potențială colaborare cu școlile

Cristian are și planuri de viitor cu impresionanta lui colecție. Ar vrea să mai aducă câteva specii deosebite din America și, atunci când vremurile vor fi normale, ar vrea să colaboreze cu școlile. „Aș vrea să vină copiii aici, la Ideciu, să le povestesc despre cactuși. M-aș oferi voluntar să țin câteva lecții deschise despre aceste plante spectaculoase. Multe sunt plante rare, greu de văzut în alte locuri. Cu siguranță se vor găsi vreo doi-trei copii care vor dori să înceapă și ei o colecție.“ Cristian a început să colecționeze cactuși pentru că îi consideră plante speciale. Le admiră rezistența, puterea de supraviețuire și de adaptare. „Se mulțumesc cu puțin, ne mărturisește horticultorul mureșean, și în cele din urmă ai satisfacția că poți admira, printre ghimpi, o floare cu adevărat frumoasă, deosebită.“

Existența lor ar putea fi, în cele din urmă, o lecție de viață!


Cristian spune că, în lumea colecționarilor de cactuși, începătorii sunt predispuși să greșească pentru că vor să înceapă cu specii rare  și greu de cultivat. Dacă vrem să avem o colecție de cactuși, sfatul său este să începem cu plante mai puțin pretențioase pe care le găsim în magazinele horticole.


Vasile Braic

  • Publicat în Social

Floarea care și-a schimbat genetica pentru a se proteja de oameni

Plantele au dovedit încă o dată că au o inteligență remarcabilă, până într-acolo încât înțeleg atunci când sunt amenințate cu dispariția și iau măsuri pentru a preveni acest lucru. Este și cazul unei mici flori galbene, numită științific Fritillaria delavayi. Potrivit National Geographic, aceasta crește în sud-vestul Chinei, în munții Hengduan, și face parte din categoria plantelor medicinale folosite în mod tradițional de mai bine de 2.000 de ani. Aceasta este folosită în mod special pentru tratarea afecțiunilor pulmonare, iar recoltarea ei în mod excesiv a făcut să ajungă la limita existenței. În medicină este utilizat bulbul plantei, iar pentru că dimensiunile sale sunt mici pentru a culege un kilogram este nevoie de mai mult de 3.500 de plante.

În vreme ce unele specii de Fritillaria pot fi cultivate, Delavayi crește în mod natural la altitudini mari, în aer rece și uscat, iar aceste condiții sunt dificil de reprodus pentru fermieri. În plus, există convingerea în rândul consumatorilor că plantele sălbatice sunt mai bune, deși nu există dovezi care să arate că acest lucru este adevărat. Dar, așa cum spuneam, lumea vegetală dovedește că reprezintă mai mult decât putem vedea noi. Ca urmare, această plantă mică ce înflorește o dată pe an încearcă să își rescrie singură destinul. Dacă până acum Fritillaria delavayi era inconfundabilă datorită florii sale, similare celei de lalea, colorată într-un galben vibrant, cu tulpină scurtă și cel mult cinci frunze, astăzi este mai greu de recunoscut. Oamenii de știință intrigați de acest fenomen au studiat comportamentul acestei plante și au descoperit că Fritillaria delavayi și-a schimbat cumva genetica.

Astfel, floarea ușor de recunoscut altădată și-a schimbat efectiv înfățișarea. A renunțat la culorile vii în favoarea unora care o pot camufla mai ușor, respectiv gri și maro. Pentru că acest fenomen se întâmplă în mod special în zonele unde această plantă era culeasă excesiv, oamenii de știință cred că explicația este că Fritillaria delavayi și-a însușit un alt aspect pentru a se proteja de principalul ei prădător, și anume omul. Puși în fața unei astfel de explicații mai putem privi cu superficialitate lumea extraordinară care ne înconjoară?

(D.Z.)

  • Publicat în Magazin

Plante uimitoare și metodele lor de supraviețuire

Dacă o singură clipă poți să te oprești și să privești natura, să îi înțelegi înțelepciunea ancestrală pe care o poartă cu sine, te poți considera deja mai bogat. În lumea vegetală, cu toate splendorile ei, poți descoperi o mulțime de lucruri uimitoare. Plantele comunică, se ajută reciproc, luptă pentru viața lor efemeră. În bula lor restrânsă de timp fiecare moment este prețios, așa că plantele au găsit tot felul de modalități pentru a supraviețui. Așadar, ce metode de supraviețuire aplică plantele?

foto 1 salcamul cornut Vachellia cornigera

Pentru a se apăra, salcâmul cornut (Vachellia cornigera, originar din Mexic – foto 1) a încheiat un parteneriat avantajos cu o specie de furnici agresive care îi asigură protecția. În natură această relație este cunoscută sub denumirea de comensalism. Practic, furnicile protejează copacii împotriva oricărui lucru care reprezintă o amenințare, dar au în schimb un loc unde locuiesc și care le asigură hrană.

foto 2 Planta de mustar

Planta de muștar (foto 2), spre exemplu, emite compuși organici volatili în aer pentru a avertiza plantele vecine că există o amenințare în apropiere. Când plantele de porumb sunt atacate, ele „eliberează substanțe chimice volatile din toate frunzele lor“ care „servesc ca un fel de apel de primejdie... pentru a atrage viespi“, potrivit cercetărilor din cadrul Departamentului Agriculturii din SUA. Odată ce viespile primesc apelul, ca să spunem așa, se adună la planta de porumb și elimină amenințarea, mâncând-o. Există și câteva tipuri de plante care cer ajutorul păsărilor atunci când dăunătorii se hrănesc cu ele. Practic, plantele vor emite COV, semnalând astfel că sunt atacate. Ca răspuns, păsările vin și consumă dăunătorii.

foto 3 Digitalis purpurea

Digitalis purpurea (foto 3) este pe cât de frumoasă, pe atât de periculoasă pentru că aceasta conține o toxină puternică numită digitoxină. Pentru oameni și insecte, consumul oricărei părți din această plantă poate duce la insuficiență cardiacă.

foto 4 nucul negru

Există anumite situații în care plantele trebuie să se apere împotriva altor plante pentru a supraviețui. Când nucul negru (foto 4), de exemplu, simte că o altă plantă începe să crească în apropiere, acționează astfel încât aceasta să nu se poată dezvolta. Drept urmare, rădăcinile nucului negru emit o toxină care otrăvește planta apropiată.

 foto 5 Litopii

Litopii (foto 5) profită de mediul înconjurător pentru a rămâne în siguranță. Deoarece aceste plante suculente arată ca niște roci sunt capabile să se camufleze perfect printre pietrele reale și să se protejeze astfel de prădători.

O altă modalitate a plantelor de a se proteja este folosind nectarul ca recompensă. Există plante care folosesc această substanță dulce pentru a atrage albinele și moliile. Prin insistența de care pot da dovadă, acestea alungă de multe ori erbivorele. Primesc, în schimb, substanțe nutritive. Este doar un alt exemplu de situație reciproc avantajoasă.

foto 6 Corydalis hemidicentra

Camuflajul este o tehnică de supraviețuire pe care și-o însușesc nu doar animalele, ci și plantele. Este și cazul plantei Corydalis hemidicentra (foto 6). Potrivit unui studiu publicat în revista Trends in Ecology and Evolution, această plantă imită cele mai neatractive elementele din jurul său cu scopul de a îndepărta astfel eventualii prădători. Având această caracteristică, genurile speciei arată diferit, în funcție de regiunea în care se găsesc.

foto 7 Inga Edulis

Plantele cu frunze cerate au găsit prin această modalitate nu doar o formă de protecție, ci și o soluție pentru a păstra umiditatea, cum este cazul celor care cresc în deșert. Stratul de ceară care le acoperă este dificil de mâncat de insecte și astfel plantele rămân integre. Alte plante mai ingenioase în materie de scuturi împotriva eventualilor devoratori au dezvoltat sisteme de apărare impenetrabile, la propriu. Este cazul arborelui Inga Edulis (foto 7). Cum funcționează sistemul lui de apărare? Pentru insecte frunzele sale sunt tari precum coaja de nucă de cocos. Sunt și plante care merg pe principiul că ofensiva este mai bună decât defensiva. Și atunci au dezvoltat tot felul de sisteme ingenioase de apărare cărora le cad pradă și victime colaterale. Sunt plante care în interiorul țesuturilor vasculare au o rețea complicată de canale cu seva din latex. Atunci când o insectă mănâncă frunzele, canalele sunt rupte, iar seva este eliberată pentru a prinde în capcana ei insecta. În esență, acest mecanism de apărare funcționează ca o pânză de păianjen. (D.Z.)

  • Publicat în Magazin

Cum putem obține plante sănătoase cu iluminat artificial

Pe lângă apă și aer, plantele au nevoie și de lumină pentru a se dezvolta bine. Iar lumina este principalul factor, fără de care fotosinteza ar fi imposibilă. Ce soluții găsim pentru plantele care au nevoie de mai multă lumină decât cea pe care o putem oferi în mod natural?

În perioadele de iarnă sau atunci când sunt zile mohorâte, întunecate, plantele nu au lumină suficientă pentru a se dezvolta și atunci trebuie găsită o soluție. Fie că este vorba despre plante decorative de interior, fie că vorbim de răsaduri sau culturi, soluția este lumina artificială. Lămpile pentru plante reprezintă sursa de lumină pentru a compensa lipsa luminii naturale, care este deosebit de importantă în perioada toamnă-iarnă. Dacă vorbim despre plante de interior, chiar dacă le poziționăm la ferestre pe partea de sud, durata luminii naturale pe timp de zi este insuficientă pentru dezvoltarea normală a plantelor, indiferent de tipul lor. Totuși, geamurile expuse spre sud primesc maximum de lumină și este amplasarea ideală pentru orice plante de interior. În aceste cazuri, dacă este foarte cald, trebuie să avem în vedere o bună aerisire și chiar filtrarea luminii, dacă este prea puternică. Dacă punem plantele în încăperi orientate spre nord, cantitatea de lumină va fi destul de redusă, iar plantele vor trebui să fie plasate la maximum 2 metri de fereastră. În acest caz este nevoie să limităm variațiile de temperatură prin geamuri duble, bine izolate. Atunci când așezăm plantele către est, acestea vor avea lumină dimineața, fiind o lumină dulce, benefică plantelor. Majoritatea plantelor de interior se dezvoltă mai bine la nord-est, în regiunile calde, și la sud-est, în zonele mai reci. Singurul inconvenient în acest caz este scăderea bruscă a temperaturii. Într-o cameră orientată spre vest, expunerea directă la soare este spre sfârșitul zilei. Această amplasare este perfectă pentru regiunile cu veri foarte călduroase, pentru că așa se menține ușor o ambianță temperată. Și aici trebuie luată în calcul izolarea ferestrelor și aerisirea naturală a încăperilor, vântul dominant suflând adeseori dinspre vest. Pentru a se dezvolta complet, plantele au nevoie de cel puțin 15 ore de lumină. Ce se întâmplă în cazul în care acestea nu au lumină suficientă? Ei bine, creșterea plantelor nu doar că încetinește, dar frunzele se ofilesc și devin galbene. Tulpina este firavă, nu se mai formează muguri noi, florile vechi dispar treptat, iar înflorirea se poate opri de tot. Într-un final, planta poate să moară.

Ce tip de lumină este mai bună

Lumina este o componentă importantă a vieții plantelor, fotosinteza având loc doar cu participarea acesteia. Chiar dacă sunt și alți factori externi ce influențează intensitatea fotosintezei, principalul element este intensitatea luminii. Cu ajutorul iluminatului potrivit putem extinde artificial orele cu lumină necesară pentru plante. O soluție ar fi lămpile fluorescente pentru că nu se încălzesc și nu afectează temperatura camerei, de aceea sunt recomandate pentru iluminarea plantelor. Au o putere mare de iluminare, nu costă mult și au un consum redus de energie. Acestea pot fi utilizate atât pentru plante de interior, cum ar fi orhideele sau violetele, dar și pentru răsaduri de legume și ierburi aromatice. O soluție mai bună decât lumina fluorescentă o reprezintă diodele emițătoare de lumină sau LED. Acestea au cel mai mic consum de energie și o eficiență crescută. De pildă, o lampă cu LED poate lumina până la 50 de mii de ore. De asemenea, acestea sunt și versatile și pot fi integrate frumos în decor. Totuși, chiar dacă becurile care folosesc lumină fluorescentă consumă mai puțin decât cele incandescente, mercurul din interiorul acestora le plasează sub LED-uri ca eficiență ecologică. În cazul în care se alege iluminatul artificial pentru creșterea plantelor, trebuie știut că nu trebuie să ținem plantele constant în „lumina reflectoarelor“. Pentru a crește bine, plantelor le este suficient să aibă lumină timp de 16 ore. Este drept că fiecare tip de plantă are nevoie de mai multă sau mai puțină lumină, de aceea este bine să ne interesăm înainte de a le achiziționa.


Luminozitatea este rareori suficientă în interior, fie că locuim la casă ori în apartament de bloc; de aceea este bine să rezolvăm această problemă dacă vrem să avem plante sănătoase și frumoase. Plantele de interior suferă din cauza lipsei luminii și de aceea este nevoie de creșterea intensității luminoase. Importantă este și dimensiunea ferestrelor, acestea având chiar rol esențial, dar uneori ajută și vopsirea pereților în alb pentru ca lumina să reflecte și să obținem mai multă lumină pentru plante sau chiar și pentru animalele de companie.


Simona-Nicole DAVID

Tratamente naturiste: „Sănătate din farmacia Domnului“ (I)

„Domnul lasă doctoria să crească din Pământ și-un înțelept n-o disprețuiește.“
(Sfânta Scriptură, Sirach 38, volumul 4)

Orice om își poate ajuta propria sănătate și chiar trata, dacă nu a știut sau nu a putut să prevină o anumită afecțiune cu ajutorul leacurilor dăruite din vremuri străvechi de bunul Dumnezeu.

În cărțile sale, preotul Kneipp scrie că Dumnezeu „pentru fiecare boală a crescut o mică plantă“. Astfel, cei care decid să folosească plante medicinale ar trebui să înceapă mai întâi cu plantele depurative, adică cele care curăță sângele: urzici, leurdă, păpădia, pătlagina etc. Firește că, în caz de stare de rău accentuată, febră și alte simptome serioase de boală, trebuie mers la medic pentru a vedea care este problema. Iar atunci când este vorba de o boală grea trebuie urmate recomandările medicilor.

În cartea Sănătate din farmacia Domnului, scrisă de Maria Treben și tradusă în 17 limbi, autoarea reamintește că medicina predată în facultățile de profil a început să se intereseze treptat și de medicina naturistă încă de acum 40 de ani. Profesorul universitar dr. Carl Alken (Universitatea din Saarland, Germania) aduce argumente pentru îndreptarea tot mai puternică a medicinii predate la facultate spre forțele tămăduitoare ale naturii astfel: „După cel de-al Doilea Război Mondial, medicii s-au aflat practic neputincioși în fața tuberculozei sau, de exemplu, a proastei funcționări a rinichilor. A urmat marea schimbare odată cu introducerea antibioticelor, iar astăzi trebuie să ne luptăm deja cu urmările negative ale utilizării parțial exagerate, parțial greșite a acestor «binefăcători». La aceasta se adaugă o creștere de forță a unei avalanșe a micozelor declanșate de o perturbare a echilibrului biologic normal de prea multe medicamente și de alte influențe ale mediului“, se arată în cartea Sănătate din farmacia Domnului, scrisă de Maria Treben.

Atenție la calmante!

Potrivit autoarei, care și-a dedicat întreaga viață fitoterapiei, „mulți medici cu conștiința responsabilității pun în gardă în fața unei folosiri excesive a medicamentelor. Se arată mai ales cât de periculoase pot deveni calmantele. Ele sunt luate de nenumărați oameni fără control medical și pot dăuna foarte serios diferitelor organe. Medicamentele pentru scăderea tensiunii, de exemplu, luate timp îndelungat, provoacă la femei cancer mamar, după cum au constatat trei grupe de cercetători care au lucrat independent unele de altele, la Boston, Bristol și Helsinki“, scria Maria Treben în 1980, anul în care a publicat cartea tipărită în peste opt milioane de exemplare și devenită best-seller în scurt timp.

Când trebuie culese plantele

Dar pentru ca plantele medicinale să fie adevărate leacuri, așa cum ni le-a lăsat bunul Dumnezeu, acestea trebuie să fie culese, păstrate și preparate corect. Astfel, cele mai bune plante medicinale sunt cele proaspăt culese; „ele sunt neapărat necesare pentru o reușită în cazurile de îmbolnăviri grave“. De pildă, ierburile proaspete pot fi culese începând cu primăvara timpurie, uneori deja înainte de sfârșitul lunii februarie, până în luna noiembrie, chiar înainte de intrarea în iarnă. Sunt și plante ce pot fi culese iarna, de sub pătura de zăpadă, dacă li s-a reținut locul. Un exemplu este rostopasca. Maria Treben explică faptul că iarna nu este bine să facem provizii în exces de plante, ci doar atât cât ne trebuie. Care este explicația? Ei bine, plantele trebuie culese în perioada conținutului cel mai mare de substanțe active. Așadar, dacă este nevoie de flori, acestea trebuie culese întotdeauna la începutul perioadei de înflorire, iar dacă folosim frunzele este bine să le culegem înainte și după perioada de înflorire. În ceea ce privește rădăcinile, acestea sunt scoase din pământ la începutul primăverii sau toamna; fructele se culeg în perioada coacerii.


Cine a fost Maria Treben?

Născută Günzl, în 1907, Maria Treben a fost o botanistă și scriitoare austriacă. Considerată o specialistă în domeniul medicamentelor pe bază de plante și a altor metode alternative de tratament în tradiția lui Sebastian Kneipp, Treben a sintetizat puterea plantelor în cartea sa Gesundheit aus der Apotheke Gottes (Sănătate din farmacia Domnului), publicată în peste 20 de limbi străine, în mai mult de opt milioane de exemplare. În ianuarie 1947, în urma expulzării germanilor din Cehoslovacia, Maria Treben a fost adăpostită într-o tabără de refugiați din Wülzburg (Bavaria), scrie Wikipedia. Acolo a avut o erupție cutanată și, după o ședere de trei săptămâni, s-a îmbolnăvit de febră tifoidă. A fost transferată din tabără la un spital, unde, din cauza războiului, nu existau prea multe medicamente și nu era nicio perspectivă de salvare. Surorile i-au dat să bea suc de rostopască, iar starea ei de sănătate s-a îmbunătățit imediat. Această experiență cheie a determinat-o să înceapă să studieze herbalismul. În următorii ani, Treben a studiat ca autodidactă medicina pe bază de plante (fitoterapie). A practicat în Austria și Germania, fără a fi o practicantă recunoscută. Recomandarea folosirii bitterului suedez („ierburile suedeze“) a devenit deosebit de cunoscută, această practică bazându-se pe redescoperirea unei rețete a medicului suedez Claus Samst, care la rândul său a atribuit-o lui Urban Hjärne (1641-1724).


Simona-Nicole David

  • Publicat în Social

Atenție la calitatea apei folosite la irigat!

Schimbările climatice permanentizate scot în evidență că, în anumite zone, agricultura nu mai este posibilă fără irigații. Sursele de apă în țara noastră sunt: Dunărea, râurile interioare, inclusiv Canalul Siret–Bărăgan, pânza freatică și ar fi de dorit să se amenajeze cât mai multe lacuri de acumulare a apei din precipitațiile abundente care cad în anumite perioade ale anului, ploi torențiale care nu pătrund în sol, se scurg, provoacă eroziune, inundații și colmatări, se deplasează spre mare, deci se pierd. Anii secetoși au demonstrat că apa este factorul decisiv al producției agricole.

În viața plantelor apa are multiple roluri:

  • are putere de dizolvare și menținere a nutrienților sub formă de ioni;
  • asigură absorția și conducerea substanțelor nutritive în corpul plantelor;
  • menține turgescența și temperatura stabilă în corpul plantelor;
  • participă la fenomenele de hidroliză, oxidare, reducere, fotosinteză.

Apa folosită la irigat trebuie să aibă următoarele însușiri:

  • conținutul în săruri solubile (cloruri, sulfați, carbonate) să fie sub 5 g/l;
  • să aibă reacție neutră pHul 6,5-7,2. Poate fi tolerată și apa cu pHul 5,5 – 6,4 și 7,3-7,6;
  • conținutul în aluviuni să fie de 1-3 g/l;
  • temperatura apei să fie de 20-28°C (apa din subteran are 12-13°C);
  • să aibă un bun grad de aerație cu 7-14 g/m3 oxigen.

Irigarea nerațională poate avea unele urmări negative:

  • mărește nejustificat cheltuielile și deci prețul produselor agricole;
  • umezirea exagerată și repetată este nefavorabilă atât plantelor, cât și activității microbiologice din sol;
  • cantitățile mari de apă deteriorează structura solului;
  • cel mai grav este că produce sărăturarea secundară și înmlăștinirea solului.

Sărăturarea secundară constă în ridicarea apei freatice mineralizate spre suprafața solului, apa se evaporă, iar sărurile rămân concentrate în zona respectivă. Tot sărăturare secundară este și atunci când se folosește apă cu un conținut de săruri mai mare de 5 g/l.

Aceasta se întâmplă când adâncimea apei freatice este de 2-3 m, numită adâncime critică.

Fenomenul de înmlăștinire are loc atunci când nivelul pânzei freatice ajunge la suprafața solului. În afară de folosirea cantităților mari de apă la irigat, asemenea fenomene mai au loc atunci când prin canalele de adâncime, neetanșate, au loc pierderi de apă de până la 70%.

Pentru prevenirea sărăturării secundare este necesar:

  • să se cunoască adâncimea apei freatice și gradul ei de sărăturare;
  • să se cunoască gradul de capilaritate a solului.

Pentru a împiedica ridicarea apei la nivelul solului trebuie:

  • să se ia măsuri de evitare a infiltrării apei în canalele de aducțiune prin compactare, betonare, cu folie de polietilenă, prin plantarea de arbori de-a lungul canalului care pot elimina prin transpirație 20.000 m3/ha apă.
  • să funcționeze corect rețeaua de evacuare și drenaj;
  • să se aplice norme de udare moderate, pe teren bine nivelat și cu prezența perdelelor forestiere;
  • nivelul pânzei freatice să se găsească la peste 10 m adâncime.

Din cele de mai sus rezultă că, pentru aplicarea tehnologiilor de cultură în zonele irigate, este necesar un grad de profesionalism mai ridicat al fermierilor.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Posibilități de sporire a producției agricole fără cheltuieli suplimentare

Eficiența economică a unei exploatații agricole este determinată, pe de o parte, de nivelul producțiilor agricole realizate, iar pe de altă parte, de cheltuielile realizate pentru obținerea acestor producții.

Experiențe de lungă durată din cercetarea științifică și din unitățile agricole performante demonstrează că se pot obține producții agricole superioare fără cheltuieli suplimentare, dacă se aplică tehnologiile de cultură recomandate de știința agricolă, astfel:

1. Zonarea corectă a culturilor agricole în teritoriu ținând seama, pe de o parte, de analizele pedoclimatice, de cartarea agrochimică a solului și de punctele de bonitare ale fiecărei zone, iar pe de altă parte, de cerințele fiziologice ale plantelor respective.

Numai această așezare corectă în teritoriu poate asigura sporuri de producție de 15%.

2. Folosirea solei amelioratoare de lucernă (trifoi) chiar în rotațiile simple de tipul porumb-grâu poate asigura sporuri substanțiale de producție. De menționat că aceste sporuri pot acoperi cu prisosință pierderile de teren ocupat de lucernă. După 3 ani de lucernă rămân în sol cca 80 t/ha materie organică echivalentă cu 40-55 t/ha gunoi de grajd, iar cantitatea de azot biologic rămas după lucernă este de 200-300 kg/ha, fiind folosit 51% în anul I, 27% în anul II și 22% în anul III după desțelenire. În experiențele noastre producția de grâu în rotația porumb-grâu a fost 100 %, iar după lucernă 220%.

3. Încadrarea culturilor într-un asolament bine întocmit, cu alegerea celor mai bune premergătoare și cu respectarea rotației pot asigura sporuri de producție de 12-15% fără alte cheltuieli.

4. Efectuarea lucrărilor agricole în perioada optimă constituie un factor important pentru nivelul și calitatea recoltelor. Orice lucrare trebuie urmărită să se efectueze cât mai bine, mai ușor și mai ieftin.

a) Epoca de efectuare a arăturii pentru grâul de toamnă este foarte importantă atât pentru creșterea producției cât și pentru îmbunătățirea calității recoltei. Arătura efectuată în vară, cu cât mai de vreme, cu atât mai bine, asigură acumularea apei în sol, distrugerea buruienilor și o activitate microbiologică intensă. Față de arătura din octombrie, arătura din august aduce un spor de producție de 21%, iar arătura din iunie un spor de 44%.

Conținutul în nitrați la arătura din vară crește de 2-5 ori iar de fosfor mobil, de 3-5 ori.

La porumb, față de arătura de primăvară, sporul de producție a fost de 800-1.500 kg/ha când s-a arat în ferestrele iernii, de 1.500-2.500 kg/ha când s-a arat în toamnă și de 2.500-3.500 kg/ha în arătura de vară.

b) Epoca de administrat îngrășăminte poate asigura sporuri de producție, fără cheltuieli suplimentare, astfel:

  • dacă dozele aplicate se calculează în funcție de cartarea agrochimică și de nivelul producției prognozate;
  • dacă îngrășămintele cu azot se aplică fracționat, în funcție de cerințele de consum ale plantelor;
  • dacă îngrășămintele fosfatice sunt încorporate la nivelul sistemului radicular deoarece ele nu se pot deplasa decât 3-5 cm.

În prezent, prin folosirea îngrășămintelor cu eliberare controlată și a celor cu eliberare treptată, se asigură o mai bună valorificare, fără pierderi.

c) Epoca de semănat la grâul de toamnă este foarte importantă pentru a sigura o bună iernare și reluarea vegetației în primăvară. Ea se corelează cu evoluția prognozelor meteo astfel ca până la intrarea în iarnă să acumuleze 450-500 grade termice pozitive. Din experiențe rezultă că însămânțarea mai devreme cu 1-2-3 săptămâni a adus minusuri de producție de 13%, 25% și chiar de 41%, iar la întârzierea semănatului cu aceeași perioadă a înregistrat minusuri de 14%, 25% și 38%.

d) Epoca de recoltat pentru fiecare cultură are o durată scurtă.

Depășirea acestei perioade se soldează cu mari pierderi prin scuturare.

Am determinat pierderile în asemenea condiții și am găsit peste 700 kg/ha grâu. Dar pierderi au loc și prin îmburuienarea culturii și îngreunarea recoltatului, prin încolțirea boabelor în spic, prin atacul de păsări, prin căderea grindinei etc.

Aceasta se întâmplă nu numai când în perioada de recoltat apar multe ploi ci și din cauza numărului redus de combine de recoltat.

Prin urmare, există multiple posibilități de sporire a producției agricole, fără cheltuieli suplimentare, dar cu o bună dotare cu utilaje agricole și o perfectă organizare a muncii.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Microgranulatele, o nouă abordare pentru agricultura în schimbare

Anul agricol 2020 ne-a demonstrat încă o dată că agricultura ne provoacă în fiecare an. Este necesară o schimbare de abordare pentru a găsi varianta de fertilizare potrivită pentru ferma dumneavoastră. Nutriția plantelor, ca știință, ne arată că multe lucruri s-au schimbat și acele X kilograme de azot necesare pentru obținerea a 1.000 kg de producție nu sunt corecte, fiind ușor de argumentat cu dovezi.

Noua generație de fertilizanți / îngrășăminte a arătat că agricultura curată, prietenoasă cu mediul înconjurător este în sinergie cu agricultura profitabilă.

Microgranulatele încă sunt considerate un lux, dar acestea au devenit o necesitate în actualele condiții pedoclimatice deoarece startul unei culturi este extrem de important pentru manifestarea unui potențial ridicat de producție.

Microgranulatele – o soluție pentru a pregăti plantele să producă mai mult în 2021

Aplicarea localizată, odată cu semănatul, a unui îngrășământ de sol starter contribuie semnificativ la o absorbție mai bună a substanțelor nutritive de către plante în primele faze de vegetație. Acest lucru este benefic pentru plantele tinere, care încă au rădăcinile mici și, implicit, o suprafață mai mică de absorbție.

Îngrășămintele starter sunt utilizate pentru a accelera creșterea plantelor în primele faze de vegetație.

Avantajele utilizării îngrășămintelor starter

Principalul avantaj al îngrășămintelor starter îl reprezintă faptul că plantele pot fi ajutate să răsară mai repede și în mod uniform, ceea ce reprezintă primul pas spre o cultură reușită.

Dezvoltarea mai bună a aparatului radicular permite realizarea unor sporuri mai mari de producție. Cele mai importante funcții pe care le are rădăcina sunt: fixarea plantei de sol și absorbția elementelor nutritive și a apei din sol. Cu cât rădăcinile sunt mai bine dezvoltate, cu atât plantele depășesc mai ușor perioadele de secetă.

Compania Naturevo vă pune la dispoziție două produse microgranulate care au confirmat că utilizarea lor influențează pozitiv producția/randamentul la culturi: Best Starter Maximum C+ și Easy Start.

Best Starter Maximum C+

Este un îngrășământ starter cu o formulare inovatoare, microgranulată. Conține ingrediente de cea mai bună calitate, iar datorită compoziției sale garantează absorbția substanțelor nutritive în timpul perioadei de germinație și de răsărire a plantelor. Acest îngrășământ poate fi utilizat pentru toate tipurile de culturi. Datorită prezenței unei matrici organice, pe bază de humofolați, dezvoltarea sistemului radicular este accelerată, iar absorbția nutrienților din sol se face mai bine. Asigură raționalizarea dozelor de îngrășăminte folosite la culturi, reducând până la minimum pierderile de azot prin levigare și retrogradarea fosforului. Nivelul de utilizare a fosforului se apropie de 100% atunci când îngrășământul este aplicat localizat, în imediata apropiere a plantelor. Microelementele prezente în Best Starter Maximum C+, precum borul, manganul și zincul, favorizează dezvoltarea culturilor și absorbția nutrienților chiar și în condiții climatice critice.

Humofolații, în calitate de compuși aflați în componența fertilizantului, fac din produsul BEST STARTER MAXIMUM C+ un produs premium cu numeroase efecte pozitive asupra plantelor, astfel:

  • Stimulează activitatea metabolică, mărind procentul de germinare a semințelor.
  • Mărește capacitatea de absorbție a rădăcinilor, ceea ce duce la creșteri semnificative de producție.
  • Îmbunătățește absorbția nutrienților pe parcursul dezvoltării plantei.
  • Îmbunătățește culoarea, gustul, uniformitatea, rezistența la transport și durata de păstrare a legumelor și fructelor.
  • Îmbunătățește rezistența la secetă și boli a plantelor.

Easy Start

Este un îngrășământ starter cu o formulare microgranulată. Conține ingrediente de cea mai bună calitate, iar datorită compoziției sale garantează absorbția substanțelor nutritive în timpul perioadei de germinație și de răsărire a plantelor. Acest îngrășământ poate fi utilizat pentru diferite tipuri de culturi.

Easy Start asigură raționalizarea dozelor de îngrășăminte folosite la culturi, reducând până la minimum pierderile de azot prin levigare și retrogradarea fosforului. Nivelul de utilizare a fosforului se apropie de 100% atunci când îngrășământul este aplicat localizat, în imediata apropiere a plantelor. Microelementele prezente în Easy Start precum borul, manganul și zincul favorizează dezvoltarea culturilor și absorbția nutrienților chiar și în condiții climatice critice.

Cum se aplică îngrășămintele Best Starter Maximum C+ și Easy Start

În cazul culturilor de cereale, îngrășămintele se pot aplică cu aplicatorul pentru microgranulate, pe rânduri dese. Pentru culturile de porumb, floarea-soarelui, sfeclă, rapiță și legume se folosește aplicatorul pentru microgranulate pe rânduri rare, însă dozajul diferă în funcție de cultură. Ținând cont de toate avantajele pe care le oferă aceste îngrășăminte, Naturevo recomandă utilizarea produselor Best Starter Maximum C+ și Easy Start pentru culturile de grâu, porumb, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, soia, leguminoase, rapită și legume (câmp, seră, solarii).

Microgranulatele pot fi utilizate pe orice tip de sol, sunt ușor de transportat și depozitat și oferă rezultate vizibile încă din primele stadii de vegetație ale plantelor.

De asemenea, îngrășămintele starter dau rezultate excepționale la înființarea plantațiilor perene (vie-pomi) dacă sunt aplicate la plantare.

Amplifică energia pozitivă cu ajutorul plantelor

Dincolo de valoarea estetică, beneficiile plantelor din casa ta sunt nemărginite. Totuși, cea mai importantă proprietate a vegetației de interior este aceea că poate echilibra energiile și purifica aerul din locuință. Așadar, plantele potrivite nu numai că îți aduc natura mai aproape de tine, dar pot crea o atmosferă pozitivă și prosperă.

Îmbinarea criteriilor menționate este îndeplinită cu succes de celebrul bambus norocos. Acesta este considerat unul dintre cele mai benefice plante, aducând cu sine o energie debordantă și prosperă. Un simbol fidel al norocului în cultura asiatică de aproape 5.000 de ani, bambusul echilibrează armonios toate cele cinci elemente ale științei Feng shui: apă, aer, foc și pământ. Cel mai bun loc în care poate fi plasat în locuință este în zona spațiului de lucru. Însă, atenție: puterea plantei este dată în mare parte de numărul de tulpini. Cu cât sunt mai multe așezate într-un vas, cu atât puterea sa benefică este amplificată.

Aroma de lămâie

Roinița, Melissa Oficinalis, este o plantă perenă aromatică cu proprietăți curative, originară din Asia Centrală. Ultimele cercetări de la Universitatea de Stat din Ohio au arătat că mirosul ei dulce parfumat îmbunătățește starea de spirit și scade nivelul de stres. De asemenea, pe lângă efectul de odorizant natural pe care îl are, planta mai îndeplinește și rolul  de purificare a aerului din încăperi, distrugând bacteriile.

Planta păianjen

Chlorophytum comosum este una dintre cele mai populare plante de apartament, cunoscută și sub denumirea de vălul miresei sau floarea păianjen. Este rezistentă, ușor de îngrijit și nu necesită o udare frecventă. Planta a fost inclusă în nomenclatorul NASA pentru capacitatea sa extraordinară de a curăța aerul și de a neutraliza diverși poluanți prezenți în casele noastre.

Energia soarelui

Crizantema este o altă plantă excelentă pentru Feng Shui-ul casei deoarece înlătură energia negativă, anxietatea și contribuie la crearea unei senzații de bine. Potrivit legendelor, culoarea vie și forma crizantemelor reprezintă soarele și capacitatea sa de a oferi energia necesară pentru a susține viața.

Planta banilor

Originar din Africa de Sud, arborele de jad este cea mai populară plantă Feng Shui. Numele său științific este Crassula ovata din familia Crassulaceae. Este cea mai dorită plantă Feng Shui datorită beneficiilor pe care le aduce: armonie, faimă, noroc și prosperitate. Motiv pentru care este recomandat ca arborele de jad să fie așezat pe birou, în spațiul de lucru. Conform tradiției Feng Shui plantele cu frunze rotunde, suculente sau netede sunt considerate cele mai benefice.

La polul opus stau însă plantele cu spini sau foarte ascuțite, precum limba soacrei. Deși de multe ori se spune că cactușii provoacă discuții din cauza vârfurilor lor, de fapt ei te protejează de energia negativă. Cu toate acestea, trebuie să fie amplasați în zone cu trafic mai scăzut al locului. Explicația? Întrucât această zonă atrage energie negativă, plasarea unui cactus în locurile retrase este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le puteți face pentru a-l anima și îmbunătăți.


Nu uita, plantele au nevoie de lumină naturală pentru a rămâne mereu proaspete

și viguroase. Păstrează-le sănătoase și curate, astfel încât acestea să poată invita fluxul pozitiv de chi. Așază plantele în zonele cheie ale casei pentru a crea o senzație primitoare. Intrarea principală, camera de zi și zona de luat masa sunt cele mai populare locuri pentru a-ți poziționa plantele pentru un Feng Shui excelent. Totodată, evită plasarea plantelor mari în dormitor deoarece vor absorbi energia din cameră. De asemenea, nu întâmplător se pun mușcate în fața ferestrelor. Pe lângă efectul plăcut vizual, aceste flori au puterea de a ține la distanță de noi țânțarii și alte insecte și nu lasă energiile negative să pătrundă în locuință.


Ruxandra Hăbeanu

  • Publicat în Magazin

Asigurarea spațiului de nutriție optim fiecărei plante, garanția valorificării la maximum a potențialului productiv

Am urmărit cu atenție firele izolate de porumb din straturile de ardei și varză ale unor grădinari. Dacă terenul este bine fertilizat pentru legume, aprovizionat cu apă, dar mai ales lumina solară le scaldă toată ziua și pe toată lungimea lor, plantele respective sunt riguroase, au culoarea verde-închis și toate frunzele sunt în funcțiune pentru un maxim de fotosinteză. Ele formează câte trei, mai rar doi știuleți de mărime normală și cu boabe până în vârf. În asemenea condiții se valorifică aproape întregul potențial genetic de producție al porumbului. Am avut și parcele experimentale cu densitatea de 90-100.000 plante/ha. Plantele de porumb, în acest caz, au crescut înalte, subțiri, firave, cu un slab țesut mecanic și cu frunzele uscate în partea de jos. Unele dintre aceste plante au făcut câte un știulete mic, iar altele au fost sterile. Spre maturitate se frângeau, făcând imposibilă recoltarea mecanizată.

Condiții pentru stabilirea densității

Lăsând la o parte aceste extreme, prin experiențe riguroase de lungă durată se stabilesc densitățile optime la fiecare specie de plante și la fiecare soi (hibrid) în funcție de condițiile pedoclimatice și de tehnologia de cultură aplicată. Se are în vedere că nu este important cât produce o plantă, ci care este numărul de plante uniform repartizate în spațiu care asigură maximum de producție la hectar. Creând spațiu de nutriție uniform fiecărei plante, acestea vor crește și se vor dezvolta uniform, cu suprafața foliară bogată, vor ocupa rapid terenul și vor înăbuși buruienile, vor menține umiditatea relativă ridicată a aerului în interiorul lanului, contribuind la reducerea transpirației, a consumului de apă, la rezistența la secetă. Se consideră densitate optimă limita la care reducerea productivității unei plante nu poate fi compensată de creșterea numărului de plante/ha. Cu creșterea numărului de plante, crește suprafața foliară, însă se reduce asimilația netă. Trebuie ca prin densitatea plantelor să se asigure un indice optim al suprafeței foliare care să realizeze asimilația netă corespunzătoare unei producții maxime. Se apreciază că fiecare zi în plus când planta se menține verde și face fotosinteză aduce un spor de recoltă de 0,15 t/ha.


Cerințe
Pentru a realiza culturi uniforme, bine repartizate în spațiu, este necesar:
  • să se realizeze un pat germinativ afânat numai pe adâncimea de încorporare a seminței;
  • sămânța să ajungă la aceeași adâncime pe substratul de sol așezat, cu aspect capilar al apei la nivelul seminței;
  • să se folosească semințe de mărime uniformă, cu germinație ridicată.
  • În aceste condiții germinarea și răsărirea sunt explozive, cu plante uniforme și viguroase care ocupă în scurt timp terenul.
  • La stabilirea densităților plantelor se ține seama de:
  • soi (hibrid), care este perioada de vegetație, arhitectura frunzelor, rezistența la cădere;
  • fertilitatea naturală a solului și tehnologia de cultură aplicată;
  • starea de umiditate a solului la semănat.

Aprecierea densității unei culturi, de porumb spre exemplu, nu se face după numărul de plante la hectar, ci la m² deoarece pot exista 50.000 de plante la hectar, dar sunt zone cu 2-3 plante/m² și zone cu 7-8 plante m², ceea ce nu corespunde cerinței de uniformitate.

Indicii de calitate ai recoltelor depind de densitatea culturilor astfel:

Floarea-soarelui

asigurarea spatiului nutritie tabel floare

La 40.000 de plante/ha, densitatea optimă socotită, se obține producția cea mai mare și indici de calitate buni. La densitate mai mică are indici de calitate mai buni, dar producția este mai mică. La densitate mare producția este scăzută și indicii de calitate inferiori.

Porumb

asigurarea spatiului nutritie tabel porumb

Ca și la floarea-soarelui, la densitate scăzută sunt indici de calitate superiori, dar producția este scăzută. Este ceea ce aminteam la firele de porumb izolate din culturile grădinarului.

Cu privire la densitatea culturilor au apărut unele puncte de vedere contradictorii lansate de doi mari specialiști cu o bogată experiență practică.

Dr. D. Muscă dorește să obțină 750-800 de spice de grâu/m² numai de la tulpinile principale și nu de la frați care consumă mult, dar produc puțin sau deloc. Folosește o cantitate mai mare de sămânță la semănat, rezultând culturi cu densitate mare care necesită fertilizări și tratamente corespunzătoare.

Dr. L. Buzdugan consideră că 300 de plante/m² la grâu sunt suficiente. Fiecare produce câte un frate productiv, realizând 600 de spice a câte 35 de boabe/spic cu MMB de 40 g asigurându-se o producție de 8.400 kg/ha.

La orz merge pe 200 de plante/m² a câte doi frați și rezultă 600 de spice.

La porumb a redus distanța între rânduri la 50 cm și numai prin aceasta a realizat un spor de producție de 150 kg/ha. Menționează că pătratul nutrițional optim la porumb are latura de 37,5 cm, iar la grâu de 6 cm.

Fermierii din marile societăți comerciale agricole vor încerca pe suprafețe mici asemenea propuneri și le vor alege pe cele mai bune.

Dacă se va ajunge ca la plantele prășitoare  să se reducă mult distanța între rânduri va fi necesară o altă sistemă de mașini pentru lucrările de întreținere și recoltare.

Sunt necesare tractoare cu balonul îngust de tipul fostului L-445 produs la Brașov. Poate ar fi timpul, cu această ocazie, să se dezvolte industria de tractoare în România. Acest tractor ar putea fi produs la IRUM Cugir și la Craiova. Pentru prășit, la asemenea distanțe, sunt necesare cultivatoare speciale care ar putea fi fabricate la Ceahlău-Piatra Neamț. Măcar pe acestea să nu mai fim nevoiți să le importăm.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Frumos, gustos și sănătos. Trei calități pentru trei plante

Multă lume are, în casă ori pe lângă casă, ceva verde și frumos – niște arbori, niște flori. Dar de ce să nu vrem mai mult de atât? Verde+frumos+gustos+sănătos.

Paw paw – banana nordului

Banana nordului (Asimina triloba) este un arbust de talie mare, un soi altoit foarte productiv cu fructul oval-alungit. Acesta este delicios, hrănitor și foarte bogat în vitamine. Nu seamănă cu niciun alt fruct. Este deosebit de aromat, dulce și cremos. Gustul său este exotic, un mix între banană, mango și ananas.

Banana nordului este un arbust fructifer care merită cu siguranță un loc în grădina dumneavoastră. Epoca înfloritului este timpurie, are frunziș bogat, verde și foarte decorativ. Florile sunt spectaculose și apar în luna aprilie – mai, iar fructele ajung la maturitate la sfârșit de august – început de septembrie. Fructele verzi sunt aşezate în ciorchini. Când ajung să fie coapte au culoare galben-maronie.

Arbustul este destul de rezistent la atacul bolilor și dăunătorilor. Compușii chimici din scoarța și din frunzele acestui rod al naturii sunt intens studiate de către cercetători. Aceștia cred că proprietățile deținute de scoarță ar putea combate cancerul.

kiwi

Kiwi

Această liană cu frunze mari și plină de flori, la sfârșitul primăverii, este bine-cunoscută pentru fructele ei bogate în magneziu și vitamina C. Se dezvoltă bine pe terenurile bine iluminate, cu posibilitatea de instalare a unui sistem de susținere. Specia preferă un sol fertil, cu un regim aerohidric ridicat și nu suportă solurile saraturate.

Este o plantă foarte harnică – dacă nu-i asiguri un loc doar al ei își invadează vecinii (arborii sau arbuștii din preajmă). Trebuie să mai știți că, în general, kiwi sunt plante dioice (unele au flori femeiești, altele au flori bărbătești) și că, pentru a se produce polenizarea, este nevoie de ambele sexe. Deci veți avea nevoie de minimum două exemplare.

Ginkgo Bilobajpg

Ginkgo Biloba

Vedeta farmaciei naturiste este o mare contradicție: un arbore de talie înaltă, cu frunze verzi în formă de evantai, care se colorează extraordinar de frumos toamna în galben. Uzul terapeutic al frunzelor și fructelor de Ginkgo Biloba este de notorietate, mai ales în medicina tradițională asiatică.

În țara noastră Ginkgo Biloba nu crește în mod spontan, însă îl putem găsi în câteva plantații mici în România deoarece nu este un arbore foarte pretențios când vine vorba despre condițiile de mediu. Rezistă atât la secetă, la temperaturi scăzute sau foarte ridicate, cât și la ploi abundente.

Ruxandra Hăbeanu

Primulele de seară, florile care aud zumzăitul albinelor

Lumea tăcută a plantelor este complexă și încă neștiută pe deplin de știință, iar oamenii simpli știu și mai puțin despre mecanismele fascinante prin care acestea își asigură supraviețuirea și moștenirea ancestrală. Lilach Hadany este cercetătoare la Universitatea Tel Aviv, iar studiile sale au avut ca scop demonstrarea faptului că plantele au o inteligență uimitoare, sunt mult mai evoluate decât cred oamenii și au capacități despre care nu se știa că există. Printre oamenii de știință circula teoria potrivit căreia plantele au simț auditiv, dar abia recent a fost derulat un experiment care să demonstreze acest lucru.

Lilach Hadany a hotărât că pentru desfășurarea experimentului candidatele ideale sunt primulele de seară. Acestea cresc spontan pe plajele și în parcurile din Tel Aviv, au o perioadă de înflorire mai îndelungată și produc cantități însemnate de nectar. Pentru a demonstra că acestea au fost într-adevăr înzestrate cu simțul auzului, în laborator Liliach a expus mai multe primule la diferite sunete în laborator. Rezultatele au fost, în consecință, diferite.

Astfel, o serie de primule au fost „încapsulate“ într-un recipient antifonat, fără posibilitatea de a recepta vreun sunet sau vibrație, alte trei serii au fost expuse la sunete de înaltă frecvență (158-160 kilohertz), frecvență intermediară (34-35 kilohertz) și scăzută, în vreme ce altor primule le-au fost puse înregistrări realizate într-un stup (0.2-0.5 kilohertz). Concluzia experimentului a fost că, după doar trei minute, florile expuse la sunete cu frecvență scăzută și la înregistrarea din stup și-au crescut concentrația de zahăr din nectar cu 12 până la 20%.Ce explicație au găsit oamenii de știință pentru acest fenomen?

 Se pare că primulele simt bătăile aripilor polenizatorilor chiar cu câteva minute înainte ca aceștia să își facă apariția, iar partea anatomică a plantelor care are capacitatea de a recepta frecvențele sunetelor sunt florile lor. Acestea se comportă practic ca niște senzori care captează frecvențele produse de mișcarea albinelor. Pentru a recompensa vizita polenizatorilor primulele cresc concentrația de zahăr din nectar. Este un schimb prin care plantele se asigură că vor fi ținute minte și că descendența lor nu se oprește aici.

Pentru că experimentul s-a desfășurat în mai multe anotimpuri și cu mai multe plante, de interior și exterior, s-a putut stabili și că forma florilor este foarte importantă, dacă nu primordială, în receptarea sunetelor. În general, florile cu formă concavă sau de castron au această capacitate de a primi și amplifica undele sonore, la fel ca o antenă de satelit. Pentru a confirma faptul că floarea este structura răspunzătoare, cercetătorii au inclus în experimentul lor și flori care au avut o petală sau mai multe înlăturate, iar rezultatul a fost că acestea nu au captat sunete și, implicit, nu au mărit concentrația de zahăr din nectar.

Să ne înclinăm în fața lumii uimitoare a plantelor!

Laura Zmaranda

  • Publicat în Magazin

Lumina invizibilă a plantelor

În 1899 omul de știință Nikola Tesla spunea într-un interviu că „totul este lumină“. Nu știu dacă omenirea a fost vreodată capabilă să asimileze această informație, dar știu cu certitudine că lumina a continuat să existe, chiar dacă am făcut abstracție de ea. Este un adevăr care mai iese din când în când la iveală, atunci când cineva îndrăznește să iasă din tiparele convenționale și să își deschidă ochiul spiritual, cum tot Nikola Tesla spunea, spre Univers.

Fotograful american Graig Burrow’s a reușit să surprindă cu aparatul de fotografiat ceea ce ochiul uman nu poate surprinde. Un fel de magie pură care demonstrează încă o dată că suntem înconjurați de lucruri extraordinare, aparent ascunse. Așa cum este lumina invizibilă a plantelor.

Prin sutele de fotografii cu plante pe care Graig Burrow’s le-a realizat începând cu 2014 ne-a dezvăluit o lume uimitoare, fantastică prin culorile, energia și lumina pe care le emit plantele. Pentru a surpinde aceste imagini, artistul a folosit o tehnică special de fotografiere, și anume inducerea unor raze ultraviolete care scot la iveală fluorescența substanțelor. Astfel aparatul de fotografiat suprinde lumina invizibilă a plantelor. Practic, plantele absorb lumina ultravioletă, iar apoi emit lungimi de undă, o strălucire pe care ochiul nu o percepe.

Pentru ca fotografiile sale să reflecte perfecțiunea acestui moment, Graig trebuie să așeze plantele pe suport metalic într-o cameră cufundată complet în întuneric. În timp ce aparatul de fotografiat surprinde imaginile cu o expunere de 10-20 de secunde, acesta își ține respirația pentru că și cea mai mică mișcare a aerului poate crea un blur al imaginii.

De altfel, spune fotograful, rezultatul obținut este de fiecare dată imprevizibil. Și nu doar prin prisma rezultatelor tehnice, ci mai ales prin descoperirile pe care le face. Experiența aceasta i-a arătat, spre exemplu, că florile cu mai multe petale, precum margaretele sau floarea-soarelui, au cel mai fluorescent polen.

Așadar, totul este lumină!

Laura ZMARANDA

  • Publicat în Magazin

Plante pentru uituci

Poți avea în casă plante care să rămână veșnic verzi, bine îngrijite și cu un aspect impecabil chiar dacă nu ai suficient timp să te ocupi de ele, iar spiritul grădinăresc nu prea te prinde. Din fericire, există nenumărate plante frumoase și rezistente. Unele dintre ele poți spune că au fost create special pentru... uituci. Așadar, dacă vrei să crești plante, dar de obicei uiți să le uzi, nu este nicio problemă! Iată care sunt florile cu care te sfătuim să te inițiezi în arta grădinăritului.

Cactușii • sunt și ei în cursa pentru cele mai rezistente plante. Cactușii fac parte din categoria plantelor xerofile, al căror nume înseamnă în limba greacă „iubitoare de uscăciune“. Ele au fost denumite astfel pentru că au capacitatea de a supraviețui condițiilor de mediu foarte dure, cu un grad de ariditate crescut. Toată lumea știe că aceștia rezistă mult timp neudați. Singurul lucru important pentru tine este să-i uzi rar și peste iarnă și să nu-i așezi lângă o sursă de căldură. De asemenea, nu uita că acest gen de plante au nevoie de foarte multă lumină. Dacă vrei ca micuții țepoși să înflorească atunci  oferă-le o temperatură mai scăzută.

plante cactusi

Liptos • pot fi ușor de confundat cu cactușii dar, spre deosebire de aceștia, ei nu au țepi. Dacă îi uiți în soare tot anul și îi mai lași și neudați, te-ai scos: vei avea cele mai frumoase plante.

plante lipthos

Pretențiile liptosului: Vara și toamna se udă 15 zile, iar în rest deloc. Nu-i place atmosfera umedă. Pentru un decor mai atrăgător presară pe sol pietricele mici, eventual colorate.

Aspidistra • este campioană la fum, poluare, lipsă de apă și lumină slabă. Sigur, dacă ai grijă să nu o uzi în verile arzătoare și o hidratezi doar o dată pe săptămână, ea va fi mai frumoasă și proaspătă decât multe alte flori.

plante apidistra

Crasula • sunt circa 150 de astfel de specii. Se mai numește și planta bogăției. Dacă îi merge bine se spune că la fel va fi și cu tine. Și pe ea o poți uita neudată vara. Iar acum, mai ales dacă stă la răcoare, o poți uda o dată la trei săptămâni.

plante crasula

Sfat:  Când se alungește prea mult o poți tunde pentru a o ajuta să se ramifice.

Ruxandra HĂBEANU

  • Publicat în Magazin

Protecția plantelor în România - cu un ochi în trecut, cu altul în viitor

Protecția plantelor joacă un rol la fel de însemnat în procesul de obținere a unor recolte bogate ca și tehnologia aplicată. De fapt, în opinia multor teoreticieni agricoli, este chiar o parte a tehnologiei de cultură. În acest context, la sfârșitul lunii iulie, sub egida Academiei de Științe Agricole și Silvice a fost organizată masa rotundă cu tema „Protecția plantelor în România – trecut, prezent și viitor“. Amfitrionul evenimentului a fost dl Ioan Roșca, directorul INCDPP (Institutul Național pentru Cercetare și Dezvoltare în Protecția Plantelor), unul dintre cei mai reputați specialiști în domeniu.

Informarea, un aspect doar aparent minor

La întâlnire au participat aproximativ 50 de persoane. Cea mai mare parte dintre participanți au fost cercetători ce își desfășoară activitatea la stațiunile de cercetare-dezvoltare agricolă din toată țara, aflate în subordinea ASAS.

Ioan Roșca, Constantin Popov, fost coordo­nator al INCDA Fundulea, Klaus Fabritius, cercetător la ICDPP, Otilia Cotuna, directorul SCDA Lovrin, și un reprezentant al INCDP Mărăcineni au fost doar câțiva dintre cei care au prezentat materiale interesante legate de tema anunțată a întâlnirii.

Dl Popov s-a axat mai degrabă pe tradiția în acest domeniu, prezentând o serie de rezultate pe care cercetătorii de la Fundulea le-au obținut de-a lungul timpului. Multe dintre acestea au constituit, la vremea lor, lucrări de pionierat în domeniu.

În schimb, dl Fabritius a prezentat o serie de chestiuni deosebit de actuale. În principal, domnia sa a vorbit despre necesitatea existenței unei informări corecte a publicului și combaterea falselor alarme. Un exemplu despre ceea ce se întâmplă atunci când aceste aspecte sunt lăsate de-o parte este apariția recentă pe un post TV a unui specialist de la un institut din subordinea ASAS, care a afirmat public că glifosatul se acumulează în corpul omenesc, nefiind eliminat. „Este cunoscut și publicat faptul că această substanță se elimină în totalitate din corp în maximum 120 de ore. De altfel, ea se absoarbe în proporție de 30% și se elimină prin urină, iar restul de 70% nu se absoarbe și se elimină prin fecale!“, a detaliat domnia sa. Dar efectul imediat asupra fermie­rilor a fost că panica stârnită printre consumatori de afirmațiile specialistului neinformat sau rău intenționat a dus la o scădere drastică a vânzării tomatelor autohtone, în dauna celor din import.

Dna Cotuna a prezentat câteva coordonate ale activității stațiunii de la Lovrin pe care o conduce. Una dintre principalele probleme cu care se confruntă activitatea în domeniul protecției plantelor, apreciază domnia sa, o constituie lipsa specialiștilor, la care se adăugă lipsa unor dotări corespunzătoare și a unei finanțări suficiente. „În acest context consider incert viitorul domeniului“, a conchis domnia sa.

Cercetătorii de la Mărăcineni au prezentat, pe scurt, o serie dintre realizările lor de ultimă oră.

Deosebit de interesantă a fost și comunicarea dlui dr. Gheorghe Boțoman, care a prezentat alternanța bio­pesticidelor cu produsele clasice drept una dintre cele mai moderne și mai eficiente soluții pentru combaterea integrată a bolilor, dăunătorilor și buruienilor.

Există sau nu un viitor?

Însă, cea mai interesantă parte a întâlnirii, a fost reprezentată de discuțiile ce au urmat. Mulți dintre cei prezenți și-au spus părerea despre ceea ce ar trebui făcut pentru viitorul domeniului protecției plantelor. Pesimismul unora, motivat de lipsa de finanțare și de mijloace, a fost contrabalansat de optimismul altora, precum dna dr. ing. Carmen Mincea, care și-a exprimat încrederea în viitorul acestui domeniu, care trebuie să ofere soluții fermierilor, celor care lucrează pământul. „Noi trebuie să venim cu răspunsuri la problemele lor, chiar dacă nu au cu ce să ne plătească. Tocmai de aceea ne plătește ministerul sau cine ne plătește!“

De fapt, din această diferență radicală de viziuni s-a vădit și o realitate care, singură, poate duce la distrugerea acestui domeniu: lipsa unei paradigme a cercetării în acest sector. Câțiva dintre vorbitori s-au arătat a fi adepții, mai mult sau mai puțin, ai principiului „cercetare pentru faimă individuală sau a colectivului“. Paradoxal, aceștia au fost cei mai sceptici în ceea ce privește viitorul cercetării românești în domeniul protecției plantelor.

În schimb, cei care asemeni dnei dr. ing. Carmen Mincea privesc această cercetare ca pe o activitate menită să vină în sprijinul fermierilor, dincolo de meritele autorilor, s-au arătat mult mai optimiști asupra viitorului.

Reprezentanții organizațiilor de fermieri care au participat la masa rotundă și-au exprimat, la rândul lor, principalele așteptări pe care le au de la cercetători. Pe lângă dorința de a li se pune la îndemână produse cât mai eficiente, agricultorii mai vor o legătură mai strânsă cu colectivele științifice. Această legătură ar trebui să aibă un dublu rol. În primul rând, cercetătorii ar trebui să întrebe mai des fermierii care le sunt problemele stringente, apoi rezultatele cercetării ar trebui să ajungă cât mai rapid și pe scară cât mai largă la îndemâna fermie­rilor, care, până la urmă, sunt cei care le aplică și, firesc, le validează în practică.

În final, dna Cristina Fabian, care a reprezentat MADR la această întâlnire, a promis să transmită conducerii instituției problemele cercetătorilor, astfel încât să se poată elabora măsurile necesare rezolvării problemelor existente.

Ca o caracterizare generală, se poate spune că evenimentul s-a dorit mai degrabă o întâlnire în care cei implicați în sectorul Protecției Plantelor să se cunoască între ei și mai puțin o întâlnire de lucru în care să se dorească identificarea unor soluții. Tocmai pentru că lucrurile au stat astfel considerăm că putem spera la o limpezire a viziunii asupra sectorului, astfel încât să se poată ajunge la o sinergie a eforturilor specialiștilor.

Alexandru GRIGORIEV

Să cunoaștem bine necesitățile plantelor și ce poate oferi solul

Realizarea de producții agricole ridicate și de calitate superioară specifice fiecărei culturi și soi (hibrid) presupune cunoașterea de către cultivator a cerințelor culturilor din ferma sa, pe de o parte, iar pe de altă parte cunoașterea posibilităților ce le poate oferi solul, pe baza cartărilor agrochimice realizate la 4-5 ani și a observațiilor personale realizate de-a lungul timpului în câmp.

Care sunt cerințele plantelor?

Toate culturile au nevoie de sol afânat, ușor permeabil pentru a acumula și conserva apa, cu porozitatea totală de 48-60%, din care porozitatea capilară 30-36%, iar cea necapilară (de aerație) 18-24%. Să aibă densitatea aparentă 1,0-1,4 g/cm3, un conținut optim de umiditate cuprinsă între capacitatea de câmp (Cc) și coeficientul de ofilire (Co), bogat în humus și elemente nutritive, cu o activitate microbiologică intensă și încadrate în asolament după premergătoare favorabile, în sole cu o stare fitosanitară bună, cu grad de îmburuienare redus.

Sunt necesare asolamente elastice, corespunzătoare cerințelor pieței, dar din care să nu lipsească sola amelioratoare și datoria agronomilor este să facă din fiecare cultură o bună premergătoare.

Asupra solului să se intervină cât mai puțin și numai la umiditatea optimă, să se asigure minimum 10 t/ha/an materie organică pentru a menține în echilibru procesele de formare/mineralizare a humusului.

O atenție deosebită trebuie acordată pH-ului solului, cunoscând că peste 3,5 mil. ha au grad de aciditate ridicat.

Eficiența îngrășămintelor aplicate este condiționată de nivelul pH-ului astfel:

Pierderile de recoltă, în fiecare an, în funcție de pH sunt:

  • La pH 5,8 scade producția de grâu cu 5% și de porumb cu 5%;
  • La pH 5,4 –,,– cu 20% –,,– cu 15%;
  • La pH 5,0 –,,– cu 26% –,,– cu 19%;
  • La pH 4,8 –,,– cu 32% –,,– cu 23%;

Gradul de valorificare a fosforului din sol este influențat de pH astfel:

  • La pH sub 5 coeficientul de valorificare este 10;
  • La pH 5,5-6,0 –,,– este 20;
  • La pH 6,5-7,0 –,,– este 30;
  • La pH 7,5-8,0 –,,– este 15.

Din aceste motive este necesar ca, atunci când valoarea pH-ului scade sub 5,8, să se aplice amendamente calcaroase, socotindu-se câte 2 t/ha pentru o unitate pH.

Ce poate oferi solul?

Pe baza cartărilor agrochimice se poate cunoaște oferta solului la un moment dat pentru că activitatea din sol este dinamică și se schimbă în permanență. Adică, prin activitatea microbiologică din sol, de descompunere-mineralizare a materiei organice, are loc eliberarea de elemente nutritive dar, în același timp, are loc și un consum al acestora de către plante, precum și prinderi prin levigare, volatilizare, eroziune.

Aprecierea conținutului în azot se face după indicele de azot, astfel:

  • slab aprovizionat la IN = sub 2, mediu aprovi­zionat 2-4 și bine aprovizionat 4-6.

Aprecierea cu fosfor se face după conținutul în mg P2O5/100 g sol:

  • slab aprovizionat la 2,1/4,0; mediu aprovizionat la 4,1-8,0 și bine aprovizionat 8,1-16,0.

La fel aprovizionarea cu potasiu – mg K2O/100 g sol:

  • slab sub 8,0; mediu 8,1-16,0 și bine aprovizionat 16,1-24,0.

Aprecierea gradului de fertilitate potențială a solului lutos se poate urmări în tabelul nr. 1.

Cantitatea de elemente nutritive necesară pentru obținerea a 1 tonă produs principal (boabe) este prezentată în tabelul nr. 2.

În tabelul nr. 3 se prezintă cantitatea de îngrășăminte care trebuie aplicată la principalele culturi agricole, care reprezintă mai mult de jumătate din suprafața cultivată, pentru diferite niveluri de producție.

Datele de mai sus vin în sprijinul fermierilor pentru a putea gestiona mai bine inputurile în funcție de producțiile programate.

Tabelul nr. 1

Aprecierea gradului de fertilitate potențială pe un sol lutos

necesitatile plantelor tabel 1

Tabelul nr. 2

necesitatile plantelor tabel 2

Tabelul nr. 3

necesitatile plantelor tabel 3

necesitatile plantelor tabel 4

Prof. dr. ing.Vasile POPESCU

Obiceiuri care îți distrug plantele

Fără să-ți dai seama, poți să faci mai mult rău plantelor tale decât bine. Ce-i drept, nimeni nu cumpără o plantă gândindu-se: „Ar fi perfect să o distrug în această lună!“ Cei mai mulți dintre noi vrem să avem grijă de florile noastre și să le ajutăm să se dezvolte frumos. Însă această îngrijire a plantelor este mult mai complicată decât credeți. Unele metode de întreținere a plantelor le pot distruge dacă sunt făcute incorect sau în exces. Păstrarea în viață a unei plante de interior este de fapt un dans mult mai elegant decât am crede. Dar nu vă temeți! Urmărind rândurile de mai jos veți afla cum să evitați greșelile care vă pot ucide plantele preferate.

Udați prea des

Este greșeala numărul 1 și cel mai des întâlnită. Bineînțeles, plantele au nevoie de apă, dar nu în exces! Udând mereu, planta devine vulnerabilă și este predispusă la boli și dăunători, iar rădăcinile vor putrezi. Odată ce aceste rădăcini încep să putrezească, poate fi cu adevărat dificil să le recuperăm. Pentru a evita o asemenea situație neplăcută vă recomandăm un mic exercițiu: obișnuiți să vă verificați plantele cu regularitate. Dacă aveți doar câteva plante, le puteți verifica o dată sau de două ori pe săptămână. Puneți degetul în sol până la prima articulație. Dacă este uscat, micuța plantă este pregătită pentru o nouă porție de hidratare. Dar dacă solul se lipește de deget, amânați irigarea plantei pentru o altă zi.

Expunerea lor direct în razele soarelui

Bineînțeles, toate plantele au nevoie de lumina soarelui pentru a se dezvolta, dar nu prea mult. Majoritatea plantelor doresc lumina indirectă, ceea ce înseamnă că plantele vor să se afle într-o cameră luminoasă, dar nu vor să obțină prea multe raze direct pe frunzele lor. Dacă le aveți așezate lângă o fereastră, de exemplu, o perdea albă va difuza suficientă lumină.

Rețineți, dacă planta primește prea multă lumină s-ar putea să descoperiți că se usucă repede, frunzele ei devin maro, iar floarea se va veșteji. Așadar, încercați să o deplasați undeva unde se poate bucura de soare fără a fi arsă.

Transplantați floarea într-un vas mult mai mare

Transplantarea este o parte importantă a îngrijirii plantelor. Nu numai că oferă plantei un aspect frumos și proaspăt în care să prospere, dar oferă și rădăcinile sale o dezvoltare pe măsură. Cu toate acestea, atunci când treceți la această etapă este important să mergeți doar pe o mărime mai mare. Motivul pentru această alegere este legat de apă și umiditate. Când vasul este mare pentru o plantă, rădăcinile nu pot absorbi umezeala din acel pământ. Asta înseamnă că solul rămâne mai umed, putând expune planta la putregaiul de rădăcini sau dăunători care se dezvoltă în umiditate.

gradina ARCADE Vases Pots 35

Nu le tăiați

Tăierea, în special în primăvară, încurajează creșterea nouă și menține planta sănătoasă pe tot parcursul anului. De asemenea, dacă pe plantă există părți moarte pe care nu le-ați eliminat încă, aceasta încearcă să o hrănească. Așadar, nu lăsați să-și piardă energia într-o parte care a dispărut deja! Îndepărtați frunzele ofilite astfel încât să se poată concentra asupra regenerării.

O mulțime de îngrășăminte

Îngrășământul este minunat – oferă plantelor substanțele nutritive de care au nevoie să crească! Suprafertilizarea poate duce la acumularea de săruri și alți nutrienți neabsorbiți în sol, care pot modifica pH-ul solului și îngreunează absorbția apei de către plante. Acest lucru poate duce la „arderea îngrășământului“. Vă puteți da seama de acest lucru când vârfurile frunzelor devin maro și crocante deoarece apa nu le poate ajunge.

Cantitatea de îngrășăminte de care planta are nevoie se schimbă în funcție de sezon. Cele mai multe plante au nevoie de fertilizare mai mult în primăvară și vară – atunci când acestea cresc – și mai puțin sau chiar deloc în timpul iernii, moment când se odihnesc.

Le înghesuiți

Distanța mică între plante păstrează umiditatea din jurul lor, ceea ce este excelent pentru majoritatea plantelor, în special pentru cele care cresc în junglă. Dar dacă acest lucru este foarte benefic pentru unele specii, poate fi în detrimentul altora. De exemplu, violetele africane urăsc să fie înghesuite. Rezultatul? Micile plante vor obține puncte permanente maro pe frunze, apoi vor cădea. Așa că asigurați-vă că florile voastre din ghiveci au suficient loc ca să respire.

Ruxandra HĂBEANU