Asociația Viitor Plus a implementat un proiect cu numele „Împădurești pentru București“, care are ca scop creșterea suprafeței împădurite în județele din sudul României, în special prin plantarea de perdele forestiere și perimetre de ameliorare. Pe lângă plantările propriu-zise, proiectul contribuie la responsabilizarea și educarea cetățenilor, îmbunătățirea calității spațiilor verzi urbane și celebrarea acțiunilor pozitive pentru mediu.

Speciile de arbori plantate

Puieții oferiți de Viitor Plus voluntarilor au fost grupați în pachete, în funcție de zona de relief și clima în care au fost plantați, și conțin 2 sau 3 specii. Printre ele se numără sălcioara (Eleagnus angustifolia), o specie exotică care crește până la 5-7 m. lemnul câinesc (Ligustrum vulgare) o specie indigenă ce crește până la 4 m, cătina roșie (Tamarix ramosissima), o specie exotică ce crește până la 4 m, și păducelul (Crataegus monogyna), arbore indigen ce poate ajunge la o înățime de până la 7 m.

Președinta proiectului Viitor Plus, Teia Ciulacu, a declarat: „De când am conceput acest proiect, mi-am propus să învățăm niște lucruri prin care toți ne putem implica. Tot conceptul de «Adoptă un Copac» s-a bazat pe implicarea comunității. Avem colaboratori, firme private, voluntari care au contribuit la desfășurarea proiectului. Donațiile pe care le-am primit de la aceștia au fost transformate în păduri. Așa am ajuns la cele 150 de hectare deja împădurite. Sperăm ca, la sfârșitul acestui sezon, să depășim 200 de hectare și 1 milion de puteți plantați în 14 ani de activitate. Ca să vedem pădurile care sper că v-au bucurat ochii la Vâlcele, Dragoș-Vodă, Constanța, Dolj, București și alte localități e foarte multă muncă în spate și sunt recunoscătoare tuturor celor care s-au implicat.“

În toamna anului 2022, proiectul a ajuns la cea de-a 30-a campanie, cu 563 de arbori și arbuști în curțile școlilor și ale instituțiilor. Plantarea de noi păduri, perdele forestiere sau chiar și copaci individuali este de multe ori cea mai bună soluție pentru a combate o diversitate de probleme de mediu precum temperaturile extreme, înzăpezirea drumurilor, deficitul de apă din sol, eroziunea terenurilor, scăderea fertilității solului, degradarea peisajelor și lipsa spațiilor de relaxare și recreere. Reușita plantărilor este dată de respectarea mai multor reguli atât privind plantarea în sine, cât și a planificării acesteia.

Spațiile verzi din București

Agenţia Europeană a mediului (EEA) a analizat situația actuală a Capitalei la capitolul spații verzi. Bucureştiul se află pe locul 19 în topul capitalelor europene cu un procent de 26%. Topul este condus detaşat de Oslo (77%) şi Zagreb (74%), iar la final regăsim Atena și Valetta, cu 17%. Media europeană este de 42% din suprafața oraşului. 22% din suprafaţa Bucureștiului este acoperită de coronamentul arborilor, orașul clasificându-se pe locul 25, mult în spatele unor oraşe precum Oslo (72%), Zagreb (46%), dar în faţa unor capitale precum Atena (15%) sau chiar Paris (20%). Media europeană este de 30%. Spațiul neacoperit de arbori are un procent de 6%, ocupând astfel locul 18. În fruntea clasamentului se află Stockholm (19%), Dublin(15%), Ljubljana (1%) şi Reykjavik (0%). Media europeană este de 7%.

Liliana POSTICA

Importanța arborilor, arbuștilor și a perdelelor forestiere este vitală, la fel ca și acțiunile de plantare a acestora, acțiuni ce contribuie la eforturile globale de împădurire, la refacerea ecosistemelor deteriorate și atenuarea efectelor schimbărilor climatice. O veste bună a venit chiar de Ziua Internațională a Pădurilor, moment sărbătorit prin plantarea de arbori și arbuști, precum și de realizarea unor perdele forestiere. Acțiunea a fost sprijinită de Syngenta România, una dintre principalele companii globale prezente local, furnizoare de inputuri agricole. 

Astfel, Asociația Plantăm fapte bune în România și studenții Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București au marcat Ziua Internațională a Pădurilor, sărbătorită la 21 martie, cu o inițiativă de împădurire, pe o suprafață de 1,7 hectare la Stațiunea Didactică de Cercetare-Dezvoltare Agronomică Moara Domnească.

Potrivit unui comunicat transmis de Syngenta România, „8.000 de puieți forestieri reprezentând mai multe specii de arbori și arbuști vor acoperi o suprafață de aproximativ 1,7 hectare, acțiune ce are ca scop creșterea gradului de conștientizare a importanței perdelelor forestiere în agricultură.”

Totodată, în cadrul proiectului, va fi plantată o perdea forestieră în zona fermei și o suprafață de 1 hectar pe un teren cu un sol depreciat.

"Activitățile de împădurire pe care le organizăm la Stațiunea Didactică și de Cercetare-Dezvoltare Agronomică Moara Domnească, alături de Plantăm fapte bune în România, cu sprijinul Syngenta România prezintă atât o componentă silvică (plantarea a 8.000 de puieți forestieri din 16 specii: stejar pedunculat, stejar brumăriu, stejar roșu, mesteacăn, tei, frasin comun, ulm, paltin, arțar tătărăsc, salcâm, sălcioară, măceș, păducel, salbă moale, sânger și porumbar, sub forma unei perdele de protecție), cât și una educativă, prin implicarea studenților noștri în toate etapele acestui demers, de la proiectare la execuție", a declarat Asist. Univ. dr. ing. Mihai Enescu (USAMV București, Facultatea de Agricultură, Specializarea Silvicultură).

Perdele forestiere 

În agricultură, perdelele forestiere pot atenua efectele schimbărilor climatice și pot contribui la creșterea calității solurilor. În 2018, compania Syngenta, împreună cu Stațiunea Didactică de Cercetare-Dezvoltare Agronomică Moara Domnească, au pus bazele centrului Interra® Farm cu scopul pregătirii și instruirii viitoarei generații de fermieri în domeniul practicilor agriculturii sustenabile. La acțiune au participat studenți ai Facultății de Horticultură din București, pentru care experiența practică are un impact semnificativ, prin planificarea unei astfel de activități, obiectivele pe care le urmărește crearea unei perdele forestiere și impactul asupra comunității.

”Activitățile ecologice sunt un obiectiv al misiunii noastre, fiind o modalitate excelentă de a cultiva responsabilitatea socială și de a crea ecosisteme durabile ca suport al educației și al valorilor științifice pentru generațiile actuale și viitoare.”, spune decanul Facultății de Horticultură, Adrian Asănică.  

Acțiunea de împădurire va fi precedată de o prezentare a importanței perdelelor forestiere în agricultură, pe care Asist. Univ. dr. ing. Mihai Enescu o va susține pentru studenții participanți.

Peste 2 milioane de puieți plantați

Din 2011, asociația Plantăm fapte bune în România a contribuit la plantarea și îngrijirea a peste 2.000.000 de puieți care împăduresc astăzi 524 de hectare din 42 localități (35 de județe) ale țării. Dacă până în pandemie, 44.000 de voluntari au participat la aceste acțiuni, în ultimii doi ani munca acestora a fost înlocuită cu zilieri și echipamente mecanizate. Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti (USAMV) este o instituţie de învăţământ superior şi de cercetare acreditată, pol de excelenţă al învăţământului universitar de specialitate, transformată constant pe parcursul celor 170 de ani de existenţă. USAMV are 7 facultăți și peste 11.000 de studenţi, fiind definită ca “o universitate pentru viaţă şi agricultură, prin educaţie şi cercetare de înaltă calitate”. Universitatea are în vedere patru direcţii strategice de dezvoltare în contextul actual: învăţământ de calitate (cu accent pe abilităţile practice urmărite de angajatori), cercetare avansată, internaţionalizare şi parteneriat cu mediul de afaceri.

Plantarea unor perdele forestiere de protecție este un subiect despre care se vorbește mult, dar legat de care se fac, deocamdată, prea puține. După mulți ani, de-abia în toamna trecută s-a început plantarea unor asemenea perdele în lungul Autostrăzii Soarelui. Dar despre perdelele forestiere de protecție a terenurilor agricole, nu se mai spune nimic la nivelul forurilor decizionale. Au mai rămas doar câțiva pasionați responsabili, oameni de știință sau specialiști în agricultură, care încă speră să readucă în atenție acest subiect deosebit de important.

Efectele distrugerilor din 1963 s-au amplificat an de an

„În 18 august 2007, în cadrul unui simpozion ce a avut loc la Constanța, referitor la Dobrogea în contextul deșertificării am vorbit despre importanța perdelelor de protecție a suprafețelor agricole. Am prezentat atunci date referitoare la dinamica precipitațiilor și la tot ceea ce s-a întâmplat în perioada anilor 1920 – 1921“, povestește dl dr. ing. Dumitru Manole, unul dintre seniorii agriculturii românești. Domnia-sa lucrează în Dobrogea, ca agronom, încă din 1963. „Când mi-am început activitatea, tocmai începuse nebunia distrugerii perdelelor forestiere de protecție a suprafețelor agricole. Lucram la GAS Stupina și raportam zilnic la regiune, la Hârșova, stadiul desțelenirii. La începutul lui 1963, în Dobrogea, existau 4.049 ha perdele forestiere. La sfârșitul anului dispăruseră cu totul“, își amintește agronomul. Ulterior, de la an la an cu mai mare amploare, a putut evalua efectul devastator al acestei măsuri.

Irigațiile și perdelele de protecție, vitale pentru Dobrogea!

În istoria României perdelele forestiere constituie o constantă. Acestea aveau un dublu scop. Pe de o parte constituiau un excelent marcaj al hotarelor, iar pe de altă parte permiteau celor ce lucrau câmpul să se adăpostească la umbră atunci când era nevoie.

Dar aceste două utilități sunt doar cele care apar la o primă vedere superficială. Efectele de protecție ale perdelelor forestiere de pe terenurile agricole sunt mult mai complexe. Ele au fost evidențiate de specialiști încă din a doua jumătate a secolului XIX. Necesitatea perdelelor de protecţie a fost adusă în atenția publică pentru prima oară în anul 1860 de către Ion Ionescu de la Brad, care a realizat primele plantaţii pentru „adumbriri contra vântului“. În urma călătoriei de studiu pe care a întreprins-o în Dobrogea, savantul recomanda ca elemente vitale pentru agricultura din acest ținut irigațiile și perdelele de protecție.

Primele propuneri pentru executarea unor perdele de protecţie în cadrul unui proiect concertat aparţin lui B. Pizu. În anul 1881, în „Revista Pădurilor“, acesta propunea instalarea a 56 fâşii de pădure, de la Dunăre la Podgorii, undeva în zona Bărăganului și a sudului Moldovei. Fâșiile de pădure urmau să fie amplasate la o distanță de  circa 20 km între ele.

Marii proprietari și-au plantat singuri perdelele forestiere

Primul care a transpus în practică un astfel de proiect a fost moşierul Sălcudeanu, la Mărculeşti – Ialomiţa (1879-1891). El și-a acoperit proprietatea cu „perdele colectoare de zăpadă şi domolitoare de vânturi“, din salcâm. Peste aproximativ un deceniu, între 1902 și 1907, pe terenurile Domeniilor Coroanei de la Sadova (Dolj), s-au plantat cu salcâm 50 km perdele în lungul drumurilor, cărora li s-au adăugat 500 km în jurul tarlalelor agricole (25 ha fiecare tarla).

În 1924, pe fosta moşie a principelui George Știrbei,de la Berteştii de Jos – Brăila, cunoscută pentru faptul că era alcătuită în mare parte din terenuri cu nisipuri zburătoare, au fost plantate perdele forestiere. Aceste exemple au demonstrat eficiența acestor mijloace simple de protecție.

Ca urmare, în 1937, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor iniţiază un studiu privind perdelele de protecţie a câmpului. Institutul de Cercetări şi Experimentaţie Forestieră (ICEF) introduce în programul său de lucru asemenea preocupări fiindu-le alocată şi o sumă de 300.000 lei.

În afara acestor reţele, au mai fost înfiinţate de către proprietari perdele, la Mărculeşti şi Jegălia (jud. Ialomiţa), la Ciocârlia şi Izvoru (jud. Constanţa), pe suprafeţe mari, respectiv 367 ha şi 104 ha.

Eficiența, dovedită în 1946 și 1947!

Acestea şi-au dovedit eficienţa în cazul secetei din 1946, anul cel mai secetos din secolul al XX-lea, când la adăpostul perdelelor s-a obţinut un spor de recoltă de 300% faţă de câmpul neprotejat. Perdelele au avut efect pozitiv şi în anul 1947, când în Dobrogea grâul a degerat în întregime în câmpurile neprotejate, dar s-au obţinut 600 kg/ha la adăpostul perdelelor.

Ca urmare, în 1950 a fost creată o direcţie silvică specială în Dobrogea, care să se ocupe de crearea unei rețele de perdele forestiere de protecție a terenurilor agricole. Reţeaua a ocupat o suprafaţă de cca. 4 000 ha, protejând o suprafaţă de aprox. 1.000.000 ha. Unul dintre „artizanii“ acesteia a fost savantul Traian Săvulescu, pe atunci președinte al Academiei. „Voi, inginerii agronomi din Dobrogea va trebui să lucrați la umbra perdelelor forestiere“, îi plăcea să spună.

În 1962, printr-un decret comunist, fără nici o bază științifică, s-a hotărât tăierea tuturor litierelor aflate pe terenurile agricole, sub cuvânt că „sunt o idee stalinistă“.

Diferențele se văd și din avion!

„În 2007 am făcut câteva filmări aeriene, de-o parte și de alta a graniței româno-bulgare, în Dobrogea. În Bulgaria încă există vechile perdele plantate în anii ’20. Diferențele, chiar așa, văzute din avion, în ceea ce privește agricultura sunt izbitoare“, își reia firul poveștii Dumitru Manole.

Începând din 2008, cu sprijinul Consiliului Județean Constanța, a pus bazele a trei pepiniere pentru crearea materialului biologic necesar realizării perdelelor de protecție. „A fost o mare aventură. Nu am găsit sămânță certificată. Doar la Direcția Silvică Bihor am reușit să găsim sămânță de salcâm. Așa se face că am creat perdelele care există acum cu salcâm. Sigur că ideal ar fi fost să conțină și stejar roșu, stejar brumăriu și sălcioară, dar la momentul respectiv nu s-a putut“, continuă Dumitru Manole istoria. Și de aici pornesc problemele: conform unor categorisiri europene, salcâmul este considerat o specie invazivă. Ca atare, pentru suprafețele agricole ocupate acum de noile perdele de protecție, nu se acordă nici un fel de subvenții, nici în cadrul „Plăților unice pe suprafață“, nici pentru „Zone de interes ecologic“.

Important de spus este și faptul că, la începutul lunii aprilie, în câmp solul era umed în secțiunea de adâncime cuprinsă între 4 și 30 cm. În schimb, în zona perdelelor forestiere, umiditatea cobora până la 45-50 cm.

„Așadar, acum, în 2019, un an așa cum n-am mai întâlnit în toți cei 56 de ani de activitate, noi stăm în continuare și întindem vorbe?“, se întreabă amar specialistul octogenar.

Alexandru GRIGORIEV

Reîmpăduririle reprezintă una dintre preocupările constante ale silvicultorilor români încă de acum 90 de ani. În fiecare an au loc câte două campanii, una de primăvară și alta de toamnă. Acest lucru devine cu atât mai necesar cu cât nevoia de lemn este în continuă creștere. În plus, modificările climatice, care se fac simțite tot mai mult, ar putea fi oarecum ținute în frâu de existența unor suprafețe împădurite consistente.

Reîmpăduririle și perdelele de protecție, priorități pentru Romsilva

Pentru acest an, Romsilva și-a propus regenerarea a 12.615 ha, dintre care 7.935 ha prin regenerări naturale și 4.680 ha prin lucrări de împăduriri. De asemenea, vor fi realizate lucrări de completări în plantații pe 1.641 ha și lucrări de refacere a plantațiilor afectate de calamități pe 148 ha. Cea mai mare parte a acestor lucrări se vor derula în această primăvară, respectiv împăduriri pe 3.236 ha și regenerare naturală pe 5.890 ha. În total vor fi plantați peste 27 de milioane de puieți forestieri, pentru care Regia Națională a Pădurilor Romsilva a alocat un buget de investiții de 192,48 milioane de lei.

De altfel, în ultimii cinci ani Romsilva a regenerat 79.601 ha, plantând 170,59 milioane de puieți forestieri, cu o investiție cumulată de 593 milioane de lei. Separat de acestea, Romsilva mai are în plan și înființarea unor suprafețe însemnate de perdele forestiere pentru protecția drumurilor împotriva înzăpezirilor. Anul trecut, în care s-a realizat mai degrabă o pregătire și planificare a acțiunii, s-au realizat doar 33 ha de perdele, în lungul A2. Pentru această primăvară se dorește realizarea a încă 13 ha, care vor proteja 4,37 km din A2 în județul Constanța.

Totul face parte dintr-un proiect care vizează protecția a mai multe autostrăzi și drumuri naționale, în zonele cu risc de înzăpezire, pe o lungime de 198,3 km și pe o suprafață de 594,54 ha. 120,6 km aparțin autostrăzilor A1, A2 și A3, iar 77,7 km se află pe Centura București și pe drumurile naționale DN1, DN2, DN2B, DN3, DN4, DN7 și DN21, pe raza județelor Argeș, Dâmbovița, Ilfov, Giurgiu, Călărași, Ialomița, Constanța, Brăila, Buzău și Vrancea.

Proiecte frumoase...

Așa cum orice mare călătorie începe cu primul pas, și campania din acest an a început cu prima porțiune. Primă porțiune aflată pe marginea Autostrăzii Soarelui, în județul Constanța. Pe o lungime de 2.120 de metri s-a plantat o perdea forestieră de 6,3 ha, alcătuită din salcâmi, peri sălbatici, sălcioare, corcoduși și tufe de păducel.

Totul s-a făcut cum scrie la carte. Lopeți nou-nouțe, cizme de cauciuc și mănuși au fost puse la dispoziția voluntarilor, în marea majoritate elevi ai Liceului Teoretic din Murfatlar. Iar în fruntea voluntarilor s-au aflat ministrul Apelor și Pădurilor, Ioan Deneș, Daniel-Constantin Coroamă, secretar de stat în Ministerul Apelor și Pădurilor, Gheorghe Mihăilescu, directorul general al Romsilva, și Dumitru Jeacă, prefectul județului Constanța.

„Proiectul la a cărui realizare participăm astăzi există încă din 2002, când a fost adoptată legea pentru realizarea perdelelor forestiere pentru protecția căilor de comunicații. Din nefericire, realizarea nu a început decât anul trecut“, a arătat Ioan Deneș, ministrul Apelor și Pădurilor. „Dorința noastră este ca plantarea acestor perdele forestiere să o facem cu oamenii, cu foștii proprietari ai terenurilor, lângă noi, și nu cu Poliția. Sigur că legea ne dă dreptul să facem aceste exproprieri, dar dorința noastră este ca oamenii să ne stea alături. Legea trebuie aplicată, însă nu numai în litera ei, ci și în spiritul ei. De aceea dorim ca exproprierile să se facă în urma unor discuții cu autoritățile publice și locale pentru că este vorba de a realiza un obiectiv de interes național“, a mai arătat ministrul.

...pornite cu stângul

Din nefericire, în teren lucrurile nu stau la fel de bine și de frumos ca în paginile proiectelor ministeriale. La acțiunea de împădurire au fost prezenți și foștii proprietari ai terenurilor pe care se va ridica perdeaua de protecție. Însă nu ca să fie în spatele ministrului, așa cum își dorește dl Ioan Deneș, ci ca să se plângă. Terenurile pe care le dețineau începeau de la gardul autostrăzii. Însă perdeaua de protecție începe de la 20 de metri de gardul autostrăzii. În spațiul dintre gard și vegetație specialiștii au prevăzut un spațiu în care să se adune zăpada. Spațiu care n-a mai fost expropriat. Așa se face că oamenii s-au pomenit cu o fâșie de teren lată de 20 de metri, cuprinsă între autostradă și viitoarea perdea de protecție, la care nici măcar nu au acces, darămite să o poată utiliza cumva! În schimb, au obligația de a plăti taxe și impozite pentru ea, chiar dacă pierd subvențiile APIA pe care le primeau până acum.

În plus, mai spun ei, despăgubirile primite pentru terenurile expropriate sunt de aproximativ 55% din valoarea de piață a terenurilor.

Oamenii au găsit și soluții: „În loc să ne despăgubească în bani, să ne dea terenuri la schimb. Primăria Murfatlar are în rezervă teren arabil, așa că ar fi cel mai în regulă să ne dea o suprafață echivalentă de teren“, consideră Ilie Ionescu, unul dintre cei afectați.

„Se spune că este vorba de un interes național. Dar nu e normal ca acest interes să se realizeze pe lacrimile și suferința unor oameni. Trebuie să existe un echilibru relativ între interesul public și mulțumirea fiecărui cetățean“, consideră o altă proprietară afectată.

„Când s-a gândit proiectul, acest aspect a fost scăpat din vedere. Acum am dispus ca la exproprierile ce urmează să se ia în calcul toată fâșia, de 50 de metri de la gardul autostrăzii“, a arătat, la rândul său, ministrul Deneș. „Vom găsi o soluție și pentru aceste situații. Ceea ce s-a întâmplat este o realitate, oamenii sunt în situația de a pierde subvențiile de la APIA. Am vorbit și cu dl Daea și, într-un timp foarte scurt, vom veni cu o soluție convenabilă. Una dintre variante ar fi să expropriem și fâșia rămasă. La urma urmei, pentru ca acele fâșii de protecție să crească trebuie să fie îngrijite de cetățeni, altfel nu au nicio șansă să ajungă la maturitate“, a conchis ministrul Apelor și Pădurilor.

Alexandru GRIGORIEV

Perdelele forestiere sunt un subiect care revine periodic în atenția factorilor de decizie din domeniul agriculturii și din cel al mediului. Și este firesc să fie așa, căci ele reprezintă un element deosebit de important în construcția peisajului agricol, urban sau al căilor de comunicație. Revista noastră s-a ocupat în mai multe rânduri de acest subiect. Dată fiind importanța sa, considerăm stringentă reiterarea necesității  înființării acestor perdele și o analiză a stadiului în care se află măsurile care ar încuraja accelerarea activității în acest sens.

Perdelele de protecție, studiate de un secol și jumătate

Privind către istoria României putem afirma fără greșeală că perdelele forestiere, fie că vorbim despre cele din zonele agricole, fie că vorbim despre cele de protecție a căilor de comunicație, constituie o constantă. Acestea aveau un dublu scop. Pe de o parte constituiau un excelent marcaj al hotarelor, iar pe de altă parte permiteau celor care lucrau câmpul să se adăpostească la umbră atunci când era nevoie.

Dar aceste două utilități sunt doar cele care apar la o primă vedere superficială. Efectele de protecție ale perdelelor forestiere de pe terenurile agricole sunt mult mai complexe. Ele au fost evidențiate de specialiști încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Necesitatea perdelelor de protecţie a fost adusă în atenția publică pentru prima oară în anul 1860 de către Ion Ionescu de la Brad, care a realizat primele plantaţii pentru „adumbriri contra vântului“. Primele propuneri pentru executarea unor perdele de protecţie în cadrul unui proiect concertat aparţin lui B. Pizu. În anul 1881, în Revista Pădurilor, acesta propunea instalarea a 56 fâşii de pădure, de la Dunăre la Podgorii, undeva în zona Bărăganului și a sudului Moldovei. Fâșiile de pădure urmau să fie amplasate la o distanță de circa 20 km între ele.

Marii proprietari și-au plantat singuri perdelele forestiere

Primul care a transpus în practică un astfel de proiect a fost moşierul Sălcudeanu, la Mărculeşti-Ialomiţa (1879-1891). El și-a acoperit proprietatea cu „perdele colectoare de zăpadă şi domolitoare de vânturi“, din salcâm. Peste aproximativ un deceniu, între 1902 și 1907, pe terenurile Domeniilor Coroanei de la Sadova (Dolj) s-au plantat cu salcâm 50 km perdele în lungul drumurilor, cărora li s-au adăugat 500 km în jurul tarlalelor agricole (25 ha fiecare tarla).În 1924, pe fosta moşie a principelui George Stirbei, de la Berteştii de Jos – Brăila, cunoscută pentru faptul că era alcătuită în mare parte din terenuri cu nisipuri zburătoare, au fost plantate perdele forestiere. Aceste exemple au demonstrat eficiența acestor mijloace simple de protecție.

Ca urmare, în 1937, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor iniţiază un studiu privind perdelele de protecţie a câmpului. Institutul de Cercetări şi Experimentaţie Forestieră (ICEF) introduce în programul său de lucru asemenea preocupări, fiindu-i alocată şi o sumă de 300.000 lei din „Fondul pentru încurajarea agriculturii“. S-au efectuat cercetări importante privind influenţa perdelelor asupra vântului, acumulării zăpezii, umidităţii solului, protecţia solului împotriva spulberării stratului superior fertil, asupra recoltelor agricole (grâu, ovăz, porumb etc.).

În afara acestor reţele, au mai fost înfiinţate de către proprietari perdele, la Mărculeşti şi Jegălia (județul Ialomiţa), la Ciocârlia şi Izvoru (județul Constanţa), pe suprafeţe mari, respectiv 367 ha şi 104 ha.

Eficiența, dovedită în 1946 și 1947

Acestea şi-au dovedit eficienţa în cazul secetei din 1946, anul cel mai secetos din secolul al XX-lea, când la adăpostul perdelelor s-a obţinut un spor de recoltă de 300% faţă de câmpul neprotejat. Perdelele au avut efect pozitiv şi în anul 1947, când în Dobrogea grâul a degerat în întregime în câmpurile neprotejate, dar s-au obţinut 600 kg/ha la adăpostul perdelelor.

O acţiune de mari proporţii a fost cea de creare a reţelei de perdele din Dobrogea. Lucrările s-au desfăşurat în perioada 1950-1961, iar pentru executarea lor a fost creată o direcţie silvică specială. Reţeaua a ocupat o suprafaţă de cca 3.000 ha, protejând o suprafaţă de aproximativ 1.000.000 ha.

În 1962, printr-un decret comunist, fără nicio bază științifică, s-a hotărât tăierea tuturor litierelor aflate pe terenurile agricole, sub cuvânt că „sunt o idee stalinistă“.

Oficialitățile fac doar planuri, nu și acțiuni concrete

Abia la începutul anilor '70 s-a reluat chestiunea perdelelor de protecție, dar fără rezultate notabile. Au trebuit să treacă 15 ani de la Revoluția din ’89 pentru ca această problemă să fie abordată din nou cu seriozitate. Mai multe institute au elaborat diverse studii, inclusiv unele de fezabilitate pentru înființarea unor noi perdele de protecție. Ba chiar au existat și unele Ordonanțe de Urgență referitoare la acest domeniu, dar toate au rămas în stadiul de hârtii.

Dar cum acționează, concret, aceste perdele? Unul dintre primele efecte este acela că, dacă sunt plantate așa cum trebuie, constituie o bună protecție împotriva vânturilor. Din aceasta decurg mai multe efecte. Pe timp de iarnă, zăpada nu mai este viscolită, ci rămâne pe tarlaua respectivă. Vara, stratul superficial al solului nu mai este luat de vânt. Pe zonele apărate umiditatea relativă este crescută. La marginile perdelei forestiere se păstrează și o zonă umbrită, care are numeroase implicații. În interiorul perdelei se dezvoltă o faună de prădători care atacă dăunătorii culturilor. În acest fel, este redus impactul asupra producției. Studiile au arătat că plantarea litierelor duce la o creștere de producție, pe același lot, în ciuda scăderii terenului cultivat efectiv.

Cât despre căile de comunicație, efectul de protecție se face simțit mai ales în timpul iernii, când este împiedicată troienirea zăpezii pe șosele sau pe liniile de cale ferată.

Pentru că deocamdată autoritățile au mai mult proiecte decât acțiuni concrete, sunt fermieri, dar și comunități care au trecut la treabă fără să mai aștepte vreun ajutor. Costurile implicate nu sunt foarte mari, având în vedere că puieții pot fi procurați de la Romsilva la prețuri modice sau chiar gratuit. În schimb, plantarea implică muncă destul de multă. Conform unor calcule, realizarea unei litere de cca 100 metri lungime, pe cinci rânduri, ar costa între 300 și 400 de lei. În acest calcul, prețul materialului săditor ar fi de cca 50 RON.

Așa că poate ar fi bine ca fermierii să își amintească vechiul dicton „Ajută-te singur!“ și să încerce ca măcar în parte, până se trezește Guvernul, să recreeze perdelele de protecție. Acum, cât încă pot să o ia înaintea deșertificării!

P.S. Am adresat o solicitare Ministerului Apelor și Pădurilor, prin care rugam să ni se comunice dacă și ce se întreprinde în acest domeniu. Până la închiderea ediției nu am primit niciun răspuns scris. Telefonic ni s-a comunicat că sunt în lucru niște programe și se fac niște studii de fezabilitate pentru realizarea unor perdele de protecție a unor căi de comunicație. Fără comentarii.

Alexandru GRIGORIEV

Primul care a semnalizat necesitatea perdelelor de protecție în țara noastră a fost marele agronom și om politic Ion Ionescu de la Brad în 1866.

Pentru a fi mai convingător, în anii 1870-1872 a înființat pe terenul fermei sale de la Brad – Roman o plantație cu scopul de „a crea adumbriri contra vântului“. În anul 1880 au fost înființate perdele pentru fixarea nisipurilor în Oltenia și primele 20 ha de perdele în Ialomița.

Despre necesitatea și importanța perdelelor de protecție au început să se convingă și unii mari proprietari de moșii, astfel că în 1878-1881, în zona Mărculești – Ialomița, marele proprietar Stănculescu trece la înființarea acestora. În perioada 1877-1878, cu prilejul Războiului de Independență, Regele Carol I, participant la război, a fost cartiruit în comuna Poiana Mare – Dolj și a văzut întinse câmpii cu nisipuri, fiind interesat de fixarea acestora.

După război, a cerul guvernului să întreprindă asemenea măsuri și în 1882 a început împădurirea cu salcâm pe 38 de hectare. În anul 1924 se realizează perdele de protecție în zona Berteștii de Jos – Brăila. În perioada 1935-1944 se organizează acțiunea de plantare a perdelelor forestiere de protecție sub îndrumarea acad. Gheorghe Ionescu-Șișești, care în această perioadă a fost, în mai multe rânduri, ministru al Agriculturii. În această acțiune a fost sprijinit de un mare silvicultor, Marin Dracea.

În 1937 se plantează primele perdele de protecție, cu caracter experimental, la Schitu – Constanța, iar în 1938 se înființează Stațiunea Experimentală Forestieră „Dobrogea“ la Mangalia. Cu același scop, în 1946 se înființează Stațiunea Experimentală Silvică „Bărăganul“.

Sub conducerea Institutului de Cercetări Agronomice din România (ICAR) se înființează în perioada 1950-1954 rețele de perdele forestiere de protecție la Stațiunile Experimentale Agricole Valu lui Traian, Mărculești, Lovrin, Târgu Frumos, Studina, Câmpia Turzii ș.a.

În anul 1960 perdelele de protecție protejau un milion de hectare în Dobrogea și Bărăgan, iar în 1961 aveam 7.000 km perdele pentru protecția câmpului și 1.400 km perdele pentru protecția căilor de comunicație.

La jumătatea secolului al XX-lea se intensifică plantarea perdelelor forestiere de protecție care făceau parte din recomandările Complexului (DKV) Dokuceaev – Kestâcov – Viliams și răspundeau așa-numitului „Plan Stalinist de Transformarea Naturii“.

Eram elev în acea perioadă și toți elevii din țară participau la plantarea de puieți în diferite zone programate.

La Consfătuirea țăranilor și lucrătorilor din sectorul socialist al agriculturii de la Constanța din 1958 s-a hotărât sistarea plantărilor de perdele de protecție.

După 1962 și în special după 1964 se trece la defrișarea perdelelor forestiere de protecție pe considerentul că a fost invenția lui Stalin.

După 1989, așa cum s-a procedat cu toată averea României, au fost lichidate toate perdelele de protecție, inclusiv lizierele care protejau căile ferate și drumurile naționale, precum și masive întregi de pădure.

Parlamentul elaborează Legea nr. 289 din 2002 privind perdelele forestiere de protecție pentru Câmpia Română, Podișul Dobrogei, Câmpia Tisei, sudul Olteniei ș.a., iar în Legea Noului Cod Silvic din 2008 sunt prevăzute o serie de avantaje pentru proprietarii de teren pe care se înființează aceste perdele. Guvernul elaborează Ordonanța de Urgență nr. 38/2014, cu modificări la Legea nr. 289/2002. Tot în anul 2014 se elaborează „Programul Național pentru realizarea perdelelor de protecție pentru autostrăzi și drumuri naționale“.

Acum există legislație necesară, organele silvice dispun de puieți pentru plantarea perdelelor de protecție, sunt și promisiuni politice, dar se trece mai greu la acțiunea propriu-zisă.

Reamintim câteva avantaje ale acestor perdele:

– reduc viteza vântului cu 25-50% și transpirația plantelor cu 20%, deci se economisește apă;

– stăvilesc spulberarea zăpezii, menținând un strat gros de zăpadă pe tot câmpul și în special peste culturile de toamnă pe care le protejează (de exemplu, grâul sub un strat de 50 cm – plante vii 94% – producție 100%; grâul sub un strat de 6 cm – plante vii 68% – producție 61%);

– se previne eroziunea solului;

– perdelele ocupă doar 3-4% din teren și sporesc producția cu peste 35% (de exemplu, în Dobrogea, producția de grâu în 1956 a fost cu 60% mai mare, iar la porumb, în 1958, cu 55% mai mare decât în câmp fără perdele de protecție).

De menționat că în țară avem cca 7 mil. ha care necesită protecție, dintre care 4 mil. ha au tendințe spre deșertificare. Precizăm că avantajele unei perdele forestiere de protecție nu sunt vizibile și nu se materializează în scopuri de protecție decât în cadrul unei rețele de perdele (un caroiaj de perdele principale și secundare amplasate la o anumită distanță și orientate sub un anumit unghi față de direcția vântului dominant).

Prin urmare, este necesar un sistem național de perdele în rețele rectangulare. Ar fi de dorit ca în această primăvară să se treacă masiv la plantarea perdelelor forestiere de protecție.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 9, 1-15 mai 2017 – pag. 46-47

Sistemul agroforestier reprezintă combinația dintre doua elemente:

– elementul forestier – plante perene lemnoase (arbori silvici, pomi fructiferi sau arbuști fructiferi);

– elementul agricol – plante erbacee (cereale, pășune, fâneață, culturi anuale de legume).

În interiorul unei perdele forestiere de la INCDA Fundulea. De observat diversitatea de specii. O „perdea forestieră“ ce conţine doar salcâm nu contribuie foarte mult la creșterea biodiversităţii. Este doar o... plantație de salcâm.

Beneficiile sistemului agroforestier

După o proiectare și implementare atentă, în care se ține cont de toți factorii relevanți, o fermă care implementează un sistem agroforestier se poate bucura de următoarele beneficii:

• Îmbunătățirea microclimatului. Solele dintre două perdele forestiere beneficiază de umiditate crescută pe timp de vară, viteza vântului deci evapotranspiraţia fiind redusă semnificativ dacă perdeaua este amplasată cum trebuie. Plantele sensibile la vânt (de exemplu orzul) beneficiază în special de această protecție. O perdea (chiar și tânără) oferă protecție împotriva inundației prin faptul că permeabilitatea solului crește datorită acțiunii permanente a rădă­cinilor, iar viteza de mișcare a apei de suprafața este încetinită de tulpinile arborilor și (mai târziu) de stratul de frunze de pe suprafaţa solului. Temperaturile sunt mai mici vara și mai mari iarna, iar zăpada nu mai este viscolită, fiind reținută pe teren. Rezerva de apă din sol creşte și se elimină pericolul troienirii.

• Combaterea naturală a dăunătorilor, prin mecanisme biologice, încurajând populațiile de prădători naturali (vezi mai jos).

• Micșorarea eroziunii, cu zero costuri de întreținere. Vântul și apa sunt factorii ce contribuie la eroziunea solurilor. Prin prezenţa unei perdele forestiere, solul purtat de vânt are șanse mai mari să nu părăsească sola, iar cel purtat de apă se oprește în interiorul perdelei forestiere.

Cum influențează perdelele forestiere dăunătorii din fermă sau grădină?

Cea mai ieftină și viabilă soluție de a combate dăunătorii este crearea unui ecosistem în care prădătorii acestora sunt în populații suficiente pentru a-i ţine sub control, lucru realizat de vegetația spontană în mod natural, dar şi de diversitatea culturilor.

Încă din anii 1950 în România, la SCDA Turda, s-a cercetat impactul plantării de perdele forestiere asupra insectelor dăunătoare, concluzia fiind: „...există un echilibru entomocenotic real, astfel încât nu se înregistrează situații critice de atac al dăunătorilor şi nu se impune aplicarea tratamentelor cu insecticide“.

Impactul perdelelor forestiere în cultura mare. Tripși – de 6 ori mai puțini, afide – de 10 ori mai puține.

Mecanisme naturale de control al dăunătorilor. O buburuză hrănindu-se cu afide.

De aceea orice perdea forestieră trebuie să conțină mai multe specii, de mai multe talii, contribuind la creșterea biodiversității:

– un arbust (de exemplu măceș);

– un arbore de talia III (de exemplu corcoduș);

– un arbore de talia II (de exemplu frasin);

– un arbore de talia I (de exemplu stejar).

Sistemul agroforestier în lume

Sistemul agroforestier este pretabil la orice scară, de la gospodării mai mici de un hectar și microferme până la ferme mari, cu ajustările de rigoare.

La nivel european, EURAF (federația fermierilor ce folosesc sistemul agroforestier) își propune implementarea acestuia în 50% din fermele europene până în 2020.

Orice agricultor inteligent poate şi ar trebui să inte­greze perdelele forestiere în ferma sa dacă posedă cunoștințele necesare!

Și plantele de cultură pot fi integrate într-un sistem agroforestier, crescând varietatea de produse! În imagine – cartofi cultivați între rândurile de alun. Umiditate crescută, protecție împotriva vântului, secetei și inundației, problemele cu dăunătorii, reduse.

Sistemul agroforestier în agricultura tradițională din România

De multe ori am auzit de la țăranii bătrâni expresia: „pomii rodesc mai bine când sunt aproape de pădure“. La întrebarea „de ce?“ nu au știut să-mi răspundă. Acest fenomen se explică prin beneficiile arătate mai devreme.

În mod tradițional, sistemul agroforestier se folosește în zonele de deal ale României prin combinația pomi și arbuști fructiferi + pășune, deși distanțele de plantare adesea nu sunt optime, iar tehnologia – cu mult depășită. Folosind o proiectare atentă, practicile tradiționale pot fi îmbunătățite semnificativ.

Sistem agroforestier cu oi și pomi fructiferi, SUA.

Pomii primesc îngrăşământ gratuit, nu suferă de competiția ierbii (care este pășunată), iar animalele beneficiază de umbră și protecție împotriva vântului, factori extrem de importanți pentru productivitate. În agricultura ecologică animalele pot consuma şi fructele căzute din cauza bolilor sau dăunătorilor, întrerupând ciclul vieții acestora şi contribuind la diminuarea lor în următorul an.

Cum integrăm sistemul agroforestier într-o fermă?

Când vine vorba de perdele forestiere, impresia comună a fermierilor este că „pomii stau în drum“. Într-adevăr, dacă plantăm aiurea, prezența pomilor va fi o problemă.

După un plan care ia în considerare panta, orientarea, lățimea de lucru a utilajelor, agrotehnica, rotația, și cunoașterea amănunțită a speciilor, prezența pomilor fructiferi sau a unor perdele forestiere ajunge să fie un beneficiu imens pentru fermier.

În practică, sistemul agroforestier constă în introducerea de rânduri de pomi la distanțe variabile (10-150 m) în cultură, păstrând intervalul dintre rânduri cultivat.

Astfel, există două variante:

Pentru ferme mici şi mijlocii

• Rânduri de arbuști sau pomi fructiferi, lățimea rândului este de un pom, iar distanța dintre rânduri este mică (10-50 m). Intervalul dintre rânduri este cultivat cu legume, arbuști fructiferi sau folosit la creșterea animalelor/păsărilor

Marea Britanie – Rânduri apropiate de măr, legume cultivate în interval.

Pentru ferme mari

• Perdele forestiere – rânduri de arbori silvici, lățimea rândului mai mare (5-10 arbori), iar distanța dintre rânduri 50-150 m.

Gheorghe Albu (Constanța) și o serie de perdele forestiere de salcâm. Producții sporite cu 30-50%, ajungând la 8 t de grâu/ha.

Intervalul dintre perdele este adesea teren arabil sau păşune.

Cum orientăm rândurile de pomi sau perdelele forestiere?

Orientarea rândurilor poate varia și se stabilește în funcție de factorul limitant al terenului, fiind integrată în designul fermei:

• În fermele mari – pe tiparul Keyline sau pe direcția curbelor de nivel, pentru a maximiza absorbția și retenția precipitațiilor și a stopa eroziunea. Cea mai benefică orientare.

• În fermele mici – de la nord la sud, pentru a maximiza lumina disponibilă plantelor, în situațiile în care rândurile sunt foarte apropiate (sub 10 m).

• În zonele cu vânt puternic – perpendicular pe direcţia vântului dominant.

Efectul perdelei forestiere asupra vitezei vântului

Specii folosite în perdele forestiere

Perdelele forestiere conțin întotdeauna o multitudine de specii, cu talii diferite, cele mai întâlnite fiind: salcâm, glădiță, plop, frasin, ulm, stejar, paltin, tei, corcoduș, cireș sălbatic, măr pădureț, păr pădureț, mahaleb, soc, păducel, porumbar, măceş, sălcioară.

Cât costă înființarea unei perdele forestiere?

În ciuda părerii profanilor, costurile de înființare a unei perdele forestiere sunt infime, situându-se între 200 – 400 lei/ha de teren agricol protejat. De aşteptat, având în vedere că prețul unui puiet silvic este de… 30 bani.

Gabriel Diaconu este un trainer și consultant de agricultură ecologică și permacultură și se ocupă cu înființarea de ferme și microferme ecologice. Pentru cursuri şi servicii de consultanță poate fi contactat pe site-ul www.permacultura-romania.com sau pe adresa de e-mail Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Gabriel Diaconu
Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 14-16

În 2014, prin OUG nr. 38 de modificare a Legii 289/2002, Guvernul României a aprobat Programul național de realizare a perdelelor forestiere pentru protecția autostrăzilor și a drumurilor naționale. Fără a fixa un orizont de timp pentru plantare, programul prevede înființarea, în 33 de județe, a 5.257 ha de perdele, care să protejeze 1.752 km de căi rutiere. Cele mai mari investiții vizează județele Călărași (162 km de drum, 488 ha de perdele) și Teleorman (125 km de drumuri, 375 ha de perdele).

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva și structurile sale teritoriale au calitatea de autoritate contractantă, fondurile fiind asigurate de la bugetul statului, în limita sumelor anuale aprobate cu această destinație și derulate prin Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură din cadrul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP).

23,69 ha plantate, dintr-un program de 5.257 ha

Până în clipa de față au fost realizate perdele de protecție pe o suprafață de 23,69 ha (0,45% din totalul programului) corespunzătoare tronsonului Autostrăzii A2 dintre Cernavodă și Fetești, care vor proteja împotriva înzăpezirilor 11 km de magistrală, pe ambele sensuri. Plantarea s-a efectuat în toamna anului 2014 pe un teren trecut din proprietatea publică a statului și administrarea Agenției Domeniilor Statului în fondul forestier proprietate publică a statului și în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva. Probabil din acest motiv a existat mai multă operativitate. În rest, este nevoie de procedura mai greoaie a exproprierilor.

Din datele furnizate de Romsilva, prin Direcția de Comunicare a MMAP, în afară de suprafața plantată pe A2 sunt elaborate documentații tehnice pentru încă 39,71 ha de perdele (0,75%): 31,81 ha pe Autostrada A1 București – Pitești, în dreptul localităților Dragomirești Vale (Ilfov), Vânătorii Mici, Joița (Giurgiu), Corbii Mari, Uliești (Dâmbovița) și Rătești (Argeș); 8,53 ha pe Autostrada A2 București – Constanța, pe segmentul dintre Cernavodă și Fetești.

Pentru această suprafață, acolo unde proprietarii nu și-au dat acordul în vederea înființării perdelelor pe terenurile deținute, Regia Națională a Pădurilor-Romsilva a demarat procedurile de expropriere. Lucrările de plantare vor fi realizate în 2016, dacă exproprierilor vor fi efectuate.

Structurile teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspund de silvicultură au încheiat, în anul 2015, contracte de servicii pentru elaborarea documentațiilor tehnico-economice aferente suprafeței totale de 685 ha (13,02% din total program) perdele forestiere de protecție a căilor de comunicații. După avizarea acestor studii se va solicita proprietarilor acordul în vederea înființării perdelelor și, în funcție de răspunsul acestora, se vor demara fie procedurile de expropriere, fie achiziția lucrărilor.

Dintr-un raport al MMAP aflăm că, între anii 1990 și 2013, Romsilva a mai plantat 2.036 ha de perdele forestiere, fără a se specifica însă câte dintre acestea sunt pentru protecția drumurilor/căilor ferate și câte pentru culturile agricole. Cele mai mari suprafețe au fost înființate în județele Vrancea, Buzău, Constanța, Ialomița, Ilfov, Dâmbovița, Olt, Dolj și Timiș.

Amenajări forestiere în câmp: planuri multe, realizări minime

Vorbind despre perdelele de protecție a culturilor agricole, nu se mai știe, în prezent, câte din vechile amenajări se mai păstrează astăzi după distrugerile și sustragerile de material lemnos din anii 1990-2002. Știm doar că Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS), cu toate cele șase subunități ale sale, a elaborat, în 2005 și 2006, documentații privind înființarea / reabilitarea unor perdele pentru 15.500 ha în județele Dolj, Teleorman, Olt și Mehedinți și trei studii de amplasament pentru județele Constanța (3.800 ha), Tulcea (1.157 ha) și Ilfov (241 ha).

Eficiența amenajamentelor silvice (lupta contra secetei și a altor adversități legate de climă și relief, prevenirea și combaterea proceselor de degradare a solului, protejarea și dezvoltarea fondului natural de entomofagi etc.) a fost prezentată de ing. Gheorghe Albu din Constanța, fost secretar de stat în MADR, cel care se numără printre puținii fermieri din România care au realizat, pe cheltuială proprie, perdele de protecție pe terenurile pe care le cultivă.

Scurt istoric al protecției culturilor și al drumurilor prin perdele forestiere

– 1880: s-au înființat primele 20 ha de perdele de protecție în actualul județ Ialomița;

– 1884: a început activitatea de fixare a nisipurilor cu perdele de protecție din salcâm la Piscul Vechi, în sudul Olteniei;

– 1890/1895: s-au fixat, pentru prima dată în România, circa 3.000 hectare de nisipuri mobile și semimobile, cu puiet de salcâm;

– 1906: se fac studii aprofundate pe 1.000 ha plantate în perdele de tip rețea la Dâlga (Călărași), Mărculești (Ialomița), Râmnicelu (Buzău), Poarta Albă, Ciocârlia (Constanța) și Zorleni (Vaslui);

– 1947/1960: s-au mai plantat 5.000 ha de perdele forestiere de protecție în Dobrogea (Valul lui Traian – Constanța), Băragan (Chișcani – Brăila, Jegălia – Călărași, Mărculești – Ialomița, Moara Domnească – Ilfov) și sudul Olteniei și s-au înființat stațiunile experimentale silvice Bărăgan și Dobrogea.

– 1961: acțiunea de instalare a perdelelor a fost abandonată, fiind defrișate o mare parte dintre suprafețe, chiar și cele constituite cu rol experimental;

– 1970: se reia plantarea perdelelor pe nisipurile din sudul Olteniei, în amenajările complexe hidroameliorative Sadova – Corabia, Calafat - Ciuperceni și Bistreț – Dunăreni;

– 1990: mai multe perdele de protecție a nisipurilor/solurilor nisipoase din sudul Olteniei și de protejare a căilor de comunicație au fost distruse;

– 2000: s-a elaborat „Strategia Națională și programul de acțiuni privind combaterea deșertificării, degradării terenurilor și secetei“;

– 2002: a fost publicată Legea nr. 289 privind perdelele forestiere de protecție a căilor rutiere și a zonelor supuse deșertificării;

– 2014: s-a aprobat Programul național de realizare a perdelelor forestiere pentru protecția autostrăzilor și drumurilor naționale (n.n. – sursă ASAS).

Maria BOGDAN

Absolventă a Facultăţii de Tehnologie Petrochimică – Universitatea de Petrol şi Gaze Ploieşti, Graţiela Gavrilescu (49 de ani) a preluat portofoliul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor în decembrie 2014. Printre priorităţile mandatului său am reţinut un amplu program de împădurire şi materializarea programului de realizare a perdelelor forestiere de protecţie.

– La nivel de minister ori RNP există o situaţie clară a pădurilor defrişate ilegal? Dacă da, la ce suprafaţă se ridică la nivel naţional şi în care judeţe este situaţia cea mai gravă?

– La nivel naţional, conform datelor raportate, în anul 2013 volumul total constatat ca fiind tăiat ilegal a fost de 1.120.890 mc. Din acesta, 144.830 mc în pădurile proprietate publică a statului administrate de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, sub formă de tăieri ilegale de arbori dispersaţi. În anul 2014 volumul total constatat ca fiind tăiat ilegal a fost de 291.945 mc, dintre care 89.036 mc în pădurile proprietate publică a statului, administrate de RNP - Romsilva. Judeţele cele mai afectate au fost Alba, Argeş, Cluj şi Maramureş.

– Curtea de Conturi a calculat, într-un raport care analiza perioada 1990-2012, dar referindu-se la intervalul 2005-2011, tăieri ilegale în pădurile statului pe o suprafaţă de 291.932 ha şi în cele private de peste 10.000 ha. RNP - Romsilva, din ce ştiţi, a găsit vreun vinovat pentru faptul că o serie de codri au plecat, scuzaţi formularea, de sub nasul angajaţilor lor din teritoriu?

– Capitolul 3 al Raportului de audit al Curţii de Conturi privind „Situaţia patrimonială a fondului forestier din România din perioada 1990 - 2012“, în care se face referire la tăierile ilegale, cuprinde inexactităţi şi erori, astfel încât documentul nu poate constitui baza unei analize corecte şi obiective a fenomenului tăierilor ilegale din fondul forestier naţional. Nu cunoaştem cum s-a efectuat raportarea la suprafaţă. Analizând situaţia tăierilor ilegale din fondul forestier proprietate publică a statului administrat de RNP - Romsilva se constată faptul că, în ultimii 10 ani, volumul arborilor tăiaţi ilegal a crescut constant, de la 86 mii mc, în anul 2005, la 145 mii mc, în anul 2013. În pofida acestei creşteri, cel puţin prin prisma comparaţiei cu alte forme de proprietate, se poate afirma că RNP - Romsilva şi-a îndeplinit corespunzător principala atribuţie, şi anume aceea de pază a fondului forestier naţional proprietate publică a statului.

– Mai multe ONG-uri au acuzat şi un oarecare zel al Romsilva de a aproba defrişări pentru marile fabrici de debitare a materialului lemnos, neocupându-se şi de regenerarea imediată a pădurilor...

– Conform prevederilor Legii nr. 46/2008 – Codul Silvic, tăierile rase sunt admise numai în anumite tipuri de arborete, precum şi în situaţiile în care nu este posibilă aplicarea altor tipuri de tratamente. Suprafaţa maximă ce poate fi parcursă cu tăieri rase este de 3 ha. De asemenea, Codul Silvic prevede că, în suprafeţele parcurse cu tăieri rase, lucrările de reîmpădurire şi completare a regenerărilor naturale să fie executate în termen de cel mult două sezoane de vegetaţie de la tăierea unică sau definitivă. În urma controalelor efectuate în ultimii 2 ani, la nivelul ocoalelor silvice de stat din componenţa RNP - Romsilva, nu au reieşit încălcări ale prevederilor amenajamentelor silvice şi ale legislaţiei în vigoare în ceea ce priveşte tăierile rase şi nici suprafeţe semnificative neregenerate în termenul prevăzut de Codul Silvic.

– Aţi anunţat, la preluarea portofoliului, că printre priorităţile dvs. se numără un proiect de anvergură privind împăduririle. Puteţi să detaliaţi?

– În fondul forestier naţional se realizează, anual, lucrări de regenerare a pădurilor pe cca 25 mii ha, dintre care cca 10 mii ha sunt lucrări de împăduriri propriu-zise, iar 15 mii ha sunt lucrări de regenerări naturale, suprafeţele variind an de an, în funcţie de cele parcurse cu tăieri anterior şi de tipurile de tăieri prevăzute de amenaja­mentele silvice. Aceste lucrări se finanţează din fondul de conservare şi regenerare a pădurilor care se constituie la nivelul fiecărui ocol silvic, principala sursă fiind un procent de 15-25% din valoarea masei lemnoase autorizate spre exploatare, provenită din produse principale şi accidentale, calculată la nivelul preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior (115 lei/mc, în prezent). În vederea creşterii suprafeţelor de pădure la nivel naţional, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură finanţează lucrări de împădurire pe terenuri degradate devenite inapte pentru agricultură, dar care pot fi puse în valoare prin împădurire. În acest scop, pentru anul 2015 s-au alocat 2 mil. lei de la bugetul de stat şi 25,5 mil. lei din fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie silvică. Din aceste fonduri se asigură finanţarea lucrărilor de împădurire pentru o suprafaţă de 10,9 mii ha, din care 480 ha sunt lucrări noi, iar restul sunt lucrări de întreţinere a plantaţiilor realizate în anii anteriori (completări ale golurilor, praşile, descopleşiri, combaterea bolilor şi dăunătorilor, refacerea plantaţiilor afectate de calamităţi etc.). Din suprafaţa totală, 4,2 mii ha se realizează prin comisariatele de regim silvic şi de vânătoare, iar 6,7 mii ha – prin RNP - Romsilva, în calitate de autorităţi contractante. O altă sursă de finanţare pentru împădurirea terenurilor degradate o reprezintă Fondul pentru mediu, prin care se vor încheia contracte noi de finanţare în valoare de 150 mil. lei, sumă din care se poate asigura împădurirea a cca 4 mii ha. Tot din Fondul pentru mediu se va finanţa, în perioada 2015-2016, un studiu pentru identificarea la nivel naţional a terenurilor degradate apte pentru a fi împădurite, studiu care va sta la baza programelor de împăduriri pentru anii următori.

– Pentru anul 2015, ce sumă este alocată pentru realizarea perdelelor forestiere de protecţie?

– Pentru anul 2015 avem în buget 36,3 mil. lei, din care se vor finanţa: studii de fezabilitate pentru 1.111 ha, inclusiv cele 172 ha contractate în 2014, autorităţi contractante fiind comisariatele de regim silvic şi cinegetic (fostele inspectorate de regim silvic şi de vânătoare) – 1,3 mil. lei; exproprierea a 40 ha terenuri situate pe autostrăzile A1 şi A2 (documentaţii cadastrale, evaluarea terenurilor, servicii juridice, despăgubiri) şi plantarea acestor terenuri în campania de toamnă a anului 2015, autoritate contractantă fiind RNP – Romsilva – 2,0 mil. lei; acţiuni de expropriere pentru cele 1.111 ha pentru care se vor realiza documentaţiile tehnico-economice, dar acest lucru depinde de rezultatul notificărilor – 33 mil. lei.

Maria BOGDAN

Din 1989 încoace am tot auzit de drumuri şi străzi înzăpezite, îngheţate, de circulaţie oprită pe timp de iarnă. Iar motivul invocat aproape de fiecare dată de autorităţi a fost lipsa copacilor de pe marginea drumurilor care au rolul tocmai de a bloca intemperiile. Şi asta pentru că, de-a lungul timpului, aceşti copaci protectori fie au fost tăiaţi de braconieri, fie au fost doborâţi de vânturile puternice. Acum, în 2014, Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva a demarat lucrările la prima perdea forestieră de protecţie din ultimii 25 de ani, realizată în estul judeţului Ialomiţa, de-a lungul autostrăzii A2, pe un tronson de 11 kilometri.

Funcţională peste 5 ani

Perdeaua, instalată pe o porţiune de pe marginea Autostrăzii Soarelui, are o lăţime de 30 de metri şi o lungime totală de 11 kilometri, respectiv o suprafaţă de aproape 24 de hectare. În luna noiembrie până la mijlocul lunii decembrie vor fi împăduriţi 7,8 kilometri, iar în primăvară restul. Perdeaua forestieră va ajunge la maturitate în 5-7 ani, perioadă minimă estimată pentru zona de câmpie, când îşi va putea îndeplini efectiv rolul său de protecţie.

„Este prima dată în 25 de ani când nu numai că se discută, dar se şi trece la fapte. Astăzi am debutat cu un tronson de perdea forestieră de protecţie împotriva depunerilor masive de zăpadă, tronson situat pe A2, între Feteşti şi Cernavodă. În acest moment tronsonul are o lungime de 7.890 m şi o suprafaţă de 23,69 ha“, ne-a declarat, Sorin Checiu, directorul Direcţiei Silvice Ialomiţa.

„În privinţa plantării şi altor asemenea perdele de protecţie şi în alte părţi, bineînţeles că ne dorim acest lucru, dar nu depinde de noi. Ialomiţa este unul dintre judeţele care au foarte mare nevoie de perdele forestiere atât pe autostradă cât şi pe drumurile naţionale, judeţene şi comunale. Şi spun asta pentru că ne aflăm în plin Bărăgan, unde vântul este năprasnic şi zăpada foarte spulberată“, explică Sorin Checiu.

Direcţia Silvică Ialomiţa administrează 22.000 ha de pădure proprietate publică a satului şi execută paza pentru 3.000 de ha pădure privată. Conform amenajamentelor silvice, direcţia ar putea exploata în jur de 155.000 de metri cubi de lemn, dar anual cifra este în jur de 100.000 — 110.000 de metri cubi.

De ce aşa târziu?

Deşi acest tronson de autostradă nu este cea mai înzăpezită zonă, autorităţile sunt de părere că în iernile cu viscol este imposibil de circulat. În plus, aici a fost cel mai simplu de a intra în posesia terenului pentru că a fost preluat prin Hotărâre de Guvern de la Agenţia Domeniilor Statului. Costurile pentru realizarea acestei perdele forestiere de protecţie se ridică la circa 2.500 de euro pe hectar, aici fiind incluse lucrările de pregătire, costul puieţilor, manopera şi întreţinerea. Banii provin din Fondul de conservare constituit la nivelul Romsilva pentru astfel de lucrări. „De ce se plantează prima perdea forestieră atât de târziu? Realizarea unei asemenea lucrări nu este grea din punct de vedere tehnic. Practic, Regia Naţională a Pădurilor dispune de forţa necesară de asistenţă tehnică, de utilaje, de puieţi dar, mai întâi, trebuie să avem aceste suprafeţe pe care să realizăm perdelele. După cum se poate constata, noi am demarat lucrările pe A2 şi sperăm ca până săptămâna viitoare să le încheiem“, a declarat pentru Lumea Satului Adam Crăciunescu, director general Romsilva. Şeful Romsilva a precizat că în această zonă vor fi plantate mai multe specii de puieţi forestieri, respectiv două rânduri de frasin pe centru, „o specie repede crescătoare“, un rând de pin negru, pe partea stângă, pentru a da un aspect peisagistic zonei, mai ales că această specie este verde tot timpul anului şi un rând de arbuşti de ulm de Turkestan şi de sălcioară. Numai pe tronsonul realizat în această toamnă se vor folosi 125.000 de puieţi forestieri.

Şi drumuri, dar şi culturi protejate

Adam Crăciunescu a precizat că regia are efectuate studii de fezabilitate pentru realizarea a mii de kilometri de perdele forestiere la nivelul întregii ţări, însă totul depinde de identificarea proprietarilor şi de demararea procedurii de expropriere pentru utilitate publică, în cazul în care nu îşi vor da acordul pentru înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie. „Practic, dacă ar trebui să creăm un întreg sistem naţional de perdele forestiere ar trebui împădurite circa 20.000 ha în care intră, pe lângă protecţia infrastructurii de transport, şi protecţia culturilor agricole cu o investiţie situată undeva între 2.500 şi 5.000 de euro hectarul. Deci nu ar fi o sumă foarte mare. Dar faptul că nu avem un cadastru la nivel naţional, că identificăm foarte greu proprietarii, că actele de proprietate nu sunt foarte corect întocmite, toate acestea ne fac să întâmpinăm greutăţi în instalarea acestor perdele. În privinţa culturilor agricole este foarte important ca exploataţiile agricole mari mai ales din Câmpia de Sud şi de Est a Românei, unde crivăţul creează probleme deosebite, să se realizeze studii de fezabilitate pentru crearea de perdele forestiere. Iar costurile nu sunt ridicate deloc, mai ales că se pot accesa fonduri europene prin PNDR 2014-2020. Problema este ca, după realizarea studiilor, coridoarele de protecţie să fie amplasate astfel încât să fie cât mai eficiente în rolul lor de a proteja culturile“, conchide Adam Crăciunescu.

2,1 milioane de lei pentru împăduriri

La ora actuală în România există 6,4 milioane de ha de fond forestier, din care Romsilva mai deţine 3,2 milioane de ha şi are obligaţia de a regenera în fiecare an suprafaţa de pădure tăiată în anul anterior. Astfel, potrivit legii, în doi ani toată suprafaţa exploatată trebuie pusă la loc. Numai în acest an trebuie regenerate 16.500 ha de pădure. „La doi ani după ce o pădure ajunsă la maturitate este exploatată, Romsilva trebuie să realizeze instalarea unei noi generaţii de pădure. Cu alte cuvinte, timp de doi ani, fie pe cale naturală, fie pe cale artificială, noi instalăm o nouă generaţie de pădure. În privinţa împăduririi artificiale, avem pepiniere silvice care produc în fiecare an în jur de 60 milioane de puieţi forestieri pe care îi folosim în două campanii de împăduriri – de primăvară şi de toamnă. Acum, în această campanie de toamnă, trebuie să plantăm 6,5 milioane de puieţi pe 1.819 ha de fond forestier cu precădere la câmpie, în lunca şi Delta Dunării. În privinţa costurilor, numai această campanie de împădurire ne va costa în jur de 21 milioane de lei“, ne-a declarat Mihai Daia, şef Serviciu Împăduriri din Romsilva.

Bogdan Panţuru

Interviu cu Adam Crăciunescu, dir. gen. Romsilva

– Dle director general, aţi avut prilejul să faceţi parte din mai multe structuri de conducere la nivel naţional şi judeţean. De la acele niveluri în ce măsură aţi implementat înfiinţarea, reînfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie?

– Aş vrea mai întâi să spun că România a avut tradiţie în perdele forestiere. Ştiţi că la începutul sec. XX au fost preocupări majore privind înfiinţarea acestora atât în Câmpia Română cât şi în Câmpia Banatului. La Timişoara prof. Lupe a înfiinţat acel caroiaj de perdele în zona Staţiunii Lovrin, unele dintre acestea dispărând la Revoluţie, odată cu retrocedările. În perioada cât am fost la CJ Timiş m-am preocupat mult ca să conving autorităţile locale, primarii să creeze perdele de protecţie a localităţilor pentru că partea de vest a României era bântuită de vânturile puternice din vest care creau probleme deosebite. Şi am reuşit în toată această perioadă să realizăm cca 1.000 ha de studii de fezabilitate şi proiecte tehnice din care am implementat vreo 480 ha pe fondul de mediu. Şi asta pentru că nu întotdeauna primarii prevedeau în bugetele locale fondurile necesare. Mă bucură faptul că măcar acum primarii au conştientizat faptul că aceste perdele sunt necesare mai mult decât oricând.

Totodată, în Timiş, Regia Naţională având teren limitrof de-a lungul Autostrăzii A1, am realizat o suprafaţă de 3 ha perdea forestieră pe breteaua care coboară de pe autostradă şi de-a lungul autostrăzii, în jurul Hergheliei Izvin.

– Nu cumva preocuparea aceasta asiduă pentru reînfiinţarea perdelelor de protecţie apare în momente critice când, de pildă, ne confruntăm cu viscol puternic, cu înzăpeziri puternice şi, după aceea, iarăşi uităm?

– Într-adevăr, noi ne-am obişnuit să lucrăm pompieristic. Practic, problema perdelelor se pune de mai mult timp, din perioada postrevoluţionară. Legea a apărut în 2002, cu HG care a aprobat studiul de fezabilitate, s-au identificat zonele unde să fie amplasate, dar niciun guvern până la cel actual n-a găsit sursa de finanţare care să demareze acest program. Eu am convingerea că, începând din acest an, se va pune în practică acest program datorită faptului că există o finanţare. Şi, dacă aceasta va continua, în următorii 10 ani vom avea perdele care să ne protejeze şi câmpurile, şi căile de comunicaţie, şi localităţile.

– Există posibilitatea extinderii suprafeţelor acestor perdele, în condiţiile în care Regia, Statul nu dispun de suprafeţele respective?

– Nu este apanajul Regiei. Vedeţi, aici foarte multe terenuri agricole sunt în proprietate privată. Proprietarii de terenuri trebuie să conştientizeze importanţa amplasării perdelelor de protecţie. Vor fi programe şi pe PNADR, măsura Silvicultură, unde pot accesa fonduri pentru a crea perdele şi suprafeţe cu pădure pe terenurile agricole. Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice a realizat un studiu de unde se poate lua toată informaţia necesară, numai înţelegere şi bunăvoinţă să fie din partea deţinătorilor de terenuri. Regia Naţională a Pădurilor este abilitată, prin lege, ca în numele Statului să facă exproprieri la cei care nu îşi dau acordul să creăm aceste perdele.

– Deci există şi această variantă de expropriere, pentru că, până la urmă, se realizează nişte obiective de interes naţional.

– Sigur, de utilitate publică. Tocmai de aceea legiuitorul a dat acest mandat Regiei Naţionale ca, în numele statului, să facă exproprierea acolo unde proprietarii de terenuri nu sunt de acord. Dar eu am convingerea că, ajutaţi de mass-media, de politicieni îi vom convinge ca acea porţiune de teren s-o pună la dispoziţie pentru a crea o perdea de protecţie care poate să fie benefică şi pentru culturile proprii, dar şi pentru căile de comunicaţie.

– Să sperăm că până la urmă se va realiza acest deziderat major.

– Este foarte important. Putem să facem un front comun, să-i convingem, să-i conştientizăm tot mai mult pe proprietari. Şi în perioada interbelică, când au fost marile programe, tot aceştia au dat dovadă de înţelegerea importanţei acestor perdele şi au conştientizat că trebuie făcute. Prof. Lupe sau Marin Drăcea, când au iniţiat aceste demersuri, s-au bazat tot pe raţiunea românului.

Ing. Ion BANU

Singura zăpadă căzută în această iarnă a dat peste cap sud-estul României. Nici cantitativ şi nici ca viteză a vântului, episodul meteorologic trecut sub cod roşu nu se înscrie între extremele climatice, cel puţin de când se fac înregistrări. Dar iarna, cum tocmai spuneam, nu una excesivă ori nespecifică climatului temperat continental, a creat aceleaşi probleme ca în urmă cu doi, patru sau 10 ani: a troienit şoselele paralizând circulaţia, a îngropat sate şi case sub nămeţi. Şi, la fel ca de fiecare dată, în timpul sau după înzăpezire, a reapărut eterna discuţie a perdelelor forestiere de protecţie.

Memoria colectivă reţine că acestea „îşi făceau treaba“ foarte bine: protejau drumurile, aşezările, reţineau zăpada pe câmp, creând în acelaşi timp microclimate zonale care, natural, contribuiau la o altă dispersie a ariilor de precipitaţii, în teritorii altminteri expuse secetei.

Când, de ce şi de cine au fost ele defrişate, cu siguranţă ne aducem aminte: înainte de ’89 pentru a creşte suprafaţa agricolă – sarcină de partid, iar după, multe din cele scăpate au căzut pradă securilor mânuite de ţăranii proaspăt reîmproprietăriţi. Grave greşeli, alături de multe altele, cu consecinţe uneori greu de imaginat: bătrâni care abia ies acum din case prin nămeţi de 3 metri, localităţi izolate, imense suprafeţe agricole lipsite de mult aşteptata zăpadă, miliarde de lei cheltuiţi pentru deszăpeziri şi câte altele. Situaţii ce obligă, evident, la constituirea de comandamente care, după „evaluarea situaţiei“, iau şi reiau în discuţie beneficiile perdelelor forestiere de protecţie, atât de aprins încât mai să-ţi vină să crezi că încep plantările de-a doua zi. Asemeni perioadelor cu secetă când se aprind spiritele privind irigaţiile. Şi asta se întâmplă de vreo 15-20 de ani?

Ministrul delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, Lucia Varga, anunţa recent că există vreo 30 milioane de lei pentru prima etapă din programul de realizare a perdelelor de protecţie pe circa 870 km de autostrăzi şi drumuri naţionale ori judeţene, dintr-un necesar de 1.700 km incluşi în proiect. Să presupunem că în sfârşit se va întâmpla ceva de acum încolo. Dar programul rezolvă numai o mică parte a problemelor. Satele din Vrancea, Buzău, Brăila, Ialomiţa, Călăraşi, Constanţa şi Tulcea, ca să ne referim doar la judeţele aflate deunăzi în stare de alertă, rămân în continuare vulnerabile.

Aşa că nu pot să nu mă întreb şi să întreb ce au făcut şi, mai ales, ce fac primarii, primăriile, consiliile locale şi judeţene în acest sens? Câţi bani au accesat pe Măsura... 231 parcă, sume care aveau această destinaţie? Nu mare lucru, de vreme ce încă ne trezim sub munţi de zăpadă! În mediul rural se construiesc terenuri de sport cu nocturnă, drumuri asfaltate în câmp sau păduri, parcuri în zone pline de verdeaţă de la mama natură, centre culturale unde nu se întâmplă nimic, poate doar o nuntă sau vreo înmormântare şi sedii de primării unde poţi întoarce TIR-ul. Nu zic, vor fi fiind şi astfel de obiective necesare. Dar până la ele gândesc că poate ar fi trebuit să ne protejăm localităţile, oamenii şi apoi să investim în realizarea obiectivelor de genul celor la care făceam referire. Şi poate s-ar putea face acest lucru mai gospodăreşte, fără acele studii de oportunitate, pre şi fezabilitate, ori proiecte de execuţie, tocătoare de bani, etape uneori mai scumpe decât investiţia în sine. Poate acestea ar trebui înfăptuite de către oamenii locului, din banii lor şi pentru ei. Oameni care, cu siguranţă se întreabă după atâtea rele pricinuite de viscol şi zăpadă: „facem sau nu perdele de protecţie?“

Maria Bogdan

Ninsoare, viscol, drumuri înzăpezite, case îngropate în nămeţi – iată „ingredientele“ fiecărei ierni, pentru a redeschide discuţiile referitoare la înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie (pentru a câta oară?).

Necazul este că autostrăzile şi drumurile naţionale modernizate au fost gândite fără perdele forestiere, iar acum se caută soluţii pentru protecţia lor. Însă, spre deosebire de alţi ani, există premise reale de începere a lucrărilor necesare. Au fost găsite unele terenuri ale statului de-a lungul autostrăzii A2 (23,6 ha), dar şi altele. În plus, se vor face exproprieri. Există, pentru prima oară, bani alocaţi, vreo 30 milioane de lei, doar pentru 2014, prevăzuţi numai pentru plantări, nu şi pentru exproprieri.

Această temă a fost prezentată recent, în cadrul unei conferinţe de presă, de către Adam Crăciunescu, directorul general al Regiei Naţionale a Pădurilor (RNP) – Romsilva.

Regia nu poate participa cu fonduri proprii la realizarea perdelelor forestiere decât pe terenurile statului. Iată de ce noi credem că Romsilva ar trebui să preia toate perdelele forestiere în administrare, pentru înfiinţare şi întreţinere.

Ori rentă, ori expropriere

„Regia nu are şi nu a avut niciodată în administrare perdelele forestiere de protecţie a căilor de comunicaţie. Coordonatorul tehnic şi finanţatorul acestei activităţi este autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, respectiv Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, prin Departamentul Ape, Păduri şi Piscicultură“, a declarat Crăciunescu.

Domnia sa a spus că, în urma viscolelor din această iarnă, Romsilva reiterează necesitatea creării perdelelor forestiere de protecţie a căilor de comunicaţii. Ideea realizării unui sistem naţional al acestora se regăseşte în Legea nr. 289/2002, numită şi Legea perdelelor forestiere.

În acest sens, Romsilva vine în sprijinul autorităţilor competente, prin efectuarea procedurilor de expropriere a terenurilor necesare, în situaţia în care titularii dreptului de proprietate nu îşi exprimă acordul pentru realizarea perdelelor, conform atribuţiilor legale ce îi revin Regiei.

Directorul general a menţionat că proprietarii terenurilor care mărginesc drumurile naţionale sunt încurajaţi să facă parte din program şi să permită realizarea perdelelor pe proprietăţile lor. Astfel, aceştia vor fi recompensaţi cu o rentă în valoare echivalentă de zece ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, stabilit în condiţiile legii, în funcţie de suprafaţa ocupată de perdeaua forestieră. Odată înfiinţate acele fâşii de pădure, RNP le va îngriji până la închiderea stării de masiv (realizarea independenţei biologice a plantaţiei).

„Dacă proprietarii nu sunt de acord cu înfiinţarea perdelelor forestiere pe terenurile lor, se declanşează procedura de expropriere pentru cauză de utilitate publică, expropriator fiind Statul Roman prin Romsilva, iar pro­prietarii terenurilor vor fi despăgubiţi conform prevederilor legale, după o evaluare prealabilă“, a precizat Crăciunescu.

Unde sunt perdelele de altădată?

În cadrul conferinţei de presă, am aflat că România a avut perdele forestire de protecţie, care au fost distruse. Pe de o parte, s-a urmărit mărirea suprafeţelor agricole. Pe de altă parte, pâlcurile de pădure care protejau localităţile au fost tăiate abuziv şi făcute lemn de foc.

„Crearea perdelelor forestiere de protecţie nu este o noutate. În acest sens, încă din 1906 au existat preocupări majore în Câmpia Bărăganului, în Câmpia Ialomiţei şi a Brăilei. Practic, până în perioada interbelică s-au realizat peste 12.000 ha de perdele forestiere de protecţie a câmpului. Acest program a continuat până în 1957, când s-a pus şi problema protejării drumurilor.

Din păcate, în anii următori s-a dorit extinderea fondului funciar agricol, în detrimentul perdelelor forestiere, a căror suprafaţă s-a redus. După 1976, nu a mai existat niciun program coerent pentru realizarea perdelelor forestiere“ – a afirmat Crăciunescu.

Conform domniei sale, în 1986 perdelele care erau amplasate de-a lungul căilor de comunicaţii au fost predate de Ministerul Transporturilor la Departamentul Silviculturii. Imediat după 1990, au fost din nou preluate de Ministerul Transporturilor. În anii ′90, odată cu retrocedarea terenurilor, proprietarii care aveau perdele pe terenurile lor agricole le-au tăiat. Apoi, s-a constatat că lipsa perdelelor are efect negativ asupra producţiei de cereale.

Eppur si muove

După mai multe demersuri, abia în 2002 a fost votată Legea perdelelor forestiere, iar în 2004 a demarat un program care prevedea înfiinţarea de perdele de protecţie a unor drumuri naţionale, autostrăzi şi a terenurilor agricole, precum şi împădurirea terenurilor degradate.

„Romsilva este pregătită să-şi îndeplinească rolul dat de legiuitor în crearea Sistemului Naţional de Perdele Forestiere, inclusiv să împădurească suprafeţele proprietate publică a statului date în administrare. Regia poate asigura, pe baze contractuale, tot asortimentul de puieţi forestieri necesari împăduririi perdelelor forestiere de protecţie“ – a spus directorul general.

În opinia sa, plantarea unor specii exotice la perdelele de protecţie, cu creştere rapidă, nu asigură protecţia căii de comunicaţie. De exemplu, utilizarea salciei energetice, aşa cum propun unii pseudo­specialişti, nu are eficienţa necesară. Această specie are cicluri de producţie cuprinse între 1 şi 3 ani, fiind o valoroasă sursă de biomasă. Înfiinţarea primelor perdele de protecţie a drumurilor se va face pe terenurile statului, chiar în această primăvară. RNP dispune de personal tehnic pentru asistenţă şi de vreo 15 milioane de puieţi, pe care îi va dona pentru plantare firmelor care vor realiza perdelele forestiere.

Aşadar, este un început. Faţă de cele 23,6 ha care vor fi preluate de RNP în acest an prin hotărâre de guvern, la ora actuală există deja perdele forestiere pe 740 ha administrate de Romsilva şi pe alte 1.300 ha cu alţi administratori. Până la toamnă vor fi expropriate alte zeci, poate sute de hectare. Însă trebuie să spunem că necesarul de perdele forestiere însumează aproape 19.000 ha! La acestea se adaugă alte mii de hectare pentru protecţia localităţilor, care depind de administraţiile locale. Programul de realizare a perdelelor forestiere se va întinde pe mai mulţi ani, aşa cum s-a întâmplat şi în secolul trecut.

Traian Dobre

Perdelele forestiere de protecţie au constituit un subiect fierbinte în ultimii ani, mai ales când ninsorile abundente au blocat traficul auto pe autostrăzi sau viscolul a spulberat zăpada de pe câmp, iar culturile au fost distruse. Acum se pare că acest proiect va prinde viaţă, cu sprijin guvernamental.

Primele caroiaje verzi, anul viitor

„Sper ca, din 2014, să avem un program realist de realizare a perdelelor forestiere, care constituie o prioritate pentru Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice. Noi ne obligăm să asigurăm întreaga cantitate necesară de material săditor“, ne-a declarat Adam Crăciunescu, din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor (RNP) – Romsilva, prezent pe un şantier de împădurire.

Guvernul doreşte să implementeze perdelele forestiere, dar trebuie modificată legislaţia actuală, astfel încât să avem acces mai uşor la terenul pe care ar urma să fie create cordoane verzi.

„Pe mine mă frământă problema cadastrului, la nivel naţional, pentru că există încă multe litigii în urma suprapunerilor de suprafeţe. În lipsa acestuia, nu ştim cine este proprietarul cu care să discutăm şi unde ar putea fi amplasate acele perdele. Deocamdată, facem proiecte, programe, dar fără să avem o bază clară“ – a menţionat Crăciunescu.

Legislaţia, schimbată

Lucia Ana Varga, ministru delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură (din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice – MMSC), consideră că perdelele forestiere de protecţie sunt absolut necesare pentru câmpie şi zona supusă deşertificării. Din păcate, există o problemă legată de loturile necesare creării de caroiaje verzi. Conform legislaţiei actuale, proprietarii nu sunt stimulaţi să cedeze terenurile. În această situaţie, trebuie să facă expropriere pentru cauză de utilitate publică. Noua legislaţie, care urmează să fie promovată, va face ca exproprierea să fie mai facilă. Varga a declarat că, pentru 18.000 ha, au fost deja întocmite studiile de fezabilitate. Probabil că, în a doua parte a acestui an, vor fi promovate primele hotărâri de guvern pentru zonele în care urmează să fie înfiinţate perdele de protecţie forestieră.

În acest scop, MMSC lucrează la o metodologie care să ducă la stabilirea bazei legale, în vederea întocmirii cadastrului naţional forestier. Astfel, vor fi elaborate proiecte-pilot, cu sprijinul Norvegiei şi Elveţiei.

Protecţia drumurilor şi oprirea deşertificării

„Avem în vedere perdelele forestiere destinate protecţiei drumurilor naţionale. În acest scop, am avut o discuţie cu Relu Fenechiu, ministrul Transporturilor, şi am stabilit ca, atunci când se fac exproprieri pentru drumurile noi, să se facă simultan şi pentru perdelele forestiere. Din fondurile alocate pentru împăduriri, o parte poate fi redirecţionată către perdelele forestiere. În primăvara viitoare vor fi plantaţi primii puieţi, de-a lungul autostrăzii A2“ – a menţionat ministrul delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură.

Potrivit celor spuse, oprirea deşertificării constituie o altă prioritate legată de perdelele forestiere. Proiectele vizează zona de sud, acolo unde se manifestă acest fenomen, cum ar fi Călăraşi, sudul Olteniei şi de-a lungul Dunării.

Traian Dobre
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.13, 1-15 IULIE 2013